1ra-841/2017 — art. 201-1 alin. 1 lit. a, b CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 decembrie 2016, în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Uretean Viorel Xxxxxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, la 1 an închisoare. Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Potrivit sentinței, s-a constatat că Uretean V. urmărind scopul aplicării violenței fizice și psihice față de soția sa Uretean Cristina și de intimidare în scop de impunere a voinței, și a controlului personal asupra acesteia, conlocuind pe adresa mun. Xxxxxxx, str. xxxxxxxxxxxxxxxx, și astfel conform art. 1331 pct. a) Cod penal, fiind membri de familie, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, începând cu anul 2007 și până în prezent, periodic a aplicat violența fizică și psihică față de Uretean C., acțiuni exprimate prin adresarea diferitor cuvinte necenzurate ce înjosesc onoarea și demnitatea persoanei, precum și prin aplicarea de lovituri cu pumnii și palmele peste 1 față, corp, membre, apucare de gât, provocând astfel lui Uretean C. dureri fizice și suferințe psihice. Tot, Uretean V. la data de 24 august 2016, în jurul orei 01.00, aflându-se la locul de domiciliu - ap. x, str. Xxxxxxxxxx, mun. Xxxxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în cadrul unui conflict cu soția Uretean Cristina, care domicilia pe aceeași adresă, a numit-o cu cuvinte injurioase, după care a aplicat ultimei mai multe lovituri cu pumnii și palmele peste cap și față, a apucat-o brutal de gât, cauzând părții vătămate prin acțiunile sale intenționate vătămare ușoară a integrității corporale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2519/D din 21.09.2016. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta inculpatului Uretean V. a fost calificată de drept în baza art. 2011 alin. (1) lit. a), b) Cod penal și anume – violența în familie, acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămarea ușoară a sănătății, precum și intimidare în scop de impunere a voinței și a controlului personal asupra victimei.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie încetat procesul penal, pe motivul împăcării cu partea vătămată. În motivarea apelului declarat a invocat că: - instanța de judecată incorect a indicat în sentință circumstanțele derulării procesului, neținând cont de declarațiile făcute de către soție și de către el, privind împăcarea părților; - instanța de judecată neîntemeiat nu a aplicat prevederile art. 109 Cod penal; - instanța de judecată greșit a reținut, că nu pot fi aplicate prevederile art. 3441 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că inculpatul nu a contestat vinovăția și încadrarea juridică a infracțiunii imputate, respectiv nu s-a expus asupra acestor aspecte, ultimul exprimându-și dezacordul cu hotărârea adoptată de către prima instanță, invocând că s-a împăcat cu partea vătămată, care a și solicitat încetarea procesului penal, fapt permis de prevederile legale, ce au fost neglijate de către instanța de judecată. Instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe privind imposibilitatea încetării procesului penal, deoarece infracțiunea incriminată inculpatului este prevăzută la cap. VII din Codul penal, respectiv prevederile art. 3441 alin. (1) Cod de procedură penală nu pot fi aplicate, totodată dispozițiile legale stipulate la art. 109 Cod penal, condiționează încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părții vătămate și a inculpatului la comiterea unei infracțiuni prevăzute la capitolele II-VI din partea specială a Codului penal, astfel, încetarea procesului penal pornit în privința lui Uretean V. în baza art. 2011 alin. (1), lit. a), b) Cod penal este imposibilă. În opinia instanței de apel, sunt întemeiate concluziile primei instanțe referitoare la faptul, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia 2 de societate, luându-se în considerație faptul că a comis o infracțiune ușoară, a contribuit la descoperirea infracțiunii comise, s-a căit de cele comise, nu are antecedente penale, ca circumstanță agravantă s-a reținut - săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate. Astfel, instanța de apel a statuat, ținând cont de prevederile art. 61 Cod penal, că prima instanță a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă.

Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Rotaru Ilie în numele inculpatului, prin care solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie încetat procesul penal în privința lui Uretean V. În motivarea recursului apărătorul invocă, că potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către inculpat se consideră ca una ușoară, respectiv în cauza dată se răsfrâng prevederile art. 109 Cod penal, ceea ce atrage înlăturarea răspunderii penale, în cazul în care s-a împăcat cu soția. În drept, recurentul și-a întemeiat recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat, solicitând de a-l respinge ca inadmisibil, deoarece nu au fost stabilite, la caz, careva circumstanțe ce ar permite aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 109 Cod penal, iar pedeapsa stabilită acestuia este echitabilă în coraport cu faptele infracționale săvârșite, instanțele de fond învederând toate circumstanțele cauzei.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente: Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași Cod. Reieșind din sumarul recursului declarat, apărătorul inculpatului indică ca temei de drept a recursului declarat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Însă, din conținutul recursului, Colegiul penal nu atestă o careva argumentare a temeiului pentru recurs menționat mai sus, fiind indicat doar formal la temeiurile de drept, mai ales în contextul în care inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii imputate, solicitând și judecarea cauzei în procedura simplificată, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Totodată, din textul recursului declarat, autorul acestuia solicită pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în privința inculpatului, din motiv că acesta s-a 3 împăcat cu partea vătămată, care este soția sa. Astfel, rezultând din solicitarea recurentului și învederând criticile formulate în recursul ordinar, Colegiul consideră că autorul recursului, de fapt, semnalează temeiul de casare a hotărârilor judecătorești, prevăzut la pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, adică – hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel în cazul în care există o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Respectiv, din considerentele expuse supra, Colegiul penal va examina recursul prin prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în conformitate cu cele invocate în sensul dat. Analizând hotărârea instanței de apel în raport cu materialele cauzei și criticile recurentului, sub aspectul temeiului de casare semnalat, Colegiul penal constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, cuprinzând temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de către inculpat, precum și motivele adoptării soluției date. La fel, Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungând la concluzia corectă că sentința urmează a fi menținută din considerentele expuse pe larg în partea descriptivă a deciziei adoptate. Respectiv, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată. Cât privește argumentul apărătorului, privind răsfrângerea în prezenta speță a prevederilor art. 109 Cod penal, ce atrage înlăturarea răspunderii penale, din motiv că inculpatul a comis o infracțiune ușoară și acesta s-a împăcat cu partea vătămată, care este și soția sa, Colegiul penal menționează, că acest subiect a constituit temă de discuție, atât în cadrul primei instanțe, cât și în instanța de apel și care întemeiat a fost respins ca neîntemeiat de către instanțele de fond, ca fiind neincident prevederilor legale. Tot la acest capitol, instanța de recurs reiterează, că potrivit art. 109 alin. (1) Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani. De menționat sunt și prevederile art. 3441 Cod de procedură penală, ce stipulează că în cazul învinuirii persoanei în săvârșirea unei infracțiuni ușoare ori mai puțin grave, iar în cazul minorilor – și a unei infracțiuni grave prevăzute la cap. II–VI din Codul penal, precum și în cazurile prevăzute la art.276 alin.(1) din prezentul cod și în cazul intentării acțiunii civile, instanța de judecată, pînă la punerea pe rol a cauzei, în termen de cel mult 3 zile de la data repartizării cauzei, la solicitarea părților, adoptă o încheiere prin care dispune efectuarea procedurii medierii ori împăcării părților. 4 Astfel, Colegiul penal remarcă, reieșind din conținutul normelor citate mai sus, că aceste prevederi legale permit împăcarea părților, respectiv cu înlăturarea răspunderii penale, în cazul în care au fost săvârșite infracțiuni ușoare și mai puțin grave, iar în cazul minorilor și săvârșirea infracțiunilor grave, însă aici legislatorul a impus condiția obligatorie și anume infracțiunile săvârșite trebuie să fie prevăzute la capitolele II-VI din Codul penal. Revenind la prezenta speță, instanța de recurs notează, că inculpatul a fost învinuit și condamnat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, care se regăsește la capitolul VII al Codului penal, Infracțiuni contra familiei și minorilor. Prin urmare, cu toate că infracțiunea imputată, la momentul comiterii acesteia de către inculpat, se clasifica ca o infracțiune ușoară, prevederile art. 109 Cod penal și art. 3441 Cod de procedură penală, adică împăcarea părților și soluționarea cauzei în procedura împăcării părților, este inadmisibilă la caz, deoarece nu este întrunită condiția legală, adică infracțiunea dată nu se încadrează în capitolele II-VI din Codul penal, deci în situația dată, nu poate interveni înlăturarea răspunderii penale. În virtutea considerentelor expuse mai sus, în cauză nu au fost comise erori de drept, inclusiv semnalate prin prisma pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci nu persistă temei de casare a soluției adoptate și în consecință, instanța de recurs concluzionează, că la judecarea cauzei în ordine de apel, această instanță a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar recursul declarat de către avocatul Rotaru Ilie în numele inculpatului este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rotaru Ilie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Uretean Viorel Xxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 31 mai 2017. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 5