1ra-841/2017 — art. 201-1 alin. 1 lit. a, b CP

Dosarul nr. 1ra-841/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Rotaru Ilie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017 și a sentinței

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 decembrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Uretean Viorel Xxxxxxxx, născut la xxxxxxxxx, originar din

s. Xxxxx r-nul Xxxxxx, domiciliat mun. Xxxxxxxx str.

Xxxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Uretean Viorel Xxxxxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin.

(1) lit. a), b) Cod penal, la 1 an închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 1 an.

violenței fizice și psihice față de soția sa Uretean Cristina și de intimidare în scop de

impunere a voinței, și a controlului personal asupra acesteia, conlocuind pe adresa

mun. Xxxxxxx, str. xxxxxxxxxxxxxxxx, și astfel conform art. 1331 pct. a) Cod penal,

fiind membri de familie, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu

intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, începând cu anul 2007 și până în

prezent, periodic a aplicat violența fizică și psihică față de Uretean C., acțiuni

exprimate prin adresarea diferitor cuvinte necenzurate ce înjosesc onoarea și

demnitatea persoanei, precum și prin aplicarea de lovituri cu pumnii și palmele peste

1

față, corp, membre, apucare de gât, provocând astfel lui Uretean C. dureri fizice și

suferințe psihice.

Tot, Uretean V. la data de 24 august 2016, în jurul orei 01.00, aflându-se la locul

de domiciliu - ap. x, str. Xxxxxxxxxx, mun. Xxxxxxx, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, în cadrul unui conflict cu soția Uretean Cristina, care domicilia pe aceeași

adresă, a numit-o cu cuvinte injurioase, după care a aplicat ultimei mai multe lovituri

cu pumnii și palmele peste cap și față, a apucat-o brutal de gât, cauzând părții

vătămate prin acțiunile sale intenționate vătămare ușoară a integrității corporale,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2519/D din 21.09.2016.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Uretean V. a fost calificată de drept în baza art. 2011 alin. (1) lit. a), b) Cod

penal și anume – violența în familie, acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei

în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate

cu vătămarea ușoară a sănătății, precum și intimidare în scop de impunere a voinței și a

controlului personal asupra victimei.

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care să fie încetat procesul penal, pe motivul împăcării cu partea vătămată.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- instanța de judecată incorect a indicat în sentință circumstanțele derulării

procesului, neținând cont de declarațiile făcute de către soție și de către el, privind

împăcarea părților;

- instanța de judecată neîntemeiat nu a aplicat prevederile art. 109 Cod penal;

- instanța de judecată greșit a reținut, că nu pot fi aplicate prevederile art. 3441

Cod de procedură penală.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

contestat vinovăția și încadrarea juridică a infracțiunii imputate, respectiv nu s-a

expus asupra acestor aspecte, ultimul exprimându-și dezacordul cu hotărârea

adoptată de către prima instanță, invocând că s-a împăcat cu partea vătămată, care a

și solicitat încetarea procesului penal, fapt permis de prevederile legale, ce au fost

neglijate de către instanța de judecată.

Instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe privind

imposibilitatea încetării procesului penal, deoarece infracțiunea incriminată

inculpatului este prevăzută la cap. VII din Codul penal, respectiv prevederile art. 3441

alin. (1) Cod de procedură penală nu pot fi aplicate, totodată dispozițiile legale

stipulate la art. 109 Cod penal, condiționează încetarea procesului penal în legătură cu

împăcarea părții vătămate și a inculpatului la comiterea unei infracțiuni prevăzute la

capitolele II-VI din partea specială a Codului penal, astfel, încetarea procesului penal

pornit în privința lui Uretean V. în baza art. 2011 alin. (1), lit. a), b) Cod penal este

imposibilă.

În opinia instanței de apel, sunt întemeiate concluziile primei instanțe referitoare

la faptul, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia

2

de societate, luându-se în considerație faptul că a comis o infracțiune ușoară, a

contribuit la descoperirea infracțiunii comise, s-a căit de cele comise, nu are

antecedente penale, ca circumstanță agravantă s-a reținut - săvârșirea infracțiunii de

către o persoană în stare de ebrietate.

Astfel, instanța de apel a statuat, ținând cont de prevederile art. 61 Cod penal, că

prima instanță a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă.

Rotaru Ilie în numele inculpatului, prin care solicită casarea acestora și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie încetat procesul penal în privința lui Uretean V.

În motivarea recursului apărătorul invocă, că potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal,

infracțiunea săvârșită de către inculpat se consideră ca una ușoară, respectiv în cauza

dată se răsfrâng prevederile art. 109 Cod penal, ceea ce atrage înlăturarea răspunderii

penale, în cazul în care s-a împăcat cu soția.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând de a-l respinge ca inadmisibil, deoarece nu au fost stabilite, la caz, careva

circumstanțe ce ar permite aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 109 Cod

penal, iar pedeapsa stabilită acestuia este echitabilă în coraport cu faptele infracționale

săvârșite, instanțele de fond învederând toate circumstanțele cauzei.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași

Cod.

Reieșind din sumarul recursului declarat, apărătorul inculpatului indică ca temei

de drept a recursului declarat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită. Însă, din conținutul recursului, Colegiul penal nu atestă o

careva argumentare a temeiului pentru recurs menționat mai sus, fiind indicat doar

formal la temeiurile de drept, mai ales în contextul în care inculpatul a recunoscut

comiterea infracțiunii imputate, solicitând și judecarea cauzei în procedura

simplificată, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Totodată, din

textul recursului declarat, autorul acestuia solicită pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie încetat procesul penal în privința inculpatului, din motiv că acesta s-a

3

împăcat cu partea vătămată, care este soția sa. Astfel, rezultând din solicitarea

recurentului și învederând criticile formulate în recursul ordinar, Colegiul consideră

că autorul recursului, de fapt, semnalează temeiul de casare a hotărârilor

judecătorești, prevăzut la pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, adică –

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în cazul în care există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale. Respectiv, din considerentele expuse supra, Colegiul penal va

examina recursul prin prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 11)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în conformitate cu cele invocate în sensul

dat.

Analizând hotărârea instanței de apel în raport cu materialele cauzei și criticile

recurentului, sub aspectul temeiului de casare semnalat, Colegiul penal constată că

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, cuprinzând temeiurile de fapt și de drept care

au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de către inculpat, precum și motivele

adoptării soluției date.

La fel, Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță și conform

materialelor din dosar, ajungând la concluzia corectă că sentința urmează a fi

menținută din considerentele expuse pe larg în partea descriptivă a deciziei adoptate.

Respectiv, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Cât privește argumentul apărătorului, privind răsfrângerea în prezenta speță a

prevederilor art. 109 Cod penal, ce atrage înlăturarea răspunderii penale, din motiv că

inculpatul a comis o infracțiune ușoară și acesta s-a împăcat cu partea vătămată, care

este și soția sa, Colegiul penal menționează, că acest subiect a constituit temă de

discuție, atât în cadrul primei instanțe, cât și în instanța de apel și care întemeiat a fost

respins ca neîntemeiat de către instanțele de fond, ca fiind neincident prevederilor

legale.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reiterează, că potrivit art. 109 alin. (1) Cod

penal, împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau

mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la

capitolele II–VI din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă

persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau dacă în

privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru

infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.

De menționat sunt și prevederile art. 3441 Cod de procedură penală, ce stipulează

că în cazul învinuirii persoanei în săvârșirea unei infracțiuni ușoare ori mai puțin grave, iar

în cazul minorilor – și a unei infracțiuni grave prevăzute la cap. II–VI din Codul penal,

precum și în cazurile prevăzute la art.276 alin.(1) din prezentul cod și în cazul intentării

acțiunii civile, instanța de judecată, pînă la punerea pe rol a cauzei, în termen de cel mult 3

zile de la data repartizării cauzei, la solicitarea părților, adoptă o încheiere prin care dispune

efectuarea procedurii medierii ori împăcării părților.

4

Astfel, Colegiul penal remarcă, reieșind din conținutul normelor citate mai sus,

că aceste prevederi legale permit împăcarea părților, respectiv cu înlăturarea

răspunderii penale, în cazul în care au fost săvârșite infracțiuni ușoare și mai puțin

grave, iar în cazul minorilor și săvârșirea infracțiunilor grave, însă aici legislatorul a

impus condiția obligatorie și anume infracțiunile săvârșite trebuie să fie prevăzute la

capitolele II-VI din Codul penal.

Revenind la prezenta speță, instanța de recurs notează, că inculpatul a fost

învinuit și condamnat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a),

b) Cod penal, care se regăsește la capitolul VII al Codului penal, Infracțiuni contra

familiei și minorilor. Prin urmare, cu toate că infracțiunea imputată, la momentul

comiterii acesteia de către inculpat, se clasifica ca o infracțiune ușoară, prevederile art.

109 Cod penal și art. 3441 Cod de procedură penală, adică împăcarea părților și

soluționarea cauzei în procedura împăcării părților, este inadmisibilă la caz, deoarece

nu este întrunită condiția legală, adică infracțiunea dată nu se încadrează în capitolele

II-VI din Codul penal, deci în situația dată, nu poate interveni înlăturarea răspunderii

penale.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, în cauză nu au fost comise erori de

drept, inclusiv semnalate prin prisma pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, deci nu persistă temei de casare a soluției adoptate și în consecință, instanța de

recurs concluzionează, că la judecarea cauzei în ordine de apel, această instanță a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar recursul declarat de către avocatul Rotaru Ilie în numele inculpatului este

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rotaru Ilie în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 09 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Uretean Viorel Xxxxxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 31 mai 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5