1ra-24/2018 — art. 206 alin.3 lit.b,f CP

1ra-24/2018 — art. 206 alin.3 lit.b,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-24/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Anatolie

Țurcan,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Dorfman Igor în numele inculpatului Tican Vasile, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Bender din 17 februarie 2016 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, în cauza penală în privința lui

Tican Vasile Xxxxx,

născut la xxxx, originar și domiciliat în s. xxxx, r-nul Xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 206 alin.(3) lit.b), f) Cod penal, la 15 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

1.1. Prin încheierea Judecătoriei Bender din 18 februarie 2016 s-a dispus:

„Se corectează eroarea din dispozitivul sentinței Judecătoriei Bender din 17

februarie 2016 privind aplicarea în privința inculpatului Tican Vasile a

pedepsei complimentare prevăzută la sancțiunea art. 206 alin.(3) Cod penal.

Se consideră în continuare justă și întemeiată sintagma - Tican Vasile se

recunoaște vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.(3) lit.

b), f) Cod penal stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 15 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate în domeniul educațional, pe un termen de 5 ani.

Vasile la 24 iunie 2010 fiind contactat de către Donica Iurie, ultimul i-a

comunicat că dispune de trei persoane pentru folosirea lor la efectuarea

1

lucrărilor agricole, și-a dat acordul de a le primi la lucru și în dimineața zilei

de 25 iunie 2010, Donica I. le-a transportat cu taxiul comandat de acesta, cu n/î

Xxxx pe minorele, Xxxx, Xxxx și Xxxx în tabăra de odihnă amplasată în

apropierea s. Xxxx, r-nul Xxxx, unde, acestea au fost transmise lui Tican V. cu

scopul exploatării prin muncă la lucrări agricole. Tican Vasile, preluând

acțiunile lui Donica I., a achitat șoferului taxiului pentru transportarea fetelor

suma de 150 lei și mobilul acestuia, creându-le astfel o dependență financiară

pentru victime, cu scopul ulterioarei exploatării prin muncă la lucrări agricole.

Ulterior, în perioada 25 iunie 2010 - 03 iulie 2010, Tican Vasile în comun

cu Cristin N., care era conducătorul brigăzii de muncitori, le-au adăpostit pe

minorele Xxxx, Xxxx și Xxxx în blocurile locative ale taberei de odihnă,

amplasată la marginea s. Xxxx, r-nul Xxxx și știind cu certitudine că minorele

nu au împlinit vârsta de 14 ani, profitând de starea lor de vulnerabilitate

datorită vârstei fragede, precum și de crearea unei datorii pentru

transportarea lor cu taxiul, contrar prevederilor art. 46 Codul muncii, care

interzice încadrarea în muncă a persoanelor în vârstă de până la 15 ani, le-au

folosit la munci agricole.

La data de 01 iulie 2010 Tican Vasile, depistând că Xxxx și Xxxx

intenționează să evadeze, a aplicat violență fizică și psihică, manifestată prin

aplicarea unei lovituri cu un băț lui Xxxx, pretinzând întoarcerea unei datorii

a cărei mărimea nu a fost stabilită în mod rezonabil pentru transportarea cu

taxiul. Astfel le-a impus să presteze în continuare munci agricole la CAP

„Basarabia” din satul Xxxx, r-nul Xxxx.

inculpatului Tican Vasile, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de achitare, din lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii.

În argumentarea apelului a indicat că instanța de judecată eronat a

apreciat probele administrate, ajungând la o concluzie greșită privind

vinovăția inculpatului, ignorând în totalitate argumentele aduse de inculpat și

apărare care demonstrează contrariul.

Atât organul de urmărire penală, cât și acuzatorul de stat s-au bazat

asupra demonstrării faptului aflării părților vătămate Xxxx, Xxxx și Xxxx la

tabara de odihnă din s. Xxxx, r-nul Xxxx, precum și că acestea, în vara anului

2010, conform datelor antropologice și fiziologice corespundeau vârstei de 13

ani. Astfel, se constată o formulare a unei acuzări neclare, abstracte și absurde,

2

deoarece, Tican V., Cristin N. și Donica I., cărora li se incriminează că au

acționat în comun cu Tican V., „cunoșteau despre starea psihofiziologică

determinată de vârstă fragedă ce lipsește victima de putința de a-și da seama

de ceea ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta voința”, fiind niște noțiuni

formulate, care ar putea fi cunoscute numai unor specialiști în domeniul

psihologiei. Or, sintagma dată nu și-a găsit demonstrarea în totalitatea

probelor examinate în procesul cercetării judecătorești.

Inculpatul Tican Vasile nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea

infracțiunii incriminate, declarând că nu a intenționat și nici nu a comis

acțiuni ce pot fi calificate ca trafic de copii.

Tican Vasile nu a comis acțiuni ce ar putea fi apreciate ca o transportare

sau adăpostire în sensul dispoziției art. 206 Cod penal.

Astfel, în cadrul cercetării judecătorești prin declarațiile părților

vătămate Xxxx și Xxxx s-a constatat, că acestea au plecat spre s. Xxxx cu un

taxi, care posibil a fost chemat de Donica I. și că la momentul când au sosit în

tabăra de odihnă, ultimul s-a achitat pentru taxi, după care s-au cazat în

blocurile locative ale acestei tabere.

La fel, a indicat că potrivit actului de învinuire tabăra de odihnă, este

recunoscută ca un loc ferit, ascuns, care nu poate fi descoperit de

reprezentanții organelor de drept sau de terțe persoane. Însă, după cum s-a

constatat din declarațiile victimelor, acestea s-au aflat în tabăra din r-nul Xxxx,

s. Xxxx, unde au fost cazate în comun cu alte persoane, angajate în cîmpul

muncii la CAP Basarabia.

Mai mult, faptul că părțile vătămate s-au deplasat cu taxiul benevol este

confirmat prin declarațiile martorului Sîrbu S., care a explicat, că

domnișoarele s-au urcat singure în automobil, erau bine dispuse, în drum

fumau și ascultau muzică, cereau țigări de la băiatul (Donica I.), care se

deplasa cu ele, au ieșit benevol din automobil și s-au dus pe teritoriul taberei.

Prin urmare, în cazul în care victimele nu au fost plasate într-un loc ferit

și ascuns, atunci nu mai poate fi vorba de adăpostire în sensul traficului de

ființe umane sau copii, sau, plasarea într-un loc ascuns, presupune și plasarea

potențialilor victime contrar voinței lor, fără a li se acorda posibilitatea de a se

deplasa liber, fără supraveghere.

Reieșind din declarațiile părților vătămate și a martorilor, s-a constatat

că victimele nu erau ținute cu forța în tabără, se deplasau liber, nu erau

supravegheate. Astfel, nici nu se poate de afirmat că ele au fost ascunse,

3

deoarece în permanență se aflau împreună cu muncitorii, adică alte persoane,

contactau cu aceștia.

Totodată, inculpatul este învinuit precum că a folosit părțile vătămate la

munci agricole, însă această afirmație nu s-a constatat, deoarece inculpatul în

vara anului 2010 era și el un muncitor simplu în cadrul CAP „Basarabia”,

nefiind investit cu drepturi de a recruta, angaja sau conduce cu muncitorii

acestei întreprinderi.

Acuzarea, doar s-a limitat la aprecierea subiectivă a acțiunilor

inculpatului și a altor inculpați în privința cărora cauza fiind disjungată, fară a

lua în considerație împrejurările ce urmează a fi dovedite și probate pentru a

fi incriminată infracțiunea de trafic de copii.

Astfel, prin nici o probă nu s-a confirmat faptul intenției inculpatului și

a celorlalți coparticipanți de a recruta, transporta și transmite careva persoane,

pentru adăpostirea și exploatarea lor ulterioră prin muncă. Or, lipsa

mijloacelor de recrutare ca răpirea, înșelăciunea sau constrângerea duce la

lipsa acestui semn calificativ.

La fel, și transportarea ca semn calificativ lipsește, fiindcă victimele

singure au solicitat de a fi duse la tabăra din s. Xxxx. Acestea nu au fost duse

cu forța sau amenințate de a accepta să fie duse în acel loc.

S-a constatat, că părțile vătămate practic nici nu au lucrat în câmp, mai

mult își petreceau timpul după placul lor, au dus și convorbiri telefonice de

pe telefonul de care dispuneau.

Careva violență psihică sau fizică nu și-a găsit confirmare. Tican V. a

menționat că în comun cu alte persoane doar a întreprins măsuri, prin

convingere, de a le explica victimelor că ele au plecat prin pădure în altă

direcție, dar nu spre or. Bender, astfel se pot rătăci și că pot pleca acasă a doua

zi.

Cât privește argumentele că părțile vătămate urmau să întoarcă o

datorie, Tican Vasile a menționat, că atât banii, cât și telefonul, i-au fost

restituite de către Donica I., el neavând careva pretenții de ordin material față

de pretinsele părți vătămate, cu care nici nu contacta.

Probele din prezentul proces penal, au fost deja supuse aprecierii în

cadrul unui alt proces și anume în privința lui Covalenco S., Donica I. și

Cristin care s-a finisat cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe aceiași

faptă, care este incriminată și lui Tican V.

4

2017, a fost admis apelul declarat de avocatul Dorfman Igor în numele

inculpatului, inclusiv din oficiu, casată încheierea Judecătoriei Bender din 18

februarie 2016 cu privire la aplicarea pedepsei complimentare inculpatului și

menținută sentința.

de prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile

art.206 alin.(3) lit. b), f) Cod penal, potrivit elementelor constitutive traficul de

copii, adică „adăpostirea și primirea a trei copii în vârstă de până la 14 ani cu scopul

exploatării acestora prin muncă la lucrări agricole.

Astfel, infracțiunea nominalizată este una formală și se consideră

consumată din momentul săvârșirii cel puțin a unei acțiuni specificate la art.

206 CP, indiferent de survenirea consecințelor prejudiciabile.

Prin urmare, în cadrul cercetării judecătorești s-a dovedit pe deplin prin

cumul de probe pertinente faptul că inculpatul a primit și adăpostit copii

minori, Xxxx, Xxxx și Xxxx, supunându-le la munci agricole.

Tican Vasile a convenit cu Donica Iurie prin convorbire telefonică de a

accepta copiii la muncă, ulterior a primit minorele în tabăra de odihnă și le-a

adăpostit pe teritoriul acestei tabere situată în s.Xxxx, după care în perioada

de timp, 24 iunie - 03 iulie 2010, fetele minore, de vârsta de 12 și 13 ani au fost

implicate în munci agricole. Interesul inculpatului de a primi minorele la

muncă se confirmă prin faptul că acesta a achitat serviciile de taxi pentru

transportarea minorelor, după cum a declarat inclusiv inculpatul în ședința de

judecată, că a achitat o sumă de bani și a lăsat ca arvună telefonul mobil, până

la achitarea integrală cu șoferul de taxi.

Tican Vasile a creat starea de dependență financiară a victimelor.

Ulterior, când minorele au încercat să fugă din tabără, inculpatul le-a ajuns din

urmă, le-a returnat înapoi și aplicându-le violență psihică iar asupra minorei

Xxxx și violență fizică, lovind-o cu un băț, acesta le-a spus că încă nu au achitat

datoria de 300 lei pe care el a achitat-o șoferului de taxi și că trebuie să

muncească pentru aceasta.

Instanța de apel a respins argumentul inculpatului precum că el a întors

fetele înapoi în tabără pe motiv că era noapte și că se temea ca ele să nu se

5

piardă prin pădure, or nici a doua zi și nici până la data de 03 iulie 2010, cînd

fetele au fost scoase din tabără cu ajutorul poliției, Tican Vasile nu a trimis

fetele acasă, nu le-a ajutat să plece din tabără.

La fel s-a considerat ca neîntemeiat temeiul indicat de Tican V. că el nu a

fost persoana responsabilă să încadreze în muncă minorele și că nu are nici o

treabă cu munca acestora, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit

cu certitudine că inculpatul avea funcție de conducere, adică avea în dispoziția

sa un grup de persoane, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Dogaru S. și

Dogari An.

Referitor la argumentul indicat că inculpatul nu a cunoscut vârsta

părților vătămate, instanța a reținut că Tican V. cu certitudine a cunoscut că

fetele sunt minore, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că

acestea după aspectul fizic corespundeau vârstei care aveau.

Părțile vătămate au fost supuse traficului de copii, reținute ilegal într-un

loc de unde nu puteau să plece, fără consimțământul acestora, erau supuse

muncilor agricole. Mai mult că lor nu li s-a achitat pentru munca prestată.

Astfel, victimelor li s-au încălcat drepturile sale prevăzute de Constituția

Republicii Moldova din care urmează că, munca forțată este interzisă.

ordinar avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Tican V., care,

invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) CPP, solicită,

casarea hotărârii contestate cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea recursului a indicat că hotărârile judecătorești

contestate sunt ilegale, deoarece pe parcursul procesului penal inculpatul a

pledat nevinovat, în speță nu au fost prezentate probe obiective și pertinente,

care ar confirma vinovăția lui Tican V.

Astfel, în speță eronat au fost apreciat probele administrate fiind

ignorate argumentele inculpatului și apărătorului care demonstrează lipsa în

acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii.

Incriminarea inculpatului, cât și a altor participanți în procesul penal, a

infracțiunii de trafic de copii necesită demonstrarea completă, obiectivă și sub

toate aspectele, fără careva presupuneri a elementelor infracțiunii în acțiunile

inculpaților. Însă, prezența unor sau altor dubii în probarea acuzării, care nu

pot fi înlăturate urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului, principiu

stipulat în alin.(3) art. 8 CPP.

6

Inculpatul Tican V. este acuzat doar de faptul, că în comun cu Donica

Iuri, „a convenit cu ultimul de a transporta copii în s.Xxxx, r-nul Xxxx cu

taxiul, „...a achitat taximetristului pentru transportarea fetelor suma de 300

lei, creându-le în așa mod o dependență financiară pentru victime, cu scopul

ulterioarei exploatări prin muncă în lucrări agricole”, iar în comun cu Cristin

N., „le-au adăpostit pe pretinsele părți vătămate în blocurile locative ale unei

tabere de odihnă" și că contrar unor prevederi ale legislației muncii „le-au

folosit la munci agricole”.

Consideră că în speță se constată o formulare neclară, abstractă,

deoarece lui Tican V., Cristin N. și Donica I., cărora li se incriminează că au

acționat în comun cunoșteau despre starea psihofiziologică determinată de vârsta

fragedă ce lipsește victima de putința de a-și da seama de ceea ce se întâmplă cu ea și

de a-și manifesta voință. Acestea fiind niște noțiuni, care ar putea fi cunoscute

numai unor specialiști în domeniul psihologiei. Astfel, sintagma dată nu și-a

găsit confirmarea prin probele examinate în cadrul cercetării judecătorești.

Inculpatul nu a comis acțiuni ce ar putea fi apreciate ca o transportare

sau adăpostire în sensul dispoziției art. 206 Cod penal.

Astfel, prin declarațiile părților vătămate Xxxx și Xxxx s-a constatat, că

acestea au plecat spre s. Xxxx cu un taxi, care posibil a fost chemat de Donica

I. și că la momentul când au sosit în tabăra de odihnă, ultimul s-a achitat

pentru taxi, după care s-au cazat în blocurile locative ale acestei tabere.

La fel, a indicat că potrivit actului de învinuire tabăra de odihnă, este

recunoscută ca un loc ferit, ascuns, care nu poate fi descoperit de

reprezentanții organelor de drept sau de terțe persoane. Însă, după cum s-a

constatat din declarațiile victimelor, acestea s-au aflat în tabăra din r-nul Xxxx,

s. Xxxx, unde au fost cazate în comun cu alte persoane, angajate în cîmpul

muncii la CAP Basarabia.

Mai mult, faptul că părțile vătămate s-au deplasat cu taxiul benevol este

confirmat prin declarațiile martorului Sîrbu S., care a explicat, că fetele s-au

urcat singure în automobil, erau bine dispuse, în drum fumau și ascultau

muzică, cereau țigări de la băiatul (Donica I.), care se deplasa cu ele, au ieșit

benevol din automobil și s-au dus pe teritoriul taberei.

Prin urmare, în cazul în care victimele nu au fost plasate într-un loc ferit

și ascuns, atunci nu mai poate fi vorba de adăpostire în sensul traficului de

ființe umane sau copii, sau, plasarea într-un loc ascuns, presupune și plasarea

7

potențialilor victime contrar voinței lor, fără a li se acorda posibilitatea de a se

deplasa liber, fără supraveghere.

Reieșind din declarațiile părților vătămate și a martorilor, s-a constatat

că victimele nu erau ținute cu forța în tabără, se deplasau liber, nu erau

supravegheate. Astfel, nici nu se poate de afirmat că ele au fost ascunse,

deoarece în permanență se aflau împreună cu muncitorii, adică alte persoane,

contactau cu aceștia.

Totodată, inculpatul este învinuit precum că a folosit părțile vătămate la

munci agricole, însă această afirmație nu s-a constatat, deoarece inculpatul în

vara anului 2010 era și el un muncitor simplu în cadrul CAP „Basarabia”,

nefiind investit cu drepturi de a recruta, angaja sau conduce cu muncitorii

acestei întreprinderi.

Este lipsit de temei și semnul calificativ de exploatare prin muncă,

deoarece părțile vătămate nu au fost impuse să presteze careva munci în

tabăra din s. Xxxx.

Declarațiile părților vătămate Xxxx și Xxxx urmează a fi apreciate critic,

nefiind convingătoare și nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Acestea au fost libere în acțiunile sale, nimeni nu le-a limitat deplasarea lor

sau alte careva acțiuni.

Inculpatul nu a pretins și nici nu a avut intenția de a obține pentru el

careva foloase.

Prin probele prezentate, acuzarea nu a demonstrat faptul săvârșirii

infracțiunii de trafic de copii și prezenta semnelor calificative ale infracțiunii

în acțiunile lui Tican V. și a celorlalți inculpați, dar numai a constatat

împrejurările în care pretinsele părți vătămate au ajuns la tabăra de odihnă

din s.Xxxx, r-nul Xxxx, iar restul afirmațiilor fiind niște presupuneri.

Argumentele invocate de apărare au fost ignorate atât de către instanța

de fond, cât și cea de apel, fapt ce a dus la condamnarea neîntemeiată a lui

Tican V. pentru o infracțiune ce nu a comis-o.

A menționat că după studierea suplimentară a materialelor cauzei va fi

depus un recurs suplimentar.

Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocatul Dorfman Ig. în numele inculpatului

Tican V., solicitând inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat,

invocând că recurentul nu este de acord cu modalitatea de apreciere a

8

probelor, iar motivele date nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427

alin.(1) CPP. Temeiurile invocate la pct.6) și 8) alin.(1) al art. 427 CPP și anume

că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că în

acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii, procurorul a

menționat că, rejudecând cauza, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate, just constatând circumstanțele de drept și de fapt, corect

încadrând acțiunile făptuitorului în baza art. 206 alin.(3) lit.b), f) Cod penal.

Colegiul lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar

și oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, fiind obligată să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar

erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Potrivit textului recursului, avocatul în numele inculpatului, a invocat

temei de casare a hotărârilor judecătorești art. 427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de

9

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o

eroare de drept atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, precum și că în acțiunile inculpatului nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Analizând temeiurile nominalizate în raport cu motivele invocate în

recurs, Colegiul penal constată că autorul acestuia nu este de acord cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Tican V. în baza art. 206 alin.(3)

lit.b), f) Cod penal, considerând că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

După cum rezultă din materialele cauzei, instanța de fond, verificând și

apreciind probele administrate în cauză, și anume declarațiile părților

vătămate Xxxx, Xxxx, ale lui Xxxx, depuse în cadrul urmăririi penale, a

martorilor Postica Z., Dogaru S., Dogari A., Grigorița A., Andronic V., Sîrbu

S., Scripcari L., cât și probele materiale, a ajuns la concluzia că vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.(3) lit.b), f)

Cod penal – traficul de copii, adică adăpostirea și primirea a trei copii în

vârstă de până la 14 ani cu scopul exploatării acestora prin muncă la lucrări

agricole, și-a găsit confirmarea.

Instanța de apel, potrivit art. 409 alin.(2) CPP, a admis apelul avocatului

în numele inculpatului, casând încheierea Judecătoriei Bender din 18

februarie 2016 cu privire la aplicarea pedepsei complimentare inculpatului

Tican V., menținând sentința contestată.

Astfel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței menționate, a

conchis de a exclude din calificarea înaintată sintagma „lucrări agricole”,

indicând că dispoziția infracțiunii art. 206 alin.(3) lit.b), f), CP nu conține un

asemenea indice, prin urmare constatând corectă concluzia instanței de fond

privind încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 206 alin.(3) lit.b), f) Cod

penal.

La acest capitol instanța de recurs atestă că, oricare element constitutiv

al laturii obiective a infracțiunii imputate persoanei și puse sub învinuire,

urmează a fi demonstrat cu probe suficiente și convingătoare că s-a comis

anume această infracțiune.

Colegiul reține că, conform art. 53 alin.(1) pct.1) Cod de procedură

penală, la examinarea cauzei penale în instanța de judecată, procurorul

reprezintă învinuirea în numele statului și prezintă în ședința de judecată

probele acuzării.

10

Prevederile art. 53 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală stipulează că,

procurorul își expune părerea în dezbaterile judiciare asupra faptei

infracționale săvârșite de inculpat, încadrării ei în baza legii penale și

pedepsei care urmează a fi aplicată.

Conform art. 325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în prima

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

După cum rezultă din rechizitoriu, inculpatul Tican Vasile a fost

învinuit pentru faptul că a comis recrutarea, transportarea, unui copil, în scopul

exploatării prin muncă, săvârșite, asupra a mai multor copii, și asupra unui copil în

vârstă de până la 14 ani, acțiuni ce au fost încadrate în baza art. 206 alin.(3)

lit.b), f) Cod penal.

Instanța de fond, l-a recunoscut vinovat și condamnat pe Tican V. de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 206 alin.(3) lit.b), f) CP - încadrând

acțiunile acestuia - în traficul de copii, adică adăpostirea și primirea a trei copii în

vârstă de până la 14 ani cu scopul exploatării acestora prin muncă la lucrări agricole.

Conform art. 113 Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute

de norma penală.

Colegiul penal constată că, partea acuzării în actul de învinuire a

calificat fapta inculpatului Tican V. în baza art. 206 alin.(3) lit.b), f) Cod penal -

recrutarea, transportarea, unui copil, în scopul exploatării prin muncă, săvârșite,

asupra a mai multor copii, și asupra unui copil în vârstă de până la 14 ani, însă,

instanța de fond a reținut în seama inculpatului semnele calificative

„adăpostirea și primirea a trei copii în vârstă de până la 14 ani cu scopul exploatării

acestora prin muncă la lucrări agricole”, iar instanța de apel a exclus sintagma

„lucrări agricole”, menținând soluția instanței de fond.

Astfel, Colegiul conchide că instanțele de fond greșit au reținut în seama

inculpatului semnele calificative nominalizate, de care inculpatul nu a fost

învinuit prin rechizitoriu.

Totodată, instanța reține că, în sentință, la fila dosarului 243 -verso, în

partea descriptivă a constatat că, „Tot el, adică Pritulenko A. a comis infracțiunile

prevăzute de art. 189 alin.(1), 189 alin.(3) lit.e) – fiind descrise 5 episoade de

învinuire a lui Pritulenko A.”, necătând la faptul că cauza penală a fost

examinată în privința lui Tican V.

11

Deci, prima instanță a comis o eroare de drept depășind volumul

învinuirii, iar instanța de apel, cu toate că în partea descriptivă a deciziei nu a

indicat aceste constatări nominalizate, a menținut soluția instanței de fond și

nu a corectat eroarea dată.

Reținând cele menționate, instanța de recurs constată că decizia

contestată este viciată în partea motivării concluziei privind încadrarea

acțiunilor inculpatului, care nu corespunde cu persoana condamnată.

Prin urmare, Colegiul penal a ajuns la concluzia, că instanța de apel a

examinat pur formal apelul declarat, nu s-a clarificat care circumstanțe sunt

relevante pentru prezenta cauză, a adoptat o soluție neargumentată la modul

cuvenit, astfel că decizia nu poate fi menținută și urmează a fi casată cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Instanța de recurs consideră, că erorile comise nu pot fi reparate de către

instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este abilitată cu

atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Colegiul conchide că temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală - că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, invocate de recurent, persistă în cauză.

Încălcările enunțate determină, incontestabil, Colegiul să concluzioneze

asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată, să țină seama de

cele expuse în prezenta decizie, să înlăture erorile admise, să se pronunțe la

modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale

asupra tuturor motivelor invocate în apel, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, cu

respectarea prevederilor art.414, 417, 419 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Dorfman Igor în numele

inculpatului Tican Vasile, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 23 mai 2017, în cauza penală în privința lui Tican Vasile și

12

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 01

martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

13