1ra-566/2019 — art. 206 alin. 3 lit. b, f CP

1ra-566/2019 — art. 206 alin. 3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-566/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Cobzac Elena

Judecători Boico Victor

Ghervas Maria

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Suduc Marian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2018, a sentinței

Judecătoriei Bender din 17 februarie 2016 și a încheierii Judecătoriei Bender din 18

februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Tican Vasile Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

02.03.2018 - 15.11.2018

18.02.2019-16.04.2019

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, la

15 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

1.1. Prin încheierea Judecătoriei Bender din 18 februarie 2016 s-a dispus: „Se

corectează eroarea din dispozitivul sentinței Judecătoriei Bender din 17 februarie

2016, privind aplicarea în privința inculpatului Tican Vasile a pedepsei

complementare prevăzută la sancțiunea art. 206 alin. (3) Cod penal. Se consideră în

continuare justă și întemeiată sintagma - Tican Vasile se recunoaște vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani 6 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul educațional, pe un termen

de 5 ani.”

iunie 2010, fiind contactat de către Donica Iurie, ultimul i-a comunicat că dispune de

trei persoane pentru folosirea lor la efectuarea lucrărilor agricole, și-a dat acordul de

a le primi la lucru și în dimineața zilei de 25 iunie 2010, Donica I. le-a transportat cu

1

taxiul comandat de acesta, cu n/î XXXXX pe minorele, Xxxxx, în tabăra de odihnă

amplasată în apropierea s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, unde, acestea au fost transmise lui

Tican V., cu scopul exploatării prin muncă la lucrări agricole. Tican Vasile, preluând

acțiunile lui Donica I., a achitat șoferului taxiului pentru transportarea fetelor suma

de 150 lei și mobilul acestuia, creându-le astfel o dependență financiară pentru

victime, cu scopul ulterioarei exploatării prin muncă la lucrări agricole.

Ulterior, în perioada 25 iunie 2010 - 03 iulie 2010, Tican Vasile în comun cu

Cristin N., care era conducătorul brigăzii de muncitori, le-au adăpostit pe minorele

Xxxxx în blocurile locative ale taberei de odihnă, amplasată la marginea s. Xxxxx, r-

nul Xxxxx și știind cu certitudine că, minorele nu au împlinit vârsta de 14 ani,

profitând de starea lor de vulnerabilitate datorită vârstei fragede, precum și de

crearea unei datorii pentru transportarea lor cu taxiul, contrar prevederilor art. 46

Codul muncii, care interzice încadrarea în muncă a persoanelor în vârstă de până la

15 ani, le-au folosit la munci agricole.

Tot el, în perioada de timp de la 08 august 2012 ora 23.30 până la 09 august 2012

ora 07.30, aflându-se în ograda casei nr. 160, situată pe str. Chișineovscaia, mun.

Bender a sustras pe ascuns de pe automobilul de model „Wolksvagen Polo” ce

aparține lui Hadjioglo Clavdii două plăci cu numărul de înmatriculare a României –

xxxxx a automobilului dat, lăsând sub ștergătorul parbrizului din față un fragment

de hârtie pe care era scris numărul de telefon - xxxxx. Astfel prin acțiunile sale

intenționate, Pritulenko Andrey a săvârșit o infracțiune prevăzută de art. 189 alin. (1)

Cod penal - șantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului,

amenințând cu distrugerea bunurilor proprietarului.

Tot el, în noaptea spre 03 septembrie 2012, aflându-se la scara casei nr. xxxxx,

situată pe str. Xxxxxa sustras pe ascuns de pe automobilul de model „Renault

Megane Scenic” ce aparține lui Carajeleasco Serghei, două plăci de înmatriculare a

Republicii Bulgaria – xxxxx a automobilului dat, lăsând sub ștergătorul parbrizului

din față un fragment de hârtie pe care era scris numărul de telefon - xxxxx după ce

prin intermediul telefonului mobil a cerut de la partea vătămată pentru întoarcerea

plăcilor sustrase să transfere pe contul cartelei SIM nestabilite 50 dolari SUA, care

conform cursului oficial al „BNM” constituie 623,41 lei, iar după dobândirea

bunurilor cerute a întors plăcile de înmatriculare. Astfel prin acțiunile intenționate,

Pritulenko Andrey a săvârșit o infracțiune prevăzută de art. 189 alin. (5) lit. e) Cod

penal - șantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, amenințând

distrugerea bunurilor proprietarului urmată cu dobândirea bunurilor cerute.

Tot el, noaptea spre 09 septembrie 2012, aflându-se la scara casei nr. 44 situată

pe str. Leningradscaia, mun. Bender a sustras pe ascuns de pe automobilul de model

„Fiat Brava” ce aparține lui Xxxxx, două plăci de înmatriculare a Republicii Bulgaria

– xxxxx a automobilului dat, lăsând sub ștergătorul parbrizului din față un fragment

de hârtie pe care era scris numărul de telefon - xxxxx, după ce prin intermediul

telefoniei mobile a cerut ce la partea vătămată pentru restituirea plăcilor sustrase să

transfere pe contul cartelei SIM 3000 ruble a Federației Ruse, care conform lăsând

sub ștergătorul parbrizului din față un fragment de hârtie pe care era scris numărul

de telefon – xxxxx, după ce prin intermediul telefoniei mobile a cerut de la partea

2

vătămată pentru restituirea plăcilor sustrase să transfere pe contul cartelei SIM

1158,90 lei, iar după dobândirea bunurilor cerute a întors plăcile de înmatriculare

Astfel prin acțiunile sale intenționate, Pritulenko Andrey a săvârșit o infracțiune

prevăzută de art. 189 alin.(3) lit. e) Cod penal - șantajul, adică cererea de a se

transmite bunurile proprietarului, amenințând cu distrugerea bunurilor

proprietarului urmată cu dobândirea bunurilor cerute.

Tot el, în perioada de timp 08 septembrie 2012 ora 18.30 până la 09 septembrie

2012 ora 06.00, aflându-se în apropierea casei nr. xxxxx a sustras pe ascuns de pe

automobilul de model „Opel Zafira”, ce aparține lui Botnari Ion, doua plăci cu

numărul de înmatriculare a Republicii Bulgaria – xxxxx a automobilului dat, lăsând

sub ștergătorul parbrizului din față un fragment de hârtie pe care era scris numărul

de telefon - xxxxx, după ce prin intermediul telefoniei mobile a cerut de la partea

vătămată pentru restituirea plăcilor sustrase să transfere pe contul cartelei SIM

xxxxx, 3000 ruble a Federației Ruse, care conform cursului oficial al BNM constituie

1170,30 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Pritulenko Andrey a săvârșit o

infracțiune prevăzută de art. 189 alin. (l) Cod penal - șantajul, adică cererea de a se

transmite bunurile proprietarului amenințând cu distrugerea bunurilor

proprietarului.

Tot el, în perioada de timp 29 noiembrie 2012 până la 30 noiembrie 2012,

aflându-se în apropierea casei nr. xxxxx, a sustras pe ascuns de pe automobilul de

model „Land Rover”, ce aparține lui Xxxxx o placă cu numărul de înmatriculare a

Marea Britanie – xxxxx a automobilului dat, lăsând sub ștergătorul parbrizului din

față un fragment de hârtie pe care era scris numărul de telefon - xxxxx - prin ce a

cauzat ultimului o daună în sumă totală de 960 lei, care pentru el este considerabilă.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Pritulenko Andrey a săvârșit o infracțiune

prevăzută.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare, din lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii.

În motivarea apelului a indicat că:

- instanța de judecată eronat a apreciat probele administrate, ajungând la o

concluzie greșită privind vinovăția inculpatului, ignorând în totalitate argumentele

aduse de inculpat și apărare, care demonstrează contrariul;

- atât organul de urmărire penală, cât și acuzatorul de stat s-au bazat asupra

demonstrării faptului aflării părților vătămate Xxxxx la tabara de odihnă din s.

Xxxxx, r-nul Xxxxx, precum și că acestea, în vara anului 2010, conform datelor

antropologice și fiziologice corespundeau vârstei de 13 ani. Astfel, se constată o

formulare a unei acuzări neclare, abstracte și absurde, deoarece Tican V., Cristin N.

și Donica I., cărora li se incriminează că au acționat în comun cu Tican V.,

„cunoșteau despre starea psihofiziologică determinată de vârstă fragedă ce lipsește

victima de putința de a-și da seama de ceea ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta

voința”, fiind niște noțiuni formulate, care ar putea fi cunoscute numai unor

specialiști în domeniul psihologiei. Or, sintagma dată nu și-a găsit demonstrarea în

totalitatea probelor examinate în procesul cercetării judecătorești;

3

- inculpatul Tican Vasile nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii

incriminate, declarând că nu a intenționat și nici nu a comis acțiuni ce pot fi calificate

ca trafic de copii;

- Tican V. nu a comis acțiuni ce ar putea fi apreciate ca o transportare sau

adăpostire în sensul dispoziției art. 206 Cod penal;

- în cadrul cercetării judecătorești prin declarațiile părților vătămate Xxxxx s-a

constatat, că acestea au plecat spre s. Xxxxx cu un taxi, care posibil a fost chemat de

Donica I. și că la momentul când au sosit în tabăra de odihnă, ultimul s-a achitat

pentru taxi, după care s-au cazat în blocurile locative ale acestei tabere;

- potrivit actului de învinuire tabăra de odihnă, este recunoscută ca un loc ferit,

ascuns, care nu poate fi descoperit de reprezentanții organelor de drept sau de terțe

persoane. Însă, după cum s-a constatat din declarațiile victimelor, acestea s-au aflat

în tabăra din r-nul Xxxxx, s. Xxxxx, unde au fost cazate în comun cu alte persoane,

angajate în cîmpul muncii la CAP Basarabia;

- faptul că părțile vătămate s-au deplasat cu taxiul benevol este confirmat prin

declarațiile martorului Sîrbu S., care a explicat, că domnișoarele s-au urcat singure în

automobil, erau bine dispuse, în drum fumau și ascultau muzică, cereau țigări de la

băiatul (Donica I.), care se deplasa cu ele, au ieșit benevol din automobil și s-au dus

pe teritoriul taberei;

- în cazul în care victimele nu au fost plasate într-un loc ferit și ascuns, atunci nu

mai poate fi vorba de adăpostire în sensul traficului de ființe umane sau copii, sau,

plasarea într-un loc ascuns, presupune și plasarea potențialilor victime contrar

voinței lor, fără a li se acorda posibilitatea de a se deplasa liber, fără supraveghere;

- reieșind din declarațiile părților vătămate și a martorilor, s-a constatat că

victimele nu erau ținute cu forța în tabără, se deplasau liber, nu erau supravegheate.

Astfel, nici nu se poate de afirmat că ele au fost ascunse, deoarece în permanență se

aflau împreună cu muncitorii, adică alte persoane, contactau cu aceștia;

- inculpatul este învinuit precum că a folosit părțile vătămate la munci agricole,

însă această afirmație nu s-a constatat, deoarece inculpatul în vara anului 2010 era și

el un muncitor simplu în cadrul CAP „Basarabia”, nefiind investit cu drepturi de a

recruta, angaja sau conduce cu muncitorii acestei întreprinderi;

- acuzarea, doar s-a limitat la aprecierea subiectivă a acțiunilor inculpatului și a

altor inculpați în privința cărora cauza fiind disjunsă, fară a lua în considerație

împrejurările ce urmează a fi dovedite și probate pentru a fi incriminată infracțiunea

de trafic de copii;

- prin nici o probă nu s-a confirmat faptul intenției inculpatului și a celorlalți

coparticipanți de a recruta, transporta și transmite careva persoane, pentru

adăpostirea și exploatarea lor ulterioră prin muncă. Or, lipsa mijloacelor de recrutare

ca răpirea, înșelăciunea sau constrângerea duce la lipsa acestui semn calificativ;

- transportarea ca semn calificativ lipsește, fiindcă victimele singure au solicitat

de a fi duse la tabăra din s. Xxxxx. Acestea nu au fost duse cu forța sau amenințate

de a accepta să fie duse în acel loc;

4

- părțile vătămate practic nici nu au lucrat în câmp, mai mult își petreceau

timpul după placul lor, au dus și convorbiri telefonice de pe telefonul de care

dispuneau;

-careva violență psihică sau fizică nu și-a găsit confirmare. Tican V. a menționat

că în comun cu alte persoane doar a întreprins măsuri, prin convingere, de a le

explica victimelor că ele au plecat prin pădure în altă direcție, dar nu spre or.

Bender, astfel se pot rătăci și că pot pleca acasă a doua zi;

- cât privește argumentele că părțile vătămate urmau să întoarcă o datorie,

Tican Vasile a menționat, că atât banii, cât și telefonul, i-au fost restituite de către

Donica I., el neavând careva pretenții de ordin material față de pretinsele părți

vătămate, cu care nici nu contacta;

- probele din prezentul proces penal, au fost deja supuse aprecierii în cadrul

unui alt proces și anume în privința lui Covalenco S., Donica I. și Cristin care s-a

finisat cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe aceiași faptă, care este

incriminată și lui Tican V.

fost admis apelul declarat de avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului, inclusiv

din oficiu, casată încheierea Judecătoriei Bender din 18 februarie 2016 cu privire la

aplicarea pedepsei complimentare inculpatului și menținută sentința.

instanță, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui

corect au fost încadrate în prevederile art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, potrivit

elementelor constitutive traficul de copii, adică „adăpostirea și primirea a trei copii în

vârstă de până la 14 ani cu scopul exploatării acestora prin muncă la lucrări agricole.

Astfel, infracțiunea nominalizată este una formală și se consideră consumată

din momentul săvârșirii cel puțin a unei acțiuni specificate la art. 206 Cod penal,

indiferent de survenirea consecințelor prejudiciabile.

Prin urmare, în cadrul cercetării judecătorești s-a dovedit pe deplin prin

cumulul de probe pertinente faptul că, inculpatul a primit și adăpostit copii minori,

Xxxxx, supunându-le la munci agricole.

Tican Vasile a convenit cu Donica Iurie prin convorbire telefonică de a accepta

copiii la muncă, ulterior a primit minorele în tabăra de odihnă și le-a adăpostit pe

teritoriul acestei tabere situată în s. Xxxxx, după care în perioada de timp, 24 iunie -

03 iulie 2010, fetele minore, cu vârsta de 12 și 13 ani au fost implicate în munci

agricole. Interesul inculpatului de a primi minorele la muncă se confirmă prin faptul

că acesta a achitat serviciile de taxi pentru transportarea minorelor, după cum a

declarat inclusiv inculpatul în ședința de judecată, că a achitat o sumă de bani și a

lăsat ca arvună telefonul mobil, până la achitarea integrală cu șoferul de taxi.

Tican Vasile a creat starea de dependență financiară a victimelor. Ulterior, când

minorele au încercat să fugă din tabără, inculpatul le-a ajuns din urmă, le-a returnat

înapoi și aplicându-le violență psihică, iar asupra minorei Xxxxxși violență fizică,

5

lovind-o cu un băț, acesta le-a spus că încă nu au achitat datoria de 300 lei pe care el

a achitat-o șoferului de taxi și că trebuie să muncească pentru aceasta.

Instanța de apel a respins argumentul inculpatului, precum că el a întors fetele

înapoi în tabără, pe motiv că era noapte și că se temea ca ele să nu se piardă prin

pădure, or nici a doua zi și nici până la data de 03 iulie 2010, cînd fetele au fost

scoase din tabără cu ajutorul poliției, Tican Vasile nu a trimis fetele acasă, nu le-a

ajutat să plece din tabără.

La fel, instanța de apel a considerat ca neîntemeiat temeiul indicat de Tican V.

că el nu a fost persoana responsabilă să încadreze în muncă minorele și că nu are nici

o treabă cu munca acestora, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu

certitudine că, inculpatul avea funcție de conducere, adică avea în dispoziția sa un

grup de persoane, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Dogaru S. și Dogari An.

Referitor la argumentul indicat că, inculpatul nu a cunoscut vârsta părților

vătămate, instanța a reținut că Tican V. cu certitudine a cunoscut că, fetele sunt

minore, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că acestea după

aspectul fizic corespundeau vârstei care o aveau.

În viziunea instanței de apel, părțile vătămate au fost supuse traficului de copii,

reținute ilegal într-un loc de unde nu puteau să plece, fără consimțământul acestora,

erau supuse muncilor agricole. Mai mult că lor nu li s-a achitat pentru munca

prestată. Astfel, victimelor li s-au încălcat drepturile prevăzute de Constituția

Republicii Moldova din care urmează că, munca forțată este interzisă.

avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Tican V., care, invocând temeiul de

drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat,

casarea hotărârii contestate, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului a indicat:

- hotărârile judecătorești contestate sunt ilegale, deoarece pe parcursul

procesului penal inculpatul a pledat nevinovat, în speță nu au fost prezentate probe

obiective și pertinente, care ar confirma vinovăția lui Tican V.;

- în speță eronat au fost apreciate probele administrate, fiind ignorate

argumentele inculpatului și apărătorului care demonstrează lipsa în acțiunile

acestuia a elementelor infracțiunii;

- incriminarea inculpatului, cât și a altor participanți în procesul penal, a

infracțiunii de trafic de copii necesită demonstrarea completă, obiectivă și sub toate

aspectele, fără careva presupuneri a elementelor infracțiunii în acțiunile inculpaților,

însă, prezența unor sau altor dubii în probarea acuzării, care nu pot fi înlăturate

urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului, principiu stipulat în alin. (3) art. 8

Cod de procedură penală;

- inculpatul Tican V. este acuzat doar de faptul, că în comun cu Donica Iuri, „a

convenit cu ultimul de a transporta copii în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx cu taxiul, „... a

achitat taximetristului pentru transportarea fetelor suma de 300 lei, creându-le în așa

mod o dependență financiară pentru victime, cu scopul ulterioarei exploatări prin

muncă în lucrări agricole”, iar în comun cu Cristin N., „le-au adăpostit pe pretinsele

6

părți vătămate în blocurile locative ale unei tabere de odihnă” și că contrar unor

prevederi ale legislației muncii „le-au folosit la munci agricole”;

- în speță se constată o formulare neclară, abstractă, deoarece lui Tican V.,

Cristin N. și Donica I., cărora li se incriminează că au acționat în comun și cunoșteau

despre starea psihofiziologică determinată de vârsta fragedă ce lipsește victima de

putința de a-și da seama de ceea ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta voință.

Acestea fiind niște noțiuni, care ar putea fi cunoscute numai unor specialiști în

domeniul psihologiei. Astfel, sintagma dată nu și-a găsit confirmarea prin probele

examinate în cadrul cercetării judecătorești;

- inculpatul nu a comis acțiuni ce ar putea fi apreciate ca o transportare sau

adăpostire în sensul dispoziției art. 206 Cod penal;

- prin declarațiile părților vătămate Xxxxx s-a constatat, că acestea au plecat

spre s. Xxxxx cu un taxi, care posibil a fost chemat de Donica I. și că la momentul

când au sosit în tabăra de odihnă, ultimul s-a achitat pentru taxi, după care s-au

cazat în blocurile locative ale acestei tabere;

- faptul că părțile vătămate s-au deplasat cu taxiul benevol este confirmat prin

declarațiile martorului Sîrbu S., care a explicat, că fetele s-au urcat singure în

automobil, erau bine dispuse, în drum fumau și ascultau muzică, cereau țigări de la

băiatul (Donica I.), care se deplasa cu ele, au ieșit benevol din automobil și s-au dus

pe teritoriul taberei;

- în cazul în care victimele nu au fost plasate într-un loc ferit și ascuns, atunci nu

mai poate fi vorba de adăpostire în sensul traficului de ființe umane sau copii, ori

plasarea într-un loc ascuns, presupune și plasarea potențialelor victime contrar

voinței lor, fără a li se acorda posibilitatea de a se deplasa liber, fără supraveghere;

- reieșind din declarațiile părților vătămate și a martorilor, s-a constatat că

victimele nu erau ținute cu forța în tabără, se deplasau liber, nu erau supravegheate.

Astfel, nici nu se poate de afirmat că ele au fost ascunse, deoarece în permanență se

aflau împreună cu muncitorii, adică alte persoane, contactau cu aceștia;

- inculpatul este învinuit precum că a folosit părțile vătămate la munci agricole,

însă această afirmație nu s-a constatat, deoarece inculpatul în vara anului 2010 era și

el un muncitor simplu în cadrul CAP „Basarabia”, nefiind investit cu drepturi de a

recruta, angaja sau conduce cu muncitorii acestei întreprinderi;

- este lipsit de temei și semnul calificativ de exploatare prin muncă, deoarece

părțile vătămate nu au fost impuse să presteze careva munci în tabăra din s. Xxxxx;

- declarațiile părților vătămate Xxxxx urmează a fi apreciate critic, nefiind

convingătoare și nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare. Acestea au fost

libere în acțiunile sale, nimeni nu le-a limitat deplasarea lor sau alte careva acțiuni;

- inculpatul nu a pretins și nici nu a avut intenția de a obține pentru el careva

foloase;

- prin probele prezentate, acuzarea nu a demonstrat faptul săvârșirii infracțiunii

de trafic de copii și prezența semnelor calificative ale infracțiunii în acțiunile lui

Tican V. și a celorlalți inculpați, dar numai a constatat împrejurările în care pretinsele

părți vătămate au ajuns la tabăra de odihnă din s. Xxxxx, iar restul afirmațiilor fiind

niște presupuneri;

7

- argumentele invocate de apărare au fost ignorate atât de către instanța de

fond, cât și cea de apel, fapt ce a dus la condamnarea neîntemeiată a lui Tican V.

pentru o infracțiune ce nu a comis-o.

2018, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

de învinuire a calificat fapta inculpatului Tican V. în baza art. 206 alin. (3) lit. b), f)

Cod penal - recrutarea, transportarea, unui copil, în scopul exploatării prin muncă,

săvârșite, asupra a mai multor copii, și asupra unui copil în vârstă de până la 14 ani, însă,

instanța de fond a reținut în seama inculpatului semnele calificative „adăpostirea și

primirea a trei copii în vârstă de până la 14 ani cu scopul exploatării acestora prin muncă la

lucrări agricole", iar instanța de apel a exclus sintagma „lucrări agricole", menținând

soluția instanței de fond.

Astfel, instanța de recurs a reținut că instanțele de fond greșit au reținut în

seama inculpatului semnele calificative nominalizate, de care inculpatul nu a fost

învinuit prin rechizitoriu.

Totodată, instanța de recurs a stabilit că, în sentință, la fila dosarului 243 -verso,

în partea descriptivă a constatat că, „Tot el, adică Pritulenko A. a comis infracțiunile

prevăzute de art. 189 alin.H), 189 alin.(3) lit.e) - fiind descrise 5 episoade de învinuire a

lui Pritulenko A.”, necătând la faptul că cauza penală a fost examinată în privința lui

Tican V.

Deci, în viziunea instanței de recurs prima instanță a comis o eroare de drept

depășind volumul învinuirii, iar instanța de apel, cu toate că în partea descriptivă a

deciziei nu a indicat aceste constatări nominalizate, a menținut soluția instanței de

fond și nu a corectat eroarea dată.

Reținând cele menționate, instanța de recurs a constatat că decizia contestată

este viciată în partea motivării concluziei privind încadrarea acțiunilor inculpatului,

care nu corespunde cu persoana condamnată.

Prin urmare, instanța de recurs a ajuns la concluzia, că instanța de apel a

examinat pur formal apelul declarat, nu s-a clarificat care circumstanțe sunt

relevante pentru prezenta cauză, a adoptat o soluție neargumentată la modul

cuvenit, astfel că decizia nu poate fi menținută și urmează a fi casată cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

2018, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința, inclusiv din oficiu, în baza

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și încheierea Judecătoriei Bender din 18

februarie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță, prin care Tican V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 206

alin. (3) lit. b), f) Cod penal, la 15 ani și 5 luni închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis.

învinuire a calificat fapta inculpatului Tican V. în baza art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod

8

penal - recrutarea, transportarea, unui copil, în scopul exploatării prin muncă,

săvârșite, asupra a mai multor copii, și asupra unui copil în vârstă de până la 14 ani,

însă, instanța de fond a reținut în seama inculpatului semnele calificative

„adăpostirea și primirea a trei copii în vârstă de până la 14 ani, cu scopul exploatării

acestora prin muncă la lucrări agricole”.

Astfel, instanța de apel a stabilit că prima instanță greșit a reținut în seama

inculpatului semnele calificative nominalizate, de care inculpatul nu a fost învinuit

prin rechizitoriu.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în sentință, la fila dosarului 243 - verso,

în partea descriptivă a constatat că, „Tot el, adică Pritulenko Andrey a comis

infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (1), 189 alin. (3) lit. e), fiind descrise 5

episoade de învinuire a lui Pritulenko Andrey”, în pofida faptului că cauza penală a

fost examinată în privința lui Tican Vasile.

Reținând cele menționate, instanța de apel a constatat că sentința primei

instanțe este viciată în partea motivării concluziei privind încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, care nu corespunde cu persoana condamnată.

Mai mult, prin încheierea Judecătoriei Bender din 18 februarie 2016, contrar

prevederilor art. 249 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, s-a dispus corectarea

„erorii materiale”, ce vizează pedeapsa complementară - „cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul

educațional, pe un termen de 5 ani”, aplicată inculpatului Tican Vasile, or,

neexpunerea asupra pedepsei complementare nu reprezintă o eroare materială

evidentă în sensul legii procesual penale.

Instanța de apel a constatat că, în luna iunie 2010 Sergiu Covalenco, fiind

informat de către persoana neidentificată organul de urmărire penală pe nume

Elena, precum că sunt solicitate persoane pentru a fi angajate la lucrări agricole în s.

Xxxxx, r-l Xxxxx, urmărind scopul traficului de copii în scopul exploatării prin

muncă, aflându-se în or. Bender, știind că minorele Xxxxx nu au împlinit vârsta de

14 ani, cunoscând despre starea fiziologică determinată de vârsta fragedă ce lipsește

victima de putința de a-și da seama de ceea ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta

voința, contrar prevederilor art. 46 Codul muncii care interzice încadrarea în muncă

a persoanelor în vârstă de până la 15 ani, le-a recrutat propunându-le să lucreze la

munci agricole în localitatea menționată.

Ulterior, la 20 iunie 2010, Sergiu Covalenco, în scopul exploatării prin muncă a

lor, a organizat transportarea lui Xxxxx în s. Xxxxx, r-l Căușeni pentru a-i face

cunoștință cu persoana neidentificată de organul de urmărire penală pe nume Elena

și a stabili modalitatea prestării muncii de către copii. Aflându-se în s. Xxxxx, r-l

Xxxxx, Sergiu Covalenco nu a stabilit legătură cu persoana menționată Elena, însă a

discutat despre intențiile sale cu privire la transportarea copiilor pentru folosirea

acestora în lucrări agricole cu Donica Iuri.

În aceste circumstanțe, Donica Iuri, manifestând interesul față de intențiile

infracționale ale lui Sergiu Covalenco, a preluat acțiunile inițiate de către acesta de

recrutare a copiilor în scopul exploatării prin muncă, și s-a oferit de a realiza

contactul cu persoanele din gospodăria agricolă din sat. Xxxxx, r-l Xxxxx, unde copiii

9

urmau să efectueze lucrări agricole. Tot, Donica Iurii, pentru a continua acțiunile de

recrutare a copiilor în scopul exploatării prin muncă, cunoscând despre starea

psihofiziologică determinată de vârsta fragedă ce lipsește victima de putința de a-și

da seama de ceea ce se întâmplă cu ea și a-și manifesta voința, a informat-o pe

minora Xxxxx despre condițiile de muncă în gospodăria agricolă menționată,

trezindu-i interesul pentru aceste lucrări agricole ca fiind o sursă convenabilă de

venit, în condițiile în care victima se afla într-o stare de vulnerabilitate determinată

de situația în familia victimei, lipsa controlului părintesc.

La 24 iunie 2010, acționând conform instrucțiunilor primite de la Sergiu

Covalenco și Donica Iuri, minorele Xxxxx s-au deplasat în or. Bender, s. Xxxxx, r-nul

Xxxxx, unde au fost întâlnite de către Donica Iuri.

În aceeași zi, Donica Iuri, urmărind scopul exploatării prin muncă, a copiilor

care nu au împlinit vârsta de 14 ani, le-a adăpostit pe minorele Xxxxx în locuința lui

Chiperi Ghenadie din sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx, apoi acționând de comun cu Chiperi

Ghenadie și Cîșlari Vladimir, le-a abuzat sexual intrând cu acestea în relații sexuale

prin constrângere și folosindu-se de starea psihofiziologică determinată de vârsta

fragedă ce lipsește victima de putința de a-și da seama de ceea ce se întâmplă cu ea și

de a-și manifesta voința (pentru aceste acțiuni persoanele respective au fost învinuite

într-o cauză penală separată).

Tot la 24 iunie 2010, Donica Iuri, în vedere exploatării prin muncă a copiilor l-a

contactat telefonic pe Tican Vasile și i-a comunicat acestuia că dispune de trei copii

pentru folosirea la efectuarea lucrărilor agricole. După ce a primit acordul lui Tican

Vasile de a aduce copii la locul efectuării lucrărilor agricole, Donica Iuri a convenit

cu ultimul de a transporta copii în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, cu taxiul.

Ulterior, în dimineața zilei de 25 iunie 2010, continuând acțiunile sale

infracționale, folosindu-se de stare psihologică în care se aflau victimele care au fost

abuzate sexual, Donica Iuri, le-a transportat cu taxiul comandat de el cu nr/î XXXXX

pe minorele Xxxxx, în tabăra de odihnă amplasată în apropierea s. Xxxxx, r-nul

Xxxxx, unde ultimele au fost transmise lui Tican Vasile în scopul exploatării prin

muncă la lucrări agricole.

Tican Vasile, preluând acțiunile inițiate de către Sergiu Covalenco, apoi

continuate de Donica Iuri, a achitat taximetristului pentru transportarea fetelor suma

de 300 lei, creându-le în așa mod o dependență financiară pentru victime, cu scopul

ulterioarei exploatări prin muncă în lucrări agricole.

Ulterior, în perioada 25 iunie 2010 - 03 iulie 2010, Tican Vasile în comun cu

Cristin Nicolae, care era conducătorul brigăzii de muncitori, le-au adăpostit pe

minorele Xxxxx în blocurile locative ale taberei de odihnă amplasată la marginea s.

Xxxxx, r-nul Xxxxx, și știind cu certitudine că minorele nu au împlinit vârsta de 14

ani, profitând de starea lor de vulnerabilitate datorată vârstei fragede, precum și de

crearea unei datorii pentru transportarea cu taxiul, contrar prevederilor art. 46 Codul

muncii care interzice încadrarea în muncă a persoanelor în vârstă de până la 15 ani,

le-au folosit la munci agricole.

La data de 01 iulie 2010, Tican Vasile, depistând că Xxxxx intenționează să

evadeze a aplicat violența psihică și fizică, manifestată prin aplicarea unei lovituri cu

10

un băț lui Xxxxxpretinzând întoarcerea unei datorii a cărei mărime nu a fost stabilită

în mod rezonabil pentru transportarea cu taxiul, le-a impus să presteze în continuare

munci agricole la CAP „Basarabia" din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

În aceste condiții victimele s-au aflat până la 03.08.2010, când au fost eliberate

de organele de poliție.

Instanța de apel a reținut că, cu toate că inculpatul Tican V. nu și-a recunoscut

vina, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b),

f) Cod penal, se confirmă prin declarațiile părților vătămate Xxxxx, declarațiile

martorilor Postica Z., Dogaru S., Dogari A., Andronic V., Sîrbu S., Scripcari L. și

materialele cauzei și anume: copia certificatului de naștere pe numele lui Xxxxx(f. d.

49, vol. I); copia certificatului de naștere pe numele lui Xxxxx(f. d. 55, vol. I); copia

certificatului de naștere pe numele lui Xxxxx(f. d. 59, vol. I); conținutul raportului de

expertiză medico-legală nr. 150 din 13 august 2010 (f.d. 200-202, vol. I); conținutul

raportului de expertiză medico-legală nr. 151 din 13 august 2010 (f. d. 203-204, vol. I);

conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 152 din 13 august 2010 (f. d. 205-

206, vol. I); conținutul copiei raportului de expertiză psihiatrică legală nr. 482a-2010

din 20 august 2010 (f.d. 191, vol. I); conținutul copiei raportului de expertiză

psihiatrică legală nr. 481-2010 din 20 august 2010 (f. d. 192, vol. I); conținutul copiei

raportului de expertiză psihiatrică legală nr. 483a-2010 din 20 august 2010 (f. d. 193,

vol. I); conținutul documentelor prezentate de către conducerea CAP „Basarabia”

privind organizarea activității întreprinderii menționate (f. d. 149-169, 172-178, vol.

I); conținutul răspunsului de la Direcția municipală pentru protecția drepturilor

copilului privind rezultatele anchetei sociale (f. d. 121-123, vol. II); conținutul

răspunsului de la Inspecția muncii (f. d. 119 - 129, vol. II); conținutul răspunsului de

la S.A. „Orange” (f. d. 116, vol. II); conținutul fotocopiilor documentelor din cauza

penală pornită pe faptul violului (f. d. 49-112, vol. II).

Instanța de apel, analizând obiectiv cumulul de probe, prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, și ținând cont de recomandările Curții Supreme de Justiție a constatat

că, inculpatul Tican Vasile a comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile acestuia

se încadrează în baza art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, după semnele calificative:

recrutarea, transportarea unui copil, în scopul exploatării prin muncă, săvârșite,

asupra a mai multor copii, și asupra unui copil în vârstă de până la 14 ani.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată solicitarea apărării privind achitarea

inculpatului Tican Vasile, pe motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor

constitutive ale infracțiunii, deoarece s-a constatat dovedită pe deplin vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod

penal.

Instanța de apel a indicat că, inculpatul Tican Vasile a primit și adăpostit

victimele traficului de copii, supunându-le la munci agricole. Acțiunile infracționale

de către inculpatul Tican Vasile, au fost săvârșite în scop de exploatare prin muncă

sau servicii forțate.

În cadrul cercetării judecătorești s-a dovedit pe deplin prin cumul de probe

pertinente, faptul primirii copiilor minori, Xxxxx Adică, Tican Vasile a convenit cu

11

Donica Iurie prin convorbire telefonică de a accepta copiii la muncă, ulterior a primit

minorele în tabăra de odihnă și le-a adăpostit pe teritoriul acestei tabere situată satul

Xxxxx, după care în perioada de timp, 24 iunie - 03 iulie 2010, fetele minore, de

vârsta de 12 și 13 ani au fost implicate în munci agricole. Interesul inculpatului Tican

Vasile de a primi minorele la muncă se demonstrează prin faptul că acesta a achitat

serviciile de taxi pentru transportarea minorelor, după cum a declarat chiar

inculpatul în ședința de judecată, acesta a achitat o sumă de bani și a lăsat ca arvună

telefonul mobil, până la achitarea integrală a sumei șoferului de taxi. Astfel, Tican

Vasile a creat starea de dependență financiară a fetelor, fapt demonstrat în cadrul

cercetării judecătorești. Astfel, când minorele au încercat să fugă din tabără, Tican

Vasile le-a ajuns din urmă, le-a returnat înapoi și aplicându-le violență psihică, iar

asupra minorei Xxxxxși violență fizică, lovind-o cu un băț, acesta le-a spus că, încă

nu au achitat datoria de 300 lei, pe care el a achitat-o șoferului de taxi și că trebuie să

muncească pentru aceasta.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului potrivit căruia, inculpatul a

întors fetele înapoi în tabără pe motiv că era noapte și că el se temea ca ele să nu să se

piardă prin pădure, or nici a doua zi și nici până la data de 03 august 2010, când

fetele au fost scoase din tabără cu ajutorul poliției, Tican Vasile nu a trimis fetele

acasă, nu le-a ajutat să plece din tabără.

Totodată, instanța de apel a respins și argumentul avocatului și inculpatului,

potrivit căruia Tican V. nu a fost persoana responsabilă să încadreze în muncă

minorele și că nu are nici o treabă cu munca acestora, dat fiind că în cadrul cercetării

judecătorești s-a stabilit cu certitudine că Tican V. avea funcție de conducere, adică

avea în dispoziția sa un grup de persoane, fapt dovedit în ședința de judecată prin

declarațiile martorilor Dogaru Spiridon și Dogari Anatolie.

Mai mult instanța de apel nu a putut reține ca plauzibil nici argumentul

apelantului potrivit căruia, inculpatul nu a cunoscut vârsta părților vătămate. Or,

potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 151 din 13 august

2010, s-a concluzionat că Xxxxx, conform datelor sale antropologice și fiziologice,

precum și după exterior corespunde vârstei de 13 ani (f. d. 203-204, vol. I), potrivit

conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 152 din 13 august 2010, Xxxxx,

conform datelor sale antropologice și fiziologice, precum și după exterior

corespunde vârstei de 13 ani (f. d. 205-206, vol. I) și conținutul raportului de

expertiză medico-legală nr. 150 din 13 august 2010, Xxxxx conform datelor sale

antropologice și fiziologice, precum și după exterior corespunde vârstei de 13 ani

(f.d. 200-202, vol. I).

Astfel, Tican Vasile a cunoscut cu certitudine că fetele sunt minore, dat fiind că

s-a stabilit în cadrul cercetării judecătorești că, ele după aspectul fizic corespundeau

vârstei pe care o aveau.

Așa dar, instanța de apel a reținut că părțile vătămate, Xxxxx au fost supuse

traficului de copii, reținute ilegal într-un loc de unde nu puteau să plece, fără

consimțământul acestora, erau supuse muncilor agricole. S-a stabilit că, timpul de

muncă la lucrările agricole era între orele 09:00 și 17:00, iar copiilor nu li s-a achitat

pentru munca prestată.

12

În cazul dat, părțile vătămate, copiii minori Xxxxx nu au împlinit nici vârsta de

14 ani. În acest sens, chiar dacă ele în mod benevol au dorit să presteze serviciu la

lucrări sezoniere, la lucrări agricole, ele urmau să fie refuzate în angajare și Vasile

Tican și celelalte persoane cu funcții de răspundere din cadrul CAP „Basarabia”,

urmau să oblige copiii să revină acasă, la familia lor, în cazul dat, să deplaseze copii

la domiciliul acestora, ceia ce nu s-a făcut în cazul dat.

În primul rând, încercarea acestora de a fugi s-a soldat cu eșec, la fel vârsta

fragedă, 12-13 ani, lipsa de experiență de viață, lipsa banilor și necunoașterea locului

unde se aflau, nu le-a permis victimelor să revină acasă. Mai mult, în cadrul

cercetării judecătorești s-a stabilit că toate victimele traficului, anterior de a ajunge în

tabăra de odihnă, au fost violate sexual și ulterior transportate de către Donica Iurie

în acea tabără de odihnă, unde le aștepta Tican Vasile.

În acest sens, victimelor reieșind din circumstanțele create, le-a fost curmată

capacitatea de a-și exprima liber voința, iar când totuși au avut curajul să fugă din

tabăra de odihnă, Tican V. le-a returnat înapoi manifestând asupra lor violență

psihică, iar în privința lui Xxxxx și violență fizică, lovind-o cu un băț, în timp ce

celelalte victime reușise să fugă în tabără.

Inculpatul Tican Vasile cunoscând cu certitudine că fetele transportate de către

Donica Iurie sunt minore, le-a primit și le-a adăpostit în tabăra de odihnă unde

acestea în perioada aflării în tabără, au fost impuse să presteze munci agricole, care

s-au realizat prin prășitul viței de vie și culesul legumelor.

Mai mult, inculpatul Tican Vasile a deținut controlul asupra lui Xxxxx și în mod

ilegal a controlat activitatea victimelor, urmărea după ele, nu le-a permis să plece

acasă și permanent erau supravegheate de către el sau alte persoane din tabăra de

odihnă până când acestea nu au fost eliberate de către colaboratorii de poliție, cu

toate că dispunea de posibilitatea reală de eliberare a acestora.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că sunt nefondate

argumentele apelantului, precum că inculpatul nu a comis acțiuni de transportare și

adăpostire a victimelor, deoarece se combat prin declarațiile părților vătămate

minore și a inculpatului, date în cadrul ședinței de judecată în primă instanță,

potrivit cărora, inculpatul Tican Vasile a achitat suma de 150 lei, lăsând în gaj un

telefon mobil pentru serviciile de transport acordate de către martorul Sîrbu S. -

acțiuni care au generat dependența financiară a victimelor față de inculpat.

În opinia instanței de apel, nu poate fi acceptat nici motivul că victimele

benevol au urcat în taxi pentru a fi transportate or, la încadrarea juridică a acțiunilor

în baza articolului 206 Cod penal, nu se i-a în considerație consimțământul victimei

de a fi transportată și adăpostită, chiar dacă aceasta era informată în privința

scopurilor în care va fi folosită.

La fel, este probată și acțiunea inculpatului de adăpostire a victimelor, care se

manifestă prin plasarea ultimilor în blocurile locative ale taberei de odihnă situată în

satul Xxxxx, raionul Xxxxx.

Mai mult, instanța de apel a apreciat critic argumentul apelantului precum că,

probele administrate în cauză au fost deja supuse unei aprecieri în cadrul unui alt

proces penal ce-i vizează pe Covalenco D. și Covalenco C. în privința cărora

13

Judecătoria Xxxxx a emis o sentință de achitare, or, prin ordonanța privind

disjungerea cauzei penale din 07 noiembrie 2012, a fost dispusă disjungerea a unei

cauze penale separate în privința lui Tican Vasile în baza elementelor constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzute la articolul 206 alin. (3), lit. b) și f) Cod penal.

La individualizarea pedepsei, în temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de

apel a ținut cont că, inculpatul Tican Vasile a comis o infracțiune din categoria celor

deosebit de grave, de pericolul social al infracțiunii săvârșite, de aspectele săvârșirii

infracțiunii, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea,

personalitatea celui vinovat, anterior nu a fost judecat, la locul de trai se

caracterizează satisfăcător, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, nu

este încadrat în câmpul muncii, divorțat, nu are persoane la întreținere.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a mai constatat că, lipsesc circumstanțe

atenuante în temeiul art. 76 Cod penal și circumstanțe agravante în temeiul art. 77

Cod penal. Totodată, instanța de apel a luat în considerare toate circumstanțele

cauzei, opinia participanților la proces, comiterea din intenție a unei infracțiuni

deosebit de grave, îndreptată împotriva relațiilor sociale cu privire la libertatea fizică

a minorilor, nu a recunoscut vina și nu a conștientizat gravitatea faptei comise,

precum și, efectul pedepsei penale stabilite asupra corectării și reeducării

inculpatului, concluzionând că, realizarea scopului pedepsei penale, precum și,

corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu privarea acestuia de libertate

cu numirea unei pedepse penale sub formă de închisoare.

din 18 februarie 2016, sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Suduc M. în

numele inculpatului, care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Tican V. să fie achitat.

În motivarea recursului invocă:

- în acțiunile lui Tican V. lipsesc semnele constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzută la art. 206 alin. (3), lit. b) și f) Cod penal;

- prin totalitatea probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești în

instanța de fond și apel s-a stabilit faptul că de către Tican Vasile, prin acțiunile lui

nu au fost comise careva fapte prejudiciabile, care cad sub incidența laturii obiective

a infracțiunii prevăzute de art. 206 din Codul penal, adică de către acesta nu a fost

săvîrșită recrutarea, transportarea, unui copil, în scopul exploatării prin muncă,

săvîrșită asupra mai multor copii și asupra unui copil în vărstă de pînă la 14 ani;

- concluziile instanțelor de fond sunt eronate, contravin probelor prezentate și

circumstanțelor cauzei;

- în acțiunile lui Tican V. lipsește semnul calificativ recrutarea victimelor în

scopul traficului de copii, care este un element al laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art. 206 Cod penal, deoarece el nu a selectat părțile vătămate în scopul

exploatării prin muncă, părțile vătămate cunoșteau cu certitudine unde pleacă și ce

muncă urmează să presteze, iar Tican V. nu a fost prezent și nici nu a discutat cu

părțile vătămate despre plecarea lor și munca pe care urma să o efectueze;

- nu și-a găsit confirmare, în acțiunile lui Tican V., nici existența elementului de

transportare în scop de exploatare prin muncă, deoarece părțile vătămate au venit în

14

tabăra de odihnă din s. Xxxxx, unde de fapt Tican Vasile se afla la muncă ca angajat

de rînd, cu alte persoane și ultimul nu a participat la discuție și înțelegerile lor, fapt

de asemenea confirmat de părțile vătămate;

- în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine, fapt confirmat și

prin declarațiile părților vătămate, că ele au plecat spre s. Xxxxx cu un taxi, care

posibil a fost chemat de Donică I. și că la momentul cînd au sosit în tabăra de odihnă

ultimul s-a achitat pentru taxi, apoi s-au cazat în blocurile locative ale taberei;

- faptul că pretinsele părți vătămate s-au deplasat cu taxiul benevol, este

confirmat prin declarațiile martorului Sîrbu Serghei, care a declarat că ele s-au urcat

singure în automobil, erau bine dispuse, în drum fumau, ascultau muzică și au cerut

țigări de la persoane care erau cu ele, au ieșit benevol din automobil și s-au deplasat

pe teritoriul taberei;

- în cazul în care nu au fost plasate într-un loc ferit și ascuns, nu mai poate fi

vorba de adăpostire în sensul traficului de ființe umane sau copii;

- în acțiunile lui Tican Vasile lipsește și semnul calificativ de exploatare prin

muncă, deoarece părțile vătămate nu au fost impuse să presteze careva munci în

tabăra din s. Xxxxx r-l Xxxxx, fapt ce l-au confirmat chiar ele prin declarațiile date în

instanța de judecată (în cadrul altui proces penal pe aceiași faptă), nimeni nu le

punea cu forța să meargă la lucrări de cîmp;

- declarațiile părților vătămate Xxxxx date în cadrul acestui proces urmează a fi

apreciate critic, nu sunt convingătoare și cel mai important nu colaborează cu alte

probe, deci nu puteau fi puse la baza unei sentințe de condamnare, fiind combătute

prin declarațiile altor martori și alte probe administrate;

- pretinsele părți vătămate au fost libere în acțiunile sale, nimeni nu le-a limitat

în deplasarea lor sau în careva acțiuni;

- instanțele de fond și de apel eronat au dat o apreciere probelor administrate în

cadrul cauzei penale și au făcut o concluzie greșită privind vinovația inculpatului,

respingînd neîntemeiat și ignorînd total argumentele aduse de inculpat și apărare,

care demonstrează contrariul, adică faptul lipsei în acțiunile lui Tican Vasile a

elementelor infracțiunii încriminate;

- atît organul de urmărire penală, cît și acuzarea de stat s-a axat doar asupra

demonstrării faptului aflării părților vătămate la tabăra de odihnă din s. Xxxxx r.

Xxxxx și a faptului că, acestea în vara anului 2010, conform datelor antropologice și

fiziologice corespund vîrstei de 13 ani. Constatarea altor împrejurări ce aveau

importanță pentru cauza penală și care ar proba existența sau lipsa în acțiunile lui

Tican Vasile, precum și celorlalte persoane învinuite a elementelor infracțiunii de

trafic de copii a fost ignorată de organul de urmărire penală și respectiv ulterior de

către instanțele de fond;

- faptul inexistenței în acțiunile lui Tican V. a elementelor infracțiunii

incriminate se dovedește și prin aceia că, urmărirea penală a fost tergiversată o

perioadă îndelungată de timp, fară a aduce careva bănuieli rezonabile inculpaților

pe tot parcursul proceselor penale;

15

-depunerea cererilor de atragere la răspundere penală din partea părinților

părților vătămate a avut loc nu la libera voință a acestora, dar la insistența

reprezentanților de poliție;

- aceleași probe din prezentul proces penal deja au fost supuse unei aprecieri în

cadrul unui alt proces penal (în privința lui Covalenco, Donică și Cristin) care s-a

finisat cu emiterea de către Judecătoria Xxxxx la 02 august 2013, a unei sentințe de

achitare a acestora pe aceiași faptă, care se incriminează și lui Tican Vasile, sentință

menținută ulterior de instanța de apel;

- instanța de apel neîntemeiat a respins demersul apărării de a audia în calitate

de martori pe Tibuliscaia Elena și Cristin Nicolae.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acestuia, deoarece criticele formulate de recurent sunt

neîntemeiate, iar instanțele de fond au examinat cauza sub toate aspectele, complet,

obiectiv, corect apreciind probele administrate în confirmarea învinuirii aduse

inculpatului de săvârșirea infracțiunilor imputate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Din conținutul recursului declarat de către autorul acestuia, Colegiul penal

atestă, că se invocă incidența temeiurilor pentru recurs prevăzute la pct. 6), 8) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În viziunea Colegiului penal, nici un temei din cele invocate de către apărătorul

Suduc M., nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță, iar instanța de apel rejudecând

cauza și verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția

adoptată în urma propriei examinări coroborate a probelor, ce au servit ca temei

pentru soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care

se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din

care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal. Astfel, instanța de recurs

menționează, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

16

soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din

art. 6 CEDO, la fel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

părților și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată, prin argumente

fundamentate în fapt și în drept.

De asemenea, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din

motiv că acestea nu au evaluat corespunzător probele cercetate, astfel în opinia

avocatului ele demonstrează nevinovăția lui Tican V. de cele incriminate prin actul

de sesizare a instanței.

Instanța de recurs relevă, că criticile formulate de recurent în recursul ordinar

declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și

cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă

în hotărârea adoptată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a

cărei reluare nu se mai impune.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o evaluare

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

La fel, critica avocatului, precum că instanța de apel cercetând toate probele

administrate a stabilit incorect vinovăția inculpatului, urmând a fi achitat din motivul

lipsei elementelor infracțiunii imputate și anume nu se conține prezența laturii

obiective și subiective a infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal,

Colegiul penal o respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece instanța de apel a analizat

minuțios aceste aspecte și s-a expus argumentat în privința lor. Cu toate acestea,

instanța de recurs va purcede la analiza acestor elemente în prezenta speță în

coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate.

Astfel, potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 206

Cod penal, se exprimă în fapta prejudiciabilă care se concretizează în acțiune. Această

acțiune se poate înfățișa sub oricare din următoarele modalități normative: 1)

recurutarea victimei; 2) transportarea victimei; 3) transferul victimei; 4) adăpostirea

victimei; 5) primirea victimei; 6) darea sau primirea unor plăți ori beneficii pentru

obținerea consimțământului unei persoane care deține controlul asupra victimei.

Astfel, Tican V. le-a recrut și transportat pe minorele Xxxxx în scop de

exploatare prin muncă și abuz de poziție de vulnerabilitate, deoarece, în acțiunile

inculpatului sunt prezente elementele:

- Recrutarea victimei, care presupune racolarea, selectarea persoanelor traficate în

vederea deplasării către punctul destinat.

Prin urmare, instanța de recurs atestă, instanța de apel just a constatat că Tican

V. în urma convorbirilor telefonice cu Donica I., a dat acordul de a aduce copiii la

efectuarea lucrărilor agricole, ulterior a primit minorele în tabăra de odihnă și le-a

adăpostit pe teritoriul acestei tabere situată în s. Xxxxx, după care în perioada de

timp, 24 iunie - 03 iulie 2010, fetele minore, de vârsta de 12 și 13 ani, au fost implicate

în munci agricole. Interesul inculpatului de a primi minorele la muncă se confirmă

prin faptul că, acesta a achitat serviciile de taxi pentru transportarea minorelor, după

17

cum a declarat inclusiv inculpatul în ședința de judecată, că a achitat o sumă de bani

și a lăsat ca arvună telefonul mobil, până la achitarea integrală cu șoferul de taxi.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul

recurentului precum că în acțiunile lui Tican V. lipsește semnul calificativ recrutarea

victimelor în scopul traficului de copii, deoarece el nu a selectat părțile vătămate în

scopul exploatării prin muncă, părțile vătămate cunoșteau cu certitudine unde

pleacă și ce muncă urmează să presteze. Totodată, Colegiul penal reține că din

declarațiile părților vătămate se atestă că, acestea au declarat că, după ce asupra lor a

fost aplicată violența, ele deja nu mai doreau să meargă la lucru, însă totuși au fost

transportate în s. Xxxxx, cu taxiul.

- Transportarea, prin care se înțelege deplasarea unei persoane dintr-un loc în

altul în perimetrul unui stat sau peste frontieră, folosind diferite mijloace de

transport ori pe jos.

La caz, se constată, că Tican V. a convenit cu Donica I., în urma

convorbirilor telefonice, astfel din declarațiile atât a părții vătămate cât și a

inculpatului, ultimul a achitat serviciile de taxi pentru transportarea minorelor, astfel

instanța de recurs consideră juste argumentele instanței de apel precum că, acesta a

achitat suma de 150 de lei, lăsând în gaj un telefon mobil pentru serviciile de

transport acordate de către martorul Sîrbu S., acțiuni ce au generat dependența

financiară a victimelor față de inculpat, din care considerent respinge criticile

recurentului, precum că nu și-a găsit confirmare, în acțiunile lui Tican V., nici

existența elementului de transportare în scop de exploatare prin muncă și faptul că,

taxiul a fost chemat de Donică I.

Nu este întemeiat nici argumentul avocatului Suduc M. precum că părțile

vătămate au venit în tabăra de odihnă din s. Xxxxx, unde de fapt Tican Vasile se afla

la muncă ca angajat de rînd, cu alte persoane și ultimul nu a participat la discuție și

înțelegerile lor, fapt de asemenea confirmat de părțile vătămate. La acest capitol,

instanța de recurs atestă că la f.d. 109 v. VI, în decizia atacată, se motivează

corespunzător că, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine că,

inculpatul avea funcție de conducere, adică avea în dispoziția sa un grup de

persoane, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Dogaru S. și Dogari An.

Referitor la invocările din recurs, precum că nu mai poate fi vorba de adăpostire

în sensul traficului de ființe umane sau copii, în cazul în care nu au fost plasate într-

un loc ferit și ascuns, deoarece părțile vătămate se deplasau liber pe teritoriul taberei,

discutau cu mai multe persoane în vîrstă și mai mult ca atît dispuneau de telefoane

mobile, prin care dacă ar fi fost traficate puteau anunța organele de resort, rudele și

părinții, Colegiul penal le consideră neîntemeiate.

La criticile recurentului menționate supra, Colegiul penal relevă, că din

declarațiile martorilor și părților vătămate, se reține că inculpatul Tican V., depistând

că victimele Xxxxx și Xxxxx intenționează să evadeze, a aplicat violența fizică și

psihică, manifestată prin aplicarea unei lovituri cu un băț lui Xxxxxpretinzînd

întoarcerea unei datorii pentru transportarea cu taxiul, impunîndu-le în continuare

să presteze munci agricole la CAP „Basarabia”. Astfel, Colegiul penal atestă că,

încercarea victimelor de a părăsi tabăra respectivă a eșuat din cauza acțiunilor ilegale

18

ale inculpatului, la fel vârsta fragedă a victimelor de până la 14 ani, lipsa experienței

de viață și muncă, lipsa surselor financiare și necunoașterea locului unde erau

amplasate și ținute sub supravegherea inculpatului, au constituit un impediment,

pentru ca victiimele să evite exploatarea prin muncă forțată.

Privitor la argumentul recurentului, precum că pretinsele părți vătămate s-au

deplasat cu taxiul benevol, Colegiul penal reține, că în partea motivată a hotărârii

adoptate, instanța de apel a menționat, că la încadrarea juridică a acțiunilor în baza

art. 206 Cod penal, nu se ia în considerație consimțământul victimei de a fi

transportată, chiar dacă aceasta este informată în privința scopurilor în care va fi

folosită. Totodată, Colegiul penal reține că victimile se aflau în stare de

vulnerabilitate, astfel încât acestea erau dispuse să se supună exploatării prin muncă,

în special din cauza situației precare din punct de vedere al supraviețuirii sociale, iar

Tican V. a abuzat de acestă poziție de vulnerabilitate a victimelor.

Nu pot fi reținute ca întemeiate de către Colegiul penal nici argumentele părții

apărării invocate în prezentul recurs referitoare la faptul, că în acțiunile lui Tican

Vasile lipsește și semnul calificativ de exploatare prin muncă, deoarece părțile

vătămate nu au fost impuse să presteze careva munci în tabăra din s. Xxxxx r. Xxxxx,

fapt ce l-au confirmat chiar ele prin declarațiile date în instanța de judecată (în cadrul

altui proces penal pe aceiași faptă), nimeni nu le punea cu forța să meargă la lucrări

de cîmp.

La aceste alegații, Colegiul penal notează, că în ce privește latura subiectivă a

infracțiunii menționate, aceasta se caracterizează prin vinovăția lui Tican V. sub

formă de intenție directă, scopul urmărit de aceasta fiind interesul material, deoarece

victimele erau supuse muncilor agricole, timpul de muncă fiind între orele 09:00-

17:00, iar copiilor nu li s-a achitat pentru munca prestată.

Unul din semnele secundare ale laturii subiective ale infracțiunii în cauză,

scopul infracțiunii, care are un caracter obligatoriu și care, în opinia Colegiului, este

valabil în prezenta speță este scopul de exploatare prin muncă a victimelor, fapt

confirmat prin probele cercetate și verificate de instanța de apel, prin care s-a stabilit

că inculpatul Tican V., a impus victimele să presteze munci agricole, care s-au

realizat prin prășitul viței de vie și culesul legumelor, astfel inculpatul depistând că

victimele Xxxxx și Xxxxx intenționează să evadeze, a aplicat violența fizică și psihică,

manifestată prin aplicarea unei lovituri cu un băț lui Xxxxx pretinzînd întoarcerea

unei datorii pentru transportarea cu taxiul, impunîndu-le în continuare să presteze

munci agricole la CAP „Basarabia”. Astfel, la acest capitol, Colegiul apreciază ca

nefondate argumentele recurentului, precum că declarațiile părților vătămate

urmează a fi apreciate critic, or acestea coroborează cu cumulul de probe cercetate în

cadrul ședințelor de judecată și confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal.

Privitor la argumentul recurentului, precum că aceleași probe din prezentul

proces penal deja au fost supuse unei aprecieri în cadrul unui alt proces penal (în

privința lui Covalenco, Donică și Cristin) care s-a finisat cu emiterea de către

Judecătoria Anenii Noi, la 02 august 2013 a unei sentințe de achitare, sentință

menținută ulterior de instanța de apel, Colegiul penal reține, că acesta este

19

neîntemeiat, deoarece prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 06 februarie 2018, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror

și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.

La fel, cu referire la critica recurentului precum că, instanța de apel

neîntemeiat a respins demersul apărării de a audia în calitate de martori pe

Tibuliscaia Elena și Cristin Nicolae, Colegiul penal analizând conținutul procesului-

verbal al ședințelor de judecată în instanța de apel, în cadrul ședinței din data de

02.10.2018, de către avocatul inculpatului, a fost solicitată audierea martorilor

menționați, iar prin încheierea protocolară a instanței, demersul înaintat a fost

respins (f.d. 76 v. VI).

Astfel, Colegiul penal atestă că în jurisprudența sa, atât Comisia, cât și Curtea

Europeană au stabilit că revine, în primul rând, jurisdicțiilor naționale să aprecieze

elementele de probă pe care le administrează într-un proces și pertinența celor pe

care acuzatul ar vrea să le mai producă, în special cu privire la numărul de martori

propuși de el. Articolul 6 parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană nu recunoaște

acuzatului un drept nelimitat de a obține convocarea de martori în fața instanței de

judecată (cauza Remer v. Germania, nr. 25096/94 din 06 septembrie 1995, Honsik v.

Austria, nr. 25062/94 din 18 octombrie 1995). Sub această rezervă, textul lasă

autorităților naționale competente facultatea de a aprecia pertinența unei „oferte de

probă” făcute de acuzat, în măsura compatibilității ei cu noțiunea de „proces echitabil”.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal și în cele din urmă temeiurile

pentru recurs invocate și stipulate la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs vre-o

eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești

atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de

către recurent, în recursul ordinar deferit spre examinare.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Suduc Marian în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 15 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Tican Vasile Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 16 mai 2019.

20

Președinte Cobzac Elena

Judecător Boico Victor

Judecător Ghervas Maria

21