1ra-217/2018 — art. 190 al. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 al. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP
1ra-217/2018 — art. 190 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-217/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
31 ianuarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, în cauza penală
privindu-l pe
Simahin Andrei XXXXX, născut XXXXX, originar
din r-nul XXXXX
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
07.04.2017 – 09.06.2017 (prima instanță);
26.06.2017 – 03.10.2017 (instanța de apel);
18.12.2017 – 31.01.2018 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor
din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 iunie 2017, Simahin
Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.
(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a defășura o anumită activitate
din domeniul administrării bunurilor pe un termen de 3 ani.
Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin
prezenta sentință s-a adăugat parțial pedeapsa stabilită prin decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016, fiindu-i stabilită lui Simahin Andrei
pedeapsa definitivă de 7 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate din domeniul
administrării bunurilor pe un termen de 3 ani.
La fel, s-a dispus încasarea din contul lui Simahin Andrei în beneficiul lui Achiruș
Marin, prejudiciul material cauzat, în mărime de 73 113 lei și în beneficiul lui Postolachi
Anatolie prejudiciul material cauzat, în mărime de 73 113 lei.
1
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la 15 noiembrie 2016,
ora exactă nu a fost posibil de stabilit, Simahin Andrei aflându-se în mun. Chișinău,
urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane prin înșelăciune, având un plan
bine premeditat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,
prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări,
folosindu-se de încrederea exagerată a lui Drăguța Gheorghe, sub pretextul că, dorește
să procure automobilul de model „BMW 530” cu n/î lituaniene XXXXX la prețul de 3
000 Euro, cei aparținea lui Drăguța Gheorghe, parcat pe str. Pușkin 32, mun. Chișinău,
l-a convins pe ultimul să-i transmită automobilul menționat, iar în privința banilor
conveniți pentru automobil că îi va transmite ulterior, după care primind automobilul
dat, s-a deplasat într-o direcție necunoscută, fără a-și mai onora obligațiile stabilite. La
17 noiembrie 2017, sub pretextul că, automobilul îi aparține lui, l-a înstrăinat lui
Chiricenco Gheorghii contra sumei de 1 200 Euro. Acțiuni prin care i-a cauzat părții
vătămate Drăguța Gheorghe un prejudiciu material considerabil în sumă de 3 000 Euro,
care conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a Republicii Moldova la acea
perioadă constituia suma de 63 435 lei.
Tot el, Simahin Andrei, la 30 decembrie 2016, aflându-se în mun. Chișinău,
continuându-și acțiunile sale infracționale, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei
persoane prin înșelăciune, ducându-l în eroare pe Achiruș Marin, ascunzându-și
intenția sa criminală prin faptul încheierii cu ultimul a unui contract fictiv de împrumut
bănesc în valoare de 3 500 Euro, a însușit de la ultimul automobilul de model „BMW
530d” cu n/î lituaniene XXXXX, a/f 2001, parcat la intersecția str. Academiei cu șos.
Hâncești, mun. Chișinău, după care, cu automobilul menționat s-a deplasat într-o
direcție necunoscută, iar ulterior sub pretextul că, automobilul îi aparține lui, l-a
înstrăinat unor persoane necunoscute, prin ce i-a cauzat părții vătămate Achiruș Marin
un prejudiciu material în sumă totală de 73 113 lei.
Tot el, Simahin Andrei, la 18 ianuarie 2017, aflându-se în mun. Chișinău,
continuându-și acțiunile sale infracționale, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei
persoane prin înșelăciune, ducându-1 în eroare pe Postolachi Anatolie, ascunzându-și
intenția sa criminală, prin încheierea cu ultimul a unui contract fictiv de împrumut
bănesc în valoare de 3 500 Euro, a însușit de la ultimul automobilul de model „BMW
530d” cu n/î lituaniene XXXXX a/f 1999, care era parcat pe str. Armenească 30, mun.
Chișinău, după care, cu automobilul menționat s-a deplasat într-o direcție necunoscută,
iar ulterior sub pretextul că, automobilul îi aparține lui, l-a înstrăinat unor persoane
necunoscute, prin ce i-a cauzat părții vătămate Postolachi Anatolie un prejudiciu
material în sumă totală de 73 113 lei.
În perioada noiembrie 2016-începutul anului 2017, Simahin Andrei, având
intenție unică, caracterizată prin mai multe acțiuni infracționale identice, comise cu un
2
singur scop, alcătuind în ansamblu o infracțiune, a însușit bani în sumă totală de 209
652 lei.
Prima instanță a încadrat acțiunile lui Simahin Andrei în baza art. 190 alin. (4)
Cod penal, - escrocheria, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune
și abuz de încredere săvârșită în proporții mari.
Sentința primei instanța a fost atacată cu apel de către avocatul Cojocaru Dorin
în numele inculpatului Simahin Andrei, prin care a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care Simahin Andrei să fie achitat de sub învinuirea imputată, din
motiv că în acțiunile lui nu se întrunesc elementele infracțiunii.
În motivarea apelului apărarea a invocat că, de către acuzare nu au fost
prezentate probe care ar demonstra faptul că în acțiunile inculpatului ar fi fost careva
elemente constitutive ale infracțiunii de care este învinuit. Întreg probatoriul acuzării
se bazează doar pe declarațiile părților vătămate, declarațiile acestora fiind dubioase.
Mai mult, Semahin Andrei prin angajamentul asumat, a recunoscut neexecutarea
în termen a obligațiilor ce țin de rambursarea sumelor de bani, dar nu a înșelat părțile
vătămate.
Astfel, avocatul a indicat că, în speță sunt încălcate norme de drept civil și nu
poate fi calificat ca infracțiune de escrocherie, deoarece un criteriu important este
prezența sau lipsa scopului de cupiditate la momentul asumării obligațiilor.
Totodată, apelantul a susținut că, în acțiunile incriminate lui Semahin Andrei nu
se regăsește latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii imputate, instanța punând
la baza condamnării probele scrise care nu au fost apreciate din punct de vedere al
concludenții, pertinenței și veridicității.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017,
a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința contestată.
4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței,
prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat
că, inculpatul Simahin Andrei a săvârșit infracțiunea incriminată prevăzută de art. 190
alin. (4) Cod penal.
Instanța de apel a menționat că deși inculpatul Simahin Andrei nu și-a
recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, aceasta este dovedită prin
următoarele probe cercetate în cadrul ședinței:
- declarațiile din prima instanță și din instanța de apel a părților vătămate Drăguța
Gheorghe, Postolachi Andrei, Achiruș Marin;
- declarațiile martorilor Pojoga Nicolai, Japălău Grigore;
- procesul-verbal din 14 februarie 2017, de sesizare despre săvârșirea infracțiunii, prin
care Drăguța Gheorghe a solicitat să fie tras la răspundere Simahin Andrei, care prin abuz de
3
încredere a însușit de la el automobilul de model BMW seria 530 cu n/î (LT) „XXXXX” la
prețul de 3000 Euro (vol. I, f.d. 7);
- procesul-verbal din 21 februarie 2017, de sesizare despre săvârșirea infracțiunii, prin
care Achiruș Marin a solicitat să fie tras la răspundere Simahin Andrei, care prin abuz de
încredere a însușit de la el automobilul de model BMW E39 cu n/î XXXXX (vol. I, f.d. 60);
- procesul-verbal din 21 februarie 2017, de sesizare despre săvârșirea infracțiunii, prin
care Postolachi Anatolie a solicitat să fie tras la răspundere Simahin Andrei, care prin abuz de
încredere a însușit de la el automobilul de model BMW E39 cu n/î lituaniene XXXXX (vol. I,
f.d. 87);
- ordonanța și procesul-verbal de ridicare a automobilului de model BMW seria 530d cu
n/î (LT) XXXXX din 17 februarie 2017, prin care de la Japălău Grigore a fost ridicat
automobilul de model BMW seria 530, cu n/î LT XXXXX, culoare gri (vol. I, f.d. 35);
- procesul-verbal de examinare a obiectului din 17.02.2017, prin care a fost supus
examinării automobilul de model BMW seria 530 cu n/î (LT) XXXXX (vol. I, f.d. 36-40);
- ordonanța și procesul verbal din 21 februarie 2017, de ridicare a recipisei ce aparține lui
Simahin Andrei, prin care a fost ridicată de la Chiricenco Gheorghe, o foaie de format A4 cu
inscripția „recipisă” în partea superioară și în partea centrală cu text (vol. I, f.d. 45);
- ordonanța și procesul-verbal din 04 martie 2017, de ridicare a contractului de împrumut
bănesc întocmită la 15.11.2016, (vol. I, f.d. 50-51);
- procesul-verbal de examinare a obiectului din 04.03.2017, prin care a fost supus
examinării contractul de împrumut bănesc nr. 2814, întocmit de notarul public Nina
Frecăuțanu, la 15 nopiembrie 2016, încheiat între Drăguța Gheorghe - împrumutător și Simahin
Andrei - împrumutat (vol. I, f.d. 52);
- ordonanța și procesul-verbal din 22.03.2017, de ridicare a contractului de împrumut
întocmit la 30.12.2016 (vol. I, f.d. 76-77);
- procesul-verbal din 22 martie 2017, de examinare a obiectului - contractul de împrumut
bănesc nr. 13244, întocmit de notarul Boloșenco Andrei, la 30.12.2016, încheiat între Achiruș
Marin - împrumutător și Simahin Andrei – împrumutat (vol. I, f.d. 78);
- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 17 martie 2017, prin care a fost ridicat de
la Pojoga Nicolai o filă de format A4 cu înscris manual, pașaportul tehnic nr. XXXXX eliberat
de autoritățile competente din Lituania, certificatul VINIETA seria AB, nr. XXXXX asigurarea
pe 2 file, 2-ă plăcuțe de înmatriculare, procura nr. 06-002 (vol. I, f.d. 104-105);
- procesul-verbal din 21.02.2017, de examinare a obiectului, prin care a fost supusă
examinării recipisa lui Simahin Andrei (vol. I, f.d. 106);
- ordonanța și procesul-verbal de ridicare a contractului de împrumut bănesc nr. 190
autentificat la 18.01.2017, din 27.03.2017 (vol. I, f. d. 113-114);
- procesul-verbal din 21 februarie 2017 de examinare a obiectului, prin care a fost supus
examinării contractul de împrumut bănesc nr. 190, întocmit de notarul Sandu Iulia, la 18
4
ianuarie 2017, încheiat între Postolachi Anatolie - împrumutător și Simahin Andrei –
împrumutat (vol. I, f.d. 113);
- procesul-verbal de examinare a caroseriei de model BMW seria 5 (E39) (vol. I, f.d. 118).
Instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat a reținut latura obiectivă
a infracțiunii de escrocherie în acțiunile inculpatului Simahin Andrei, care s-a a
manifestat prin acțiuni directe. Astfel, s-a atestat că, inculpatul a indus în eroare părțile
vătămate sub pretextul că, dorește să procure automobilele de model „BMW530”,
„BMW 530d”, însușind ilegal bunuri de la Drăguța Gheorghe, Achiruș Marin și
Postolachi Anatolie în sumă totală de 209 652 lei. Acest fapt a fost probat prin
declarațiile părților vătămate, din care rezultă că aceștia au transmis automobilele de
model „BMW 530” cu n/î lituaniene „XXXXX”, de model „BMW 530d” cu n/î lituaniene
„XXXXX”, a/f 2001, și de model „BMW 530d” cu n/î lituaniene „XXXXX”, a/f 1999
inculpatului, Simahin Andrei în urma plasării unui anunț pe www.999.md despre
vânzarea acestora. Inculpatul, Simahin Andrei, acceptând oferta de procurare a
acestora, s-a întîlnit cu părțile vătămate, a întocmit acte juridice în acest sens, după care
sub pretextul verificării stării tehnice a automobilului, părțile vătămate au transmis
automobilele sus enunțate inculpatului, Simahin Andrei, care, ulterior nu a mai fost de
găsit. De asemenea, s-a notat că, faptul însușirii ilegale a bunurilor în proporții mari de
la părțile vătămate este probat și prin declarațiile martorilor Japălău Grigore și Pojoga
Nicolai, care au confirmat că automobilele însușite ilegal de inculpatul Simahin Andrei
de la părțile vătămate ulterior au fost înstrăinate altor persoane, inclusiv și acestor
martori.
La fel, instanța de apel a atestat că, prima instanță just a reținut că, în acțiunile
inculpatului este prezentă latura obiectivă a escrocheriei, exprimată prin înșelăciune,
deoarece prin probele administrate s-a constatat că, făptuitorul a obținut cu rea-
credință de la părțile vătămate automobilele transmise benevol de către aceștia, prin
dezinformarea și inducerea în eroare, cu întocmirea contractelor fictive și promisiunea
că le va achita ulterior.
În consecință, instanța de apel a considerat că, acțiunile inculpatului, Simahin
Andrei, corect au fost calificate ca escrocherie, deoarece inculpatul încă la momentul
intrării în stăpânire asupra automobilelor, urmărea scopul de a le însuși și nu avea
intenția să-și onoreze agajamentul asumat privind achitarea costului acestora.
Mai mult, instanța de apel a stabilit că, inculpatul Simahin Andrei a acționat cu
intenție determinată întru însușirea averii proprietarului și trecerea în sfera personală
patrimonială a foloaselor în proporții mari, ultimul își dădea seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările lor prejudiciabile și a dorit în mod
conștient survenirea acestor urmări.
5
Totodată, instanța de apel a respins alegațiile părții apărării precum că, între
Simahin Andrei și părțile vătămate Drăguța Gheorghe, Achiruș Marin, Postolachi
Anatolie sunt relații civile, deoarece în speță nu se constată raporturi de natură juridică
civilă, or, împrejurările stabilite, coroborate la acțiunile inculpatului se determină că
inculpatul încă la momentul primirii automobilelor avea drept scop însușirea acestora
fară îndeplinirea angajamentului asumat privind achitarea prețului acestora.
La același capitol, instanța de apel a reținut că, prima instanță just a constatat
buna-credință și încrederea părților vătămate Drăguța Gheorghe, Achiruș Marin,
Postolachi Anatolie, ca i-au oferit inculpatului automobilele, și în același timp,
atitudinea de rea-credință a inculpatului Simahin Andrei, care a primit automobilele,
însă a neglijat obligațiile angajate de a întoarce prețul acestora. în vederea creării unei
aparențe de executare a semnat cu părțile vătămate contracte fictive pe care nu le-a
executat. Simahin Andrei din start nu a avut intenția de a-și onora obligațiunile
prevăzute de aceste contracte, ele fiind doar o modalitate de a câștiga încrederea
părților vătămate și de a-și ascunde intențiile infracționale, ce se confirmă în opinia
instanței de apel prin faptul că ulterior încheierii acestor contracte și însușirii bunurilor
mobile, inculpatul dispărea în direcții necunoscute, nu răspundea la apeluri și în ieșea
la contact cu părțile vătămate.
Mai mult, instanța de apel a concluzionat că, din materialul probator examinat
nu se identifică elementele raporturile civile, or, raporturile civile se bazează în
exclusivitate pe buna credință și diligența părților participante, ceea ce subiectul
infracțiunii - inculpatul Simahina Andrei, nu a manifestat.
În același sens, s-a menționat că, deși inculpatul a încheiat contracte cu părțile
vătămate, acest dapt nu poate fi considerat că în acțiunile inculpatului persistau relații
civile, deoarece contractele au fost încheiate cu scopul creării unei iluzii din partea
părților vătămate, precum că inculpatul va restitui prețul automobilelor își va executa
obligațiile contractuale și de a tăinui, în așa mod, intenția sa reală de a dobândi ilicit
bunurile părților vătămate.
Totodată, instanța de apel a conchis că, în prezenta cauza penală au fost
administrate suficiente probe care demonstrează vinovăția inculpatului Simahin
Andrei în comiterea infracțiunii de escrocherie.
La fel, în privința pedepsei stabilite de prima instanță, instanța de apel a
menționat că, aceasta a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal, de caracaterul și
gradul prejudiciabil al infracțiunii, personalitatea infractorului, de circumstanțele
atenuante și agravante, iar aplicarea unei alte pedepse nu este rațională și nici
proporționată acțiunilor comise de către acesta.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Cojocaru Dorin în numele inculpatului Simahin Andrei, care indică temeiul pentru
6
recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și solicită casarea
deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul Simahin
Andrei să fie achitat de sub învinuirea imputată, din motiv că în acțiunile lui nu sunt
întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal.
În argumentarea recursului, avocatul susține aceleași argumente indicate și în
cererea de apel și anume, în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele
infracțiunii (latura obiectivă și subiectivă), în actul de învinuire nu sunt suficiente probe
pentru a califica fapta inculpatului în baza normei penale, în speță fiind prezente relații
de ordin civil.
Totodată, recurentul susține dezacordul cu aprecierea probelor de către
instanțele anterioare.
5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
către Cojocaru Dorin în numele inculpatului, solicitând respingerea acestuia, cu
menținerea hotărârii contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate de către
recurent, deoarece recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu
se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal atestă că, din textul recursului reiese că recurentul și-a întemeiat
recursul pe temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care
prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite
elementele infracțiunii.
Sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele
cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei
infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
Din textul recursului rezultă că, avocatul Cojocaru Dorin critică hotărârea
instanței de apel adoptată, motivându-și recursul exact ca cererea de apel, astfel
Colegiul penal reiterează că, argumentele invocate de către recurent au fost invocate și
în instanța de apel cărora le-a fost dat o apreciere justă, fiind argumentate atât în fapt,
cât și în drept și descrise la pct. 4.1. al prezentei decizii.
7
Astfel din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel la judecarea cauzei, a
ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a cercetat
sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, dându-le o
apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în
ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.
Mai mult, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și
multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială
veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea
normelor de procedură penală, mai mult ca atât, nici partea apărării nu invocă
ilegalitatea obținerii probelor pe parcursul procesului penal.
Totodată, Colegiul penal nu a putut reține argumentul apărării precum că în
acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate și anume latura
subiectivă care se încriminează în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție
directă.
Astfel, argumentul apărării, că inculpatul nu a avut intenția de a sustrage, și în
cazul dat sunt relații civile simple, Colegiul penal îl consideră declarativ, deoarece din
materialele cauzei raportate la acțiunile inculpatului se constată că, acesta încă de la
momentul primirii bunurilor urmărea scopul de însușire acestora, urmat de
neîndeplinirea angajamentului asumat și anume de a achita prețul automobililor.
Subsecvent, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care a menționat că,
,,deși inculpatul a încheiat contracte cu părțile vătămate, acest fapt nu poate fi interpretat că în
acțiunile inculpatului existau relații civile, deoarece contractele au fost încheiate cu scopul
creării unei iluzii din partea părților vătămate, precum că inculpatul va restitui prețul
automobilelor își va executa obligațiile contractuale și de a tăinui, în așa mod, intenția sa reală
de a dobândi ilicit bunurile părților vătămate”.
Mai mult, Colegiul penal a respins ca neîntemeiate alegațiile apărării precum că,
în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă, or, inculpatul intenționat a indus în
eroare părțile vătămate sub pretextul că dorește să procure automobile, astfel prin
înșelăciune și abuz de încredere a deposedat părțile vătămate de bunuri, fapt
demonstrat din probele administrate în respectiva cauză penală.
Așadar, în opinia Colegiului penal, pe parcursul procesului penal în cauză au
fost administrate suficiente probe, ce dovedesc vinovăția inculpatului privind
săvârșirea infracțiunii imputate. Ce ține de critica apărătorului inculpatului precum că,
învinuirea adusă lui Simahin Andrei este bazată doar pe declarațiile părților vătămate,
Colegiul penal, la fel, o consideră nefondată.
În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a expus asupra tuturor
argumentelor, elucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a
cauzei date, pătrunzând în esența problemei de fapt și de drept, cercetând amănunțit
8
aspectele învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art. 101 Cod de
procedură penală, fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea probelor.
Astfel, Colegiul penal conchide că, nu se constată prezența a careva dubii privind
nevinovăția inculpatului, în săvârșirea acțiunilor incriminate lui.
Rezumând cele menționate mai sus, Colegiul penal apreciază că, situația de fapt
a fost stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu
probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației
de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii
la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii reținute în sarcina lui.
În aceste condiții, instanța de recurs, consideră că nu a fost constatată prezența în
speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței
de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Cojocaru Dorin în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
03 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Simahin Andrei XXXXX, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2018.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
9