1ra-217/2018 — Art. 190 al. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 iunie 2017, Simahin Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a defășura o anumită activitate din domeniul administrării bunurilor pe un termen de 3 ani. Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință s-a adăugat parțial pedeapsa stabilită prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016, fiindu-i stabilită lui Simahin Andrei pedeapsa definitivă de 7 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate din domeniul administrării bunurilor pe un termen de 3 ani. La fel, s-a dispus încasarea din contul lui Simahin Andrei în beneficiul lui Achiruș Marin, prejudiciul material cauzat, în mărime de 73 113 lei și în beneficiul lui Postolachi Anatolie prejudiciul material cauzat, în mărime de 73 113 lei. 1

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la 15 noiembrie 2016, ora exactă nu a fost posibil de stabilit, Simahin Andrei aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane prin înșelăciune, având un plan bine premeditat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, folosindu-se de încrederea exagerată a lui Drăguța Gheorghe, sub pretextul că, dorește să procure automobilul de model „BMW 530” cu n/î lituaniene XXXXX la prețul de 3 000 Euro, cei aparținea lui Drăguța Gheorghe, parcat pe str. Pușkin 32, mun. Chișinău, l-a convins pe ultimul să-i transmită automobilul menționat, iar în privința banilor conveniți pentru automobil că îi va transmite ulterior, după care primind automobilul dat, s-a deplasat într-o direcție necunoscută, fără a-și mai onora obligațiile stabilite. La 17 noiembrie 2017, sub pretextul că, automobilul îi aparține lui, l-a înstrăinat lui Chiricenco Gheorghii contra sumei de 1 200 Euro. Acțiuni prin care i-a cauzat părții vătămate Drăguța Gheorghe un prejudiciu material considerabil în sumă de 3 000 Euro, care conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a Republicii Moldova la acea perioadă constituia suma de 63 435 lei. Tot el, Simahin Andrei, la 30 decembrie 2016, aflându-se în mun. Chișinău, continuându-și acțiunile sale infracționale, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane prin înșelăciune, ducându-l în eroare pe Achiruș Marin, ascunzându-și intenția sa criminală prin faptul încheierii cu ultimul a unui contract fictiv de împrumut bănesc în valoare de 3 500 Euro, a însușit de la ultimul automobilul de model „BMW 530d” cu n/î lituaniene XXXXX, a/f 2001, parcat la intersecția str. Academiei cu șos. Hâncești, mun. Chișinău, după care, cu automobilul menționat s-a deplasat într-o direcție necunoscută, iar ulterior sub pretextul că, automobilul îi aparține lui, l-a înstrăinat unor persoane necunoscute, prin ce i-a cauzat părții vătămate Achiruș Marin un prejudiciu material în sumă totală de 73 113 lei. Tot el, Simahin Andrei, la 18 ianuarie 2017, aflându-se în mun. Chișinău, continuându-și acțiunile sale infracționale, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane prin înșelăciune, ducându-1 în eroare pe Postolachi Anatolie, ascunzându-și intenția sa criminală, prin încheierea cu ultimul a unui contract fictiv de împrumut bănesc în valoare de 3 500 Euro, a însușit de la ultimul automobilul de model „BMW 530d” cu n/î lituaniene XXXXX a/f 1999, care era parcat pe str. Armenească 30, mun. Chișinău, după care, cu automobilul menționat s-a deplasat într-o direcție necunoscută, iar ulterior sub pretextul că, automobilul îi aparține lui, l-a înstrăinat unor persoane necunoscute, prin ce i-a cauzat părții vătămate Postolachi Anatolie un prejudiciu material în sumă totală de 73 113 lei. În perioada noiembrie 2016-începutul anului 2017, Simahin Andrei, având intenție unică, caracterizată prin mai multe acțiuni infracționale identice, comise cu un 2 singur scop, alcătuind în ansamblu o infracțiune, a însușit bani în sumă totală de 209 652 lei. Prima instanță a încadrat acțiunile lui Simahin Andrei în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, - escrocheria, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere săvârșită în proporții mari.

Sentința primei instanța a fost atacată cu apel de către avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului Simahin Andrei, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Simahin Andrei să fie achitat de sub învinuirea imputată, din motiv că în acțiunile lui nu se întrunesc elementele infracțiunii. În motivarea apelului apărarea a invocat că, de către acuzare nu au fost prezentate probe care ar demonstra faptul că în acțiunile inculpatului ar fi fost careva elemente constitutive ale infracțiunii de care este învinuit. Întreg probatoriul acuzării se bazează doar pe declarațiile părților vătămate, declarațiile acestora fiind dubioase. Mai mult, Semahin Andrei prin angajamentul asumat, a recunoscut neexecutarea în termen a obligațiilor ce țin de rambursarea sumelor de bani, dar nu a înșelat părțile vătămate. Astfel, avocatul a indicat că, în speță sunt încălcate norme de drept civil și nu poate fi calificat ca infracțiune de escrocherie, deoarece un criteriu important este prezența sau lipsa scopului de cupiditate la momentul asumării obligațiilor. Totodată, apelantul a susținut că, în acțiunile incriminate lui Semahin Andrei nu se regăsește latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii imputate, instanța punând la baza condamnării probele scrise care nu au fost apreciate din punct de vedere al concludenții, pertinenței și veridicității.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința contestată. 4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că, inculpatul Simahin Andrei a săvârșit infracțiunea incriminată prevăzută de art. 190 alin. (4) Cod penal. Instanța de apel a menționat că deși inculpatul Simahin Andrei nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, aceasta este dovedită prin următoarele probe cercetate în cadrul ședinței: - declarațiile din prima instanță și din instanța de apel a părților vătămate Drăguța Gheorghe, Postolachi Andrei, Achiruș Marin; - declarațiile martorilor Pojoga Nicolai, Japălău Grigore; - procesul-verbal din 14 februarie 2017, de sesizare despre săvârșirea infracțiunii, prin care Drăguța Gheorghe a solicitat să fie tras la răspundere Simahin Andrei, care prin abuz de 3 încredere a însușit de la el automobilul de model BMW seria 530 cu n/î (LT) „XXXXX” la prețul de 3000 Euro (vol. I, f.d. 7); - procesul-verbal din 21 februarie 2017, de sesizare despre săvârșirea infracțiunii, prin care Achiruș Marin a solicitat să fie tras la răspundere Simahin Andrei, care prin abuz de încredere a însușit de la el automobilul de model BMW E39 cu n/î XXXXX (vol. I, f.d. 60); - procesul-verbal din 21 februarie 2017, de sesizare despre săvârșirea infracțiunii, prin care Postolachi Anatolie a solicitat să fie tras la răspundere Simahin Andrei, care prin abuz de încredere a însușit de la el automobilul de model BMW E39 cu n/î lituaniene XXXXX (vol. I, f.d. 87); - ordonanța și procesul-verbal de ridicare a automobilului de model BMW seria 530d cu n/î (LT) XXXXX din 17 februarie 2017, prin care de la Japălău Grigore a fost ridicat automobilul de model BMW seria 530, cu n/î LT XXXXX, culoare gri (vol. I, f.d. 35); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 17.02.2017, prin care a fost supus examinării automobilul de model BMW seria 530 cu n/î (LT) XXXXX (vol. I, f.d. 36-40); - ordonanța și procesul verbal din 21 februarie 2017, de ridicare a recipisei ce aparține lui Simahin Andrei, prin care a fost ridicată de la Chiricenco Gheorghe, o foaie de format A4 cu inscripția „recipisă” în partea superioară și în partea centrală cu text (vol. I, f.d. 45); - ordonanța și procesul-verbal din 04 martie 2017, de ridicare a contractului de împrumut bănesc întocmită la 15.11.2016, (vol. I, f.d. 50-51); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 04.03.2017, prin care a fost supus examinării contractul de împrumut bănesc nr. 2814, întocmit de notarul public Nina Frecăuțanu, la 15 nopiembrie 2016, încheiat între Drăguța Gheorghe - împrumutător și Simahin Andrei - împrumutat (vol. I, f.d. 52); - ordonanța și procesul-verbal din 22.03.2017, de ridicare a contractului de împrumut întocmit la 30.12.2016 (vol. I, f.d. 76-77); - procesul-verbal din 22 martie 2017, de examinare a obiectului - contractul de împrumut bănesc nr. 13244, întocmit de notarul Boloșenco Andrei, la 30.12.2016, încheiat între Achiruș Marin - împrumutător și Simahin Andrei – împrumutat (vol. I, f.d. 78); - ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 17 martie 2017, prin care a fost ridicat de la Pojoga Nicolai o filă de format A4 cu înscris manual, pașaportul tehnic nr. XXXXX eliberat de autoritățile competente din Lituania, certificatul VINIETA seria AB, nr. XXXXX asigurarea pe 2 file, 2-ă plăcuțe de înmatriculare, procura nr. 06-002 (vol. I, f.d. 104-105); - procesul-verbal din 21.02.2017, de examinare a obiectului, prin care a fost supusă examinării recipisa lui Simahin Andrei (vol. I, f.d. 106); - ordonanța și procesul-verbal de ridicare a contractului de împrumut bănesc nr. 190 autentificat la 18.01.2017, din 27.03.2017 (vol. I, f. d. 113-114); - procesul-verbal din 21 februarie 2017 de examinare a obiectului, prin care a fost supus examinării contractul de împrumut bănesc nr. 190, întocmit de notarul Sandu Iulia, la 18 4 ianuarie 2017, încheiat între Postolachi Anatolie - împrumutător și Simahin Andrei – împrumutat (vol. I, f.d. 113); - procesul-verbal de examinare a caroseriei de model BMW seria 5 (E39) (vol. I, f.d. 118). Instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat a reținut latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie în acțiunile inculpatului Simahin Andrei, care s-a a manifestat prin acțiuni directe. Astfel, s-a atestat că, inculpatul a indus în eroare părțile vătămate sub pretextul că, dorește să procure automobilele de model „BMW530”, „BMW 530d”, însușind ilegal bunuri de la Drăguța Gheorghe, Achiruș Marin și Postolachi Anatolie în sumă totală de 209 652 lei. Acest fapt a fost probat prin declarațiile părților vătămate, din care rezultă că aceștia au transmis automobilele de model „BMW 530” cu n/î lituaniene „XXXXX”, de model „BMW 530d” cu n/î lituaniene „XXXXX”, a/f 2001, și de model „BMW 530d” cu n/î lituaniene „XXXXX”, a/f 1999 inculpatului, Simahin Andrei în urma plasării unui anunț pe www.999.md despre vânzarea acestora. Inculpatul, Simahin Andrei, acceptând oferta de procurare a acestora, s-a întîlnit cu părțile vătămate, a întocmit acte juridice în acest sens, după care sub pretextul verificării stării tehnice a automobilului, părțile vătămate au transmis automobilele sus enunțate inculpatului, Simahin Andrei, care, ulterior nu a mai fost de găsit. De asemenea, s-a notat că, faptul însușirii ilegale a bunurilor în proporții mari de la părțile vătămate este probat și prin declarațiile martorilor Japălău Grigore și Pojoga Nicolai, care au confirmat că automobilele însușite ilegal de inculpatul Simahin Andrei de la părțile vătămate ulterior au fost înstrăinate altor persoane, inclusiv și acestor martori. La fel, instanța de apel a atestat că, prima instanță just a reținut că, în acțiunile inculpatului este prezentă latura obiectivă a escrocheriei, exprimată prin înșelăciune, deoarece prin probele administrate s-a constatat că, făptuitorul a obținut cu rea- credință de la părțile vătămate automobilele transmise benevol de către aceștia, prin dezinformarea și inducerea în eroare, cu întocmirea contractelor fictive și promisiunea că le va achita ulterior. În consecință, instanța de apel a considerat că, acțiunile inculpatului, Simahin Andrei, corect au fost calificate ca escrocherie, deoarece inculpatul încă la momentul intrării în stăpânire asupra automobilelor, urmărea scopul de a le însuși și nu avea intenția să-și onoreze agajamentul asumat privind achitarea costului acestora. Mai mult, instanța de apel a stabilit că, inculpatul Simahin Andrei a acționat cu intenție determinată întru însușirea averii proprietarului și trecerea în sfera personală patrimonială a foloaselor în proporții mari, ultimul își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările lor prejudiciabile și a dorit în mod conștient survenirea acestor urmări. 5 Totodată, instanța de apel a respins alegațiile părții apărării precum că, între Simahin Andrei și părțile vătămate Drăguța Gheorghe, Achiruș Marin, Postolachi Anatolie sunt relații civile, deoarece în speță nu se constată raporturi de natură juridică civilă, or, împrejurările stabilite, coroborate la acțiunile inculpatului se determină că inculpatul încă la momentul primirii automobilelor avea drept scop însușirea acestora fară îndeplinirea angajamentului asumat privind achitarea prețului acestora. La același capitol, instanța de apel a reținut că, prima instanță just a constatat buna-credință și încrederea părților vătămate Drăguța Gheorghe, Achiruș Marin, Postolachi Anatolie, ca i-au oferit inculpatului automobilele, și în același timp, atitudinea de rea-credință a inculpatului Simahin Andrei, care a primit automobilele, însă a neglijat obligațiile angajate de a întoarce prețul acestora. în vederea creării unei aparențe de executare a semnat cu părțile vătămate contracte fictive pe care nu le-a executat. Simahin Andrei din start nu a avut intenția de a-și onora obligațiunile prevăzute de aceste contracte, ele fiind doar o modalitate de a câștiga încrederea părților vătămate și de a-și ascunde intențiile infracționale, ce se confirmă în opinia instanței de apel prin faptul că ulterior încheierii acestor contracte și însușirii bunurilor mobile, inculpatul dispărea în direcții necunoscute, nu răspundea la apeluri și în ieșea la contact cu părțile vătămate. Mai mult, instanța de apel a concluzionat că, din materialul probator examinat nu se identifică elementele raporturile civile, or, raporturile civile se bazează în exclusivitate pe buna credință și diligența părților participante, ceea ce subiectul infracțiunii - inculpatul Simahina Andrei, nu a manifestat. În același sens, s-a menționat că, deși inculpatul a încheiat contracte cu părțile vătămate, acest dapt nu poate fi considerat că în acțiunile inculpatului persistau relații civile, deoarece contractele au fost încheiate cu scopul creării unei iluzii din partea părților vătămate, precum că inculpatul va restitui prețul automobilelor își va executa obligațiile contractuale și de a tăinui, în așa mod, intenția sa reală de a dobândi ilicit bunurile părților vătămate. Totodată, instanța de apel a conchis că, în prezenta cauza penală au fost administrate suficiente probe care demonstrează vinovăția inculpatului Simahin Andrei în comiterea infracțiunii de escrocherie. La fel, în privința pedepsei stabilite de prima instanță, instanța de apel a menționat că, aceasta a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal, de caracaterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii, personalitatea infractorului, de circumstanțele atenuante și agravante, iar aplicarea unei alte pedepse nu este rațională și nici proporționată acțiunilor comise de către acesta.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului Simahin Andrei, care indică temeiul pentru 6 recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul Simahin Andrei să fie achitat de sub învinuirea imputată, din motiv că în acțiunile lui nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal. În argumentarea recursului, avocatul susține aceleași argumente indicate și în cererea de apel și anume, în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii (latura obiectivă și subiectivă), în actul de învinuire nu sunt suficiente probe pentru a califica fapta inculpatului în baza normei penale, în speță fiind prezente relații de ordin civil. Totodată, recurentul susține dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele anterioare. 5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către Cojocaru Dorin în numele inculpatului, solicitând respingerea acestuia, cu menținerea hotărârii contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate de către recurent, deoarece recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal atestă că, din textul recursului reiese că recurentul și-a întemeiat recursul pe temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Din textul recursului rezultă că, avocatul Cojocaru Dorin critică hotărârea instanței de apel adoptată, motivându-și recursul exact ca cererea de apel, astfel Colegiul penal reiterează că, argumentele invocate de către recurent au fost invocate și în instanța de apel cărora le-a fost dat o apreciere justă, fiind argumentate atât în fapt, cât și în drept și descrise la pct. 4.1. al prezentei decizii. 7 Astfel din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel la judecarea cauzei, a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Mai mult, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală, mai mult ca atât, nici partea apărării nu invocă ilegalitatea obținerii probelor pe parcursul procesului penal. Totodată, Colegiul penal nu a putut reține argumentul apărării precum că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate și anume latura subiectivă care se încriminează în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. Astfel, argumentul apărării, că inculpatul nu a avut intenția de a sustrage, și în cazul dat sunt relații civile simple, Colegiul penal îl consideră declarativ, deoarece din materialele cauzei raportate la acțiunile inculpatului se constată că, acesta încă de la momentul primirii bunurilor urmărea scopul de însușire acestora, urmat de neîndeplinirea angajamentului asumat și anume de a achita prețul automobililor. Subsecvent, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care a menționat că, ,,deși inculpatul a încheiat contracte cu părțile vătămate, acest fapt nu poate fi interpretat că în acțiunile inculpatului existau relații civile, deoarece contractele au fost încheiate cu scopul creării unei iluzii din partea părților vătămate, precum că inculpatul va restitui prețul automobilelor își va executa obligațiile contractuale și de a tăinui, în așa mod, intenția sa reală de a dobândi ilicit bunurile părților vătămate”. Mai mult, Colegiul penal a respins ca neîntemeiate alegațiile apărării precum că, în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă, or, inculpatul intenționat a indus în eroare părțile vătămate sub pretextul că dorește să procure automobile, astfel prin înșelăciune și abuz de încredere a deposedat părțile vătămate de bunuri, fapt demonstrat din probele administrate în respectiva cauză penală. Așadar, în opinia Colegiului penal, pe parcursul procesului penal în cauză au fost administrate suficiente probe, ce dovedesc vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunii imputate. Ce ține de critica apărătorului inculpatului precum că, învinuirea adusă lui Simahin Andrei este bazată doar pe declarațiile părților vătămate, Colegiul penal, la fel, o consideră nefondată. În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a expus asupra tuturor argumentelor, elucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, pătrunzând în esența problemei de fapt și de drept, cercetând amănunțit 8 aspectele învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea probelor. Astfel, Colegiul penal conchide că, nu se constată prezența a careva dubii privind nevinovăția inculpatului, în săvârșirea acțiunilor incriminate lui. Rezumând cele menționate mai sus, Colegiul penal apreciază că, situația de fapt a fost stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii reținute în sarcina lui. În aceste condiții, instanța de recurs, consideră că nu a fost constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Simahin Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2018. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 9