1ra-100/2018 — art. 187 alin. 2 lit. b. e, f CP

Dosarul nr. 1ra-100/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Tomacinschi Ion, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Tomacinschi Ion XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 31.03.2017-12.06.2017;

instanța de apel: 14.07.2017-03.10.2017;

instanța de recurs: 22.11.2017-24.01.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Tomacinschi I. a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la

4 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admisă, fiind dispus

încasarea în beneficul lui XXXXX din contul inculpatului a sumei de 5 000 lei, cu

titlu de prejudiciu material.

jurul orei 2230, Tomacinschi I. urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor ce

aparțin altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prin înțelegere prealabilă și împreună cu Găină E., în timp ce se aflau pe

adresa mun. Chișinău, str. Columna, din preajma stației de troleibuz a uzinei

„Tracom”, s-au apropiat de XXXXX, unde Tomacinschi I., din spatele victimei cu

o mână i-a astupat gura, ca să nu poată striga, iar cu o altă mână trăgea geanta,

care se afla la ea, după care amenințând-o cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața și sănătate a persoanei, în mod deschis au sustras de la ea 2 inele de

aur, cu greutatea de 3 și 2,5 gr., după care cu bunurile sustrase au părăsit locul

1

comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material

considerabil, în mărime de 5 000 lei.

inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de

liberate în temeiul art. 90 Cod penal, invocând că, la stabilirea categoriei

pedepsei, instanța de fond, nu a luat în considerație și nu a supus aprecierii

circumstanțele reale ale cauzei (contribuirea activă la descoperirea infracțiunii; căința

sinceră de fapta comisă; conștientizarea faptei comise; precum și poziția psihică a acestuia

față de consecințele survenite).

Adițional, partea apărării a menționat că, în speță sunt întrunite condițiile

aplicării prevederilor art. 79 și art. 90 Cod penal, iar instanța de judecată era în

posibilitatea de a dispune aplicarea acestora, reieșind din circumstanțele săvârșii

infracțiunii.

2017, apelul declarat a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea fără

modificări a sentinței.

corespunde cerințelor art. 61 Cod penal și anume va fi eficace și va atinge scopul

pedepsei, echitatea socială, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia cât și a altor persoane care

săvârșesc asemenea infracțiuni. Or, la stabilirea pedepsei, instanța de judecată a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite (atacarea unei persoane în loc public,

aplicarea forței și violenței, vătămarea valorilor sociale personale și patrimoniale) de

persoana celui vinovat (inculpatul are antecedente penale, nu este angajat în câmpul

muncii, s-a eschivat de la organele de drept fiind anunțat în căutare), de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Totodată, instanța de apel a reținut lipsa circumstanțelor care ar servi

drept temei pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or, la caz prezența

circumstanțelor agravante - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru infracțiune similară și prezența celor atenuante -

recunoașterea vinovăției și căința sinceră, constatate de instanță, au și servit drept

temei pentru reducerea pedepsei până la limita minimă prevăzută de lege și fără

aplicarea pedepsei complementare - amendă, ținând cont de prevederile art. 3641

Cod procedură penală, deci aceste circumstanțe nu mai pot servi temei de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece ar însemna aceleiași situații de

drept i se acordă o dublă valență juridică.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a respins ca fiind nefondate

argumentele apelantului, precum că, ”(...) la stabilirea categoriei pedepsei, instanța de

fond, nu a luat în considerație și nu a supus aprecierii circumstanțele reale ale cauzei,

2

precum și cele personale, cum ar contribuirea activă la descoperirea infracțiunii; căința

sinceră de fapta comisă; fapt că, în urma comiterii infracțiunii, condamnatul a

conștientizat fapta umilitoare comis; poziția psihică a condamnatului față de consecințele

survenite."

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, instanța de fond a apreciat

corect circumstanțele cauzei, constatând că, corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă cu aplicarea un pedepse cu închisoare, cu aplicarea prevederilor art.

3641 Cod de procedură penală.

care, fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, invocând în acest sens că, la

examinarea cauzei instanța de apel nu a reținut circumstanțele atenuante

prezente în cauză, pronunțând astfel o decizie greșită în partea stabilirii

pedepsei.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia dat fiind

faptului că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut, prevăzute în art. 430

Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Cu toate că recurentul nu face trimitere la vre-un temei de drept din cele

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, acesta invocă că, instanța

de apel la examinarea cauzei nu a reținut circumstanțele atenuante prezente în

cauză, pronunțând astfel o decizie greșită în partea stabilirii pedepsei,

semnalizând astfel temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură

penală și anume s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor

contestate.

3

Potrivit conținutului recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor și critică hotărârile judecătorești numai în partea stabilirii pedepsei,

invocând că, prezenta cauză a fost examinată în ordinea prevăzută la art. 3641

Cod de procedură penală.

Motivele recurentului, precum că instanțele de fond incorect au

individualizat pedeapsa și neîntemeiat nu au aplicat în privința lui o pedeapsă

mai blândă, Colegiul penal le consideră neîntemeiate.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare

și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele

legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpatului, atât

prima instanță, cât și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de

aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei

care agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea infracțiunii săvârșite

(atacarea unei persoane în loc public, aplicarea forței și violenței, vătămarea valorilor

sociale personale și patrimoniale), de persoana celui vinovat (inculpatul are

antecedente penale, nu este angajat în câmpul muncii, s-a eschivat de la organele de drept

fiind anunțat în căutare), de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, prin

urmare corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea

unei pedepse cu închisoare.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și potrivit alin. (8) al

acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu

și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

4

Colegiul penal atestă că, sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal,

în baza căruia a fost condamnat Tomacinschi I., prevede pedeapsă cu închisoare

de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale.

Însă, în cauza deferită judecății, se constată că, potrivit sentinței adoptate

în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Tomacinschi I. a fost

condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 4 ani închisoare, fără

amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. După care, legalitatea

sentinței a fost verificată de instanța de apel, care a menținut condamnarea în

privința inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, statuând că

corect prima instanța a apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și

just a individualizat pedeapsa stabilită în privința acestuia. Or, criticele

apelantului în partea ce ține de solicitarea casării sentinței în latura pedepsei, au

fost respinse, ca nefondate.

La baza acestei concluzii, instanțele judecătorești au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, au ținut cont de circumstanțele

cauzei, legate de scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvârșite, de

faptul că inculpatul Tomacinschi I. și-a recunoscut vina și s-a căit sincer, precum

și de persoana inculpatului, care are antecedente penale, astfel fiind predispus de

a comite infracțiuni, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de prevenirea de a săvârși infracțiuni noi.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate

de recurent în cererea sa de recurs au constituit obiect de examinare la judecarea

cauzei în instanța de apel, deoarece după conținutul lor sunt similare celor

consemnate în cererea de apel, respectiv asupra acestora instanța de apel s-a

expus argumentat în hotărârea pronunțată, așa cum este indicat și în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o consideră legală și

argumentată, însușind argumentele ei, reiterarea cărora nu mai este necesară

(cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418

Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Tomacinschi

Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

5

03 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Tomacinschi Ion XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 februarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6