1ra-67/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-67/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-67/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache,

Judecătorii: Nadejda Toma și Anatolie Țurcan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Pîrvan Dumitru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 octombrie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, în cauza penală în

privința lui

Obada Pavel xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.12.2014 – 12.10.2016;

Instanța de apel: 11.11.2016 – 10.05.2017;

Instanța de recurs: 31.10.2017 – 17.01.2018.

A C O N S T A T AT:

2016, Obada Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare cu executarea în penitenciar de

tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen

de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pentru perioada probațiunii de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Cazac Valeriu a fost admisă parțial,

fiind încasat în mod solidar de la SRL „Runcina” și de la Obada Pavel în beneficiul

lui Cazac Valeriu suma de 59801,84 (cincizeci și nouă mii opt sute unu, 84) lei, cu

titlu de prejudiciu material.

La fel, din contul inculpatului a fost încasat în beneficiul părții civile

Cazac Valeriu suma de 25000 (douăzeci și cinci mii) lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

În rest, pretențiile înaintate în acțiunea civilă au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

Obada Pavel, la 20 ianuarie 2014, aproximativ la ora 18:30, conducând

automobilul model „Citroen Jumper”, n/î C QJ 017, se deplasa pe str. Șoseaua

1

Muncești, din direcția str. Grădina Botanică în direcția str. Băcioii Noi,

mun. Chișinău.

Ajungând în regiunea clădirii 728 de pe str. Șoseaua Muncești, mun.

Chișinău, Obada Pavel nu a manifestat prudență sporită la trafic, a ignorat

cerințele pct. 45 alin. (1) și alin. (2), pct. 39 alin. (1) din RCR, și în rezultatul

încălcării regulilor de circulație rutieră descrise, a schimbat direcția de deplasare

și a ieșit pe contrasens, iar în consecință a comis tamponarea bicicletei model

„Ucraina”, condusă de către Cazac Valeriu, care se deplasa regulamentar din sens

opus, cauzându-i în rezultat, leziuni corporale, care, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 641/D din 24 martie 2014, prezintă pericol pentru

viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare gravă.

Astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunile sale intenționate,

Obada Pavel, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, adică „încălcarea regulilor de securitate a circulației, comisă de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății”.

cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În argumentarea apelului a invocat, că prima instanță nu a luat în

considerație declarațiile inculpatului din care reiese că acesta a întreprins toate

acțiunile posibile pentru evitarea impactului, iar dacă acesta nu îndrepta volanul

în stânga, biciclistul se lovea direct în fața automobilului și respectiv, puteau

surveni urmări mai grave.

În viziunea apărătorului, prima instanță a omis faptul, că biciclistul se

deplasa pe centrul carosabilului, încălcând prevederile pct. 109 alin. (1), (3), (4) al

RCR, iar în sângele acestuia a fost depistat 7,2 % alcool, că potrivit

procesului-verbal de cercetare la fața locului accidentului rutier, lungimea crengii

era de 8,2 m, prin care nu se putea vedea biciclistul, care la rândul său nu era

înzestrat cu vestă de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizantă și alte

elemente necesare, în conformitate cu cerințele prevăzute de pct. 109 alin. (1),

(3), (4), lit. h) al RCR.

A mai indicat apelantul că în contextul art. 20 Cod penal fapta lui

Obada Pavel a fost săvârșită fără vinovăție, fiind într-o situație de caz fortuit,

adică situația în care persoana nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al

faptei sale, nu putea prevedea urmările prejudiciabile și nici nu le putea evita.

Un alt argument invocat în susținerea apelului este că prima instanță l-a

recunoscut vinovat pe Obada Pavel de încălcarea prevederilor pct. 45 alin. (1) al

RCR, pe când acesta a redus viteza la maxim posibil, iar legislatorul prevede ca

dânsul să se oprească, dar îl obligă să se convingă că în fața lui, cum este în cazul

dat și pe contrasens nu este niciun alt vehicul luminiscent, care i-ar încurca

deplasarea, astfel că în cazul de față Obada Pavel a oprit automobilul, iar când s-a

convins că pe contrasens nu era nici un obstacol, la fel ca și din spatele său, acesta

a întors volanul la stânga.

2

Prima instanță nu a luat în considerație nici faptul că conform pct. 12

alin. (1) lit. c) RCR, Obada Pavel a întreprins toate acțiunile necesare pentru a

salva viața părții vătămate.

Totodată de către procuror a fost restituită cauza penală organului de

urmărire penală pentru a stabili vizibilitatea în cazul dat, însă această sarcină nu a

fost îndeplinită, iar organul de urmărire penală nu și-a expus părerea, astfel că

însuși partea vătămată este vinovat în accidentul rutier, prin apariția bruscă în

fața automobilului cu viteză, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată.

apelul a fost respins ca nefondat și menținută sentința.

4.1. Pentru argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat, că

în speță lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția

inculpatului Obada Pavel în săvârșirea faptei incriminate, fiind apreciate ca

declarative argumentele părții apărării cu referire la faptul că învinuirea este

formală și nu este confirmată prin probe, precum și referința apelantului la

încălcarea de către partea vătămată a RCR.

Instanța de apel a stabilit, că soluția primei instanțe cu privire la vinovăția

inculpatului Obada Pavel, este pe deplin justificată, corespunde elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, este

dovedită integral prin probele administrate și cercetate conform art. 101 Cod de

procedură penală, și anume: declarațiile părții vătămate Cazac Valeriu (f.d. 74,

vol II); ale martorului Crețu Vasile (f.d. 75, vol.II) precum și prin probele

materiale: procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din

20 ianuarie 2014, schița accidentului rutier și planșa fotografică (f.d. 5-16, vol.I);

răspunsul nr. 603 din 19 februarie 2014 (f.d. 37, vol.I); informația de la medicul

narcolog (f. d. 40, vol. I); informația de la medicul psihiatru (f.d. 42, vol.I); raportul

de expertiză medico-legală nr. 641/D din 24 martie 2014, din care reiese că

urmare a examinării lui Cazac Valeriu s-a constatat fractura liniară a osului

parietal stâng, cu trecere în osul frontal pe stânga și în baza craniului; mastoidita

hemoragică pe stânga, hemoragie subarahnoidiană, contuzie hemoragică frontal

pe dreapta, edem cerebral, plăgi contuze lacerate la nivelul feței, care prezintă

pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare gravă (f.d.

51-53, vol. I).

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate și declarative alegațiile

apărării la capitolul încadrării juridice a acțiunilor lui Obada Pavel.

Totodată, instanța de apel a considerat că argumentele apărării cu referire

la pretinsele încălcări ale RCR de către partea vătămată Cazac Valeriu, sunt

neîntemeiate, deoarece încălcarea nemijlocită a acestor prevederi corect a fost

constatată în acțiunile lui Obada Pavel, având în vedere că anume acesta în

calitate de șofer avea obligațiunea de bază de a respecta prevederile pct. 45

alin. (1) și (2) al RCR.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că la apariția obstacolului și

anume a copacului care era pe banda de deplasare, inculpatul Obada Pavel avea

obligația de bază de a reduce viteza și chiar de a opri vehiculul pentru a nu pune

3

în pericol siguranța participanților la traficul rutier, cu atât mai mult că acesta a

menționat că a încetinit mersul însă nu l-a oprit definitiv, pentru a se asigura că

pe banda opusă a drumului se deplasează un alt vehicul, sau biciclist, cum este în

situația dată.

Tot la acest capitol, instanța de apel a reținut că pătimitul Cazac Valeriu,

fiind audiat în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești, a confirmat că a

văzut microbuzul condus de către Obada Pavel, iar la un moment dat, în fața

microbuzului condus de către inculpat a căzut o creangă, atunci inculpatul a virat

brusc pe banda opusă a drumului fără a se asigura de această manevră, moment

în care pătimitul a și fost tamponat.

În această privință instanța de apel a reținut, că potrivit procesului-verbal

de cercetare a locului accidentului rutier din 20 ianuarie 2014 cu schița și planșa

fotografică, s-a stabilit că, accidentul rutier de categoria „ciocnire în obstacol

(copac) și tamponare de ciclist”, s-a produs în seara zilei de 20 ianuarie 2014, pe

timp întunecos, în regiunea mun. Chișinău, str. Șoseaua Muncești, 728, pe

carosabil orizontal, asfaltat, acoperit cu ghețuș și zăpadă, cu lățimea de 7,2 m, cu

două benzi de deplasare, a câte 4 m și respectiv 3,2 m fiecare, separate prin linie

întreruptă, cu deplasare în două sensuri cu circulație rutieră nedirijată, mărginit

în partea dreaptă de acostament cu lățimea de 6 m și în partea stângă cu lățimea

de 2 m, pe banda de contrasens, la distanța de 0,9 m de la acostamentul stâng, cu

prezența concomitentă parțială pe banda dreaptă a carosabilului a unei grămezi

de crengi de copac cu lățimea de 1,1 m și lungimea de 8,2 m, cu implicarea

autovehiculului model „Citroen Jumper”, n/î C QJ 017 în stare tehnică normală

condus de Obada Pavel și bicicleta model „Ucraina” fără catadioptri sau far

condusă de către Cazac Valeriu.

Astfel, instanța de apel a reținut, că este dovedit cu certitudine că manevra

de ocolire a obstacolului copac, a fost efectuată de către inculpatul Obada Pavel

contrar prevederilor pct. 39 alin. (1) al RCR, care indică că „înaintea începerii

deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de

vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu

va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”.

Prin urmare, încălcarea rigorilor vizate a și dus la imprudența manifestată

de către inculpatul Obada Pavel, ca urmare fiind tamponat biciclistul

Cazac Valeriu, acestea survenind drept urmare a omisiunii de a lua în considerație

starea psihofiziologică ce influențează atenția, reacția și dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, or, însuși din declarațiile

inculpatului reiese că acesta nu putea vedea biciclistul care se deplasa din sens

opus din cauza copacului și cu atât mai mult că erau mai multe circumstanțe și

anume zăpadă, creangă și după creanga dată era deal, drumul nu era iluminat.

Instanța de apel a reținut, că acțiunile lui Obada Pavel se datorează

imprudenței, având în vedere că în timpul conducerii inculpatul în calitate de

șofer avea obligația de a manifesta prudență sporită în procesul de conducere a

unui mijloc de pericol social sporit, iar la apariția obstacolului și a situației de

imposibilitate de a vedea în continuare drumul, precum și obiectele, persoanele

4

care se află în spatele acestuia, acesta urma să stopeze vehiculul și să efectueze

manevra de ocolire a obstacolului în siguranță pentru toți participanții la traficul

rutier, cu atât mai mult că acesta a indicat că afară era vizibilitate redusă, situație

care denotă că inculpatul nu a manifestat dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase.

Instanța de apel a mai relevat și faptul că, urmare a imprudenței

manifestate de către inculpatul Obada Pavel, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 641/D din 24 martie 2014, părții vătămate Cazac Valeriu i-au

fost cauzate vătămări corporale în formă de traumatism cranio-cerebral deschis

manifestat prin fractura liniară a osului parietal stâng, cu trecere în osul frontal

pe stânga și în baza craniului, mastoidită hemoragică pe stânga, pneumocefalie,

hematom epidural pe stânga, hemoragie subarahnoidiană, contuzie hemoragică

frontal pe dreapta, edem cerebral, plăgi contuze, lacerate la nivelul feței, care au

fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur sau la lovire

de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru

viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare gravă.

Instanța de apel a respins alegațiile apelantului cu privire la faptul că

inculpatul Obada Pavel a întreprins toate acțiunile posibile pentru a evita

impactul, iar dacă acesta nu îndrepta volanul în stânga, biciclistul se lovea direct

în fața automobilului și puteau surveni urmări mai grave, or, conform

procesului-verbal de cercetare la fața locului din 20 ianuarie 2014, declarațiilor

părții vătămate Cazac Valeriu și a martorului Crețu Vasile, s-a constatat că în

timpul deplasării la volanul automobilului, inculpatul Obada Pavel, văzând

creanga care se afla pe partea carosabilului pe care dânsul se deplasa, a virat

brusc, fără a se asigura că în spatele copacului și a crengilor nu sunt careva

obstacole.

Potrivit opiniei instanței de apel, sunt neîntemeiate și afirmațiile

apelantului precum că prima instanță a omis să țină cont de faptul că biciclistul se

deplasa pe centrul carosabilului, încălcând astfel prevederile pct. 109 alin. (1), (3)

și (4) RCR, deoarece acest fapt nu a fost demonstrat prin careva probe, iar partea

vătămată Cazac Valeriu a relatat că se deplasa pe banda sa de mers, de altfel și

martorul Crețu Vasile a menționat că în timpul deplasării a observat biciclistul

care mergea în fața sa, iar din direcția opusă de deplasare, a observat un

automobil, în fața căruia a căzut o creangă și a observat că automobilul model

„Citroen” a tamponat biciclistul.

Nu a fost reținut de către instanța de apel nici motivul precum că în sângele

părții vătămate a fost depistat 7,2 % alcool, în situația în care încălcarea și

nemijlocit manifestarea imprudenței la traficul rutier, prin ieșire bruscă pe banda

opusă de deplasare, s-a datorat anume acțiunilor inculpatului Obada Pavel, or,

partea vătămată se deplasa cu bicicleta pe banda sa de deplasare.

La fel, a fost apreciat ca neîntemeiat de către instanța de apel și motivul

precum că conform procesului-verbal de cercetare la fața locului a accidentului

rutier, lungimea crengii era de 8,2 m, din cauza căreia nu se putea vedea

biciclistul care nu era înzestrat cu vestă de protecție-avertizare

5

fluorescent-reflectorizantă și alte elemente necesare, în conformitate cu cerințele

prevăzute de pct. 109 alin. (1), (3) și (4) lit. h) RCR, or, în situația dată, inculpatul

Obada Pavel, văzând copacul în fața sa, urma să se asigure că ieșirea sa pe

contrasens nu va pune în pericol siguranța celorlalți participanți la traficul rutier,

fapt care însă nu a fost realizat.

Instanța de apel a respins și invocarea încălcării de către partea vătămată a

prevederilor pct. 109 alin. (1), (3) și (4) lit. h) RCR, deoarece chiar inculpatul a

specificat că nu putea vedea în spatele crengilor și respectiv nici nu putea vedea

elementele luminiscente instalate pe bicicleta condusă de către pătimit.

Ca neîntemeiată a fost apreciată de către instanța de apel și afirmația

apelantului precum că în contextul art. 20 Cod penal, fapta lui Obada Pavel a fost

săvârșită fără vinovăție, fiind într-o situație de caz fortuit, adică situația în care

persoana nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, nu putea

prevedea urmările prejudiciabile și nici nu le putea evita, or, cazul fortuit prezintă

fapta săvârșită fără vinovăție, dacă persoana care a săvârșit-o nu își dădea seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, nu a prevăzut

posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile și, conform circumstanțelor

cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă, pe când însă în cazul dat

inculpatul Obada Pavel, conform pct. 45 alin. (1), (2) RCR, acesta urma să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, circumstanțe care exclud în

totalitate cazul fortuit.

Instanța de apel a respins și argumentul apărării cu referință la faptul că

conform pct. 12 alin. (1) lit. c) RCR, Obada Pavel a întreprins toate acțiunile

pentru a salva viața părții vătămate, asumându-și riscul dat, or, acest fapt nici nu a

fost infirmat de către părți, iar martorul Crețu Vasile a confirmat că anume

inculpatul inițial a apelat ambulanța, fapt care a fost luat în considerație de către

prima instanță la capitolul individualizării pedepsei.

Nu a fost reținut nici argumentul apelantului precum că de către procuror a

fost restituită cauza penală organului de urmărire penală pentru a stabili

vizibilitatea în cazul dat, însă această sarcină nu a fost îndeplinită, iar organul de

urmărire penală nu și-a expus părerea, deoarece din declarațiile inculpatului

Obada Pavel, a părții vătămate Cazac Valeriu cât și ale martorului Crețu Vasile, s-a

constatat că vizibilitatea în perioada de seară când s-a produs accidentul rutier

era redusă, deoarece era amurg.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a

remarcat, că prima instanță a respectat prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, luând

în considerare că infracțiunea săvârșită de către inculpatul Obada Pavel se califică

ca fiind una gravă, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea

daunei prejudiciabile, lipsa circumstanțelor atenuante sau agravante, ținându-se

cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

6

Drept urmare, instanța de apel a conchis, că este corectă concluzia primei

instanțe privind aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilite inculpatului pentru o perioadă de

probațiune, fiind echitabilă și corespunzătoare faptei săvârșite.

4.3. Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă și concluzia primei instanțe

cu privire la admiterea acțiunii civile în partea încasării prejudiciului moral în

sumă de 25000 lei, aceasta fiind proporțională suferințelor psihice suportate de

partea vătămată drept urmare a accidentului rutier, ținându-se cont de

posibilitățile materiale reale ale inculpatului, or, însuși condamnarea lui Obada

Pavel constituie o recompensă morală.

De asemenea, instanța de apel a considerat corectă și soluția primei

instanțe cu privire la admiterea acțiunii civile în partea încasării prejudiciului

material în mod solidar din contul inculpatului și a companiei „Runcina” SRL în

sumă de 59801,84 lei, deoarece mijlocul de pericol sporit aparține companiei

vizate, iar manifestarea imprudenței la trafic a survenit drept rezultat al

acțiunilor inculpatului.

careva temeiuri din cele conținute în art. 427 Cod de procedură penală, declară

recurs ordinar, solicitând casarea hotărârilor judecătorești adoptate în speță cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare sau dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, considerând că în speță nu au fost îndeplinite cerințele

procurorului privind cercetarea vizibilității la locul accidentului.

În argumentarea recursului apărarea invocă faptul, că inculpatul a

întreprins toate măsurile posibile în momentul săvârșirii accidentului pentru a

evita impactul, iar dacă el nu îndrepta volanul în stânga și biciclistul se lovea

direct în fața autovehiculului puteau surveni urmări mai grave. Or, din declarațiile

părții vătămate, a martorului Crețu Vasile și a inculpatului rezultă că biciclistul se

deplasa pe centrul carosabilului.

De asemenea apărarea a menționat, că instanțele de fond nu au dat

apreciere corespunzătoare faptului, că partea vătămată nu a respectat

prevederile pct. 109 alin. (3) și (4) RCR și că în sângele lui Cazac Valeriu s-au

depistat 7,2 % alcool, deoarece prima instanță a indicat în sentință, că lățimea

benzii de deplasare a automobilului era de 3,2 m, lățimea suprafeței din bandă pe

care s-a extins creanga era de 1,1 m (diferența de bandă de 2,1 m), astfel că în

cazul când biciclistul s-ar fi deplasat conform pct. 109 RCR la un interval nu mai

mare de 1 metru în raport cu marginea din dreapta a carosabilului, precum și nu

s-ar fi aflat în stare de ebrietate înaltă, impactul putea fi evitat.

De asemenea consideră recurentul, că instanțele de fond nu au dat

apreciere și schemei de ieșire la fața locului, unde lungimea crengii era de 8,2 m,

prin care nu se putea vedea biciclistul care nu era înzestrat cu vestă de

protecție-avertizare fluorescent-reflectorizantă și alte elemente necesare, în

conformitate cu cerințele pct. 109 alin. (1), (3) și 4) lit. h) RCR.

Astfel Obada Pavel, în opinia apărării, ca să evite tamponarea directă cu

biciclistul, și-a pus în pericol viața sa, ușurându-i ciocnirea frontală a biciclistului

7

cu vehiculul condus de el. La fel, consideră neîntemeiată mențiunea formulată de

către instanța de apel, precum că Obada Pavel cu câteva secunde înainte la

observat pe ciclist, ceea ce nu corespunde declarațiilor acestuia.

Cu referire la prevederile art. 20 Cod penal, apărarea susține că

Obada Pavel a săvârșit fapta fără vinovăție, deoarece nu-și dădea seama de

caracterul prejudiciabil al faptei sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii

urmării ei și conform circumstanțelor cauzei nici nu trebuia și nici nu putea să le

prevadă, iar impactul s-a produs din cauza imprudenței victimei, care a apărut

brusc în fața automobilului în viteză, fiind în stare de ebrietate avansată - 7,2 %

alcool.

Cu referire la prevederile pct. 45 alin. (1) RCR, recurentul evidențiază, că

potrivit declarațiilor martorului Cojocaru Ecaterina, Obada Pavel era atent la

volan, nu vorbea la telefon sau să întreprindă alte mișcări, la apariția crengii din

copac, reacția lui Obada Pavel a fost normală, liniștit a frânat fără ca mașina să fie

purtată, deoarece era ghețuș pe șosea; inculpatul activează în calitate de șofer,

având stagiul de muncă 12 ani, iar în situația periculoasă creată nu s-a pierdut cu

firea, ci liniștit a oprit mașina pană la maximum, convingându-se că pe sens opus

nu este nici un transport cu semne luminiscente, convingând-se prin oglindă că

din urma sa un alt vehicul nu-l depășește a întors volanul la stânga; starea tehnică

a vehiculului era satisfăcătoare și încărcături nu avea; Obada Pavel a reacționat

conform regulilor de circulație, adică a întreprins toate măsurile ca să evite

ciocnirea între microbuz și ciclist în așa mod punându-și viața în pericol

îndreptând volanul în stânga și lovindu-se în copacul de pe marginea traseului;

Obada Pavel a redus viteza până la maximum, legislatorul nu prevede ca

conducătorul autovehiculului este obligat să oprească, dar îl obligă să se convingă,

că în fața lui cum a fost în cazul dat și pe contrasens nu este nici un alt vehicul

luminiscent care iar încurca deplasarea. Practic Obada Pavel a oprit autovehiculul,

însă convingându-se că pe contrasens nu era nici un obstacol, el a întors volanul

în stânga.

Susține că din declarațiile martorului Crețu Vasile, rezultă că Obada Pavel

nicidecum nu a putut să-l vadă pe biciclist care era îmbrăcat în negru și bicicleta

era fără semne luminiscente.

Reiterează apărarea, că inculpatul a îndeplinit și cerințele prevederilor

pct. 12 alin. (1) lit. c) RCR, deoarece a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a-i salva

viața părții vătămate.

Susține, că potrivit materialelor dosarului f. d. 68, procurorul în

Procuratura mun. Chișinău, Pavlovschii Octavian, a restituit cauza penală la

organul de urmărire penală pentru a stabili vizibilitatea pe cazul dat, însă această

sarcină pusă în fața organului de urmărire penală nu a fost îndeplinită.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a examinat cauza în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, hotărârea contestată conține motive legale pe care se

8

întemeiază soluția de condamnare a inculpatului, în acțiunile acestuia fiind

dovedite elementele infracțiunii incriminate.

6.1. Partea vătămată Cazac Valeriu, la fel a depus referință cu privire la

motivele declarate în recursul apărării, susținând că acestea nu corespund

adevărului, hotărârile judecătorești sunt legale, iar recursul este pasibil

respingerii.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal atestă, că deși avocatul Pîrvan Dumitru în recursul declarat

în numele inculpatului Obada Pavel, nu a indicat nici un temei din cele 16

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru declararea

recursului, totuși, reieșind din conținutul argumentelor formulate în susținerea

nevinovăției inculpatului, instanța de recurs ajunge la concluzia că recursul din

speță este argumentat reieșind din temeiul de casare prevăzut la pct. 8) al normei

de drept enunțate, care statuează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept menționate,

Colegiul penal constată, că o astfel de eroare de drept nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului dedus judecății, din următoarele considerente.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Astfel, temeiul pentru recurs „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”,

include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor

constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au

9

constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Reieșind din materialele cauzei se atestă că, inculpatul Obada Pavel a fost

pus sub învinuire de către organul de urmărire penală și recunoscut vinovat de

către prima instanță în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației, comisă de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență o

vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, concluzia căreia a fost

menținută de către instanța de apel, care a constatat, că prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal

și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului

declarat de către avocatul Pîrvan Dumitru în numele inculpatului, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414

alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este

indicat în pct. 4 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de

recurent, și anume, în ce privește aprecierea incorectă a probelor de către

instanțele de fond cu referire la lipsa vinovăției inculpatului Obada Pavel de

săvârșirea infracțiunii, deoarece acesta a fost în imposibilitatea de a prevedea

împrejurarea ce a dus la producerea accidentului, au constituit obiect al

examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, și asupra

acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate.

În acest context Colegiul penal reiterează, că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca

fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și

nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare

la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform

elementelor infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul

propus de către autorul recursului, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod

de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza

10

hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea

judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

La fel, nu poate constitui temei pentru admiterea recursului în sensul

formulat nici argumentul recurentului precum că la indicația procurorului de a

verifica vizibilitatea locului accidentului rutier, organul de urmărire penală nu a

întreprins nici o acțiune, iar acest fapt a fost ignorat și de către instanțele de fond,

deoarece după cum rezultă din decizia atacată, instanțele judecătorești au stabilit

în baza declarațiilor martorilor, inculpatului și părții vătămate, că impactul s-a

produs seara în amurg.

Față de considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar,

declarat de avocatul Pîrvan Dumitru în numele inculpatului se declară

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pîrvan Dumitru în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 10 mai 2017, în cauza penală în privința lui Obada Pavel xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 februarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

11