1ra-198/2018 — art. 171 alin. 3 lit. b CP

1ra-198/2018 — art. 171 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-198/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și de către

avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatului Garaz Nicolai, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 08 august 2017 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Garaz Nicolai Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în s. Xxxxx, r. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Garaz Nicolai a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

171 alin. (3) lit. b) Cod penal, aplicîndu-i pedeapsă în formă de închisoare pe un

termen de 18 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de Xxxxx, reprezentată în virtutea

minoratului de către mama sa, Xxxxx, și dispusă încasarea din contul lui Garaz

Nicolai a prejudiciului moral în mărime de 40 000 lei în beneficiul lui Xxxxx,

reprezentată în virtutea minoratului de către mama sa, Xxxxx.

De asemenea instanța de fond a respins cerința procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare de la Garaz Nicolai, ca fiind neîntemeiată.

Nicolai, la data de 03 februarie 2017, în jurul orei 12.30, fiind în stare de ebrietate

1

alcoolică, în propria locuință din satul Brânzenii Vechi, raionul Telenești, acționând

cu intenție și având scopul de a-și satisface necesitățile sexuale, cunoscând cu

certitudine că Xxxxx, a.n.xxxxx, este în vârstă de 8 ani și 9 luni, profitând de

imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința manifestată de vârsta fragedă,

de a nu putea să înțeleagă corect caracterul și conținutul acțiunilor săvârșite cu ea,

prin constrângere psihică, manifestată prin amenințări de a nu divulga adevărul,

forțat a dezbrăcat-o de haine, după care a întreținut cu ea un raport sexual forțat, în

rezultatul căruia potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.38 din 10 februarie

2017, la minora Xxxxx s-au constatat vătămări corporale neînsemnate.

Instanța de fond a constatat că prin acțiunile sale intenționate, Garaz Nicolai, a

comis infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, individualizată

prin „viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința,

săvârșite cu bună știință asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani”.

3.1. - procurorul în Procuratura r. Telenești, Zmuncilă Petru, prin care a solicitat

casarea parțială a sentinței în partea ce ține de aplicarea pedepsei și încasarea

cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Garaz Nicolai, să fie

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(3) lit. b)

Codul penal, stabilindu-i o pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de 20 ani,

cu executare în penitenciar de tip închis. Totodată procurorul a solicitat și încasarea

de la inculpat, în contul statului, a sumei de 6033,17 lei, în calitate de cheltuieli

judiciare.

3.2. - avocatul Stegărescu Nelea, în numele inculpatului Garaz Nicolai, prin care

a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Garaz Nicolai, să

fie achitat, respectiv să fie respinsă acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul

legal al părții vătămate minore, Xxxxx, privind încasarea prejudiciului moral, cu

menținerea sentinței în partea respingerii cerinței procurorului de încasare a

cheltuielilor judiciare de la Garaz Nicolai.

2017, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că starea de fapt

și de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost

statuată de către instanța de fond, neconstatîndu-se temeiuri de casare a sentinței. În

plus, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei

penale, examinînd probele administrate din punct de vedere al utilității și veridicității

lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrînd

2

just acțiunile inculpatului, Garaz Nicolai, în baza dispoziției art. 171 alin. (3) lit. b)

Cod penal, individualizată prin „viol, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra

ori de a-și exprima voința, săvârșite cu bună știință asupra unei persoane minore în

vârstă de până la 14 ani.”

Deși inculpatul Garaz Nicolai nu a recunoscut vinovăția de comiterea infracțiunii

imputate, instanța de apel a considerat că vinovăția acestuia se confirmă prin

următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele

și anume : declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, Xxxxx (f. d. 211-

214, vol. I); declarațiile martorului Zmuncilă Vadim (f. d. 8-9, vol.I); declarațiile

părții vătămate minore, Xxxxx (f. d. 37-39, vol. I); declarațiile expertului Nastas

Veaceslav (f. d. 45, vol. II); procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau

pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii a cet. Xxxxx din data de 09 februarie 2017

(f. d. 11, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 09 martie 2017 și

anume gospodăria lui Garaz Nicolai și locul comiterii infracțiunii (f.d.13-19, vol. I);

ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 09 februarie 2017 prin care a fost

ridicată o față de plapumă de la Xxxxx (f.d.54-55, vol. I); ordonanță și procesul-

verbal de ridicare din 10 februarie 2017, prin care a fost ridicată o pereche de chiloți

de la Xxxxx (f. d. 56-57, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 22

martie 2017, prin care au fost examinate fața de plapumă și perechea de chiloți

ridicați de la Xxxxx (f. d. 96, vol. I); ordonanța de recunoaștere ca corp delict o față

de plapumă și o pereche de chiloți ridicați de la Xxxxx (f. d. 97, vol. I); raportul de

expertiză judiciară nr. 38 din 10 februarie 2017 (f.d. 50-51, vol. I); raportul de

expertiză judiciară nr.58 din 15 martie 2017 (f.d. 66-68, vol. I); raportul de expertiză

judiciară nr. 75a-2017 din 31 martie 2017 (f.d. 78-81, vol. I); raportul de expertiză

judiciară nr. 69a-2017 din 30 martie 2017 (f. d. 91-93, vol. I).

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma prevederilor art. 95, art. 101 Cod de procedură penală, prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportate la

declarațiile date de inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a

stabilit corect situația de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului Garaz

Nicolai, încadrarea juridică corectă și anume conform elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În viziunea instanței de apel nu poate fi negat sub nici-o formă argumentul

privind comiterea anume de către Garaz Nicolai a violului asupra lui Xxxxx, care nu

a împlinit vîrsta de 14 ani, chiar în situația în care acesta formulează unele versiuni,

avînd scopul inducerii instanței de judecată în eroare și producerii unor efecte

amelioratorii pentru sine.

Într-un alt aspect, instanța de apel rezumînd totalitatea împrejurărilor indicate

supra a considerat nefondate argumentele părții apărării referitor la faptul că

3

învinuirea adusă inculpatului Garaz Nicolai, nu este probată, avînd în vedere că

probatoriul administrat la caz este unul pertinent și concludent, fiind de natură să

excludă orice dubii sau bănuieli.

În acest context, instanța de apel a atestat că atît, ordonanțele de învinuire cît și

rechizitoriul, corespund rigorilor prevederilor art. 281, 296 Cod de procedură penală

și art. 6 din CEDO: care prevede că orice persoană acuzată de o infracțiune are ca

minimum dreptul să fie informată în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o

înțelege și de o manieră detaliată asupra naturii și cauzei acuzării împotriva sa. În

acest context, instanța de apel a subliniat că actul de învinuire cît și de sesizare a

instanței corespund rigurozității dispozițiilor legale ce impun ca învinuirea să fie

clară, concretă și previzibilă.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că starea de fapt reținută și de drept

apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză,

relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel.

Instanța de apel a menționat că considerentele primei instanțe sînt motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul, că

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate este dovedită în cadrul

procesului penal, astfel fapta acestuia, reținută prin sentință, întrunește elementele

infracțiunii imputate.

Față de lucrul judecat de prima instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare, și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel

fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Referitor la pedeapsa penală aplicată inculpatului Garaz Nicolai, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, verificînd

legalitatea sentinței primei instanțe în privința ultimului instanța de apel a constatat

că, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, art. 61 și art. 75

Cod penal, și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de

viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Instanța de apel a remarcat că la individualizarea pedepsei, instanța de fond a

ținut cont de cele trei principii care urmează a sta la baza individualizării pedepsei,

sancțiunea aplicată inculpatului Garaz Nicolai, fiind legală, echitabilă și

individualizată.

Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului Garaz Nicolai, au fost

încadrate în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, care prevede pedeapsa în formă

de închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detențiune pe viață, iar din coroborare cu

4

prevederile art. 16 alin. (6) Cod penal rezultă că această infracțiune face parte din

categoria infracțiunilor excepțional de grave.

În temeiul prevederilor art. 76 alin. (1) Cod penal, careva circumstanțe atenuante

în privința inculpatului Garaz Nicolai, nu au fost identificate, totodată careva

circumstanțe agravante din rîndul celor vizate la art. 77 alin. (1) Cod penal, de

asemenea nu s-au constatat.

Astfel, instanța de apel a reținut că la individualizarea și stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei în privința inculpatului Garaz Nicolai, în mod just prima instanță

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite - inculpatul a comis infracțiunea care

face parte din categoria infracțiunilor excepțional de grave din interpretarea

sistemică a prevederilor art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, a comis o infracțiune

intenționată, care atentează la viața sexuală a unei persoane care nu a atins vîrsta de

14 ani, de persoana celui vinovat - care se caracterizează satisfăcător la locul de trai,

este fără antecedente penale, nu are persoane la întreținere, nu se află la evidența

medicului psihiatru și medicului narcolog, nu a recunoscut vina incriminată, dar și

urmările grave ale infracțiunii comise de către acesta.

Astfel, referitor la aplicarea pedepsei, instanța de apel a reiterat că instanța de

fond în mod corect la aplicarea pedepsei inculpatului Garaz Nicolai, a ținut cont de

prevederile art. 6, art. 7, art. 16, art. 61, art. 75, art. 76 și art. 77 Cod penal.

Referitor la cerința invocată în cererea de apel de către procuror privind aplicarea

în privința inculpatului a pedepsei închisorii pe un termen de 20 de ani închisoare,

instanța de apel a considerat inoportună aplicarea unei asemenea pedepse grave și

incorecte în viziunea instanței de apel.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că alegațiile procurorului de referință

la pretinsul caracter neproporțional al pedepsei numite, sunt nefondate, avînd în

vedere faptul că sancțiunea penală în formă de închisoare pe un termen de 18 ani,

numită lui Garaz Nicolai este de natură de a restabili echitatea socială, totodată

aceasta a fost numită luîndu-se în considerație caracterul excepțional de grav al

infracțiunii comise, dar și avînd în vedere vîrsta înaintată a inculpatului.

În incursiunea celor desprinse, instanța de apel a considerat că la numirea

pedepsei lui Garaz Nicolai, s-a ținut cont și de faptul că inculpatul a săvîrșit fapta

prejudiciabilă prevăzută la art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, asupra minorei, Xxxxx,

care, la momentul săvârșirii infracțiunii, avea vârsta de 8 ani, precum și pentru

restabilirea drepturilor și intereselor victimei, luîndu-se în considerație în ansamblu,

particularitățile fiziologice și psihologice ale victimei, relația infractor-victimă,

precum și consecințele abuzului sexual asupra victimei.

În același conținut, instanța de apel a reținut și faptul că în cazul de față s-a ținut

cont și de faptul că inculpatul își dădea seama că săvârșește infracțiunea împotriva

minorei, Xxxxx, și a profitat conștient de starea de neputință cunoscută sau evidentă

a victimei, care se datorează vârstei minore, ceea ce înseamnă că vinovatul în

5

momentul săvârșirii infracțiunii știa cu certitudine despre aceste trăsături ale

victimei. Faptul că Garaz Nicolai săvârșește infracțiunea cu bună știință vorbește

despre aceea că legiuitorul prevede posibilitatea înăspririi pedepsei prin invocarea

prezentei circumstanței agravante doar în cazul săvârșirii unor infracțiuni

intenționate, în același timp, fapta se consideră că a fost săvârșită cu bună știință

asupra unui minor, dacă erau evidente sau cunoscute vinovatului în momentul

săvârșirii infracțiunii.

În cazul de față, instanța de apel nu a reținut această circumstanță drept

agravantă, în situația în care, agravanta în cauză este prevăzută nemijlocit de norma

de sancționare, fiind o condiție și un element constitutiv de bază pentru tragere a lui

Garaz Nicolai la răspundere penală.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată și alegația procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 6033,17 lei, constituite din: cheltuieli

pentru file A4 - 14,04 lei, imprimare file A4-15,73 lei, copertă carton - 2 lei,

deplasarea la locul infracțiunii - 109,40 lei, pentru efectuarea a patru expertize - 5892

lei.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel

a constatat că motivele invocate în cererea de apel nu și-au găsit confirmare, din care

considerente careva temeiuri de a interveni în sentința primei instanțe nu s-au atestat.

Așa fiind, Colegiul penal a notat că este neîntemeiată cerința procurorului

privind încasarea cheltuielilor judiciare compuse din suma de 5892 de lei, pentru

efectuarea a patru expertize judiciare, privind constatarea gravității vătămărilor

corporale suportate de către partea vătămată, Xxxxx, starea psihologică a acesteia,

precum și starea de responsabilitate a inculpatului Garaz Nicolai.

Instanța de apel a menționat că este corectă soluția instanței de fond și în partea

soluționării cerinței înaintate de către reprezentantul legal al părții vătămate, Xxxxx,

privind încasarea de la inculpatul Garaz Nicolai, a prejudiciului moral compus din

suma de 40 000 lei.

Prin urmare, instanța de apel a considerat corectă și legală sentința instanței de

fond și în această parte, de vreme ce cuantumul prejudiciului solicitat de către

reprezentantul legal al părții vătămate, Xxxxx, este unul proporțional suferințelor

morale suportate de către partea vătămată, Xxxxx, urmare a acțiunilor de viol comise

de către inculpatul Garaz Nicolai.

În atare context, instanța de apel a considerat că în cazul dat, instanța de fond, a

evaluat corespunzător caracterul bănesc al suferințelor morale care i se cuvin părții

vătămate, Xxxxx, avînd în vedere caracterul proporțional al prejudiciului cauzat, dar

și nemijlocit posibilitățile reale materiale ale inculpatului Garaz Nicolai.

5.1. - procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin

care indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

6

penală, a solicitat casarea parțială a deciziei atacate, referitor la individualizarea

pedepsei contrar prevederilor legale, și în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor

judiciare în sumă de 6033,17 lei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

în altă componență.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- este pasibilă casării decizia instanței de apel în partea ce ține de soluția dispusă

la individualizarea pedepsei penale inculpatului, din temei, că nu a ținut cont de

legea materială cît și de legislația procesual - penală în vigoare și fără a constata

situația de fapt și de drept, a aplicat pedeapsa contrar prevederilor legale, fapt care

se regăsește în dispoziția pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală;

- la fel, acuzarea consideră, că decizia instanței de apel, este pasibilă casării și

în baza temeiurilor invocate în dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, deoarece hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii;

- în opinia acuzării, la aplicarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea

comisă, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și art.75

alin.(l) Cod penal, fiind enumerate numai criteriile generale cu valoare de principiu,

că - pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

dar nu s-au desfășurat aceste criterii în privința inculpatului Garaz Nicolai;

- în asemenea circumstanțe, acuzarea constată că instanța de apel, diminuînd

pedeapsa numită inculpatului prevăzută de infracțiunea imputată, care conform

art.16 alin. (5) Cod penal este clasificată ca deosebit de gravă, nu a ținut cont de

coraportul circumstanțelor atenuante (care lipsesc pe caz) și celor agravante stabilite,

precum și de faptul că pedeapsa redusă se consideră echitabilă atunci, cînd s-au

constatat un cumul de circumstanțe atenuante din cele enumerate la art. 76 Cod

penal;

- acuzarea consideră, că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului în cazul dat, instanțele de judecată, de fapt, nu au ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum ș.a. În același

sens concluzia instanței de apel este neîntemeiată și pripită, care urmează a fi casată,

deoarece nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale în conformitate cu

rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată, contrar

prevederilor legale;

- potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel și în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, toate fiind valabile în prezenta cauză penală;

7

- la judecarea apelului, instanța de apel, urmează să soluționeze chestiunile de

drept: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual și penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate;

- astfel, instanța de apel în cadrul examinării cauzei și privitor la cheltuielile de

judecată, a menținut neîntemeiat soluția instanței de fond, a făcut referire la

prevederile art. 143 alin.(l) pct. l) și 2) cît și alin. (2) Cod de procedură penală, însă

a nu a luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei penale, de către stat au fost

suportate cheltuieli financiare, inclusiv și la efectuarea expertizelor judiciare în

cauza penală, potrivit sumelor expuse mai sus în mărime de 6033,17 lei, care în

conformitate cu prevederile art.75 a Legii nr.68 din 14.04.2016, „Cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”, și potrivit Hotărîrii Guvernului

nr.1020 din 29.09.2011 „Cu privire la tarifele medico-sanitare”, cu modificările

operate, cheltuielile, urmau a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului, potrivit

art. art. 227 - 229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar prevederilor art. art.

385 alin. (1) pct. 14), art. 397 pct. 5) Cod procedură penală, nu a dispus acest fapt;

- prin urmare în situația cînd art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor

judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este ilegală;

- cele expuse relevă asupra faptului, că instanța de apel n-a îndeplinit cerințele

stipulate în prevederile art.art.101, 394, 414 Cod de procedură penală, iar acestea

constituie temeiuri de drept pentru recurs ordinar prevăzute în art. 427 alin.(l) pct.6),

10) Cod de procedură penală, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată contrar

prevederilor legale;

- acuzarea consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate de către procuror în apel, din ce reiese că a aplicat pedeapsa greșit

individualizată contrar prevederilor legale, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii,

ceea ce echivalează conform prevederilor art. 435 Cod de procedură penală cu

nerezolvarea fondului apelului, din care considerente decizia urmează a fi casată cu

rejudecarea cauzei în instanța de apel.

5.2. - avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatului Garaz Nicolai, prin care

indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărîri privind achitarea inculpatului Garaz Nicolai, deoarece

fapta nu a fost săvîrșită de către acesta.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- în cadrul urmăririi penale și examinării judecătorești a cauzei nu au fost

constatate careva probe că inculpatul a săvîrșit infracțiunea;

8

- prima instanță, cît și instanța de apel nu au ținut cont de declarațiile

inculpatului și anume: că o cunoaște pe partea vătămată, Xxxxx, și pe familia

acesteia și sunt în relații foarte bune. Nu cunoaște din ce motiv este învinuit,

deoarece cu minora, Xxxxx, se împacă foarte bine, ține la dânsa. El îi dădea foarte

des dulciuri si bani, deoarece este fină de botez. Banii i-a dat și în prezența mamei,

Xxxxx. La data de 03 februarie 2017, Xxxxx s-a jucat în drum, deoarece părinții ei

erau plecați în alt sat, la hram, iar el a plecat la lucru la Banari Viorel, între orele

09.00 până la 15.00. A băut vin cu un prieten. Xxxxx nu a fost la el pe 03 februarie

2017 și mai mult el nu a rugat-o că să-i dea ceapă jos din pod, deoarece pe timp de

iarnă nu ține ceapă în pod. Mai mult, la data de 06-07 februarie 2017, Xxxxx

împreună cu bunica acesteia au venit la el și au mâncat împreună. Nu cunoaște din

ce motiv Xxxxx declară că el a întreținut cu ea un raport sexual, dar consideră că

este înfluențată de mama ei. Inculpatul a mai declarat că avea încredere în Xxxxx și

aceasta de una singură intra în casă la el, fără a avea temere că să-i dispară bunuri

din casă, însă în acele zile a observat că au dispărut bani. La fel în ziua dată, părinții

ei au venit la el, și el la fel s-a dus la ei, dar nu l-au întrebat nimic. În acea zi, 10

februarie 2017, soții Xxxxx au consumat alcool. La dânsul, seara, nu a venit nimeni,

inclusiv și Zmuncilă Vladimir. Nu recunoaște expertiza. Mai mult, la data de 03

februarie 2017, locuia împreună cu fiul invalid, Garaz Sergiu, care a stat tot timpul

acasă. Suplimentar, fiind audiat în ședința instanței de apel, inculpatul Garaz Nicolai,

a susținut integral declarațiile depuse în cadrul urmăririi penale și în cadrul ședinței

instanței de fond, susținînd că nu recunoaște vina, a rămas cu copil de 17 ani minor

invalid, trebuia să lucreze ca să întrețină copilul, să-i facă mîncare, dar nu să se ocupe

cu altceva. I s-a spus să semneze actele, dar dînsul a zis să-i citească și să-i explice.

I-au fost citite doar cîteva foi din dosar. Xxxxx venea des la dînsul acasă și se juca

cu copilul lui. Mama copilei o trimitea noaptea în mahala după vin;

- nu s-a dat apreciere faptului, că după data de 03.02.2017, dar pînă la înaintarea

plîngerii la IP Telenești, partea vătămată împreună cu bunica sa Bolocan Axenia au

fost în vizită la inculpat acasă, s-au aflat acolo mai mult timp, dar nu a parvenit nici

o plîngere în privința la careva acțiuni ale inculpatului Garaz Nicolai în privința lui

Xxxxx;

- conform raportului de expertiză medico-legală nr. 38 din 10.02.2017 s-a

stabilit că himenul este integru. La examinare alte leziuni corporale nu s-au depistat.

Iar potrivit declarațiilor făcute în instanța de judecată de către medicul legist Nastas

Veaceslav, leziunile depistate la partea vătămată Xxxxx puteau fi cauzate și în alte

circumstanțe decît cele descrise în actul de învinuire;

- ambele instanțe nu au luat în considerare argumentele apărării că declarațiile

părții vătămate nu pot fi admise ca probe, deoarece nu se confirmă prin alte materiale

ale cauzei penale, nici un martor, nici una din probe nu indică că Garaz Nicolai a

săvîrșit infracțiunea.

9

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente:

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursuri ordinare în termen.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Autorii recursurilor invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, sau s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

6.1. Cu privire la recursul declarat de către procurorul Bradu Valentina.

Precum rezultă din recursul ordinar declarat de către procurorul Bradu

Valentina, Colegiul penal atestă invocarea primului temei pentru recurs prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume cazul cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicitînd casarea parțială

a deciziei atacate în partea ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

Însă, Colegiul penal constată că instanța de apel s-a expus motivat asupra

apelului declarat de procurorul Zmuncilă Petru, statuând just asupra faptului că

cheltuielile de judecată constituie cheltuieli efectuate în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate și nu pot fi puse în seama inculpatului, urmând a fi trecute

în contul statului. Suplimentar, instanța de apel just a reținut că legea procesual-

penală nu instituie în mod expres achitarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare

suportate în cadrul urmăririi penale, totodată corect considerând că prevederile

legale la care a făcut trimitere apelantul nu stabilesc astfel de cheltuieli ce pot fi

încasate din contul inculpatului.

În același context, Colegiul penal se raliază la concluzia instanței de apel,

potrivit căreia în cazul dispunerii expertizei de către organul de urmărire penală sau

de către instanța de judecată, la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare

10

pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului

de stat.

Colegiul penal reține că instanța de apel corect a menționat prevederile art. 143

alin. (1) Cod de procedură penală, care prevede că expertiza se dispune și se

efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale, totodată fiind relevante prevederile

art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil

a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de către acuzatorul de stat în sumă de

5892 lei suportate de Centrul de Medicină legală pentru efectuarea a patru expertize

judiciare : raportul de expertiză judiciară nr. 38 din 10 februarie 2017 (f.d. 50-51,

vol. I); raportul de expertiză judiciară nr.58 din 15 martie 2017 (f.d. 66-68, vol. I);

raportul de expertiză judiciară nr. 75a-2017 din 31 martie 2017 (f.d. 78-81, vol. I);

raportul de expertiză judiciară nr. 69a-2017 din 30 martie 2017 (f. d. 91-93, vol. I),

și cheltuieli pentru file A4 - 14,04 lei, imprimare file A4-15,73 lei, copertă carton-2

lei, deplasarea la locul infracțiunii-109,40 lei, în total 6033,17 sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd

achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli

pentru expertiză în speța dată.

Nici temeiul de recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, nu s-a confirmat în prezenta cauză, întrucît prima instanță i-a aplicat

inculpatului Garaz Nicolai în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, o pedeapsă

echitabilă și în limitele Legii penale.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

11

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În acest context, Colegiul penal consideră că la aplicarea pedepsei inculpatului

Garaz Nicolai pentru infracțiunea comisă, prima instanță și instanța de apel au

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de

personalitatea inculpatului - care se caracterizează satisfăcător la locul de trai, este

fără antecedente penale, nu se află la evidența medicului psihiatru și medicului

narcolog, la fel ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite - inculpatul a comis

infracțiunea care face parte din categoria infracțiunilor excepțional de grave, a comis

o infracțiune intenționată, care atentează la viața sexuală a unei persoane care nu a

atins vîrsta de 14 ani, nu a recunoscut vina incriminată, dar și urmările grave ale

infracțiunii comise de către acesta, astfel, corect au ajuns la concluzia, că scopul

restabilirii echității sociale, educativ și preventiv al pedepsei în cazul lui Garaz

Nicolai poate fi atins prin stabilirea pedepsei, cu închisoare de 18 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, luîndu-se în considerație toate circumstanțele

pe caz și faptul că el își dădea seama că săvârșește infracțiunea împotriva minorei,

Xxxxx, și a profitat conștient de starea de neputință cunoscută sau evidentă a

victimei, care se datorează vârstei înaintate, ceea ce înseamnă că vinovatul în

momentul săvârșirii infracțiunii știa cu certitudine despre aceste trăsături ale

victimei.

Reieșind din plenitudinea constatărilor instanței de apel, expuse în partea

supusă criticii în recursul ordinar declarat, care sunt motivate, Colegiul penal

consideră că temeiurile pentru recurs, invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare.

Din acest considerent, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de procuror, deoarece este vădit neîntemeiat.

6.2. Cu privire la recursul declarat de către avocatul Lepădatu Tatiana în

numele inculpatului Garaz Nicolai.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează asupra

achitării inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, temei ce se

raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este

stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii”.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată, iar probele nu coroborează

între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

12

de prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința de

judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de

cercetare coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor

de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză de către prima

instanță, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție

a inculpatului Garaz Nicolai în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3)

lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel menținînd sentința primei instanțe și-a argumentat

soluția prin faptul că, din declarațiile părții vătămate minore Xxxxx, a

reprezentantului legal al părții vătămate, Xxxxx, a martorului Zmuncilă Vadim, a

expertului Nastas Veaceslav și din probele materiale administrate în cauză, cert se

demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii de viol, probe care sânt

descrise amănunțit în decizia atacată (f. d. 147-150, vol. II).

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția sa, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra

cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor

alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii

CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că „la

baza hotărîrii au fost puse doar declarațiile părții vătămate, care nu pot fi admise ca

probe, deoarece nu se confirmă prin alte materiale ale cauzei penale, nici un martor,

nici una din probe nu indică că Garaz Nicolai a săvîrșit infracțiunea”. Dimpotrivă,

instanța de recurs atestă că faptul comiterii infracțiunii anume de către inculpat se

confirmă prin probele cercetate și verificate de instanța de apel și anume:

- declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, Xxxxx, care a indicat că

: „cînd am întrebat-o pe fiica mea pentru ce Garaz Nicolae i-a dat banii, ea a început

a plînge și mi-a spus că Garaz Nicolae a făcut prostii. Întrebînd-o ce prostii, ea

plîngea și nu vroia să-mi spună. Mai apoi, Xxxxx mi-a spus că Nicolae a dezbrăcat-

o de haine pe dînsa și apoi el tot s-a dezbrăcat și a făcut prostii” (f. d. 43, vol. I).

- declarațiile expertului judiciar medico-legal, Nastas Veaceslav, care a

menționat în prima instanță că „fisura din regiunea perineului este caracteristică

pentru raporturile sexuale, dar nu se exclude și cauzarea acestei leziuni și în alte

13

circumstanțe , însă în cazul dat, este foarte puțin probabil să fie cauzate și în alte

circumstanțe, dar nu se exclude” (f. d. 45, vol. II).

- declarațiile martorului Zmuncilă Vadim, care a menționat în prima instanță că

„cînd am venit acasă fetița spunea că Garaz Nicolae a făcut prostii, plîngea în

continuu. După aceasta eu am plecat la Garaz și l-am întrebat doar, ce a făcut?,

....Garaz nu a răspuns atunci nimic, dar a spus te rog scuză-mă...” (f. d. 8, vol. II).

Instanța de recurs conchide că toate aceste probe coroborează între ele și indică

direct la Garaz Nicolai că a comis infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (3) lit. b)

Cod penal.

În concluzie, Colegiul penal conchide că temeiurile indicate de avocatul

Lepădatu Tatiana în numele inculpatului nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

6.3. În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursurilor ordinare declarate de către procurorul Bradu Valentina și de

către avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatului Garaz Nicolai și potrivit legii

se impune inadmisibilitatea lor, deoarece recursurile declarate sunt vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și de către avocatul

Lepădatu Tatiana în numele inculpatului Garaz Nicolai, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe Garaz Nicolai Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 februarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

14