1ra-65/2018 — art.171 alin.3 lit.b Cod penal

1ra-65/2018 — art.171 alin.3 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-65/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 septembrie 2017 și de avocatul Goncear Vasile în numele

inculpatului Spatari Vitalie, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Căușeni, sediul Central din 23 martie 2017 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2017, în cauza penală în privința

lui

Spatari Vitalie XXXXX,

născut la xxx, originar și domiciliat până la reținere

în r-nul xxx, s. xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

Spatari Vitalie a fost condamnat în baza art. 171 alin.(3) lit.a), b) Cod penal, la

13 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a încasat de la Spatari Vitalie în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 2181 lei.

Vitalie la 29 decembrie 2012 și pe parcursul lunii aprilie a anului 2013, data și

ora exacta nu a fost posibil de stabilit în cadrul urmăririi penale, inclusiv și la

data de 19 iunie 2013, în jurul orei 0830, având intenția de a întreține raport

sexual cu minora Xxxx, a.n. xxx, despre care știa cu certitudine că nu a

1

împlinit vârsta de 14 ani, care se afla la îngrijirea sa, acesta fiind tatăl biologic

al minorei, în domiciliul său, din s. Xxxx, r-nul Xxxx, în timpul absenței

mamei, prin constrângere psihică și fizică a minorei, exprimată prin

amenințarea cu maltratarea fizică și că o va omorî, contrar voinței acesteia,

profitând de imposibilitatea ultimei de a se apăra în legătură cu vârsta

fragedă și frica pe care o avea față de el, a întreținut cu aceasta raporturi

sexuale, contrar voinței ei.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

achitare, din motivul lipsei faptei.

În argumentarea apelului a indicat că inculpatul vina în comiterea

infracțiunii imputate nu a recunoscut, iar acuzatorul de stat nu a prezentat

nici o probă care ar dovedi vinovăția acestuia. Declarațiile părții vătămate

urmează a fi apreciate critic, deoarece victima se răzbună pentru că inculpatul

nu i-a permis să se căsătorească cu o persoană cu mult mai în vârstă ca ea.

Victima a indicat că fapta ar fi avut loc la 29.12.2012 și pe parcursul lunii

aprilie 2013, la data de 19.06.2013, pe când a denunțat acest lucru doar la

începutul anului 2016, iar urmărirea penală a fost pornită la 30.03.2016.

Denunțul a avut loc în ziua când partea vătămată l-a anunțat pe Spatari V.

precum că ea intenționa să se căsătorească și că acesta i-a interzis din care

motiv victima a început a plânge.

Martorul minor Fală I., în cadrul instanței de judecată a comunicat că

partea vătămată iar fi comunicat precum că inculpatul și-ar fi bătut joc de ea,

plângând, însă nu a putut spune data concretă, totodată victima a recunoscut

că în acea zi când a vorbit cu martorul Fală I. a avut loc discuția între ea și

inculpat cu privire la căsătorie.

La fel a menționat că nu pot fi recunoscute ca veridice declarațiile părții

vătămate despre amenințare cu omor, deoarece care ar fi motivul ca peste 3

ani de zile și anume în anul 2016 ea a depus declarații fără ca să se teamă de

amenințările anterioare ale inculpatului.

Totodată, a relatat că nici un martor, nu au susținut afirmațiile părții

vătămate despre viol. Atât mama victimei, cât și mătușa acesteia au declarat

că cunoscându-l pe inculpat de mulți ani, consideră că acesta nu a putut să

comită infracțiunea. Aceștia au caracterizat-o pe victimă ca fiind o persoană

care ar putea să depună declarații false, însă pe inculpat, l-au caracterizat doar

din partea pozitivă.

2

Instanța de judecată la pronunțarea sentinței de condamnare, nu a luat

în considerare faptul că la materialele cauzei lipsește raportul de expertiză

medico-legală a părții vătămate, principala probă necesară la comiterea unei

astfel de infracțiuni.

septembrie 2017, a fost admis apelul declarat de avocat, casată sentința

contestată inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală

și pronunțată o nouă hotărâre, prin care.

- Spatari Vitalie a fost condamnat în baza art. 171 alin.(3) lit.b) Cod

penal la 12 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

comiterii de către Spatari V. a infracțiunii prevăzută de art. 171 alin.(3) lit. b)

Cod penal – violul, totodată a menționat că calificativul alin.(3) lit. a) al art. 171

Cod penal – violul, săvârșite asupra persoanei care se află în grija, sub ocrotirea,

protecția, la educarea sau tratamentul făptuitorului”, nu și-a găsit confirmare,

precum și în speță inculpatul are calitatea de membru de familie față de

victimă, astfel, nefiind demonstrat calificativul menționat.

La fel, instanța a respins, ca nefondată, poziția apărării, precum că nu a

fost prezentată nici o probă care ar dovedi vinovăția inculpatului Spatari V. în

comiterea infracțiunii imputate, or, prin probele administrate, verificate și

apreciate de către instanța de apel se confirmă contrariul și anume

Cât privește argumentul indicat de apărător precum că partea vătămată

a depus declarații învinuindu-l pe nedrept pe inculpat cu scopul de a se

răzbuna, deoarece inculpatul nu i-a permis să se căsătorească cu o persoană

mult mai în vârstă ca ea, instanța de apel a menționat că, comiterea

infracțiunii se confirmă prin declarațiile părții vătămate minore Xxxx care

coroborează cu celelalte probe administrate, inclusiv și cu concluziile

raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr.305a-2016 în privința

părții vătămate, raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 327a-

2016 a lui Spatari V., declarațiile martorilor Fală F., Fală I., Rădvan V., care

apreciate în ansamblu confirmă faptul că a existat un raport sexual forțat

comis de către inculpat împotriva victimei minore.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, instanța a apreciat-o ca

fiind o modalitate de apărare a inculpatului și de eschivare de la răspundere

penală, or, versiunea acestuia a fost combătută prin probele administrate.

Totodată, contrar argumentelor indicate în apelul apărătorului, instanța

3

de apel a reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe potrivit căreia,

prezența probelor biologice ale inculpatului nu sunt obligatorii pentru

calificarea infracțiunii de viol, mai mult că, după cum s-a constatat în ședința

de judecată, după săvârșirea infracțiunii a trecut o perioadă de aproximativ 3

ani, iar de la vârsta de 15 ani, victima minoră a plecat din familie, fiind în

concubinaj și la momentul pornirii urmăririi penale fiind însărcinată. Astfel,

lipsa unui raport de expertiză medico-legală, care să confirme cu certitudine

urmele biologice a persoanei vătămate nu poate duce automat la inexistența

actelor sexuale săvârșite asupra acesteia.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de criteriile de

individualizare a pedepsei, de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite și anume comiterea unei infracțiuni excepțional de

grave, de aspectele săvârșirii infracțiunii, circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, persoana acestuia, astfel, a considerat

de a-i stabili inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

12 ani.

și avocatul Goncear V. în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.12) CPP,

solicită, casarea deciziei contestate cu menținerea sentinței.

A menționat că instanța de apel greșit a reținut fapta săvârșită în speță

la normele de drept penal, astfel dispunând excluderea calificativului

prevăzut la lit. a) alin.(3) art. 171 Cod penal, contrar faptului că instanța de

apel în mod corect a constatat dovedită săvârșirea faptei și vinovăția

inculpatului.

Consideră, că în cazul în care instanța de apel nu este de acord cu

aprecierea probelor de către instanța de fond cu privire la calificarea acțiunilor

lui Spatari V. în baza art. 171 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, urma să dezvăluie

această concluzie expunându-și punctul de vedere asupra fiecărei probe, fapt

care în speță nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere eronată a probelor și

circumstanțelor cauzei.

La fel, a reținut că instanța de apel în motivarea soluției a făcut analiza

mai multor indici calificativi ai faptei prevăzute la lit. a) alin.(3) art. 171 Cod

penal, cum sunt „violul persoanei care se află sub ocrotirea făptuitorului”,

„violul persoanei care se află sub protecția făptuitorului”, „violul persoanei

4

care se află la educarea făptuitorului” etc., fără a ține cont că fiecare din aceste

calificative constituie infracțiunea separată ce necesită o calificare în

dependență de circumstanțele în care s-a derulat fapta.

De asemenea a indicat că instanța de apel a depășit limitele prevăzute

de art. 325 alin.(1) CPP, or, analizând învinuirea adusă lui Spatari V. potrivit

rechizitoriului, se constată că acestuia i-a fost incriminat doar un singur

calificativ al art. 171 alin.(3) lit.a) Cod penal și anume „violul persoanei care se

află sub grija făptuitorului”.

Astfel, urmează a se ține cont și de prevederile art. 74 alin.(1) Codul

familiei, care prevede că părinții sunt obligați să-și întrețină copiii minori și

copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material, ceea ce confirmă

că soluția instanței de apel este una greșită, iar sentința instanței de fond cu

privire la calificarea acțiunilor inculpatului - una corectă.

Pentru realizarea circumstanței agravante incriminate inculpatului la lit.

a) alin.(3) al art. 171 Cod penal este necesar ca între făptuitor și victimă să

existe la momentul săvârșirii faptei un raport special. Acest raport îi permite

făptuitorului să aibă autoritate sau influență asupra victimei, ori să-i inspire

încredere.

- avocatul Goncear Vasile în numele inculpatului, invocând temeiul

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) și 8) CPP, solicită casarea hotărârilor

judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului a indicat că sentința de condamnare este

neîntemeiată, iar careva probe ce ar confirma vinovăția inculpatului nu au

fost prezentate. Declarațiile victimei pot fi puse la îndoială, acestea nefiind

veridice, deoarece fiind o formă de răzbunare pe tatăl Spătari V. care nu i-a

permis să se căsătorească.

Astfel, motivele indicate în recursul ordinar fiind identice după conținut

cu cele declarate în apel de către alt apărător.

Suplimentar a menționat că declarațiile singurului martor minor Fală I.,

care nu este martor ocular a depus declarații contradictorii la diferite etape ale

procesului penal, și anume la organul de urmărire penală a relatat că partea

vătămată i-a comunicat despre infracțiune pe când se aflau în gârliciul

beciului despre faptul că tatăl și-a bătut joc de ea, ulterior în ședința de

judecată a declarat că a aflat despre incident când era așezat pe niște haine.

Mai mult ca atât și declarațiile victimei sunt în contradicție cu cele ale

martorului minor Fală I. referitor la cele relatate despre infracțiune și când a

5

avut loc aceasta.

Prin urmare, nu există nici o probă directă, pertinentă veridică,

incontestabilă care să coroboreze cu alte mijloace de probă care să confirme

vina inculpatului.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

dispune inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

indicate de recurent.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs dacă hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, precum și faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, solicitând casarea hotărârii contestate cu menținerea

sentinței.

În esență, autorul recursului critică decizia contestată sub aspectul că

instanța de apel nejustificat a exclus din învinuirea adusă lui Spatari V.

calificativul prevăzut la lit. a) alin.(3) art. 171 Cod penal – persoanei care se află

în grija, sub ocrotirea, protecția, la educația sau tratamentul făptuitorului, însă

Colegiul penal constată că instanța de apel în urma cercetării probelor a

concluzionat că instanța de fond judecând cauza, eronat a constatat existența

calificativului nominalizat la lit. a) alin.(3) art. 171 Cod penal, unde în partea

descriptivă a deciziei a motivat din care motiv exclude învinuirea formulată

în baza lit. a), indicând că acest calificativ nu și-a găsit confirmare, precum și

în partea dispozitivă fiind expusă soluția (f.d.116-126, vol.II).

La cele invocate, instanța menționează, că violul se consideră săvârșit

asupra unei persoane care se află în grija, ocrotirea, protecția, la educarea sau

6

tratamentul făptuitorului (lit. a) alin.(3) art. 171 CP) în cazul existenței între

făptuitor și victimă la momentul săvârșirii faptei, a unui raport special. Acest

raport îi permite făptuitorului să aibă autoritate sau influență asupra victimei,

ori să-i inspire încredere.

Astfel, pentru realizarea agravantei nominalizate trebuie să se facă

dovada că la momentul săvârșirii infracțiunii făptuitorul a știut despre

existența raportului special dintre el și victimă.

Potrivit doctrinei penale, rezultă că: - victima se află în grija făptuitorului

atunci când acesta are obligația contractuală sau morală de a acorda victimei

asistență socială, ori, în virtutea relațiilor de rudenie, are îndatorirea legală de

a îngriji victima. Îngrijirea presupune obligația de a acorda ajutor și asistență

curentă unei persoane aflate la nevoie datorită vârstei, stării de sănătate,

absenței persoanelor care au această obligație potrivit legii; - victima se află la

educarea făptuitorului atunci când acesta face parte din rândul cadrelor

didactice sau al personalului pedagogic, fie că este o persoană angajată de

către părinții victimei, pentru educarea și instruirea acesteia; - victima se află

sub ocrotirea făptuitorului atunci când ultimul are calitatea de tutore sau de

curator în raport cu victima sau când făptuitorul și-a asumat în fapt sarcina de

a ocroti un minor; - victima se află sub protecția făptuitorului în cazul în care este

privată în mod legal de libertate, iar cel care a săvârșit violul are obligația de a

o păzi și supraveghea; - victima se află la tratamentul făptuitorului atunci când

acesta din urmă face parte din personalul medical, aplicând îngrijirea

medicală față de victimă în instituțiile medicale sau la domiciliu.

Prin urmare, instanța de apel corect a conchis că nici una din

calificativele enumerate prevăzute de lit. a) alin.(3) art. 171 Cod penal, nu îi

pot fi imputate inculpatului.

Mai mult ca atât, Spatari Vitalie este tatăl victimei – Xxxx, adică face

parte din membrii familiei inculpatului, fapt care denotă că instanța de fond

greșit a constatat săvârșirea infracțiunii de viol a persoanei care se află în grija,

sub ocrotirea, protecția, la educarea sau tratamentul făptuitorului, din care

considerente instanța de apel corect a exclus calificativul prevăzut la lit. a)

alin.(3) art. 171 Cod penal.

Totodată, procurorul a indicat în recurs că instanța de apel a depășit

limitele prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece

potrivit învinuirii aduse lui Spatari V. conform rechizitoriului acestuia i-a fost

7

incriminat doar un singur calificativ și anume art. 171 alin.(3) lit.a) Cod penal

- violul persoanei care se află în grija făptuitorului, astfel, instanța nu a intrat în

esența învinuirii aduse inculpatului, raportând acțiunile ultimului la norme

materiale săvârșirea cărora nu i-a fost încriminată.

În acest sens, Colegiul ține să menționeze că, după cum rezultă din

ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu lui Spatari V. i-a fost

incriminat comiterea faptei de viol a unei persoane minore în vârstă de până

la 14 ani, care se află în grija făptuitorului, profitând de imposibilitatea

victimei de a se apăra în legătură cu vârsta fragedă, acțiuni prevăzute în

norma art. 171 alin.(3) lit.a), b) Cod penal (f.d.33, 76, vol.I). Astfel, cele

nominalizate de recurent nu au nici un suport legal și contravin materialelor

cauzei.

În concluzie instanța de recurs conchide că, decizia instanței de

apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 - 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de

recurent prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, nu

și-a găsit confirmare din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar

fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de apel, în

sensul casării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Referitor la recursul ordinar declarat de avoocatul Goncear V.

în numele inculpatului Spatari V.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Recurentul invocă în recursul declarat temeiurile de drept prevăzute la

pct. 6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că:

- hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanța de fond și de apel atunci când nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

8

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau aceasta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum

- și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de avocat în numele

inculpatului nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de autor.

Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, invocat de către avocatul Goncear V., Colegiul

penal îl apreciază ca fiind formal indicat, nefiind desfășurat, deoarece nu a

nominalizat care anume situație, prevăzută la prevederea legală a temeiului

menționat, este incidentă în cauză.

Sub acest aspect, instanța de recurs constată că temeiul pentru recurs

nominalizat a fost indicat pur declarativ și este neîntemeiat, deoarece

recurentul nu a specificat concret în ce constau erorile prevăzute de

respectivul temei pentru recurs.

Din conținutul recursului rezultă că autorul invocă dezacordul cu

aprecierea probelor și a nevinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, totodată, solicită casarea

hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze că critica privind

aprecierea incorectă a probelor administrate în cauza data, nu poate fi reținută

de instanța de recurs, din motiv că un asemenea temei nu este prevăzut

pentru a judeca cauza în ordine de recurs, iar procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, a cărei constatare este de competența

instanțelor de fond.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, în sensul că Spatari V. nu a săvârșit infracțiunea imputată,

Colegiul o consideră neîntemeiată.

Astfel, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414 alin. (1), (5) Cod

de procedură penală, potrivit căreia, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

9

probe noi prezentate instanței de apel, inclusiv din oficiu. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul conchide, că instanța de apel examinând apelul declarat în

prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele administrate la dosar, după

cum rezultă din procesul verbal al ședinței de judecată, astfel ținând cont de

prevederile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel a

evaluat just probele în corespundere cu cerințele art. 101 al aceluiași Cod, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, corect ajungând la concluzia, că acțiunile inculpatului

Spatari V. întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(3) lit. b)

Cod penal.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în

vedere depozițiile părții vătămate Xxxx, cât și a martorilor Spatari – Fală M.,

Fală I., Rădvan V., Galata N., și actele cauzei – procesul-verbal de consemnare

a plângerii depuse de Fală F., - raportul de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 305a-2016 în privința victimei minore Xxxx, raportul de

expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 327a-2016 în privința inculpatului,

probe care confirmă vinovăția inculpatului.

Cât privește argumentele avocatului inculpatului că sentința de

condamnare este una neîntemeiată, acuzatorul de stat nu a prezentat nici o

probă care ar confirma vinovăția lui Spatari V., declarațiile victimei minore nu

corespund adevărului, aceasta fiind o formă de răzbunare din partea părții

vătămate, deoarece tatăl său nu i-a permis să se căsătorească cu o persoană

mai mare ca ea, precum și declarațiile martorului minor Fală I. la diferite

etape sunt contradictorii, Colegiul penal reține, că toate probele prezentate și

cercetate în mod legal în cadrul ședinței instanței de fond și de apel au indicat

la confirmarea vinovăției inculpatului Spatari V. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar temeiuri pentru casarea

hotărârii judecătorești lipsesc.

Referitor la afirmația că partea vătămată Xxxx se răzbună pe inculpat,

deoarece acesta nu i-a permis să se căsătorească cu o persoană mult mai în

vârstă ca ea, instanța de apel corect a conchis că aceasta este neîntemeiată,

10

fiindcă din ansamblul probelor administrate și apreciate se confirmă faptul că

a existat raport sexual forțat comis de către inculpat împotriva victimei

minore.

La fel, Colegiul penal conchide că prin raportul de expertiză psihiatrico-

legală ambulatorie în privința victimei minore se confirmă declarațiile părții

vătămate. Astfel, referitor la faptele ce au avut loc victima a povestit

amănunțit și detaliat, confirmând declarațiile depuse anterior pe parcursul

urmăririi penale, cu lacrimi în ochi relatând acțiunile violente întreprinse de

tatăl său. De repetate ori fiind violată de către Spatari V., în momentul când

mama sa lipsea de acasă, fiind amenințată cu moartea în cazul dacă va spune

cuiva. Inculpatul o bătea, înjosea, amenința, din care motiv era anxioasă,

tensionată, prefera singurătatea. Mai mult, potrivit aceluiași raport, victima

minoră a putut înțelege corect caracterul acțiunilor întreprinse asupra ei, să le

analizeze și să le reproducă adecvat. Spatari M. nu suferă de careva tulburări

psihice, însă în urma acțiunilor violente cu caracter sexual a suportat

tulburare de stres posttraumatică, din care a ieșit.

Prin urmare, instanța reține că despre acțiunile inculpatului victima a

comunicat rudelor sale, experților în cadrul petrecerii expertizei, precum și la

audierea sa în condiții speciale, prevăzute de art. 1101 Cod de procedură

penală, care a avut loc pentru a reduce victimizarea secundară a acesteia pe

durata urmăririi penale și judecării cauzei, precum și la implementarea unui

mecanism eficient de protecție a minorului.

Ce ține de temeiul indicat de autor că instanța de apel a respins cererea

avocatului de a fi audiați partea vătămată minoră și martorul solicitat de

apărare (Fală I.), pentru a fi înlăturate divergențile între declarațiile victimei și

martorului nominalizat, instanța de recurs reține următoarele.

Din materialele cauzei rezultă că la ședința de judecată în instanța de

apel din 07.09.2017, avocatul Goncear V. a înaintat o cerere de a fi citați și

audiați în instanță partea vătămată minoră și martorul Fală I., deoarece sunt

contradicții între declarațiile acestora, însă instanța audiind părțile și ținând

cont de opiniile acestora, motivat a respins cererea înaintată de avocat.

Mai mult ca atât, instanța menționează că atât partea vătămată minoră,

cât și martorul minor (aceștia fiind copiii inculpatului), au fost audiați în

instanța de fond, în condiții speciale, în prezența acuzatorului de stat,

reprezentanților legali, pedagogului, inculpatului și avocatului acestuia, cu

excepția audierii victimei, în cadrul căruia fiind îndepărtat din sala de ședință

11

inculpatul, însă cu asigurarea posibilității părților de a le adresa întrebări

victimei și martorului minor.

Art. 369 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează că, audierea părții

vătămate se efectuează în conformitate cu dispozițiile ce se referă la audierea

martorilor, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 371 alin.(11) Cod de procedură penală, în cazul în

care martorul minor a dat declarații potrivit prevederilor art.1101 Cod de

procedură penală, citirea acestor declarații și reproducerea înregistrării

audio/video a acestora în sala de judecată vor înlocui audierea personală a

minorului, pentru a reduce o posibilă traumare a acestuia. Audierea repetată

a minorului trebuie evitată în măsura în care acest lucru este posibil.

Sub acest aspect, instanța de apel corect a dat citire declarațiile depuse

de partea vătămată minoră și martorul minor, dat fiind faptul audierii lor în

condiții speciale.

Reținând cele nominalizate, Colegiul consideră neîntemeiate

argumentele apărătorului precum că instanța de apel a respins cererea

privind audierea victimei minore și martorului, în depozițiile cărora există

contradicții esențiale referitor la faptele imputate inculpatului, or, aceste părți

participante la proces au fost audiate anterior atât în cadrul urmăririi penale,

cât și judecării cauzei în instanța de fond, declarațiile cărora sunt consecvente,

completându-se reciproc, precum și de la momentul comiterii infracțiunii a

trecut mai mult de 4 ani, iar martorul Fală I. a aflat despre faptele comise de

Spatari V. din spusele victimei, pe care ulterior le-a relatat.

Totodată, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiat argumentul

recurentului precum că principala probă necesară pentru acuzare în astfel de

infracțiuni este - raportul de expertiză medico-legală în privința părții

vătămate care ar confirma că între victimă și inculpat au avut loc raporturi

sexuale, la materialele cauzei lipsește, instanța de recurs ține să indice că în

acest sens, instanța de apel corect a conchis că, prezența probelor biologice ale

inculpatului nu sunt obligatorii pentru calificarea infracțiunii de viol. Mai

mult, de la momentul comiterii infracțiunii a trecut o perioadă mai mare de

patru ani, iar victima minoră Xxxx a plecat din familie de la vârsta de 15 ani,

ulterior aflându-se în concubinaj, fiind însărcinată la momentul pornirii

urmăririi penale, fapt care a dus la imposibilitatea efectuării expertizei

medico-legale. Prin urmare, lipsa unui raport de expertiză medico-legală, care

să confirme cu certitudine urmele biologice ale inculpatului, nu poate duce la

12

inexistența comiterii infracțiunii, inclusiv și la nevinovăția lui Spatari V. în

infracțiunea prevăzută de art. 171 alin.(3) lit.b) Cod penal.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor ce i se impută,

iar temei pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc.

În consecință Colegiul conchide că, totalitatea argumentelor invocate de

recurent nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului în instanța de

recurs și ca urmare acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor instanței de apel.

Totodată se constată că instanța de apel a examinat cauza penală fără careva

abateri de la normele de procedură și corect a apreciat probele cercetate sub

toate aspectele, just încadrând acțiunile inculpatului, concluzie ce este

susținută și de instanța de recurs.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic și avocatul Goncear

Vasile în numele inculpatului Spatari Vitalie, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2017, în cauza penală în

privința lui Spatari Vitalie, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 februarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

13