1ra-230/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 187 alin. 2 lit. d, e, f CP

1ra-230/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 187 alin. 2 lit. d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-230/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 22 iunie

2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017,

declarat de avocatul Ion Popescu, în numele inculpatului

Chitchi Vasile XXXX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXX, r-nul

XXXXX, cetățean al R. Moldova, condamnat anterior

prin:

1) sentința Judecătoriei Ialoveni din 28.04.2011 în

baza art. 171 alin. (3) lit. b), 187 alin. (2) lit. e), f), 84 Cod

penal la 6 ani închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.04.2017 – 22.06.2017,

instanța de apel: 13.07.2017 – 05.10.2017,

instanța de recurs: 20.12.2017 – 24.01.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 3 ani închisoare și în baza

art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal la 5 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând cu 07 martie 2017.

De la inculpat s-a încasat prejudicial material în beneficiul părților vătămate

Cernei Marin de 6255 lei și Garabagiu Mihail de 1000 lei.

1

2017, orele 05:00, inculpatul Chitchi Vasile aflându-se în s. XXXX, r. XXXXX,

având intenția sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a pătruns în locuința

lui Cernei Marin, din s. XXXX, r. XXXXX, de unde a sustras pe ascuns un telefon

mobil de model „Samsung”, de culoare neagră combinat cu roșu, în care se afla

cartela sim nr. XXXXX, estimat la prețul de 2000 lei, un ferestrău mecanic de

culoare roșie de model „Golden Lux” la prețul de 2000 lei, o boxă muzicală la prețul

de 2000 lei, o pereche de foarfece folosite în agricultură de culoare roșie la prețul de

85 lei, o pereche de foarfece folosite în agricultură de culoare neagră la prețul de 85

lei, un ceas de perete de culoare albă la prețul de 85 lei, cauzând părții vătămate o

pagubă materială considerabilă în sumă totală de 6255 lei.

Tot el, la 06 martie 2017, aproximativ orele 18:00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se în s. XXXX, r. XXXXX, prin acces liber a pătruns în ograda

gospodăriei lui Garabagiu Mihail, având intenția sustragerii deschisă a bunurilor altei

persoane, a sustras în mod deschis, smulgându-i din mâna proprietarului Garabagiu

Mihail telefonul mobil de model „Nokia 6233”, în care se afla cartela sim cu numărul

XXXXX „Orange”, totodată aplicându-i ultimului multiple lovituri cu pumnii în

regiunea capului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 928 din 07

martie 2017 leziuni corporale sub formă de plagă contuză, edem al țesuturilor moi cu

echimoză și excoriație la nivelul feței, hemoragie subtotală în segmentul lateral al

sclerei ochiului drept, care se califică ca vătămare ușoară, în urma căror acesta și-a

pierdut cunoștința.

La gălăgie, în conflictul din ograda gospodăriei a intervenit soția lui Garabagiu

Mihail pe nume Garabagiu Elena, care a încercat să curme acțiunile inculpatului

Chitchi Vasile, căreia ultimul la fel i-a aplicat o lovitură în regiunea capului,

cauzându-i dureri fizice, după care s-a ascuns cu bunurile sustrase într-o direcție

necunoscută, cauzând părții vătămate Garabagiu Mihail o pagubă materială

considerabilă, în mărime de 1000 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut parțial vina și a declarat că de la

Cernei Marin a sustras telefon mobil, o beschie (Drujba) și un ceas. Nu a sustras

polizorul (bolgarcă) și burghiul, sau careva alte bunuri. Telefonul mobil l-a luat

acasă, iar celelalte bunuri le-a ascuns sub un gard la un vecin, cu intenția să vină mai

târziu și să le ia, dar nu a mai fost după ele. De cele întâmplate se căiește și este de

acord să restituie bunurile. Totodată, nu a săvârșit infracțiunea de jaf. Or, la

06.03.2017, mergând cu bicicleta pe drum, l-a observat pe Garabagiu M. care era în

stare de ebrietate culcat într-o râpă. S-a gândit să-l ajute. Când l-a scos pe Garabagiu

M. din râpă, în drum s-a oprit o mașină condusă de Cegolea I. L-a condus pe

Garabagiu M. până acasă. În ogradă se afla mama ultimului, care a început a-l

îmbrânci și a-l numi cu cuvinte necenzurate. Garabagiu M. a căzut de pe prag, după

care l-a apucat de haină reproșându-i că-l numește cu cuvinte urâte. El l-a lovit pe

Garabagiu M. cu pumnul în ochi și acesta iarăși a căzut jos. Apoi și-a luat bicicleta și

a plecat. Nu a luat de la Garabagiu M. un careva telefon, întrucât acesta nici nu-l

avea.

Deși inculpatul a recunoscut parțial vina, aceasta este dovedită integral prin

probele administrate.

2

Astfel, partea vătămată Cernei Marin a declarat că acasă a servit vin cu

inculpatul. Ultimul i-a spus că va înnopta la el deoarece i s-a defectat bicicleta. Pe

inculpat l-a culcat în bucătăria de vară. Dimineața a depistat că lipsește o boxă, ceasul

de perete, telefonul mobil de model ,,Samsung”, un ferestrău ,,Golden Lux”, două

perechi de foarfece de vie, un polizor (bolgarcă), un burghiu, două secere și două

topoare. Toate aceste bunuri au fost sustrase de inculpat, deoarece dimineața acesta

nu mai era, iar fratele Valentin i-a spus că dimineața l-a văzut pe inculpat cum pleca

din ogradă cu ceva în mână.

Partea vătămată Garabagiu Mihail a relatat că se afla acasă, împreună cu copiii,

soția și mama sa. Pe la orele 18:00, ședea pe pragul casei și vorbea la telefon. În

momentul dat, în ogradă a intrat inculpatul, care fără să spună ceva l-a lovit cu

pumnul în cap și peste diferite părți ale corpului, după ce i-a luat din mână telefonul

de model ,,Nokia”. De la loviturile primite, și-a pierdut cunoștința.

Partea vătămată Garabagiu Elena a declarat că, împreună cu copiii și soacra, se

aflau în curtea casei. Soțul Garabagiu Mihail ședea afară pe scări și vorbea la telefon.

Pe la orele 18:00 în ogradă a intrat inculpatul și a început să-l bată pe Garabagiu M.,

mai întâi l-a lovit de două ori în burtă, apoi a urcat de asupra lui și continua să-l

lovească. Ea s-a apropiat și l-a apucat pe inculpat, acesta a încercat să o lovească însă

nu a reușit și a început să o numească cu cuvinte urâte. Iarăși l-a apucat de spate,

după care inculpatul a lovit-o cu pumnul la tâmplă și a fugit din curtea casei. În acest

timp soțul ei Garabagiu M. era culcat pe scări fără cunoștință. A stat așa aproximativ

30 min., iar ea l-a spălat de sânge. Până a intra inculpatul, soțul vorbea cu cineva la

telefonul de model ,,Nokia”, apoi a văzut cum inculpatul i-a luat soțului telefonul din

mână.

Martorul Garabagiu Vera a declarat că fiul ei Garabagiu M. ședea pe pragul

casei și vorbea la telefon, iar nora Garabagiu E. era cu copiii în ograda casei. La un

moment dat în ogradă a intrat inculpatul care a început să-l lovească pe fiul ei cu

pumnii în cap. Acestuia a început să-i curgă sânge, după care și-a pierdut cunoștința.

Apoi a lovit-o și pe nora ei. Ea a început să strige la inculpat, spunându-i că va anunța

poliția și va sta închis. Inculpatul și-a luat bicicleta care era în drum și a fugit, dar

înainte de aceasta a luat de la Garabagiu M. telefonul mobil. Anterior inculpatul a

mai avut conflicte cu fiul ei, pe care l-a bătut și i-a furat banii, pentru ce a și stat la

închisoare.

Potrivit procesului-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din

07.03.2017, întocmit de ofițerul IP Ialoveni, Ciocan Nicolae, la plângerea lui

Garabagiu M., domiciliat în s. XXXX, r. XXXXX, înregistrat în Registru de evidență

a sesizărilor cu privire la infracțiuni a Inspectoratului de poliție Ialoveni, cu nr. 297,

Garabagiu M. a solicitat să fie luate măsuri cu Chitchi Vasile, care la 06.03.2017

aproximativ orele 18:30, a intrat fără permisiune în curtea casei, în stare de ebrietate,

unde i-a aplicat multiple lovituri în regiunea capului, sustrăgându-i din mână

telefonul mobil de model ,,Nokia”, în care se afla cartela sim cu nr. XXXXX,

cauzându-i o pagubă materială considerabilă, în sumă de 1000 lei.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 928 din 07.03.2017, pe corpul lui

Garabagiu Mihail se determină: plagă contuză, edem a țesuturilor moi cu echimoză și

excoriații la nivelul feței, hemoragie subtotală în segmentul lateral al sclerei ochiului

3

drept, care puteau fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent

dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de

scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară.

Declarațiile inculpatului de nerecunoașterea vinei în săvârșirea infracțiunii de

jaf urmează a fi respinse, fiind drept o poziție de apărare, și care nu pot constitui

temei pentru pronunțarea unei sentințe de achitare pe acest capăt de învinuire.

Or, părțile vătămate Garabagiu M. și Garabagiu E., dar și martorul Garabagiu

V. au fost audiați sub jurământ, fiind avertizați pentru răspunderea penală ce o poartă

pentru declarații false date împotriva inculpatului. Declarațiile acestora sunt coerente,

consecvente și lipsite de contradicții între ele, care respectiv dovedesc vinovăția

inculpatului.

Totodată, declarațiile martorului Cegolea Ion urmează a fi apreciate critic, or

acesta a relatat că într-o anumită zi, fără a comunica exact ziua, luna și anul, i-a văzut

pe inculpat și Garabagiu M. împreună. Careva alte detalii importante nu a putut

comunica instanței. Respectiv aceste declarații nu demonstrează în nici un mod

nevinovăția inculpatului.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d)

Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane prin

pătrundere în alt loc pentru depozitare cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, și în baza art. 187 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal, ca jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane săvârșit prin pătrunderea în încăpere,

în alt loc pentru depozitare sau în locuință, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața sau sănătatea persoanei ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o infracțiune

mai puțin gravă și alta gravă, se caracteriza negativ, anterior a fost condamnat la

închisoare pentru infracțiuni similare și are antecedente penale nestinse, că

circumstanțe atenuante și agravante nu s-au stabilit.

Dat fiind că, inculpatul anterior a mai comis infracțiuni similare, pentru care a

fost condamnat la închisoare cu executarea reală a pedepsei, însă concluzii nu a făcut

și nu a pășit pe calea corectării, se impune concluzia că corectarea și reeducarea lui

este posibilă doar prin izolare de societate.

Totodată, potrivit art. 34 alin. (1) și (2) Cod penal, se consideră recidivă

comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente

penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție. Recidiva se consideră periculoasă

dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune intenționată gravă sau

deosebit de gravă a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune gravă.

Astfel, inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Ialoveni

din 28.04.2011 în baza art. 171 alin. (3) lit. b), 187 alin. (2) lit. e), f), 84 Cod penal la

6 ani închisoare, fiind eliberat din penitenciar la 17.08.2016, după executarea

pedepsei.

Conform art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei

infracțiuni grave - dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei.

4

Respectiv în privința inculpatului urmează a fi reținută starea de recidivă

periculoasă.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pe art. 187 alin. (2)

lit. d), e), f) Cod penal, iar pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal să-i fie stabilită o

pedeapsă neprivativă de libertate.

Apelanta a indicat că nu a fost dovedită vina inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, acuzarea nu a

prezentat nici o probă, în afară de declarațiile părții vătămate, care nu era prea sigur

în cele relatate.

Acuzarea nu a prezentat nici o probă pertinentă, concludentă, utilă și veridică,

care incontestabil ar demonstra vinovăția inculpatului. Ultimul nu este persoana care

să nu recunoască cele săvârșite.

octombrie 2017, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că vina inculpatului este integral dovedită prin probele

administrate și anume:

declarațiile părților vătămate Garabagiu M. și Garabagiu E.;

declarațiile martorului Garabagiu V.;

procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 07.03.2017

întocmit de of. de urm. penală al IP Ialoveni, Ciocan Nicolae, la plângerea lui

Garabagiu Mihail domiciliat în sat. XXXX, r. XXXXX, înregistrat în Registru de

evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni a Inspectoratului de poliție Ialoveni cu

nr. 297, prin care s-a solicitat luarea de măsuri cu Chitchi Vasile, care la 06.03.2017,

aproximativ la orele 18:30 a intrat fără permisiunea în curtea casei, în stare de

ebrietate, unde i-a aplicat multiple lovituri în regiunea capului, sustrăgându-i din

mână telefonul mobil de model ,,Nokia”, în care se afla cartela sim cu nr. XXXXX,

cauzându-i o pagubă materială considerabilă în sumă de 1000 lei;

raportul de expertiză judiciară nr. 928 din 07.03.2017, conform căruia pe

corpul lui Garabagiu Mihail se determină: plagă contuză, edem al țesuturilor moi cu

echimoză și excoriații la nivelul feței, hemoragie subtotală în segmentul lateral al

sclerei ochiului drept, care puteau fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează

dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

ușoară.

Între declarațiile părților vătămate și a martorilor careva divergențe nu au fost

stabilite.

Sunt eronate argumentele apărării că nu a fost dovedită vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, nefiind

prezentată nici o probă pertinentă, concludentă, utilă și veridică, decât declarațiile

părții vătămate, or, declarațiile părților vătămate Garabagiu M. și Garabagiu E., cât și

a martorului Garabagiu V., sunt coerente și lipsite de contradicții, iar în cumul cu

toate probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului.

5

Astfel, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel

fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza

sentinței de condamnare pe acest capăt de învinuire.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat se apreciază ca o metodă de

apărare și un drept al acestuia de a nu se autoincrimina, ori persoana care pe parcursul

procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită penal pentru

depunerea declarațiilor intenționat false, decât în cazurile expres prevăzute de legea

procesual-penală.

Instanța de fond corect a individualizat pedeapsa penală și prin urmare a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

Sunt neîntemeiate argumentele apărării cu privire la posibilitatea aplicării pe

caz a art. 90 Cod penal, deoarece instanța de fond și-a motivat soluția în partea

stabilirii pedepsei în privința inculpatului, concluzionând că nu este rezonabil de

aplicat față de acesta prevederile art. 90 Cod penal, odată ce ultimul a săvârșit o

infracțiune mai puțin gravă și una gravă, nu a conștientizat pericolul faptei săvârșite,

și deși anterior a fost condamnat la închisoare pentru infracțiuni similare, având

antecedente penale nestinse, nu și-a făcut concluziile necesare continuându-și

activitatea infracțională.

Or, instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și a

cuantumului pedepsei în cadrul procesului de individualizare a acesteia.

acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a indicat că instanța de apel s-a limitat doar la transcrierea probelor

indicate în sentință, fără a se expune relevant în privința motivelor indicate de

apărare, și nu a apreciat corect circumstanțele de fapt la încadrarea juridică a faptelor,

fără a evolua în concret motivele invocate în apel și fără a analiza probele care

conduc la aflarea adevărului în cauză, în special declarațiile martorului Cegolea I.,

care nu a declarat că ar fi văzut la partea vătămată Garabagiu M. un telefon mobil.

Declarațiile martorului Cegolea I. urmau a fi apreciate cu o deosebită atenție

fiind date de o persoană necointeresată, și declarațiile căruia cu mult diferă de

declarațiile părților vătămate Garabagiu M., Garabagiu E. și a martorului Garabagiu

V., care fiind cointeresați, au ascuns că Garabagiu M. a fost adus acasă de către

inculpat și că era în stare avansată de ebrietate.

Instanța s-a bazat pe declarațiile părților vătămate Garabagiu M., Garabagiu E.,

a martorului Garabagiu V. (mama părții vătămate Garabagiu M.), care sunt părți

cointeresate și au dat declarații mincinoase.

Inculpatul nu a avut intenția să le provoace leziuni corporale părților vătămate

Garabagiu M. și Garabagiu E., care au provocat conflictul. Numai concursul de

împrejurări a adus la rezultatul primirii leziunilor corporale la părțile vătămate

Garabagiu M. și Garabagiu E.

6

Acțiunile violente spontane din partea inculpatului au apărut ca rezultat a

acțiunilor nedemne din partea părților vătămate.

În dependență de circumstanțe, de caracterul acțiunilor săvârșite și de

gravitatea urmărilor survenite, în acest caz acțiunile săvârșite de către vinovat

urmează să fie calificate în baza articolelor Codului penal despre vătămare a

integrității corporale, lovire, bătaie, alte acte de violență sau huliganism.

Instanțele de judecată superficial au motivat respingerea probelor apărării, prin

fraze declarative, nu au dat o apreciere probelor pe care își întemeiază concluzia și

motivele pentru care instanța a respins probele apărării. Instanțele de judecată erau

obligate să dea apreciere fiecărei probe a apărării în coroborare cu alte probe ale

cauzei, în deosebi a declarațiilor martorului Cegolea I., însă pur și simplu le-a ignorat

sau le-au apreciat în favoarea acuzării în detrimentul apărării.

Învinuirea înaintată, starea de fapt și de drept constatată de instanțe, nu și-a

găsit confirmarea, iar probele administrate au fost apreciate în mod greșit, existând în

cazul dat probe suficiente care indică la lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal.

De asemenea instanța de apel, nu s-a expus în mod convingător de ce a respins

probele prezentate de inculpat, dar s-a expus în mod general la declarațiile părților

vătămate Garabagiu M., Garabagiu E. și a martorului Garabagiu V., rudă a părților

vătămate.

Este ilegal de a pune în sarcina inculpatului obligațiunea de a-și dovedi

nevinovăția și lucrul acesta este imposibil în baza principiului prezumției

nevinovăției.

Cât privește capătul de învinuire privind sustragerea pe ascuns a bunurilor a

părții vătămate Cernei M., inculpatul vina o recunoaște.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) 10) și 12) Cod de procedură penală (pct. 5 din decizie), care prevăd și

următoarele temeiuri pentru recursul ordinar – instanța de apel nu s-a pronunțat

7

asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă

faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, asupra

căror motive concrete din apelul apărării nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care

ar fi esența erorilor concrete de drept și a circumstanțelor că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța ar fi admis o

eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală,

care ar fi afectat soluția instanței,că instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, că

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, că faptei săvârșite i s-

a dat o încadrare juridică greșită și care ar fi, în asemenea caz, încadrarea corectă a

faptei comise, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în

acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de

conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părților vătămate

8

Cernei M., Garabagiu M. și Garabagiu E., a martorului Garabagiu V., procesul-verbal

de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 07.03.2017, raportul de expertiză

judiciară nr. 928 din 07.03.2017, că pe corpul lui Garabagiu Mihail se determină:

plagă contuză, edem a țesuturilor moi cu echimoză și excoriații la nivelul feței,

hemoragie subtotală în segmentul lateral al sclerei ochiului drept, care puteau fi

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată

și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară, toate probele fiind apreciate

în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanțele de fondb și de apel indicând argumentat și detailat motivele pentru care au

respins versiunile și dovezile apărării, inclusiv relatările martorului Cegolea I.,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul de pe rol, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. c),

d), 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal (pct. 2. - 5. din decizie).

Este de notat că afirmațiile recurentului că părțile vătămate Garabagiu M.,

Garabagiu E., și martorului Garabagiu V. au dat declarații mincinoase (pct. 5 din

decizie), sunt lipsite de orice suport legal și contravin prezumției de nevinovăție. Or,

art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală prescrie clar că persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i

va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în

cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi

constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Totodată, la stabilirea pedepsei instanțele de fond și de apel just și argumentat

au ținut cont de prevederile art. 7, 34 alin. (1) și (2), 61, 75, 82 alin. (1), 84 alin. (1)

Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Se consideră recidivă comiterea

cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale

pentru o infracțiune săvârșită cu intenție. Recidiva se consideră periculoasă dacă

persoana anterior condamnată pentru o infracțiune intenționată gravă sau deosebit de

gravă a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune gravă. La aplicarea pedepsei pentru

recidivă periculoasă de infracțiuni se ține cont de numărul, caracterul, gravitatea și

urmările infracțiunilor săvârșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora

pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de

caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi. Dacă o persoană este declarată

vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată

pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare

9

infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin

cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei

în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusive în

latura pedepsei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe

care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod

de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunilor imputate, că s-au

aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

10

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ion Popescu,

împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 22 iunie 2017 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017, în privința inculpatului

Chitchi Vasile XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 februarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

11