1ra-183/2018 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

1ra-183/2018 — art. 145 alin. 2 lit. j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-183/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, de

inculpatul Postolachi Petru și avocații acestuia, Străistaru Valeriu și Guțu

Tatiana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 20 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Postolachi Petru XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 26.09.2016 - 14.04.2017;

instanța de apel: 17.05.2017 - 20.09.2017;

instanța de recurs: 12.12.2017 - 14.02.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.145 alin. (1) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la

Postolachi P. în beneficiul lui Zgardan L. a sumei în mărime de 16 109 lei, cu titlu

de prejudicial material și 75 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

jurul orelor 2000-2200, Postolachi P., aflându-se în gospodăria lui XXXXX, situată

în s. XXXXX, r-nul Soroca, în urma unui conflict apărut cu ultimul, intenționat,

urmărind scopul de a-l lipsi de viață și dorind survenirea acestei urmări, cu un

obiect înțepător, cu lungimea nu mai mică de 8 cm, iar grosimea nu mai mare de

0.4 cm, i-a aplicat lui XXXXX nouă lovituri intense și penetrante în cutia

toracelui, cauzându-i suferințe de ordin fizic și psihic, în rezultatul cărui fapt

ultimul a decedat.

1

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 49 din 18.08.2016,

moartea lui XXXXX, a survenit în rezultatul leziuni corporale grave primite,

periculoase pentru viață.

solicitat:

procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Postolachi P. să fie

condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, la 18 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Admiterea acțiunii civile înaintate și încasarea de la inculpat în beneficiul

succesorului victimei, Zgardan L. a sumei de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu

material și 500 000 lei, cu titlu de prejudiciului moral.

Încasarea din contul inculpatului în folosul statului a cheltuielilor de

judecată suportate în urma efectuării expertizelor.

În motivarea apelului declara, autorul acestuia a invocat că, instanța

incorect a recalificat acțiunile inculpatului din prevederile art. 145 alin. (2) lit. j)

în cele prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, în condițiile când acuzatorul de

stat a solicitat stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de

18 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod

penal.

Însăși cauzarea unor plăgi multiple demonstrează manifestarea cruzimii

deosebite la săvârșirea omorului.

În cadrul urmăririi penale și judecării cauzei nu s-a dovedit faptul, că

victima să-l fi atacat pe inculpat, acest fapt fiind confirmat doar de către ultimul,

cu scopul de a-și ușura pedeapsa.

După comiterea omorului, când a fost reținut inculpatul, acesta a negat

comiterea omorului, fiind susținut de rudele sale, ducând în eroare urmărirea

penală.

Probele acumulate și cercetate dovedesc pe deplin, că fapta comisă de

inculpat întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod

penal, cu semnele de calificarea cu o deosebită cruzime, cauzându-i victimei

suferințe intense de ordin fizic și psihic prin aplicarea multiplelor lovituri.

Adițional, apelantul a invocat că, instanța de fond a respins și încasarea

cheltuielilor judiciare, care conform art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală

urmau a fi încasate de la inculpat.

În rezultatul acțiunilor ilegale ale inculpatului, succesorului legal al

victimei i-au fost cauzate daune materiale și morale, care urmează a fi restituite

de acesta. Inculpatul în perioada urmăririi penale și judecării cauzei a manifestat

indiferență față de faptă și consecințele infracționale, nu a conștientizat caracterul

prejudiciabil al faptei, nu a restituit prejudiciul.

Totodată, apelantul a invocat că, instanța nu a dat deplină eficiență

prevederilor art. 75 Cod penal. Pedeapsa aplicată nu-i proporțională faptelor

2

săvârșite, precum și pericolul social care acesta îl prezintă. Recalificarea este

neîntemeiată și pedeapsa este prea blândă.

inculpatul, a solicitat repunerea în termen de declarare a apelului, casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și recalificarea acțiunilor din ”omor” în ”depășirea

legitimei apărări”.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat că, nu a atacat

sentința în termenul legal, deoarece avocatul cu care a avut contract, din motive

necunoscute nu a contestato, încălcând astfel condițiile contractuale.

Astfel, inculpatul a considerat că, în acțiunile lui sânt prezente ”depășirea

limitelor legitimei apărării”, motiv pentru care și-a recunoscut parțial vinovăția. Nu

este de acord nici cu acțiunea civilă, în special paguba morală, suma căreia este

ridicată neîntemeiat.

2017, a fost respins ca depus peste termen apelul declarat de inculpat, admis

apelul procurorului, fiind dispusă casarea sentinței și rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Postolachi P. a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal,

la 18 ani închisoare, eu executare în penitenciar de tip închis.

Solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului în contul

statului a cheltuielilor judiciare ce țin de efectuarea expertizelor a fost respinsă ca

neîntemeiată. În rest sentința a fost menținută fără modificări.

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, a constatat că acestea

demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate prin rechizitoriu și prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, după

semnele calificative - omorul unei persoane săvârșit eu o deosebita cruzime.

Astfel, Instanța de apel a constatat că, prima instanță la adoptarea

sentinței, a luat în considerație doar poziția inculpatului, fără a o raporta la

probele administrate și prezentate în ședința de judecată de către procuror, din

care rezultă cert că, fapta comisă cuprinde indicii componenței de infracțiune

prevăzuți la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, dar nu a celor prevăzuți la art. 145

alin. (1) Cod penal.

Or, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de fond, precum și cea

de apel, nu s-a dovedit faptul că victima l-ar fi atacat pe inculpat, aceasta fiind

doar o poziție a inculpatului, care a fost înaintată doar cu scopul de a evita

răspunderea penală, a-și ușura poziția sa sau pedeapsa pe care o riscă.

Instanța de apela a respins ca fiind nefondate afirmațiile inculpatului

precum că, nu a dorit să-l omoare pe XXXXX, așa cum anterior acesta l-a

amenințat cu omor și era violent, iar aplicarea loviturilor multiple în locurile

vitale ale corpului, numărul, categoria, caracterul, localizarea lor dovedesc cu

certitudine intenția acestuia, precum și faptul neacordării ajutorului necesar după

finisarea comiterii faptei.

3

Faptul, că inculpatul nu a atacat în termen sentinței indică la aceia că,

acesta a acceptat probele acuzării și pedeapsa stabilită.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 2, 7, 61, 72, 75-77 Cod penal, a ținut cont de

gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului,

de circumstanțele cauzei, care atenuează sau agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra vinovatului considerând că, corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă și rațională cu aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare.

Cât privește cheltuielile judiciare, ce se exprimă prin efectuarea

expertizelor, instanța de apel a conchis că, acestea urmează a fi respinse ca

nefondate, or, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de

urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de

stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul

mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după cum pledează

procurorul.

Instanța de apel a reținut, că sentința a fost atacată de către procuror

inclusiv și în latura încasării cheltuielilor judiciare suportate pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal și anume, cheltuieli judiciare suportate la

efectuarea expertizelor.

Cât privește apelul declarat de inculpatului, instanța de apel a consideră

necesar de al respinge ca depus peste termen, or, nici în apel, nici în ședința

instanței de apel, inculpatul nu a prezentat careva motive întemeiate care să

determine întârzierea de declarare a apelului.

Faptul, că avocatul angajat pe contract de către inculpat n-a atacat sentința

nu este un motiv întemeiat, așa cum inculpatul nu a avut nici un impediment de

a ataca de sine stătător sentința în termenul prevăzut de lege.

În context, instanța de apel a mai menționat că, apelul a fost declarat de

inculpat după ce a avut loc prima ședința în instanța de apel, de examinare a

apelului procurorului, cu depășirea categorică a termenului legal de 15 zile.

procurorul, inculpatul și avocații acestuia, Străistaru V. și Guțu T., care solicită:

procurorul, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, invocând că, instanța de apel

nu și-a argumentat poziția privind neîncasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată.

Astfel, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, statul a suportat

cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizelor, care conform prevederilor art.

227 - 229 Cod de procedură penală, urmau a fi încasate din contul inculpatului,

iar instanța, contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod

procedură penală, nu a dispus acest fapt. Prin urmare, se constată că soluția

4

instanței de apel de a menține sentința referitor la încasarea cheltuielilor de

judecată contravine normelor procesual penale în vigoare.

inculpatul și avocatul acestuia, Străistaru V., invocând temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a sentinței, invocând

că, instanța de apel la adoptarea deciziei a prevalat calificările prezentate de către

organul de urmărire penală, mai mult ca atât, probele prezentate de către

procuror au fost puse la baza adoptării sentinței de condamnare a inculpatului.

Astfel, instanța de fond corect a recalificat acțiunile inculpatului din

prevederile art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, în cele ale art. 145 alin (1) Cod penal,

bazându-se la adoptarea sentinței pe toate materialele cauzei penale și probele

acumulate, probe care au fost apreciate de către instanță de fond sub toate

aspectele, precum și a declarațiilor depuse de către inculpat și martorii audiați în

ședința de judecată.

avocatul Guțu T. în numele inculpatului, invocând temei de drept prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

instanței de apel și menținerea în vigoare a sentinței, invocând în acest sens că,

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

6.1. Pe cauză nu au fost depuse referințe.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt

inadmisibile, recursul procurorului este vădit neîntemeiate, iar recursurile

inculpatului și avocaților acestuia, Străistaru V. și Guțu T., nu îndeplinesc

cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, din

următoarele considerente.

7.1. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, acuzatorul de stat își întemeiază recursul

său în baza temeiul de drept prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

5

Colegiul penal reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită

de către instanțele de fond, manifestându-și dezacordul cu neîncasarea în

beneficiul statului din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, menționând în

acest sens că, instanța de apel nu și-a argumentat poziția în acest sens, iar soluția

de a menține în vigoare sentinței în partea respectivă, contravine normelor

procesual penale în vigoare.

Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect nu a dispus

încasarea de la inculpat în folosul statului a cheltuielilor suportate la realizarea

rapoartelor de expertiză, este neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, art. 143 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul

nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul

în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

Alineatul (2) a normei citate, stipulează că, plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

De asemenea, potrivit art. 227 alin. (1) și (3) și 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Totodată,

cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat sau sunt trecute în contul

statului.

Prin urmare, Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a menținut

sentința inclusiv și în partea neîncasării de la inculpat a cheltuielilor suportate

pentru realizarea rapoartelor de expertiză, or, plățile necesare întru efectuarea

acestora urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului părții acuzării

în partea încasării din contul inculpatului cheltuielilor judiciare și motivele

adoptării soluției, ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu a fost constatată

prezența în speța examinată a erorii de drept, ce ar servi drept temei de implicare

a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418

Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.2. Referitor la recursurile ordinare declarate de către inculpat și avocații

acestuia, instanța de recurs menționează că, potrivit dispoziției art. 432 alin. (2)

pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în

principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

6

părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că recursul declarat nu îndeplinește cerințele de

conținut, prevăzute de art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal subliniază că un apel declarat peste termen nu

poate fi considerat un apel nedeclarat, astfel încât părții care n-a utilizat apelul în

termenul prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, nu i se poate îngrădi

dreptul de a declara recurs împotriva deciziei instanței de apel cu privire la

soluția de respingere a apelului ca fiind declarat peste termen. Dacă însă, critică

decizia, indicând alte temeiuri, recursul este inadmisibil din motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Astfel, Colegiul penal notează că conform deciziei instanței de apel, apelul

declarat de inculpatul Postolachi P. a fost respins ca fiind depus peste termen

(f.d. 104/verso), iar din textul recursurilor declarate de către inculpat și avocații

acestuia, Străistaru V. și Guțu T. (f.d. 120-128, vol. IV), rezultă că aceștia nu

solicită repunerea în termen a cererii de apel și nu critică decizia instanței de apel

privind respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind depus peste termen,

manifestându-și însă dezacordul cu soluția instanței de apel în partea

reîncadrării acțiunilor acestuia și condamnării conform învinuirii înaintate de

partea acuzării.

Subsidiar la cele menționate, Colegiul penal reține că instanța de apel,

corect a motivat soluția de respingere a apelului declarat de inculpat ca fiind

depus peste termen, ținând cont în deplină măsură de prevederile art. 402-404

Cod de procedură penală, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin, luând în considerare și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a

hotărârii atacate nu s-au identificat.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că recursurile declarate de inculpat și

avocații acestuia, nu îndeplinesc cerințele de conținut, or, aceștia nu critică

soluția instanței de apel în privința respingerii apelului ca fiind declarat peste

termen, dar critică reîncadrarea acțiunilor inculpatului de către instanța de apel.

În consecință, Colegiul penal constată că soluția adoptată de către instanța

de apel este legală și întemeiată, iar recursurile declarate de inculpat și avocații

acestuia, sunt inadmisibile, din motiv că nu îndeplinesc cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 septembrie 2017, în cauza penală

în privința lui Postolachi Petru Ion, din motiv că recursul procurorului în

Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina este vădit neîntemeiat,

7

iar recursurile inculpatului Postolachi Petru XXXXX și avocaților acestuia,

Străistaru Valeriu și Guțu Tatiana, nu îndeplinesc cerințele de conținut,

prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 februarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8