1ra-44/18 — art.190 alin.2 CP

1ra-44/18 — art.190 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-44/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 ianuarie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan și Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017, declarat de către avocatul

Pavalatii Alexandru în numele inculpatului

Mocanu Denis xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Denis a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal la

amendă în mărime de 800 unități convenționale.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea de la Mocanu Denis în

beneficiul părții vătămate Stefanco xxxxxx a prejudiciului material în sumă de xxxx euro,

echivalentul în lei conform cursului oficial stabilit de Banca Națională a Moldovei la

momentul excutării hotărârii.

anului 2013, afându-se în curtea casei xxxxxxxxxx, or.Bender, prin înșelăciune și abuz de

încredere, sub pretextul procurării și transportării de peste hotarele R.Moldova a unui

automobil de model „Opel Tigra”, a primit prin intermediul lui Stefanco Igor, de la

Stefanco (Petrova) Tatiana bani în sumă de xxxx euro, echivalentul a xxxx lei, pe care i-a

însușit, fără a-și îndeplini obligațiunea de a prezenta vreun automobil sau de a întoarce

banii, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fi aplicată pedeapsa maximă pentru fapta savârșită, pe motiv că la

stabilirea pedepsei instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod

penal, nu a ținut cont de caracterul social periculos al infracțiunii comise, de faptul că

inculpatul nu s-a prezentat în instanță, fiind anunțat în căutare, ceea ce denotă că dânsul nu

se căiește de cele săvârșite și nu dorește benevol să repare prejudiciul material cauzat, de

persoana acestuia, astfel că pedeapsa stabilită de prima instanță nu-și va atinge scopul

pedepsei penale, restabilirea echității sociale și corijarea inculpatului.

admis apelul părții vătămate Stefanco Tatiana, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre în partea stabilirii pedepsei, prin care lui Mocanu Denis recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități

legate de circulația mijloacelor financiare și a bunurilor materiale pe un termen de 3 ani, cu

1

executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în

cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui D.Mocanu în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal, corect stabilind circumstanțele de fapt și

vinovăția lui, just încadrând în drept acțiunile acestuia, care de fapt nici nu se critică de

către apelant.

Totodată, instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia soluției primei

instanțe sub aspectul pedepsei stabilite sub formă de amendă, a conchis că la stabilirea

pedepsei, prima instanță insuficient a ținut seama de prevederile art.61, 75 Cod penal și nu

a motivat convingător de ce a ajuns la concluzia că inculpatului urmează a-i fi aplicată o

pedeapsă mai blândă din categoria celor prevăzute de sancțiunea art.190 alin.(2) lit.c) Cod

penal, sub formă de amendă, fără a efectua o analiză mai complexă a personalității

infractorului, urmărind în acest sens comportamentul acestuia în viața socială, înainte și

după săvârșirea infracțiunii, că fapta comisă de acesta se datorează unui concurs accidental

de împrejurări din viața sa, din care motiv nu ar fi necesară aplicarea unei pedepse

privative de libertate.

Prin urmare, instanța de apel, reținând circumstanțele în care a fost comisă

infracțiunea incriminată, având în vedere că aceasta face parte din categoria celor grave,

care atentează la valoarea primordial protejată de legea penală, de faptul că inculpatul s-a

eschivat cu rea credință de a se prezenta în instanță, în privința lui fiind pornit dosar de

căutare, că nu a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate, prin ce nu a dat dovadă de căință

activă în comiterea faptei imputate, a conchis că prima instanță pripit a ajuns la concluzia

de a-i aplica pedeapsa sub formă de amendă care este una neproporțională cu fapat

săvârșită, ce nu va duce la corijarea inculpatului, considerând că doar pedeapsa cu

închisoarea va duce la restabilirea echității sociale și la corijarea lui D.Mocanu, precum și

la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane,

pedeapsă ce va răspunde principiului proporționalității și scopului prevăzut de art.61

alin.(2) Cod penal.

La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță, deși în partea descriptivă a

sentinței a motivat că inculpatului urmează a-i fi aplicată și pedeapsa complementară, însă

în dispozitiv nu a indicat-o, din care motiv și în partea dată va interveni, considerând că

inculpatul urmează a fi privat de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități legate de

circulația mijloacelor financiare și a bunurilor materiale.

care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că soluția primei instanțe în partea

stabilirii pedepsei este una corectă, deoarece instanța just a reținut că inculpatul a

recunoscut vina, are o caracteristică pozitivă, are la întreținere un copil minor și anterior nu

a fost supus răspunderii penale pentru categorii de infracțiuni similare, că a semnat recipisa

prin care se obligă să restituie părții vătămate prejudiciul cauzat, că lipsesc circumstanțe

agravante, astfel că pedeapsa sub formă de amendă este una echitabilă în coraport cu fapta

comisă.

cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea recursului

ca inadmisibil, Colegiul penal consideră că recursul declarat de avocatul A.Pavalatii

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit recursului ordinar declarat de avocatul A.Pavalatii în numele inculpatului,

acesta a invocat ca temei de casare a hotărârii judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

2

procedură penală, argumentând că dânsul este de acord cu încadrarea juridică a faptei

comise de inculpat, dar nu este de acord cu pedeapsa aplicată de instanța de apel, apreciind-

o ca fiind una prea aspră, la care instanța nu a ținut cont de prevederile art.61, 75 Cod penal,

nu a respectat criteriile generale de individualizare a acesteia, ceea ce este neconform

scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale,

temei prevăzut de pct.10) al dispoziției enunțate supra - hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs conchide că, motivele invocate de recurent referitor la

individualizarea pedepsei, sunt întemeiate.

Verificând legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor cauzei, Colegiul penal

consideră că vinovăția inculpatului D.Mocanu în săvârșirea infracțiunii imputate este pe

deplin stabilită, iar calificarea acțiunilor acestuia este corectă și corespunde circumstanțelor

de fapt ale cauzei, însă la aplicarea măsurii de pedeapsă, deși corect instanța a casat soluția

primei instanțe, stabilindu-i inculpatului pedeapsa complementară, dar la stabilirea pedepsei

principale cu închisoarea nu a luat în considerație în totalitate prevederile art.61, 75 alin.(1)

Cod penal.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.7, 75 Cod penal, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă

de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor intereselor victimei, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune, și când este capabilă să contribuie la realizarea altor

scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșiri de

noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de alte persoane.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76-77 Cod penal.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în

vedere persoana celui vinovat, iar limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea

specială, sunt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii

săvârșite, care constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce,

conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta,

starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, sau valorificat

anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă principală -

închisoarea, prevăzut de art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal, escrocherie, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

3

După efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilire a duratei și

cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare

a acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de

penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului, acesta trebuie să o

execute real ori sub raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi trasă

concluzia că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei aplicate

vinovatului pe un termen de probațiune.

Colegiul menționează că, aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de inculpat este

un incident în viața acestuia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o suplimentară motivare de ce trage

concluzia că este rațional ori nu ca vinovatul să execute real termenul pedepsei stabilite.

Astfel, reieșind din cele reținute, instanța de recurs găsește întemeiate motivele

recursului declarat de avocat și constată că instanța de apel, aplicându-i inculpatului

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, a reținut caracterul prejudiciabil al infracțiunii

comise, că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu material ce nu a fost recuperat de

inculpat, în urma căruia just a concluzionat că acestuia urmează a-i fi aplicată pedeaspa

închisorii, însă nu a motivat este sau nu posibilă corijarea și reeducarea lui D.Mocanu fără

izolare de societate, prin aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal, adică prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii.

La acest capitol se atestă că, potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei

cu închisoarea de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, ținând seama de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, iar aceasta conform

art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvârșirii unei infracțiuni grave.

Mai mult, raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal are la origine

persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, față de cele

comise, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperirii ei.

Prin urmare, instanța de apel nu a reținut următorii factori ce influențează la

stabilirea pedepsei - că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise, dorește

să recupereze prejudiciul material cauzat părții vătămate, caracteristica lui pozitivă la locul

de trai, că are la întreținere un copil minor și este unicul asigurator material al familiei, iar

fapta săvîrșită este un incident în viața acestuia, de lipsa circumstanțelor agravante, care în

totalitate, în esență, formează convingerea posibilității făptuitorului de a se corija fără a

executa efectiv pedeapsa.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal conchide că de către instanța de apel în

privința lui D.Mocanu s-a aplicat o pedeapsă care incorect a fost individualizată, nefiind

echitabilă, prin ce s-a comis o eroare de drept, care poate fi, și urmează a fi corectată de

către instanța de recurs.

Reținând faptul că în seama inculpatului au fost stabilite doar circumstanțe atenuante,

care au fost enumerate mai sus, iar circumstanțe agravante lipsesc, și având în vedere

principiul prevăzut în art.4 Cod penal - umanismul legii penale, cât și prevederile art.61

alin.(2) Cod penal, Colegiul penal ajunge la concluzia că nu este rațional ca D.Mocanu să

execute pedeapsa închisorii stabilită și va aplica prevederile art.90 Cod penal, cu dispunerea

4

suspendării condiționate a executării pedepsei pe un termen de probațiune, deoarece careva

interdicții la aplicarea normei date nu sunt.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art.427 Cod de procedură

penală, urmează să caseze hotărârile instanțelor de fond, să rejudece cauza și să pronunțe o

nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, Colegiul penal conchide că eroarea comisă de instanța de apel urmează a fi

corectată, prin admiterea recursului ordinar declarat, cu casarea parțială a deciziei instanței

de apel, în latura stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată în această parte o nouă

hotărâre, prin care executarea pedepsei principale sub formă de închisoare pe un termen de

2 ani și 6 luni, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități legate de

circulația mijloacelor financiare și a bunurilor materiale pe un termen de 3 ani, stabilită de

instanța de apel în privința lui D.Mocanu, va fi suspendată condiționat, în baza art.90 Cod

penal, pe un termen de probațiune de 2 ani.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Pavalatii Alexandru în numele

inculpatului Mocanu Denis, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 iulie 2017, în partea stabilirii pedepsei lui Mocanu Denis, rejudecă cauza

și pronunță în această parte o nouă hotărâre, după cum urmează.

Mocanu Denis se consideră condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal și i

se stabilește pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și a exercita activități legate de circulația mijloacelor financiare și a bunurilor

materiale pe un termen de 3 ani. În temeiul art.90 Cod penal, se dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii stabilite lui Mocanu Denis pe un termen de

probațiune de 2 (doi) ani.

Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate se mențin.

Mocanu Denis urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu execută pedeapsa

închisorii în baza altor hotărâri judecătorești sau alte măsuri de reprimare.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 februarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

5