3ra-585-14 — contestarea actului administrativ

prima instanță: A. Cazacliu dosarul nr. 3ra-585/14 instanța de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut Î N C H E I E R E 22 mai 2014 mun. Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Î.I.

„Cotea Rodica”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cernavca Valeriu împotriva Primăriei și Consiliului sătesc Boșcana, r-nul Criuleni, Centrului de medicină preventivă al raionului Criuleni, intervenient accesoriu ÎI „Cotea Rodica” cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, c o n s t a t ă La data de 24 septembrie 2010 Cernavca Valeriu a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Primăriei și Consiliului sătesc Boșcana, r-nul Criuleni, Centrului de medicină preventivă al raionului Criuleni, intervenient accesoriu ÎI „Cotea Rodica” cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii Cernavca Valeriu a menționat că, la 12 decembrie 2008 Consiliul local al comunei Boșcana, r-nul Criuleni a adoptat decizia nr. 05/14, prin care a fost permis lui Cotea Rodica să activeze pe teritoriul comunei Boșcana, r-nul Criuleni, iar prin dispoziția nr. 38 din 15 iunie 2010 a fost eliberată autorizația de amplasare și funcționare a obiectivului comercial ÎI „Cotea Rodica”. Dat fiind faptul că obiectivul a fost amplasat și activează la 3 metri de fîntîna publică, care este folosită de el personal și vecini pentru necesitățile vitale, adică în zona sanitară a fîntînii pe care a început-o a repara în anul 2007, nu are posibilitatea să finiseze amenajarea teritoriului din motivul activității respectivului obiectiv comercial.

1 Menționează că, agentul economic încălcînd flagrant Legea privind deșeurile de producție și menajere nr. 1374 din 09 octombrie 1997, depozitează deșeurile în curtea vecinului, care se află în imediata vecinătate cu locuința sa. Consideră Cernavca Valeriu, că adoptarea actelor contestate contrar normelor legale reprezintă cauza ce a favorizat lezarea vădită a drepturilor sale personale. La 30 septembrie 2010 Cernavca Valeriu a înaintat cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva Ministerului Sănătății, Centrului de Sănătate Publică a raionului Criuleni și intervenientului accesoriu Î.I.„Cotea Rodica” privind anularea deciziei medicului – șef sanitar al Centrului de Sănătate Publică al raionului Criuleni privind eliberarea autorizației sanitare de funcționare nr. 640 eliberată la 10 iunie 2010 Întreprinderii Individuale „Cotea Rodica”.

În motivarea acțiunii, Cernavca Valeriu a menționat că la 10 iunie 2010 Centrul de Sănătate Publică raional Criuleni a eliberat autorizație sanitară nr. 640 de funcționare a obiectului comercial Î.I.„Cotea Rodica” din comuna Boșcana, r-nul Criuleni contrar prevederilor anexei nr. 2 al Regulamentului Serviciului de Supraveghere de Stat a sănătății publice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 384 din 12 mai 2010. Ulterior la 11 ianuarie 2012, Cernavca Valeriu a înaintat suplimentar pretenția cu privire la anularea deciziei nr. 02-1361 din 03 septembrie 2011 emisă de medicul – șef Centrul de Sănătate Publică Criuleni prin care a fost anulată hotărîrea nr. 42 din 25 octombrie 2010 cu privire la suspendarea exploatării gheretei comerciale a Î.I.

„Cotea Rodica”. Cernavca Valeriu solicită declararea nulă a dispoziției Primarului comunei Boșcana, r-nul Criuleni nr. 38 din 15 iunie 2010 „Cu privire la activitatea Î.I.„Cotea Rodica”, prin care a fost anulată suspendarea valabilității autorizației de funcționare a obiectului Î.I.„Cotea Rodica”, emisă prin dispoziția nr. 25 din 16 aprilie 2010, anularea deciziei Consiliului sătesc Boșcana, r-nul Criuleni nr. 05/14 din 12 decembrie 2008 „Cu privire la cererea Rodicăi Cotea”, anularea deciziei Centrului de medicină preventivă al raionului Criuleni nr. 02-1361 din 03 septembrie 2011 „Cu privire la anularea hotărîrii nr. 42 din 25 octombrie 2010”, declararea nulă a autorizaț iei sanitare de funcționare nr. 640 din 10 iunie 2010, emisă de Centrul de medicină preventivă al raionului Criuleni, prin care i s-a permis Î.I.„Cotea Rodica” să comercializeze produse alimentare și băuturi alcoolice.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 15 iulie 2013 acțiunea înaintată s-a admis parțial, s-a declarat nulă dispoziția Primarului comunei Boșcana, r-nul Criuleni nr. 38 din 15 iunie 2010 „Cu privire la activitatea Î.I.„Cotea Rodica”, s-a declarat nulă autorizația sanitară de funcționare nr. 640 din 10 iunie 2010, emisă de Centrul de medicină preventivă al raionului Criuleni, în rest acțiunea fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014 s-a respins apelurile declarate de Î.I.„Cotea Rodica”, Primăria comunei Boșcana, r-nul Criuleni și Centrul de Sănătate Publică Criuleni și s-a menținut hotărârea primei instanțe. La data de 19 martie 2014, Î.I. „Cotea Rodica” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acțiunea.

2 În motivarea recursului Î.I. „Cotea Rodica” a invocat, că instanța de apel nu a luat în considerație prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă și nu a dat o apreciere cuvenită, bazată pe cercetarea multiaspectuală, nepărtinitoare, competentă și nemijlocită a tuturor materialelor cauzei. Totodată, consideră că intimatul Cernavca Valeriu nu a fost în drept de a intenta acțiunea respectivă dat fiind faptul că drepturile sale nu au fost în nici un mod lezate în sensul Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000 și art. 5 alin (1) din Codul de procedură civilă. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

3 Completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită, bazată pe cercetarea multiaspectuală, nepărtinitoare, competentă și nemijlocită a tuturor materialelor cauzei precum și aplicarea eronată a Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000 și art. 5 alin (1) din Codul de procedură civilă, nu pot fi reținute, deoarece sunt declarative și nu au suport legal, iar instanțele de judecată corect au ajuns la concluzia de a admite acțiunea parțial. Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Circumstanțele cauzei au fost determinate de instanțele de judecată și apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanța de recurs notează că Î.I.„Cotea Rodica” nu a invocat niciun argument în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Î.I.„Cotea Rodica” ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, 4 completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e Recursul declarat de Î.I.„Cotea Rodica” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 5