1ra-51/2018 — Art. 152 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 21 iunie 2016, Cașu Gavril a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 3 ani. Acțiunea civilă intentată de Guțanu Nicolae în partea încasării prejudiciului moral a fost admisă integral, fiind dispusă achitarea din contul lui Cașu Gavril în beneficiul lui Guțanu Nicolae suma de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. Acțiunea civilă în partea recuperării prejudiciului material, intentată de Guțanu Nicolae, a fost admisă în principiu, dar s-a dispus lăsarea spre soluționare în instanța civilă.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul Cașu Gavril la 19.10.2015, ora 19:00, în stradă, în apropierea brigăzii de tractoare din satul Negrea, raionul Hîncești, aflându-se în relații reciproc ostile cu Guțanu Nicolae, acționând cu intenție directă, cu scopul cauzării leziunilor corporale, i-a aplicat 1 multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului lui Guțanu Nicolae, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 684-D din 22 octombrie 2015: echimoză a părții laterale a cutiei toracice pe dreapta, dureri a coapsei și gambei piciorului drept, gambei piciorului stâng, fractură a falangelor proximale a degetelor 4 și 5 a mâinii drepte, leziuni care duc la dereglarea sănătății mai mult de 21 zile și se califică ca vătămări corporale medii. Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatul Cașu Gavril în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, - vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către inculpatul Cașu Gavril, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a sa de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, invocând că: - inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate. Însuși martorii audiați în ședința de judecată au declarat că partea vătămată, Guțanu Nicolae, este agresiv, consumă permanent băuturi alcoolice și generează deseori conflicte; - instanța nu a ținut cont de faptul ca toți martorii acuzării audiați în ședința de judecată l-au caracterizat negativ pe Guțanu Nicolae ca fiind o pesoană agresivă; - inculpatul Cașu Gavril a recunoscut faptul ca la data de 19.10.2015 a avut un conflict cu partea vătămată, acesta era în stare de ebrietate și l-a numit cu cuvinte necenzurate, motiv din care s-a iscat conflictul. După conflict, partea vătămată a plecat acasă și dacă inculpatul Cașu Gavril, i-ar fi cauzat leziuni medii după cum afirma partea vătămată, acesta anunța ambulanța, dar nu era să-l caute pe inculpat noaptea pe teritoriul brigăzii de tractoare cu toporul în mână. Mai mult, acesta i-a scos inculpatului lucrurile și le-a aruncat. Partea vătămata s-a adresat la poliție la data de 27.10.2015, după mai multe zile de la conflictul cu Cașu Gavril; - în cadrul procesului partea vătămată a solicitat încasarea din contul inculpatului a prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, pe care instanța l-a admis integral cu ce nu este de acord; - la aprecierea cuantumului prejudiciului moral în mărime de 10000 lei instanța nu a luat în considerare situația financiară precară a inculpatului, că are un salariu mic, că doar el este cel care întreține familia; - suma de 10 000 lei pentru inculpat este exagerată și nefondată, deoarece partea vătămată prin comportamentul său agresiv este cea care a inițiat conflictul și nu inculpatul, ea este un pericol pentru societate și nicidecum inculpatul care este caracterizat pozitiv este angajat în câmpul muncii și nu se află în conflicte cu vecinii; 2 - instanța de judecată în conținutul sentinței greșit a constatat că inculpatul anterior nu este judecat, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, fără a stabili circumstanțe atenuante conform art. 73 Cod penal; - declarațiile inculpatului în ședința de judecată au fost apreciate de către prima instanță critic și vin în concordanță cu declarațiile părții vătămate. Instanța nu a ținut cont de faptul că nici unul din martori nu a declarat ca a fost martor la conflictul dintre inculpat și partea vătămată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2016, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și a laturii civile, fiind pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță în această parte, prin care: Cașu Gavril a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia pe o perioadă de probațiune de 1 an, conform art. 90 Cod penal. A fost admisă acțiunea civilă intentată de Guțanu Nicolae către Cașu Gavril privind repararea prejudiciului material și moral, fiind dispusă încasarea din contul lui Cașu Gavril în beneficiului lui Guțanu Nicolae a prejudiciului material în sumă de 538,61 lei și a prejudiciului moral în mărime de 2000 lei, în rest acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată. În rest, sentința primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că starea de fapt și de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către prima instanță, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței, din considerentul că prima instanță a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului Cașu Gavril în baza dispozițiilor art. 152 alin. (1) Cod penal. La fel, instanța de apel a menționat că deși inculpatul Cașu Gavril nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, aceasta se confirmă prin următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice, ce coroborează între ele: - declarațiile părții vătămate Guțanu Nicolae din prima instanță; - declarațiile din prima instanță a martorilor Țigănașu Grigorii, Obleac Ecaterina, Guțanu Ana, Donică Piotr; - procesul-verbal de consemnare a plângerii orale din 27.10.2015 (f.d. 5); - procesul-verbal privind consemnarea celor constatate ( f.d. 6); - informația telefonică din 19.10.2015 (f.d. 8); 3 - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.10.2015 (f.d. 8); - raportul de expertiză medico-legală nr. 343 D din 06.11.2015, prin care s-a stabilit la partea vătămată Guțanu Nicolae, echimoză a părții laterale a cutiei toracice pe dreapta, dureri a coapsei și gambei piciorului drept, gambei piciorului stâng, fractură a falangelor proximale a degetelor 4 și 5 a mâinii drepte - leziuni care duc la dereglarea sănătății mai mult de 21 zile și se califică ca vătămări corporale medii. (f.d. 24). În ceea ce privește raționamentele invocate în cererea de apel de către inculpat precum că prima instanța nu a luat în considerare declarațiile martorilor acuzării audiați în ședința de judecată ca fiind o persoană agresivă care deseori generează conflicte, instanța de apel a notat că circumstanțele stabilite prin declarațiile martorilor denotă doar caracterizarea negativă a părții vătămate Guțanu Nicolae, nu și circumstanțele comiterii infracțiunii de către Cașu Gavril. Totodată, instanța de apel a respins alegațiile inculpatului Cașu Gavril, referitor la faptul că partea vătămată Guțanu Nicolae, nu a anunțat imediat ambulanța, specificând în acest sens că acestea nu probează lipsa elementelor componenței infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal în acțiunile lui Cașu Gavril . În același context, instanța de apel a atestat că acțiunile părții vătămate înainte de comiterea infracțiunii cât și după consumarea infracțiunii, agresivitatea manifestată de acesta, faptul că a aruncat lucrurile inculpatului probează doar comportamentul preinfracțional și postinfracțional al părții vătămate dar nu și lipsa faptei infracțiunii. La fel, instanța de apel a reținut în virtutea prevederilor art. 24 alin. (3) Cod de procedură penală, care indică că părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, că părților li-a fost explicată posibilitatea de a prezenta probe, însă inculpatul și apărătorul acestuia în ședința instanței de apel nu au prezentat careva probe care ar confirma versiunea lor, declarând că careva probe suplimentare nu au. De asemenea instanța de apel a conchis că starea de fapt reținută și de drept apreciată, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel. Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare. Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului Cașu Gavril, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și motivele invocate de inculpat în cererea de apel, instanța de apel verificând legalitatea individualizăiii pedepsei 4 aplicate în privința inculpatului, a constatat că prima instanță nu a acordat deplină atenție prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal. Astfel, instanța de apel a concluzionat că la aplicarea pedepsei prima instanță nu a ținut cont în totalitate de cele trei principii care urmează a sta la baza numirii sancțiunii penale. Prin urmare, deși instanța de apel a considerat că prima instanță a stabilit corect tipul pedepsei penale – închisoarea, ca cea care ar asigura cel mai elocvent realizarea scopului pedepsei penale. Totuși, aceasta nu a determinat corect mărimea pedepsei penale stabilită în virtutea circumstanțelor atenuante stabilite pe parcursul examinării prezentei cauze penale. În continuare, instanța de apel a remarcat că conform părții descriptive a sentinței, prima instanță s-a bazat la individualizarea pedepsei pe persoana inculpatului, motivul comiterii infracțiunii, circumstanțele comiterii infracțiunii, fără ca prima instanță să rețină careva circumstanțe atenuante sau agravante în persoana inculpatului. La acest capitol, a notat că în conformitate cu prevederile art. 76 lit. g) Cod penal, la stabilirea pedepsei se consideră circumstanțe atenuante ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea. În acest context, instanța de apel a indicat că pe parcursul examinării prezentei cauze penale în ordine de apel a stabilit că anume acțiunile ilegale și amorale manifestate prin adresarea către inculpatul Cașu Gavril, cu cuvinte necenzurate au provocat săvârșirea infracțiunii (provocarea vătămărilor medii a integrității corporale sau a sănătății) de către inculpatul Cașu Gavril. Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță trebuia să recunoască acțiunile ilegale sau imorale ale victimei care au provocat infracțiunea ca o circumstanță atenuantă și să țină cont de ele la individualizarea pedepsei, fapt care a fost ignorat de aceasta. Totodată, instanța de apel a menționat că prima instanță nu a reținut în persoana inculpatului Cașu Gavril, circumstanța atenuantă de la art. 76 lit. a) Cod penal și anume săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, deoarece infracțiunea săvârșită de inculpat se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave. La fel, instanța de apel a notat că prima instanță la individualizarea pedepsei nu a luat în considerare caracterizarea pozitivă a inculpatului, faptul că acesta este veteran de război și a fost onorat cu mai multe medalii și a aplicat față de inculpatul Cașu Gavril, pedeapsa cea mai aspră și aproape de limita maxima prevăzută de sancțiunea art. 152 alin. (1) Cod penal. Subsidiar, s-a menționat că termenul de probă de 3 ani stabilit de prima instanță în privința inculpatului Cașu Gavril este nefondat. 5 Mai mult, instanța de apel a notificat că prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 138 din data de 03.12.2015, în vigoare din data de 31.12.2015, articolul 90 Cod penal la alineatele (1), (2), (7), (8), (9), (10) și (11), cuvintele „termenul de probă”, în toate cazurile, s-a substituit cu cuvintele „perioada de probațiune” sau, după caz, „termenul de probă”, iar din conținutul normei art. 89 alin.(3) Cod penal, rezultă că doar militarilor li se aplică termenul de probă iar celorlalte persoane în privința cărora s-a dispus liberarea de pedeapsa penală li se aplică probațiunea, prin urmare instanța de apel a reținut că prima instanță incorect la suspendarea executării pedepsei aplicate în privința inculpatului Cașu Gavril, a stabilit termenul de probă și nu perioada de probațiune, cum prevede dispoziția art. 90 Cod penal. În consecință, instanța de apel a reținut în calitate de circumstanțe atenuante la stabilirea pedepsei săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave și ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, care au provocat infracțiunea, fără a fi constatate circumstanțe agravante. De asemenea, instanța de apel la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei sub formă de 1 an închisoare în privința lui Cașu Gavril a menționat că ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite - inculpatul a comis o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor nai puțin grave din interpretarea sistemică a prevederilor art. 152 alin. (1) și art. 16 Cod penal, de persoana celui vinovat - care se caracterizează pozitiv în societate și la serviciu, este veteran de război, fiind decorat cu medalii, nu are antecedente penale, nefiind anterior condamnat. La fel, instanța de apel a indicat că nici în cadrul cererii de apel și nici în ședința de judecată, inculpatul Cașu Gavril nu a pledat în favoarea aplicării unei sancțiuni sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, motiv din care a considerat inoportună aplicarea unei astfel de pedepse. Mai mult, instanța de apel a considerat că reieșind din circumstanțele cazului și ținând cont de scopul pedepsei penale, anume, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, de motivele expuse supra, de personalitatea inculpatului, este posibilă corectarea și reeducarea inculpatului fără izolarea reală de societate. Astfel, instanța de apel a conchis că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală în privința lui Cașu Gavril, nu poate fi atins decât prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii stabilite lui Cașu Gavril pe o perioadă de probațiune de 1 an, în condițiile art. 90 Cod penal. Subsidiar, instanța de apel a menționat că inculpatul Cașu Gavril critică sentința primei instanțe și în latura civilă, în privința cărui fapt, instanța de apel a 6 atestat că motivele invocate de apelant sunt fondate, iar soluția primei instanțe în această parte este nefondată. În acest sens, instanța de apel a punctat că având la dispoziție o suma exactă solicitată de către partea vătămată Guțanu Nicolae, ca prejudiciu material cauzat prin infracțiunea săvârșită de către inculpatul Cașu Gavril, fără careva temeiuri legale, prima instanță nu a soluționat acțiunea civilă în fond, admițând-o însă în principiu. La acest capitol, instanța de apel a notat că prima instanță și-a motivat soluția în vederea admiterii în principiu a solicitării privind încasarea prejudiciului material pe motiv că în procesul examinării procesului penal, reclamantul nu a prezentat probe ce ar demonstra cuantumul despăgubirilor solicitate. Instanța de apel a stabilit că din materialele cauzei penale rezultă că partea vătămată la acțiunea civilă a anexat probele de care dispunea, iar în cadrul proceselor verbale ale ședinței de judecată, partea vătămată nu a solicitat prezentarea unor probe suplimentare. Instanța de apel a mai făcut referire și la dispoziția art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală, modificat prin Legea nr. 152 din 01.07.2016, în vigoare din 01.08.2016, potrivit căruia, odată cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă. La fel, instanța de apel a reținut că în legătură cu vătămarea sănătății, partea vătămată a invocat suportarea prejudiciului material exprimat prin prețul puloverului deteriorat de 200 lei, a pantalonilor deteriorați la prețul de 120 lei, medicamentelor la prețul de 681,61 lei, cheltuieli pentru deplasări în mărime de 330 lei și prejudiciul moral în mărime de 10000 lei. Din bonurile de plată a medicamentelor, instanța de apel a atestat că partea vătămată a suportat cheltuieli ca urmare a leziunilor suportate și pentru efectuarea expertizei medico-legale în mărime de 538,61 lei. La acest capitol, instanța de apel a indicat că nu se reține bonul pe suma de 200 lei, dat fiind faptul că de pe acesta este tăiată data efectuării achiziției. Astfel, în speță nu este posibilă stabilirea legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul material suferit în mărime de 200 lei și vătămările suportate de partea vătămată. Mai mult, instanța de apel nu a luat în considerare nici certificatul prezentat de SRL ,,Viless”, care confirmă că un pulover costă 210 lei, iar o pereche de pantaloni 125 lei, deoarece la materialele dosarului nu au fost prezentate careva probe care ar atesta genul de activitate al persoanei juridice în cauză. În plus, din materialele cauzei penale, instanța de apel a conchis că nu rezultă că părții vătămate i-au fost deterioarate hainele, iar partea vătămată nu a prezentat careva probe că ar fi suportat careva cheltuieli de transport. Astfel, instanța de apel a concluzionat că din contul lui Cașu Gavril în beneficiul lui Guțanu Nicolae urmează a fi încasat prejudiciul material în mărime de 538,61 lei. 7 În ce privește solicitarea părții vătămate Guțanu Nicolae, privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, instanța de apel a considerat-o parțial întemeiată. La acest aspect, instanța de apel a indicat că prin cauzarea vătămărilor corporale părții vătămate de către inculpatul Cașu Gavril, i-a fost cauzat un prejudiciu moral. Totodată, instanța de apel a considerat că suma pretinsă de partea vătămată și încasată de prima instanță în mărime de 10000 lei este una exagerată. În acest sens, instanța de apel a notat că prima instanță la aprecierea cuantumului prejudiciului moral nu a luat în considerare caracterul și gravitatea suferințelor fizice cauzate persoanei vătămate, gradul vinovăției autorului prejudiciului, personalitatea inculpatului cât și comportamentul pre și postinfracțional al părții vătămate. Ca urmare, instanța de apel a conchis că oportun și adecvat, luând în considerare aceste circumstanțe, de a încasa de la Cașu Gavril în beneficiul părții vătămate Guțanu Nicolae, prejudiciul moral în mărime de 2000 lei.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar depus la 11 septembrie 2017, de către partea vătămată Guțanu Nicolae cu avocatul Cernicov Andrei, care fără a indica nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe fără modificări, invocând că: - despre decizia instanței de apel partea vătămată Guțanu Nicolae a aflat accidental în luna iulie 2017, dorind să se intereseze despre recuperarea pagubei pricinuite de către Cașu Gavril în urma infracțiunii. Aflând că a fost diminuat prejudiciul încasat, beneficiarul Guțanu Nicolae s-a adresat la Consiliul Național de Asistență Juridică Garantată de Stat, pentru apărarea intereselor sale, întrucât este o persoană în etate și venitul său nu-i permite angajarea unui avocat; - deoarece nu există careva probe ce ar demonstra că Guțanu Nicolae a aflat mai devreme despre existența deciziei contestate, dar și ținând cont de faptul că la examinarea cauzei respective în ordine de apel partea vătămată nu a fost prezentă, este întemeiată solicitarea de repunere în termen a recursului; - cu referire la circumstanțele constatate de către instanța de apel, consideră că au fost admise anumite încălcări de ordin procesual și material, care ar putea influența decizia contestată; - instanța de apel a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa părții vătămate, reieșind din faptul că interesele acestuia sunt apărate de procuror. În atare situație partea vătămată nu a avut parte la judecarea cauzei în ordine de apel, iar acuzatorul de stat, fiind parte distinctă în cadrul unui proces penal, procesual nu poate substitui atribuțiile părții vătămate fie a apărătorului acesteia. În consecință, partea vătămată Guțanu Nicoale nu a avut posibilitate să se expună în privința 8 argumentelor prezentate de către inculpatul Cașu Gavril și nu a avut posibilitatea să- și susțină poziția, inclusiv în ceea ce ține de pretențiile penale și civile ale apelantului, astfel fiindu-i lezat dreptul de a participa la un proces contradictoriu; - instanța de apel s-a expus integral asupra acțiunii civile înaintate de către partea vătămată, a apreciat critic anumite probe ce țin de compensarea cheltuielilor pentru deteriorarea bunurilor, conducându-se exclusiv de argumentele apelantului și l-a privat integral pe Guțanu Nicolae de posibilitatea de a cere instanței compensarea cheltuielilor pentru tratament în urma acțiunilor violente ale infractorului, astfel micșorând în mod considerabil suma prejudiciului moral stabilită de prima instanță; - potrivit standardelor CEDO, principiul de satisfacție echitabilă se aplică în mod automat atunci când constată o violare a unui drept garantat de Convenție sau de protocoalele sale. Potrivit art. 24 din Constituție, statul garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și psihică; - instanța de apel, fără a intra în estența faptei comise, a decis încasarea unei sume de 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral, sumă care este sub limita salariului minim pe economie, și care în nici un mod nu ar putea acoperi prejudiciile cauzate victimei, cu atât mai mult cele de tratament și reabilitare; - instanța de apel a făcut o apreciere a cazului cu o tentație de ameliorare a situației infractorului, fără a-i respecta drepturile fundamentale ale părții vătămate la o satisfacție echitabilă; - deoarece Cașu Gavril nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, și mai mult a acuzat partea vătămată de comportament agresiv, pedeapsa penală aplicată de către instanța de apel nu își va atinge scopul, deoarece este prea blândă.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, au depus referințe: 7.1. Procurorul, care pledează pentru inadmisibilitea acestuia, din motiv că este declarat peste termen. Astfel, acesta indică că de către recurent nu a fost respectat termenul de 30 de zile de contestare cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, stabilit în art. 422 Cod de procedură penală, fără a fi invocate argumente plauzibile privind depunerea tardivă a contestației, din moment ce decizia motivată a instanței de apel fiind pronunțată la 31.10.2016, iar copiile de pe aceasta au fost expediate părților, iar recursul a fost depus la oficiul poștal la 11.09.2017 (f.d. 164). 7.2. Avocatul Spînu Ludmila în numele inculpatului Cașu Gavril, care pledează pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind declarat peste termen. În acest sens menționează că partea vătămată abuză de drepturile sale, ducând instanța în eroare în privința faptului că nu a cunoscut despre decizia contestată, deoarece la 22.11.2016, acesta prin recipisa scrisă personal, a refuzat să primească careva mijloace bănești de la Cașu Gavril, dispuse de a fi încasate prin decizia instanței de 9 apel, deoarece nu era de acord cu această sumă, totodată notează că recipisă a fost întocmită în prezența șefului de post al IP Hîncești. Mai mult, invocă că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat normele procedurale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, ținând seama de opiniile expuse în referințe, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este declarat peste termen. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. La caz, se reține că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2016, a fost pronunțat la 03 octombrie 2016 în prezența procurorului și în lipsa inculpatului Cașu Gavril și a părții vătămate Guțanu Nicolae care nu s-au prezentat din motive necunoscut, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 126), în aceeași zi fiind comunicată și data pronunțării deciziei integrale – 31.10.2016, modul și termenul de atac a deciziei. Astfel, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel pronunțată integral la 31 octombrie 2016, curge de la această dată. În acest context, Colegiul penal reține că la 11 septembrie 2017, conform ștampilei oficiului poștal pe plic (f.d. 164), partea vătămată Guțanu Nicolae cu avocatul său Cernicov Andrei declară recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, peste termenul legal de declarare a recursului ordinar prevăzut de lege, fără a invoca argumente întemeiate privind depunerea tardivă a recursului. Mai mult, deși în recurs se invocă că nu există careva probe ce ar demonstra că partea vătămată Guțanu Nicolae a aflat mai devreme despre existența deciziei contestate, și că partea vătămată nu a fost prezentă la examinarea cauzei în ordine de apel și instanța de apel neîntemeiat a dispus examinarea cauzei în lipsa părții vătămate, Colegiul penal conchide că nu pot fi acceptate, or potrivit materialelor cauzei și anume avizul de recepție a citației (f.d. 116), partea vătămată Guțanu Nicolae a fost citată legal pentru a participa la ședințele de judecată din instanța de apel în cauza penală privindu-l pe Cașu Gavril, însă după cum rezultă din procesul-verbal al 10 ședințelor de judecată din instanța de apel, acesta nu s-a prezentat, deși a fost citat legal, fără a se justifica prin careva motive. Totodată, conform materialelor cauzei (f.d. 151), din motiv că nu s-a prezentat la pronunțarea deciziei integrale, copia deciziei integrale a fost expediată părții vătămate Guțanu Nicolae la 04 noiembrie 2016. Se mai invocă, că din recursul ordinar declarat (f.d. 160), rezultă că despre decizia atacată în prezent, partea vătămată Guțanu Nicolae a aflat în luna iulie 2017, pe când recursul ordinar l-a declarat pe 11 septembrie 2017, evident cu încălcarea termenului de atac prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală – 30 de zile. În acest sens, Colegiul penal statuează că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Prin urmare, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat la 11 septembrie 2017 de către partea vătămată cu avocatul său, împotriva deciziei instanței de apel din 03 octombrie 2016, este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Guțanu Nicolae cu avocatul Cernicov Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Cașu Gavril Xxxxx, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 07 februarie 2018. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 11