1ra-189/2018 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-189/2018 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-189/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 28

aprilie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

septembrie 2017, declarat de inculpata

Moroșanu Mariana XXXX, născută la

XX XXXX XXXX, originară și locuitoare a r-nului

XXXXX, s. XXXXX, str. XXXXX XX, cetățeancă a

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.10.2014 – 28.04.2017,

instanța de apel: 26.06.2017 – 20.09.2017,

instanța de recurs: 13.12.2017 – 17.01.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Mariana a fost condamnată în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 3 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 3 ani.

De la inculpată s-a încasat în beneficiul Cristinei Polevoi prejudiciul moral

de 10.000 lei.

1

Moroșanu Mariana, aflându-se într-un loc public, și anume, în biroul Școlii

Republicane de Hipism și Pentatlon Modern din str. Calea Orheiului 90, mun.

Chișinău, fără careva motive întemeiate, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică, exprimând o vădită lipsa de respect față de societate, prin

obrăznicie deosebită, în prezența mai multor persoane, exprimându-se cu cuvinte

necenzurate, a agresat-o pe Polevoi Cristina, trăgând-o de păr și lovind-o cu capul

de masă, impunând-o să stea în genunchi, scuipând-o în față, umilindu-i acesteia

onoarea și demnitatea, și cauzându-i în rezultat, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 1449/D din 25.06.2014, vătămări corporale neînsemnate,

exprimate prin echimoze la nivelul membrelor superioare, sistând totodată

temporar activitatea normală a școlii sus indicate.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că a activat

la școala de hipism în calitate de contabil-șef din anul 2007. La 14.11.2014, a

plecat la școala de hipism pentru a primi salariul restant după eliberarea din

funcție. După încasarea salariului, a mers din contabilitate în anticameră pentru a

efectua un apel telefonic. Acolo, la masă stătea Polevoi Cristina, fiind stresată. S-a

apropiat să telefoneze, iar Cristina Polevoi s-a izbit cu scaunul în spate și a căzut

jos. Pentru a se putea apropia de telefon urmă să treacă prin spatele Cristinei și

după care să se apropie de masă. Pe Polevoi Cristina nu a atins-o. După, a intrat

Natalia Braga și a ridicat-o pe Cristina Polevoi de jos, ieșind din birou.

Totodată, vinovăția inculpatei este integral dovedită prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată Polevoi Cristina a declarat că în jurul orelor 10:00-

11:00 se afla la locul de muncă, în anticamera școlii de hipism. Inculpata fără nici

un motiv s-a apropiat de masa la care stătea, a apucat-o de păr și a lovit-o cu capul

de masă, după aceasta a dat-o în partea opusă, ea căzând cu tot cu scaun jos. În acel

moment era însărcinată. După ce s-a ridicat de jos, inculpata, împingând-o, îi

spunea să stea în genunchi, iar la întrebarea ce i-a făcut, i-a răspuns că este pentru

faptul că a spus minciuni, apoi i-a zis că o va arunca peste geam, de la etajul doi,

după care a scuipat-o în față. Contabila Natalia Braga a intrat în anticameră, fiindcă

a auzit zgomot, a văzut cum ea stătea jos și a încercat să o liniștească pe inculpată.

Întrucât era stresată nu-și amintește ce i-a spus Natalia Braga inculpatei. Pe

parcursul conflictului, activitatea școlii a fost sistată, poliția a fost chemată de către

Golub Galina. Ulterior a plecat acasă, deoarece se simțea rău. În două zile s-a

adresat pentru a efectua un control medical, deoarece se simțea rău. Susține

acțiunea civilă în partea prejudiciului moral în mărime de 10.000 lei, deoarece a

fost ofensată.

Martorul Golub Galina a explicat că în sediul școlii s-a întâlnit cu Polevoi

Cristina care plângea. Ajungând în biroul său, a venit și inculpata care dorea să

vorbească, să rezolve o problemă, acesta era supărată. A sărit la bătaie, era agresivă

și a intrat în contabilitate pentru a suna la poliție. În anticameră se afla Gorincioi și

Braga. Ținea de ușă, deoarece inculpata se afla în anticameră și trăgea ușa, fiind

2

speriată de comportamentul ei. După ce inculpata a plecat, a luat pastile și s-a

calmat.

Martorul Braga Natalia a declarat, că a auzit zgomot în anticameră, de parcă

ceva greu a căzut jos. Ulterior a auzit vocile inculpatei și Cristinei Polevoi. A ieșit

din birou în anticameră să vadă ce se întâmplă și a observat-o pe Cristina cu tot cu

scaun la podea. Inculpata se afla lângă Cristina și îi vorbea ceva. A văzut cum

inculpata o trăgea de păr pe Cristina Polevoi. A reușit să o ridice pe Cristina de jos

și să o scoată din birou. Inculpatei i-a spus să se liniștească, după care și aceasta a

plecat din anticameră. Peste vreo 4-5 minute inculpata a revenit. În anticameră a

venit și Galina Golub. Între acestea două s-a iscat o ceartă. Inculpata a început să

sară la bătaie, probabil dorea să o tragă de păr pe Galina Golub. A împins-o în

biroul său pe doamna Golub, iar ultima nu-i permitea inculpatei să intre. În

anticameră intra-se și Gorincioi Alexandru, care la fel i-a spus inculpatei să se

liniștească.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1449/D din 25 iunie 2014,

la Polevoi Cristina s-a constatat echimoze la nivelul membrelor superioare, care

puteau fi produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca vătămare neînsemnată.

De stabilit cu certitudine poziția persoanei agresate și agresorului în momentul

cauzării leziunilor corporale nu este posibil. Producere leziunilor corporale în

rezultatul căderii corpului de la propria înălțime puțin probabil. Regiunile

anatomice unde sunt localizate leziunile corporale depistate sunt accesibile pentru

mâna proprie. De stabilit cu certitudine câte lovituri au fost aplicate nu este posibil.

În momentul cauzării s-a acționat cu o suficiență putere pentru producerea lor.

Astfel, a avut loc o încălcare grosolană a ordinii publice care exprimă o

vădită lipsă de respect față de societate manifestată prin acțiuni intenționate ale

inculpatei ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care au fost

încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către inculpată, prin necuviință,

neobrăzare, comportament batjocoritor față de partea vătămată și cei din jur.

Incidentul a avut loc într-un loc public, și anume la Școala Republicană de

Hipism și Pentatlon Modern, situată pe str. Calea Orheiului 90, mun. Chișinău, și

la care au asistat mai multe persoane, fiind încălcată grosolan ordinea publică și

având loc o vădită lipsă de respect, față de partea vătămată Polevoi Cristina și alte

persoane, reieșind din declarațiile părții vătămate și martorilor. Acțiunile inculpatei

întrunesc semnele calificative ale huliganismului, fiind stabilit, că inculpata a

aplicat violența asupra părții vătămate Polevoi Cristina, fapt confirmat prin

declarațiile martorilor și raportul de expertiză medico-legală.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, ca

huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor acțiuni care, prin conținutul lor,

se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpata a comis o infracțiune

mai puțin gravă, că nu s-au stabilit circumstanțe atenuante și agravante.

3

Totodată, instanța a reținut că nu s-a constatat acceptul inculpatei privind

executarea pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității, iar stabilirea

pedepsei sub formă de amendă nu își va atinge scopul or, inculpata prin ignorarea

citării de a se prezenta în fața instanței de judecată de multiple ori, cât și

comportamentul său disprețuitor față de participanții la proces, nu a conștientizat

consecințele faptelor comise și nu și-a schimbat atitudinea față de valorile ocrotite

de legea penală.

Inculpata nu are antecedente penale, este la prima abatere privind încălcarea

legii penale, fiind necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării ei.

Infracțiunea comisă de inculpată, a adus atingere atât onoarei și demnității,

cât și integrității corporale și sănătății părții vătămate, astfel prin însăși natura

faptei, s-au cauzat suferințe psihice, mai mult, partea vătămată fiind însărcinată,

aflându-se la locul de muncă, în rezultatul acțiunilor inculpatei i-a fost cauzat stres

și frustrare, stare de insecuritate, respectiv urmează a fi încasat din contul

inculpatei în beneficiul ei prejudiciu moral în mărime de 10.000 lei.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, cu micșorarea cuantumului prejudiciului moral.

Apelanta invocat că acuzarea nu a demonstrat vinovăția inculpatei, fiind

pedepsită pe presupuneri.

Niciun martor nu a comunicat că ar fi văzut cum inculpata i-ar fi aplicat

lovituri lui Polevoi Cristina, sau ar fi împins-o de pe scaun. Toți martorii susțin că

ar fi auzit un zgomot puternic, sau ar fi văzut numai cum Polevoi Cristina stătea

căzută jos, dar nimeni nu a observat nemijlocit procesul de cădere.

Instanța i-a aplicat inculpatei o pedeapsă prea aspră pentru fapta imputată.

Totodată, instanța nu a motivat admiterea acțiunii civile și încasarea din

contul inculpatei a unui prejudiciu moral atât de mare în comparație cu gravitatea

faptei infracționale, și ținând cont de leziunile corporale depistate la partea

vătămată.

Suma solicitată de către partea vătămată cu titlu de prejudiciu moral

depășește cu mult standardele recomandate de CtEDO pentru țara noastră.

3.1. Inculpata la fel a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitată, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

Apelanta invocat că martorul Braga Natalia a declarat că în momentul când

Polevoi Cristina se afla jos avea părul prins, iar după ce a fost trasă de păr avea

părul ciufulit, fapt ce pune la îndoială că partea vătămată a fost trasă de păr de către

ea, deoarece din declarațiile acesteia rezultă că a fost trasă de păr până a cădea jos,

ce constituie o neconcordanță în raport cu ce menționează martorul Braga N.

Mărturiile lui Golub Galina nu au relevanță, deoarece a declarat cele auzite

de la Braga Natalia și Polevoi Cristina.

Aprecierea instanței asupra raportului de expertiză din 25.06.2014, a fost una

superficială, fără a intra în esență.

4

Expertul a răspuns destul de clar că echimozele nu puteau fi produse la

căderea de la propria înălțime, dar regiunile anatomice unde sunt localizate

leziunile corporale depistate sunt accesibile pentru mâna proprie. Totodată nu a

fost posibil de stabilit poziția persoanei agresate și a agresorului.

Conform declarațiilor părții vătămate aceasta a fost trasa de păr și lovită cu

capul de masa, în scop de apărare a pus mâinile la față după care a căzut jos, prin

urmare acesteia nu i-au fost aplicate lovituri pe membrele superioare, luând în

considerație concluziile expertizei din 25 iunie 2014. Un alt aspect este că raportul

de constatare medico-legală din 15 aprilie 2014 a fost efectuat cu întârziere (4

zile), timp în care puteau fi cauzate echimozele de pe membrele superioare.

Instanța de fond a dat o apreciere eronată probelor administrate. Acestea

demonstrează că nu a fost încălcată grosolan ordinea publică. Chiar și dacă am

admite o asemenea situație acțiunile ei pot fi considerate fiind îndreptate direct

împotriva părții vătămate, fără aplicarea violenței și folosirea cuvintelor

necenzurate. Din declarațiile martorilor rezultă că conflictul nu a durat mai mult de

3-4 minute, ce denotă că acțiunile ei nu au fost îndreptate spre încălcarea ordinii

publice. Activitatea instituției nu a fost periclitată după cum menționează acuzarea,

fapt confirmat prin lipsa unui act eliberat de către IP Școala de Hipizm și Pentatlon

Modern.

Mai mult, în cazul dat n-a persistat tulburarea ordinii publice, n-a fost

prezentă societatea, în afară de persoanele implicate în conflict, și nu a avut loc o

vădită lipsă de respect față de societate, ce denotă lipsa elementelor infracțiunii de

huliganism.

Acțiunile ei au fost determinate nu de motive huliganice, ci de motive

personale, deci acțiunile date urmează a fi calificate ca acțiuni contra persoanei și

nu pot fi considerate drept acțiuni ce atentează la ordinea publică în sensul art. 287

Cod penal.

Fapta incriminată nu întrunește, sub aspectul laturii obiective și subiective,

elementele infracțiunii de huliganism.

Polevoi Cristina nu a adus argumente clare privind solicitarea prejudiciului

moral în sumă de 10.000 lei, conform prevederilor art. 1423 Cod civil. Mai mult,

acțiunea civilă înaintată nu corespunde cerințelor legale prevăzute de art. 221 CPP.

Deși Polevoi Cristina a indicat în cererea numele pârâtei - Moroșanu Mariana, nu a

indicat de la cine solicită încasarea pretinsei sume, care este una exagerată.

Fără o motivare clară, instanța a stabilit o pedeapsă maximă și a dispus

încasarea prejudiciului moral în mărime de 10.000 lei, conform solicitării părții

vătămate.

septembrie 2017, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că lipsesc careva dubii care ar pune la îndoială

vinovăția inculpatei în comiterea faptei incriminate, astfel că la acest capitol se

rețin drept declarative argumentele apărării că învinuirea nu este confirmată prin

probe, iar apelurile declarate conțin doar unele opinii asupra probelor administrate,

fără careva argumente concrete în sensul cerințelor privind achitarea inculpatei.

5

Soluția instanței de fond privind vinovăția inculpatei este pe deplin

justificată, or, vina acesteia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1)

Cod penal, este dovedită integral prin probele administrate, ținând cont de

prevederile art. 95, 100 și art. 101 CPP.

Partea vătămată Polevoi Cristina a declarat că inculpata, fără niciun motiv s-

a apropiat de masa la care stătea, a apucat-o de păr și a lovit-o cu capul de masă,

după aceasta s-a dat în partea opusă și a căzut cu tot cu scaun jos. În acel moment

era însărcinată. Apoi, după ce s-a ridicat de jos, inculpata împingând-o, îi spunea să

stea în genunchi, iar la întrebarea ce i-a făcut, inculpata a răspuns că este pentru

faptul că a spus minciuni, apoi i-a zis că o va arunca peste geam, de la etajul doi,

după care a scuipat-o în față și a lăsat-o să iasă din anticamera. Contabila Natalia

Braga a intrat în anticameră, fiindcă a auzit zgomot, aceasta a văzut-o cum stătea

jos și a încercat să o liniștească pe inculpată. În cadrul urmăririi penale a fost

chemată de două ori la confruntare, inculpata nu s-a prezentat, deși cunoștea despre

faptul că urma să se prezinte. La incident a fost prezentă ea, Braga Natalia și

inculpata.

Martorul Golub Galina a relatat că, în biroul său, a venit și inculpata care

dorea să vorbească, să rezolve o problemă, aceasta era supărată. Aceasta a sărit la

bătaie, era agresivă. A intrat în contabilitate pentru a suna la poliție. Fiind speriată,

ținea de ușă, deoarece inculpata se afla în anticameră și trăgea ușa. După ce

inculpata a plecat, a luat pastile și s-a calmat.

Martorului Braga Natalia a declarat că a auzit zgomot, de parcă ceva greu a

căzut jos. Ulterior a auzit voci, care aparțineau inculpatei și Cristinei Polevoi. Când

a ieșit din birou în anticameră să vadă cele întâmplate, a observat-o pe Cristina cu

tot cu scaun la podea. Inculpata se afla lângă Cristina și îi vorbea ceva. A văzut

cum inculpata o trăgea de păr pe Cristina Polevoi. A reușit să o ridice pe Cristina

de jos și să o scoată din birou, unde a plecat nu cunoaște. Inculpatei i-a spus să se

liniștească, după care și aceasta a plecat din anticameră. Peste vreo 4-5 minute

inculpata a revenit. Tot în anticameră a venit și Galina Golub. Între acestea două s-

a iscat o ceartă, motivul cerții nu îl cunoaște. Inculpata a sarit la bătaie, probabil

dorea să o tragă de păr pe Galina Golub. A împins-o în biroul său pe doamna

Golub și nu îi permitea inculpatei să intre. Cristina Polevoi când se afla jos avea

părul prins, iar după ce a fost trasă de păr, era ciufulită.

Instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

La caz, inculpata nu s-a limitat doar la tragerea de păr a părții vătămate, dar

și a lovit-o cu capul de masă, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate

Polevoi Cristina, dar și prin declarațiile martorului Braga Natalia, or, atât partea

vătămată, cât și martorul dat au confirmat obrăznicia deosebită a inculpatei,

exprimată prin impunerea Cristinei Polevoi să stea în genunchi, scuipând-o în față

și umilindu-i onoarea și demnitatea.

6

Inculpata trăgând-o de păr pe partea vătămată Polevoi Cristina, și lovind-o

cu capul de masă, a manifestat un comportament obraznic față de ultima, acțiunile

acesteia au fost curmate de martorul Braga Natalia, care a declarat că în momentul

când a ieșit din birou în anticameră să vadă cele întâmplate, a observat-o pe

Polevoi Cristina cu tot cu scaun la podea, inculpata se afla lângă aceasta și îi

vorbea ceva. A văzut cum inculpata o trăgea de păr pe Cristina Polevoi. A reușit să

o ridice pe Cristina de jos și să o scoată din birou, unde a plecat nu cunoaște.

Inculpatei i-a spus să se liniștească, după care și aceasta a plecat din anticameră.

În rezultat, prin acțiunile inculpatei manifestate prin lovire cu capul de masa

pe partea vătămată, ultima căzând jos cu scaunul, ulterior, impunerea acesteia să

stea în genunchi, în cele din urmă, partea vătămată s-a soldat cu leziuni, iar potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 1449/D din 25 iunie 2014, la Polevoi

Cristina s-au stabilit echimoze la nivelul membrelor superioare, care puteau fi

produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, se califică ca vătămare neînsemnată. Producerea

leziunilor corporale în rezultatul căderii corpului de la propria înălțime este puțin

probabilă.

Este neîntemeiat argumentul inculpatei că declarațiile părții vătămate

Polevoi Cristina constituie o neconcordanță în raport cu cele menționate de

martorul Braga Natalia. Or, în acest sens, se reține că partea vătămată Polevoi

Cristina a menționat clar că, inculpata a apucat-o de păr și a lovit-o cu capul de

masă, după aceasta a dat în partea opusă și a căzut cu scaunul jos. Apoi, după ce s-

a ridicat de jos, inculpata împingând-o îi spunea să stea în genunchi, după care a

scuipat-o în față și a lăsat-o să iasă din anticamera.

Astfel, declarațiile părții vătămate sunt veridice, de vreme ce acestea

declarații corespund cu cele menționate de martorul Braga Natalia, care în

consecință a și menționat că inculpata a aplicat violență față de partea vătămată,

care s-a ales cu leziuni, fapt confirmat și prin raportul de expertiză.

Este nefondată opinia avocatului că urmează a fi suspus criticii raportul de

expertiză din 25 iunie 2014, din care rezultă că, echimozele părții vătămate nu

puteau fi produse la căderea de la propria înălțime, dar regiunile anatomice unde

sunt localizate leziunile corporale depistate sunt accesibile pentru mâna proprie.

Totodată nu a fost posibil de stabilit poziția persoanei agresate și a agresorului. Or,

potrivit raportului de expertiză, la partea vătămată Polevoi Cristina s-a constatat

echimoze la nivelul membrilor superioare, expertul a conchis că acestea puteau fi

produse în rezultatul acțiunilor traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțelor indicate, calificându-se ca vătămare neînsemnată.

Sunt declarative afirmațiile apărării că raportul de constatare medico-legală

din 15 aprilie 2014 a fost efectuat cu mare întârziere de 4 zile, timp în care posibil

intenționat, puteau fi cauzate echimozele de pe membrele superioare. Astfel, deși

într-adevăr raportul de constatare medico-legală a fost efectuat la data de

15.04.2014, cu 4 zile mai târziu de la comiterea faptei imputate inculpatei, faptul

dat nu constituie temei de a considera că partea vătămată Polevoi Cristina și-ar fi

provocat desinestătător careva leziuni corporale. Prin raportul de constatare

7

medico-legală s-a stabilit că partea vătămată s-a ales cu leziuni care se califică ca

vătămări neînsemnate, și totodată, prin declarațiile atât părții vătămate, cât și a

martorului se probează faptul aplicării de către inculpată a violenței față de Polevoi

Cristina, pe când partea apărării pretinzând că partea vătămată singură și-a

provocat leziuni în intervalul de timp, după 11.04.2014 până la 15.04.2014, nu a

prezentat careva probe concludente și pertinente pentru confirmarea opiniei

invocate, prin urmare această afirmație a fost înaintată doar cu scopul inducerii

instanței în eroare și eschivării inculpatei de răspundere penală pentru fapta

infracțională comisă.

Prin „acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică” se înțelege fapta

săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în

acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice,

tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Sunt nefondate afirmațiile inculpatei cu privire la lipsa laturii obiective a

infracțiunii, adică, pretinsul fapt că ea nu a încălcat grosolan ordinea publică,

având în vedere că activitatea instituției nu a fost periclitată. La fel sunt nefondate

și afirmațiile inculpatei că pe caz nu a persistat tulburarea ordinii publice, nu a fost

prezentă societatea, în afară de persoanele implicate în conflict și nu a avut loc o

vădită lipsă de respect față de societate, ce denotă lipsa elementelor infracțiunii de

huliganism.

Astfel, în cazul respectiv, nu se poate conchide că infracțiunea comisă de

inculpată nu a fost comisă în loc public, or, conflictul a avut loc în biroul Școlii

Republicane de Hipism și Pentatlon Modern din str. Calea Orheiului 90, mun.

Chișinău, care la rândul său este un loc public, și incidentul fiind auzit de către

martorul Braga Natalia, care a declarat că după ce inculpata a ieșit din birou, peste

5 minute a auzit zgomot, de parcă ceva greu a căzut jos. Ulterior a auzit voci, care

aparțineau inculpatei și Cristinei Polevoi.

Mai mult, martorul a specificat clar că atunci când a ieșit din birou să vadă

cele întâmplate, a observat-o pe Polevoi Cristina cu scaunul la podea.

Tot aici este de reținut că inculpata acționând din intenții huliganice, a comis

aceste acțiuni în biroul școlii - loc accesibil publicului, și își dădea seama că fapta

ei poate ajunge la cunoștința altor persoane, dar și a admis în mod conștient faptul

că prin obrăznicia deosebită manifestată, a dorit umilirea intenționată a pătimitei,

scop pe care în cele din urmă l-a și atins.

La fel, prin obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a

ordinii publice însoțite de acte de violență asupra persoanei, adică violență soldată

fie cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății, fie cu leziuni corporale care

nu presupun nici dereglarea de scrută durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată

și stabilă a capacității de muncă.

În speță, s-a constatat că inculpata a aplicat față de Polevoi Cristina acte de

violență, manifestate prin lovirea cu capul de masă și tragerea de păr, acțiuni ce

denotă evident încălcarea grosolană a ordinii publice, însă în cazul de față latura

obiectivă a infracțiunii de huliganism, nu este condiționată în mod obligatoriu de

adresarea cuvintelor necenzurate față de victimă.

8

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, în primul

rând, prin intenție directă. Motivele acestei infracțiuni sunt motive huliganice.

Prin urmare, este nefondată afirmația inculpatei că în acțiunile ei lipsește

latura subiectivă a infracțiunii incriminate, acțiunile sale au fost determinate nu de

motive huliganice, ci de motive personale, or, nu există conduită umană care să nu

fie motivată. Deși motivul nu este indicat în textul legii penale ca semn obligatoriu

al laturii subiective a infracțiunii de huliganism, el decurge din însăși esența acestei

infracțiuni. Prin noțiune „motive huliganice” se are în vedere dorința de a

demonstra ceva: forța brutală, de contrapunere societății, etc.

Sunt neîntemeiate și argumentele că vina inculpatei nu a fost demonstrată

prin declarațiile părții vătămate și a martorilor, or, anume din declarațiile

martorului Braga Natalia rezultă clar că aceasta a văzut cum inculpata a tras-o de

păr pe partea vătămată, a umilit-o, a pus-o la pământ și nemijlocit a strigat la

ultima, periclitând activitatea normală a instituției pe o perioadă de timp.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a respectat prevederile art. 96, 385

alin. (1) și 394 alin. (1), (2) CPP, conform cărora instanța este obligată să indice în

partea descriptivă a sentinței/deciziei care sunt circumstanțele care atenuează sau

agravează răspunderea inculpatei, datele care caracterizează persoana inculpatei,

precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la

liberarea de pedeapsă penală.

La acest punct, lipsesc careva împrejurări care ar genera aplicarea față de

inculpată a unei pedepse mai blânde, or, infracțiunea comisă de către inculpată se

califică ca fiind una mai puțin gravă, cu scop de răzbunare.

Instanța de fond corect i-a stabilit inculpatei pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, având în vedere modul în care aceasta a comis

infracțiunea, nemijlocit obrăznicia deosebită manifestată, lipsa de respect total față

de societate, precum și dorința de a o umili pe partea vătămată Polevoi Cristina,

dar și cu atât mai mult că partea vătămată Polevoi Cristina la momentul atacului

huliganic era însărcinată.

Circumstanțele vizate sunt destule de a concluziona că inculpata, prin

acțiunile sale a dorit să arate doar o supremație și o umilință față de alte persoane,

de altfel aceasta intenționând să aplice forța fizică și față de martorul Golub

Galina, care însă nu s-au realizat din motivul intervenției martorului Braga Natalia,

împrejurări ce o caracterizează pe inculpată doar din punct de vedere negativ.

În contextul normei art. 76, 77 Cod penal, nu s-au stabilit circumstanțe

atenuante și agravante.

Astfel, este justă și legală concluzia instanței de fond privind aplicarea față

de inculpată a unei pedepse în formă de închisoare, cu suspendare condiționată pe

un termen de probă stabilit, ținând cont de circumstanțele menționate, pedeapsa

stabilită fiind corespunzătoare faptei comise, dar și având în vedere scopul legii

penale, care indică asupra corectării și reeducării inculpatei în vederea neadmiterii

pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept. Pedeapsa penală are drept scop

reeducarea condamnatului, aceasta din urmă nicidecum nu trebuie să creeze careva

suferințe fizice și psihice, persoanelor atrase la răspundere penală, fapt care denotă

9

că sancțiunea dată va avea un efect pozitiv asupra conștientizării de către inculpat a

pericolului social al acțiunilor comise.

Corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă fără privarea ei de libertate,

luând în vedere că aceasta anterior nu a fost condamnată.

Este corectă și soluția instanței de fond privind admiterea acțiunii civile în

partea încasării prejudiciului moral, astfel că conform art. 219 - 221 și 225 CPP,

instanța de fond just a conchis că suma solicitată de către partea vătămată Polevoi

Cristina, în suma de 10.000 lei, este întemeiată.

Așadar, urmează a fi respins argumentul inculpatei că cuantumul

prejudiciului, este unul exagerat, că acțiunea civilă nu corespunde cerințelor

art.221 CPP. Or, inculpata prin acțiunile sale huliganice a înjosit demnitatea și

onoarea părții vătămate, totodată, aplicând acesteia violență, un motiv destul de

esențial ce a servit pentru încasarea din contul inculpatei a prejudiciului moral în

suma solicitată, mai mult inculpata i-a aplicat lovituri părții vătămate și a agresat-o

când aceasta era însărcinată, fapt confirmat prin actele medicale.

și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurenta a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

următoarelor argumente:

- lipsa probelor care ar demonstra intenția de a atenta la relațiile sociale care

asigură ambianța liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei

și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a organelor și

instituțiilor de stat publice, prin urmare acțiunile ei nu pot fi încadrate în baza art.

287 alin. (1) Cod penal;

- careva probe ce ar demonstra că a prevăzut urmările prejudiciabile și dorea

sau admitea în mod conștient survenirea acestora la materialele cauzei nu sunt;

- instanța de apel a omis să se expună asupra cererii cu privire la cercetarea

suplimentară a probelor administrate în primă instanță și administrarea probelor

noi (inclusiv audierea martorului apărării Gorincioi Alexandru - refuzată și de

prima instanță);

- nu au fost apreciate probele anexate de apelantă, și anume certificatele

eliberate de IP Școala Republicană de Hipism care atestă că activitatea Școlii nu a

fost întreruptă, iar toții angajații au primit salariul deplin;

- declarațiile părții vătămate referitor la circumstanțele în care s-a petrecut

incidentul sunt contradictorii și prezintă dubii sub aspectul veridicității;

- declarațiile martorului Braga Natalia și Golub Galina vin în contradicție cu

depozițiile părții vătămate și urmau a fi apreciate critic;

- instanța de apel a reținut doar 3 depoziții contradictorii ale părții vătămate,

ale martorilor Braga Natalia și Golub Galina, fără a lua în considerare argumentele

părții apărării.

Sentința care a fost menținută prin decizia instanței de apel contravine

prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, deoarece nu conține

10

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, motivele pentru care

instanța a respins alte probe.

Instanța de apel s-a pronunțat arbitrar asupra motivelor invocate în apel,

fără argumentare cuvenită, or din conținutul sentinței și declarațiilor date la

organul de urmărire penală se observă divergențe esențiale între acestea.

Judecând apelul, instanța de apel nu a înlăturat aceste divergențe și doar

superficial a menționat că prima instanța întemeiat a concluzionat că vinovăția

inculpatei este dovedită prin cumulul probelor administrate.

Instanța de apel pripit, a susținut poziția instanței de fond în ce privește

aprecierea probelor, acceptând niște concluzii de ordin general, fără să-și expună

punctul său de vedere asupra fiecărei probe în baza evaluării proprii, cu

argumentarea concluziilor privind admiterea sau respingerea acestora.

În partea ce ține argumentul invocat în apel că raportul de expertiză a fost

efectuat peste 4 zile de la presupusul incident, nu este relevantă opinia instanței de

apel la acest capitol că apelanta nu a prezentat careva probe concludente și

pertinente pentru confirmarea opiniei invocate, or anume acest aspect contravine

principiului prezumției de nevinovăție. O asemenea obligație revine în mod

explicit reprezentanților statului abilitați cu acest drept.

Instanțele inferioare au refuzat audierea unui martor al apărării.

Astfel, nu au fost asigurate toate garanțiile unui proces echitabil.

În drept, recursul este bazat pe temeiurile din art. 427 Cod de procedură

penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă

faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, faptei săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă

de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

11

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat și pe temeiurile din art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, că instanța a admis o eroare

gravă de fapt care a afectat soluția instanței, instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, care ar fi esența erorilor concrete de drept și a circumstanțelor că

instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod

de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, că instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a

fost pus sub învinuire, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și

care ar fi, în asemenea caz, încadrarea corectă a faptei comise, fiind omisă în

totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatei cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate

legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatei, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor ei infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate

Polevoi Cristina, a martorilor Golub Galina și Braga Natalia, ultima fiind și

ocularul acțiunilor infracționale ale inculpatei, raportul de expertiză medico-legală

nr. 1449/D din 25 iunie 2014 că la Polevoi Cristina s-a constatat echimoze la

nivelul membrelor superioare, care puteau fi produse în rezultatul acțiunii

12

traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, ce se califică ca vătămare neînsemnată, instanțele indicând clar și fără

echivoc motivele pentru care au respins probele și versiunile apărării, instanța de

apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de

pe rol, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în

acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod

penal (pct. 2. - 5. din decizie).

Totodată, la stabilirea pedepsei instanțele de fond și de apel just și

argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatei în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO,

pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

13

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel

pe care îl propune inculpata este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Este de menționat și faptul că partea descriptivă a sentinței cuprinde

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, iar potrivit procesului-

verbal al ședinței instanței de apel, în cazul demersului privind audierea martorului

Gorincioi Alexandru și cercetarea suplimentară a probelor, apărarea nu a respectat

prevederile art. 413 alin. (3), (4), 414 alin. (3) Cod de procedură penală, conform

căror, instanța de apel, la cererea părților, poate cerceta suplimentar probele

administrate în primă instanță și poate administra probe noi. În cazul în care invocă

necesitatea administrării de noi probe, părțile trebuie să indice aceste probe și

mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum și motivele care au

împiedicat prezentarea lor în primă instanță. În cazul în care declarațiile

persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la

solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel

conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

Astfel, argumentele recurentului că sentința nu conține descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, că instanța de apel a omis să se expună

asupra cererii cu privire la cercetarea suplimentară a probelor administrate în

primă instanță și administrarea probelor noi, inclusiv audierea martorului

apărării Gorincioi Alexandru, sunt absolut neîntemeiate.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

au fost întrunite elementele infracțiunii, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

14

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Moroșanu

Mariana XXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 28 aprilie 2017 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 ianuarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

15