1ra-618/2018 — art.141 alin.1 CP

1ra-618/2018 — art.141 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-618/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

22 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte - Toma Nadejda

judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2017, în cauza

penală în privința lui

Covali Evgheni XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, Covali Evgheni XXXXX a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 141 alin. (1) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate inculpatului Covali Evgheni XXXXX pe o perioadă de probațiune de 1

an.

Evgheni XXXXX, fiind cetățean al Republicii Moldova, în perioada anilor 2014- 2016,

aflându-se pe teritoriul Ucrainei, intenționat, având scopul violării integrității

teritoriale a statului respectiv și subminării orânduirii constituționale a Republicii

Ucraina, manifestate prin contribuirea la dezmembrarea regiunilor separatiste

Lugansk și Donețk și la menținerea pretinsei statalități a entității statale indicate,

nerecunoscute și autoproclamate, din interes material și personal, s-a înrolat și a

satisfăcut serviciul militar într-o formațiune armată a autoproclamatei Republici

Populare Lugansk, în cadrul căreia, contra unei remunerări bănești promise, a

participat la conflictul militar care are loc în sud-estul Ucrainei.

Acțiunile inculpatului Covali Evgheni XXXXX au fost încadrate în baza art. 141

alin. (1) Cod penal - participarea mercenarului într-un conflict armat, la acțiuni

militare sau la alte acțiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea

orânduirii constituționale ori violarea integrității teritoriale a statului.

1

acesteia, în partea stabilirii pedepsei penale, și pronunțată o hotărâre, prin care

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis, cu încasarea din contul acestuia a cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului a invocat blândețea pedepsei, care în opinia acuzatorului

de stat nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane, considerând că prima instanță n-a acordat deplină eficiență criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute la art. 75 din Codul penal.

Apelantul a indicat că participarea într-un conflict armat, fie la acțiuni militare

sau la alte acțiuni violente, presupune întru totul aplicarea violentei. Mai mult ca atât,

aceste persoane care au participat la acțiuni militare, obținând aptitudini militare, trec

bariera psihologică în a trage, fără un motiv bine definit, în altă persoană, și de a omorî

alți oameni, fie civili sau militari, nu se mai pot încadra în societate ca cetățeni de rând,

și în orice moment, există pericolul de a recurge la aptitudinile învățate.

Deci, acuzatorul de stat a considerat că activitatea mercenarilor urmează a fi

calificată drept una extrem de periculoasă atât pentru integritatea teritorială a

Ucrainei, unde a activat Covali Evghenii XXXXX, cât și pentru securitatea națională a

Republicii Moldova, din considerentul prezentului conflict care are loc de stînga

Nistrului.

Totodată, a menționat că, instanța nu s-a expus asupra cheltuielilor judiciare,

deși acestea au existat și au fost solicitate de a fi încasate de către acuzator în

susținerile verbale, mai mult ca atât, conform art. 385 alin. (1) pct.14) Cod de

procedură penală, instanța era obligată să se expună referitor la chestiunea dată prin

sentință.

2017 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele

fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță

corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Covali Evghenii XXXXX de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând

legalitatea stabilirii acesteia, a constatat că, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, respectând prevederile art. 364/1 alin. (8)

Cod de procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea

săvârșită, deoarece a ținut cont de gravitatea infracțiunii, care potrivit art. 16 alin. (3)

Cod penal se clasifică ca infracțiune gravă, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, care anterior nu a fost condamnat, a recunoscut vina în comiterea infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a conchis că, în speța dată este posibilă aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal, în raport cu circumstanțele atenuante ale cauzei și

persoana inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a considerat ca fiind întemeiată solicitarea

procurorului de a încasa din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile de

judecată, și notificând prevederile art. 227 alin.(3), 228 alin.(4), 229 alin. (1) -(3), (5)

Cod de procedură penală, a reținut că cheltuielile judiciare solicitate de către procuror,

care au servit pentru procurarea foilor și imprimarea acestora, sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

2

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd

achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare.

La fel, instanța de apel a indicat că sunt lipsite de suport legal și solicitările

privind încasarea salariului procurorului și a consultantului din contul inculpatului,

or, cheltuielile solicitate de acuzatorul de stat nu se includ în categoria cheltuielilor

judiciare, prevăzute de art.228 alin.(1) Cod de procedură penală, acestea nu urmează a

fi suportate de inculpat, deoarece asigurarea acestora se face din contul statului.

este atacată, la 11 ianuarie 2018, cu recurs ordinar de procuror, care, invocând

temeiul de drept prevăzut de art.427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală – s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, solicită casarea acesteia,

cu rejudecarea cauzei în instanța de apel.

În opinia acuzatorului de stat, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal este prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei.

Mai mult ca atât, consideră că decizia adoptată în prezenta cauză, la motivarea

stabilirii pedepsei contravine prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, deoarece nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoare și motivele

de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de

apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, din următoarele

considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a

hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erori de drept în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii

penale și a pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi și soluționând chestiunea cu privire la vinovăția

inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate dacă s-au

confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat

răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează ai fi stabilită.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a Codului penal și în limitele fixate în Partea specială a

acestuia.

Colegiul penal lărgit remarcă că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată cînd soluționează cauza

3

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal. Limitele pedepsei sunt

determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de

scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau

care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii

săvârșite, se stabilește având în vedere și persoana celui vinovat, care include date

privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența

sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până și după săvârșirea

infracțiunii.

Colegiul penal lărgit constată că criteriile enunțate s-au valorificat anume în

ordinea expusă, inculpatului fiindu-i stabilit termenul legal de pedeapsă, prevăzut de

art. 141 alin. (1) Cod penal, în coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată

real ori, în perspectiva personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi

formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării

executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de probațiune sau termen de

probă, stabilit de instanța de judecată.

În speță, Colegiul penal lărgit constată că obiectul contestării hotărârii atacate îl

constituie revocarea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și

fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește

libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea

făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța

să-și motiveze soluția de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând

precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei

stabilite. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței

de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Colegiul penal lărgit în acest sens atestă, că pentru a fi aplicată instituția

suspendării condiționate a executării pedepsei urma să se efectueze o analiză

complexă și minuțioasă a personalității infractorului, comportamentul acestuia înainte

4

și după săvârșirea infracțiunii și în cazul în care s-ar fi dovedit că comiterea faptei se

datorează unui concurs accidental de împrejurări din viața sa și că pentru corectarea

acestuia nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, instanțele ar fi putut aplica

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, însușindu-și concluziile

expuse de prima instanță, a considerat posibilă atingerea scopului pedepsei penale în

condiții non-privative de libertate, luând în considerație faptul că inculpatul a

recunoscut vinovăția și a săvârșit o infracțiune gravă.

Colegiul penal lărgit apreciază circumstanțele reținute de către instanța de apel

drept nesusceptibile de a întemeia în mod convingător soluția adoptată de către

aceasta, deoarece constituie circumstanțe care au fost luate în considerație la

stabilirea pedepsei. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că prin

recunoașterea vinovăției, inculpatul a condiționat judecarea cauzei în procedură

simplificată, beneficiind de aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală. Totodată, Colegiul penal lărgit constată că gravitatea infracțiunii a fost deja

reținută de către instanța de apel la individualizarea pedepsei. În acest context,

Colegiul penal lărgit menționeazăcă invocarea ulterioară a acestor circumstanțe, la

individualizarea executării pedepsei, nu are o susținere legală, or ar însemna că

acelorași chestiuni de fapt li se acordă o dublă valență juridică.

În prezența acestor constatări, Colegiul penal lărgit conchide că suspendarea

condiționată a executării pedepsei, stabilită lui Covali Evgheni, este lipsită de careva

motive și urmează a fi exclusă, or această soluție nu va asigura atingerea scopului

pedepsei penale, de corectare, reeducare a inculpatului și prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Din aceste considerente,

Colegiul penal lărgit conchide asupra faptului că argumentele recurentului sunt

întemeiate, iar temeiul pentru recurs, invocat în cerere, și-a găsit confirmare.

Prin urmare, rejudecând cauza, Colegiul penal lărgit conchide că în privința lui

Covali Evgheni, condamnat prin sentință în baza art. 141 alin. (1) Cod penal la 2 ani

închisoare, urmează a fi stabilită executarea reală a pedepsei, în penitenciar de tip

semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin soluția ce urmează a fi adoptată, Colegiul penal lărgit specifică că sunt

respectate exigențele art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, care vizează

neagravarea situației condamnaților, or urmează a fi diferențiată noțiunea de

individualizare a pedepsei de noțiunea de individualizare a executării pedepsei. Astfel,

prin actul de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea executării acesteia,

instanța pune pe cel condamnat în situația de „condamnat cu executarea pedepsei

suspendată condiționat”.

În acest mod, suspendarea condiționată a executării pedepsei este o problemă

privind executarea pedepsei, dat fiind faptul că obiectul suspendării este executarea

pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea acesteia.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit consideră că excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 435 alin.

(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației

inculpatului, deoarece nu s-a făcut o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici

nu s-a dat o altă individualizare a pedepsei stabilite în același sens. Ca agravare a

situației inculpatului se subînțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în

condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt alineat nou,

literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută de

sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori

adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicare a unor

măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în recurs a stării

5

de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă, situații de

învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice

altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior,

imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul

faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Cele anterior menționate nu se identifică în cauza deferită prezentei judecări,

considerent din care Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat urmează a fi

admis, cu casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel, în latura penală,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, cu excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina, casează parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

22 septembrie 2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Covali Evgheni XXXXX în latura

penală, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, după cum urmează:

Covali Evgheni XXXXX se consideră condamnat în baza art. 141 alin. (1) Cod

penal la 2 (doi) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei în privința lui Covali Evgheni XXXXX se

calculează din momentul reținerii acestuia, cu includerea în acest termen a perioadei

aflării în stare de arest preventiv de la 01.07.2017 până la 28.08.2017 și arest la

domiciliu de la 29.08.2017 până la 22.09.2017.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Cobzac Elena

Judecător Boico Victor

6