1ra-543/2018 — art. 141 alin. 1 CP

1ra-543/2018 — art. 141 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-543/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecătorii: Vladimir Timofti, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Voevuțkaia-Pîslariuc Svetlana în numele inculpatului și de inculpat, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iulie

2017, în cauza penală în privința lui

Lisacenco Maxim xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.03.2017 – 06.04.2017;

Instanța de apel: 14.06.2017 – 05.07.2017;

Instanța de recurs: 07.02.2018 – 22.05.2018.

A C O N S T A T AT:

temeiul prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Lisacenco Maxim a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal, la 3

(trei) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Lisacenco Maxim în perioada anilor 2014-2015, fiind cetățean al Republicii

Moldova, aflându-se pe teritoriul Ucrainei, intenționat, având scopul violării

integrității teritoriale a statului respectiv și subminării orânduirii constituționale

a Republicii Ucraina, manifestate prin contribuirea la dezmembrarea regiunilor

separatiste Lugansk și Donețk și la menținerea pretinsei statalități a entității

statale indicate, nerecunoscute și autoproclamate, din interes material, s-a înrolat

și a satisfăcut serviciul militar într-o formațiune militară a autoproclamatei

Republici Populare Donețk, în cadrul căreia, contra unei remunerări bănești

promise, a participat în calitate dc mercenar la conflictul militar care are loc în

sud-estul Ucrainei.

1

Acțiunile lui Lisacenco Maxim au fost încadrate în baza art. 141 alin. (1) Cod

penal, participarea mercenarului într-un conflict armat, la acțiuni militare sau la

alte acțiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orânduirii

constituționale ori violarea integrității teritoriale a statului.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Lisacenco Maxim să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal, și cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penală, inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa închisorii pe termen

de 4 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Nimicirea corpurilor

delicte: un telefon mobil model „Samsung SM-A310F”, un telefon mobil model

„Lenovo P770”, un stick model „Toshiba” cu capacitatea 16 GB și un card de

memorie SD „Ultima Pro” cu capacitatea de 32 GB.

În argumentarea apelului a invocat blândețea pedepsei, considerând că

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite de prima instanță nu își

va realiza scopul, și anume corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte persoane.

A menționat, că participarea într-un conflict armat, fie la acțiuni militare sau

la alte acțiuni violente, presupune întru totul aplicarea violenței.

Mai mult, participând la acțiuni militare, inculpatul a obținut aptitudini

militare, trecând bariera psihologică de a trage fără un motiv bine definit în altă

persoană și de a omorî alți oameni, fie civili sau militari, aceste persoane nu se mai

pot încadra în societate ca cetățeni de rând, și în orice moment, există pericolul de

a recurge la aptitudinile învățate. Activitatea mercenarilor urmează a fi calificată

drept una extrem de periculoasă atât pentru integritatea teritorială a Ucrainei,

unde a activat Lisacenco Maxim, cât și pentru securitatea națională a Republicii

Moldova.

Apelantul a indicat, că prima instanță nu s-a expus asupra corpurilor delicte

conform prevederilor art. 162 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, iar la

13 aprilie 2017, instanța a emis o încheiere de corectare a erorilor admise în

sentință dispunând ca corpurile delicte să fie păstrate până la devenirea sentinței

irevocabile, la materialele cauzei, ulterior a le remite inculpatului

Lisacenco Maxim, cu nimicirea informației din acestea.

În opinia acuzatorului de stat, deși în dezbaterile judiciare acesta a solicitat

nimicirea corpurilor delicte indicate, instanța contrar prevederilor legislației în

vigoare, a dispus nimicirea doar a informației din telefoanele mobile „Samsung” și

„Lenovo”, pe când Codul de procedură penală nu prevede o asemenea modalitate,

or, în cazul dat, cum are loc nimicirea informației din telefoanele mobile, de

competența cărui organ ține și cine asigură că informația care urmează a fi

nimicită, nu va fi restabilită ulterior de către inculpat.

a fost admis apelul, casată parțial sentința în partea aplicării pedepsei inculpatului

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Lisacenco Maxim, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 141 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe termen de

2 ani 6 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

2

Totodată, instanța de apel a dispus nimicirea corpurilor delicte: un telefon

mobil model „Samsung SM-A310F” și a unui telefon mobil model „Lenovo P770”.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Pentru argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut, că

Lisacenco Maxim, potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, a săvârșit o infracțiune

care face parte din categoria celor grave, pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii de la 3 până la 7 ani. Careva circumstanțe atenuante și agravante,

instanța de fond nu a reținut.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță ilegal a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal, concluzionând că corectarea și reeducarea

inculpatului Lisacenco Maxim este posibilă fiindu-i stabilită o pedeapsă

neprivativă de libertate.

Instanța de apel a acceptat argumentul acuzatorului de stat precum că

participarea într-un conflict armat, fie la acțiuni militare sau la alte acțiuni

violente, presupune întru totul aplicarea violenței.

Mai mult, persoanele care au participat la acțiuni militare, obținând

aptitudini militare, trec bariera psihologică în a trage fără un motiv bine definit în

altă persoană și de a omorî alți oameni, fie civili sau militari, nu se mai pot încadra

în societate ca cetățeni de rând, și în orice moment, există pericolul de a recurge la

aptitudinile învățate.

Astfel, activitatea mercenarilor urmează a fi calificată drept una extrem de

periculoasă atât pentru integritatea teritorială a Ucrainei, unde a activat

Lisacenco Maxim, cât și pentru securitatea națională a Republicii Moldova, din

considerentul prezentului conflict care are loc în stânga Nistrului.

Instanța de apel a constatat, că scopul educativ și preventiv al pedepsei

aplicate în privința lui Lisacenco Maxim nu poate fi atins decât prin stabilirea

pedepsei sub formă de privațiune de libertate.

Ținând cont de faptul că inculpatul a solicitat examinarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de apel a stabilit noi

limite de pedeapsă cuprinse între 1 an și 2 ani 4 luni închisoare, iar reieșind din

persoana inculpatului, comportamentul lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, colegiul a considerat echitabilă aplicarea pedepsei de 2 ani 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a remarcat că prima instanță în sentință nu s-a

expus referitor la corpurile delicte, însă în temeiul art. art. 249, 250 Cod procedură

penală, în încheierea de corectare a erorilor materiale din 13 aprilie 2017, s-a

expus întru nimicirea corpurilor delicte - stick-ul „Toshiba” cu capacitatea de 16

GB, cardul de memorie SD „Ultima Pro” cu capacitatea de 32 GB. Corpurile delicte

- un telefon mobil „Samsung” model „SM-A310F” și un telefon mobil „Lenovo”

model „P770” a le păstra până la devenirea sentinței irevocabile, la materialele

cauzei, ulterior a le remite inculpatului Lisacenco Maxim, cu nimicirea informației

din acestea.”

În opinia instanței de apel, prima instanță contrar prevederilor legale a

dispus nimicirea informației stocate în dispozitivele menționate, nefiind clar cine

se face responsabil de nimicirea acestora.

3

declară recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului apărarea invocă dezacordul cu soluția pronunțată

de instanța de apel, considerând că aceasta a ignorat circumstanțele cauzei și

greșit a aplicat dispozițiile capitolului VIII al Părții Generale a Codului penal și

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ce reglementează criteriile

de individualizare a pedepsei penale.

În opinia apărării, instanța de apel greșit a aplicat prevederile art. 75 Cod

penal, ignorând criteriile de individualizare a pedepsei penale; a ignorat

circumstanțele atenuante ca, recunoașterea vinei și căința sinceră, conștientizarea

faptei comise, conlucrarea cu organul de urmărire penală și respectiv contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii și lipsa circumstanțelor agravante.

Instanța de apel a evitat să se expună asupra circumstanțelor atenuante

invocate de apărare la stabilirea pedepsei.

Totodată relevă apărarea, că instanța de apel reținând circumstanțele că

„bariera psihologică” și „nu se mai pot încadra în societate ca cetățeni de rând” nu

a cercetat și nu a reținut nici o probă, care ar dovedi aceste afirmații. Or, nu există

un referat presentențial care ar aprecia starea și aptitudinile psiho-socială a

inculpatului Lisacenco Maxim și posibilitatea de a se reintegra în societate.

Susține, că instanței i-au fost prezentate probe, precum contractul de muncă,

caracteristica de la locul de muncă, ce confirmă că inculpatul s-a angajat în câmpul

muncii și se reintegrează în societate, pentru a îndreptăți prin muncă cinstită și

comportament exemplar încrederea acordată acestuia prin condamnarea de către

prima instanță cu suspendarea executării condiționate a pedepsei.

De asemenea, consideră neîntemeiată și concluzia referitor la „prezentul

conflict care are loc în stânga Nistrului”, menționând că Republica Moldova nu este

implicată în careva conflicte, nu este în stare de război, iar aceste concluzii a

instanței de apel privitor la „dreapta Nistrului” și „stânga Nistrului” sunt abuzive

și ilegale.

Insistă apărarea, că instanța de apel nu a ținut cont nici de celelalte criterii

obligatorii de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, precum

persoana celui vinovat, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, pe când prima

instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont de toate circumstanțele cauzei penale,

de personalitatea inculpatului și a aplicat o pedeapsă legală întemeiată și

echitabilă.

Instanța de apel nu a motivat excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, în

situația când inculpatul întrunea condițiile aplicării unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării ei.

5.1. Inculpatul, a depus cerere prin care solicită încetarea procesului penal

intentat în privința sa, cu aplicarea Legii nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Consideră recurentul că întrunește condițiile de aplicare a legii menționate

și ca cererea să fie considerată depusă în termenul legal, împreună cu recursul

declarat de avocatul său.

4

speță, pledând pentru inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate.

În argumentarea acestei poziții procurorul consideră că instanța de apel a

aplicat pedeapsa în dependență de circumstanțele atenuante și agravante

prevăzute la art. art. 76, 77 Cod penal, precum și de prescripțiile art. 3641 Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate, recurenții critică

decizia instanței de apel sub aspectul pedepsei aplicate lui Lisacenco Maxim, în

drept acestea fiind întemeiate pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Conform art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal atestă, că instanța

de apel ajungând la concluzia privind excluderea prevederilor art. 90 Cod penal în

privința inculpatului, a reținut că Lisacenco Maxim anterior nu a fost condamnat,

la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, totodată asimilând integral

și argumentele acuzatorului de stat indicate în cererea de apel cu referire la faptul,

că persoanele care au participat la acțiuni militare, obținând aptitudini militare, trec

bariera psihologică în a trage fără un motiv bine definit în altă persoană și de a

omorî alți oameni, fie civili sau militari, nu se pot încadra în societate ca cetățeni de

rând și în orice moment există pericolul de a recurge la aptitudinile învățate.

Colegiul penal menționează, că aceste concluzii ale instanței de apel sunt

nemotivate și contravin principiilor generale de individualizare a pedepsei, în

5

acest caz instanța bazându-se pe afirmații de ordin general și care nu denotă

nemijlocit personalitatea infractorului Lisacenco Maxim.

Or, la individualizarea pedepselor instanțele de judecată trebuie să

efectueze o analiză amplă a personalității infractorului, să dispună de date

referitoare la calitățile fizice și psihice ale celui vinovat manifestate prin fapta

comisă, în perioada premergătoare săvârșirii faptei prejudiciabile și după

săvârșirea acesteia, în timpul judecății (aspectele social-psihologice, nivelul de

instruire școlară, studiile, activitatea social utilă/munca, comportamentul, mediul

familial, intelectul, caracterul, temperamentul, vârsta, factorii care influențează

sau pot influența conduita lui generală, antecedentele ș.a).

Aceste circumstanțe pot fi stabilite prin prezentarea documentelor

necesare, ascultarea persoanelor care ar putea comunica datele respective, luând

în considerare și recomandările serviciului de resocializare, dacă o asemenea

anchetă a fost efectuată (art. 385 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală).

Prin urmare, la individualizarea pedepsei inculpatului și stabilirii influenței

acesteia asupra corectării și reeducării lui, instanța de apel urma să facă o evaluare

a datelor despre persoana lui Lisacenco Maxim pronosticată în baza acestor date

raportate la categoria și termenul pedepsei care urmează să fie aplicate, luând în

considerație aptitudinile persoanei de a se corecta și de a nu admite încadrarea

personalității inculpatului la un anumit tip generic de persoane care au aptitudini

militare.

De asemenea, Colegiul penal menționează, că potrivit jurisprudenței

naționale, practicii judiciare constante, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Astfel, sentința urmează a fi expusă în mod consecvent, ca noua situație să

decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea

formulărilor inexacte prescurtărilor și cuvintelor inadmisibile în documentele

oficiale.

Instanța de recurs constată, că în speță instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile legale expuse supra și practica judiciară constantă cu privire la forma

și specificul întocmirii hotărârilor judecătorești, admițând în conținutul deciziei

pronunțate a unor fraze care nu sunt compatibile criteriilor stabilite pentru

întocmirea actelor oficiale.

Astfel, Colegiul lărgit a stabilit, că instanța de apel, relatând în decizie că

activitatea mercenarilor urmează a fi calificată drept una extrem de periculoasă

atât pentru integritatea teritorială a Ucrainei, unde a activat Lisacenco, cât și pentru

securitatea națională a Republicii Moldova, din considerentul prezentului conflict

care are loc de stânga Nistrului, a depășit limitele admisibile pentru întocmirea

unei hotărâri judecătorești, ori nu este clar ce a avut în vedere instanța de apel prin

afirmația prezenței unui conflict în stânga Nistrului.

Instanța de recurs notează, că obligarea instanței de a-și motiva hotărârea

rezultă din prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană, iar acest lucru

presupune relevarea considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor formate,

find necesar ca în mod precis și explicit, prin argumente relevante și suficiente, să

fie rezolvate problemele de drept apărute la judecarea cauzei, prin întocmirea

corectă a hotărârii adoptate.

6

Astfel, din punctul de vedere al aspectelor evidențiate, instanța de apel a

adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Raportând prevederile legale enunțate la circumstanțele expuse, Colegiul

penal conchide că instanța de apel nu a judecat cauza penală în condițiile legii,

deoarece au adoptat o hotărâre care nu corespunde condițiilor de formă impuse

pentru adoptarea hotărârilor judecătorești.

Instanța de recurs statuează, că la rejudecarea cauzei, instanța de apel

urmează să țină cont de aspectele evidențiate și să pronunțe o hotărâre legală,

întemeiată și formulată în termeni juridici, evitând folosirea unor expresii

inadmisibile în textul unei hotărâri judecătorești.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de avocatul Voevuțkaia-Pîslariuc

Svetlana în numele inculpatului și de inculpat, se casează decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017, în cauza penală în privința lui

Lisacenco Maxim xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Lisacenco Maxim urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința

acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută

pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Pronunțată integral la 21 iunie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Vladimir Timofti

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Victor Boico

7