1ra-206/2018 — art. 201-1 alin. 1 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-206/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Valeriu Dubăsari, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din

21 iunie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie

2017, în privința inculpatului

Pirogan Victor XX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXX XXX, r-

nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.06.2017 – 21.06.2017,

instanța de apel: 07.08.2017 – 11.10.2017,

instanța de recurs: 15.12.2017 – 17.01.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Pirogan Victor a fost

condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal la 120 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Cheltuielile judiciare suportate au fost trecute în contul statului.

Pirogan V., fiind în stare de ebrietate alcoolică, la domiciliul său din s. XXXXX

XXXX, r-nul XXXX, unde locuia cu feciorul Pirogan S., în timpul executării unor

lucrări de construcție, din motivul cerții, intenționat, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a aplicat ultimului o lovitură cu furca în cap,

provocându-i plăgi contuze ale frunții, comoție cerebrală care, potrivit raportului

de expertiză judiciară nr. 98D din 12.05.2017, au fost calificate ca vătămări ușoare.

1

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina și faptele indicate

în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul

urmăririi penale, că aceste probe dovedesc vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile pe

art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, ca acțiunea intenționată comisă de un membru

al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte

acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal.

Totodată, instanța a concluzionat că, în conformitate cu prevederile art. 229

alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare suportate în prezenta cauză

urmează a fi trecute în contul statului.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care de la inculpat să fie încasate în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

mărime de 640 lei.

Apelantul a indicat că conform prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,

precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Or, instanța de fond nu a încasat din contul inculpatului cheltuielile

judiciare, interpretând eronat dispozițiile acestei norme legale.

Prin urmare, aplicarea pedepsei inculpatului, fără încasarea cheltuielilor

judiciare, nu va asigura scopul pedepsei legale de reeducare a acestuia și restabilire

a ordinii de drept, favorizându-l la comiterea faptelor identice pe viitor, prin

conștientizarea faptului că în urma comiterii infracțiunilor nu survine pedeapsă

aspră, care să-l limiteze în drepturi sau să atragă alte consecințe grave.

Cu toate că starea materială a inculpatului este una precară, eliberarea totală

de plata cheltuielilor judiciare este contrară principiului legalității, iar recuperarea

acestor cheltuieli din contul inculpatului va contribui la responsabilizarea și

corectarea lui.

2017, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond just a dispus trecerea

cheltuielilor judiciare suportate pe caz în contul statului.

Potrivit art. 143 alin. (1) pct. 2), 3), (2) Cod de procedură penală, expertiza

se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, stării psihice a

bănuitului, învinuitului în cazurile când apar bănuieli cu privire la starea de

responsabilitate, iar plata acestor expertize judiciare se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Or, expertizele medico-legale au fost ordonate de către organul de urmărire

penală în vederea constatării gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

2

integrității corporale, pentru încadrarea juridică corectă a faptei, acțiuni ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, acestea fiind puse în sarcina

acuzării.

Deci, efectuarea expertizelor dispuse de organul de urmărire penală au fost

necesare pentru constatarea în acțiunile inculpatului a faptului comiterii infracțiunii

și calificării acțiunilor acestuia, iar cheltuielile judiciare suportate nu urmează a fi

încasate din contul acestuia.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că cheltuielile judiciare au fost suportate de către stat

pentru efectuarea expertizelor medico-legale.

Potrivit art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza se dispune în

cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce

pot avea importanță probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe

specializate în domeniul științei, tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii.

Dispunerea expertizei se face, la cererea părților, de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată, precum și din oficiu de către organul de

urmărire penală.

Conform art. 227 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal și cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite

experților.

Art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Or, poziția instanței de apel de trecere a cheltuielilor suportate pentru

efectuarea expertizelor dispuse în contul statului este neargumentată.

În drept, recursul este fondat pe temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

3

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind soluția încasării cheltuielilor judiciare în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de

prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 2), 3),

alin. (2) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească

cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale,

stării psihice a bănuitului, învinuitului în cazurile când apar bănuieli cu privire la

starea de responsabilitate, iar plata acestor expertize judiciare se face din contul

mijloacelor bugetului de stat, instanțele just, argumentat și în limitele competenței

legale statuând că, în speță, cheltuielile judiciare pentru expertizele judiciare ale

cadavrului și rapoartele de constatare tehnico-științifică urmează a fi făcute din

contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.

Or, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizelor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor

judiciare, total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor

de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei

în aspectul cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în alt sens

decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a

acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursurile ordinare la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

4

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în

latura cheltuielilor judiciare, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Valeriu Dubăsari, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 21

iunie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie

2017, în privința inculpatului Pirogan Victor XXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 ianuarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5