1ra-1199/21 — art.264 alin.2 CP

1ra-1199/21 — art.264 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1199/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, de către inculpatul

Morogai Ion și avocatul acestuia, Corolevschi Maria, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 ianuarie 2021, în cauza penală

în privința lui

Morogai Ion Petru, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.12.2019 - 12.06.2020;

Instanța de apel: 18.07.2020 - 27.01.2021;

Instanța de recurs: 05.04.2021 - 29.06.2021.

A C O N S T A T A T :

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură

penală, Morogai Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(2)

Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

S-a încasat de la Morogai Ion în beneficiul statului suma de 681,72 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

data de 21 septembrie 2019, aproximativ pe la ora 20.55, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, având concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,24 mg/l,

nedeținând permis de conducere din categoria din care face parte mijlocul de

transport, conducând motocicleta de model „Viper", fără număr de înmatriculare, pe

traseul central din XXXXXX, fiind obligat să respecte regulile de circulație și

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, care avertizează participanții la trafic

asupra existenței unui pericol pe drum, n-a ținut permanent seama de totalitatea

factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a

traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei

necesare deplasării în siguranță, determinarea benzii de circulație și modului de

conducere a mijlocului de transport, și manifestând neglijență în circumstanțele sus

expuse, n-a luat în considerație starea de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de

protecție a participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor acestora, pentru

1

a nu pune în pericol siguranța traficului, a ieșit pe partea din sens opus a traseului și

continuând deplasarea neregulamentar, a tamponat pe pietonul Ungureanu

Alexandru, a.n.XXXXX, care se afla pe marginea traseului, pe partea stângă, în

direcția de mers a motocicletei.

În rezultatul accidentului rutier, minorului Ungureanu Alexandru, conform

raportului de expertiză judiciară nr.XXXXX din XXXXX, i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de: traumă craniu-cerebrală acută închisă manifestată prin

comoție cerebrală, fractura mandibulei de jos, pe dreapta, fără deplasarea

fragmentelor, contuzie a organelor bazinului, fracturi transversale complete

metadiafizară proximală a tibiei cu deplasare 1/3 diametru posterior gambei drepte, la

nivel fibular fractură subperiatelă proximală, care se califică ca vătămare corporală

medie, condiționând dereglarea sănătății de lungă durată.

Morogai Ion prin acțiunile sale a încălcat următoarele prevederi ale

Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova

nr.357 din 13 mai 2009, încălcări care sunt în legătură cauzală directă cu producerea

accidentului rutier și consecințele survenite și anume:

-prevederile pct.2, conform cărora în Republica Moldova vehiculele se conduc

pe partea dreaptă a carosabilului în sensul de mers;

-prevederile pct.3, conform cărora participanții la trafic sunt obligați să

respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră,

condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului;

-prevederile pct.10 sub-pct. 1) lit. a) conform cărora persoana care conduce un

vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele Regulamentului

Circulației Rutiere, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în

siguranță vehiculul pe drum;

-prevederile pct.10 sub-pct.2) lit. a) conform cărora persoana care conduce un

vehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil

pentru categoria din care face parte autovehiculul condus; certificatul de

înmatriculare a vehiculului;

-prevederile pct.14 lit. a) conform cărora conducătorului de vehicul îi este

interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de

natură să-i afecteze capacitatea de conducere;

-prevederile pct.42 subpunctul (1) și subpunctul (2) conform cărora

determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau/și indicatoarele

rutiere 5.37.1 -5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii vehiculelor, ținând

cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță

necesare; pe drumurile cu circulație dublu sens care au cel puțin două benzi pe

direcție este interzisă intrarea pe banda de circulație destinată sensului opus;

-prevederile pct.45 subpunctul (1) lit. a), b), d) și subpunctul (2), conform

cărora conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea sa psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

2

situațiile periculoase; situația rutieră; iar în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului;

-prevederile pct.46 lit. a) conform cărora conducătorul de vehicul trebuie să

manifeste prudență sporită și în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care

i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează

pe lângă copii, persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de

dizabilitate;

-precum și prevederile art.19 din Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind

siguranța traficului rutier, care prevede că; „Dreptul de a conduce un autovehicul se

confirmă prin permisul de conducere, în care este indicată categoria și/sau

subcategoria lui, iar pe drumurile publice pot conduce autovehicule numai persoanele

care posedă permis de conducere de categoria sau subcategoria corespunzătoare

autovehiculului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(2) Cod penal.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Morogai Ion să fie

condamnat în baza art.264 alin.(2) Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijlocul de

transport.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de judecată just a stabilit,

circumstanțele cauzei și corect a calificat fapta inculpatului în baza art.264 al.(2) Cod

penal, însă consideră că această sentință este ilegală și urmează a fi casată în partea ce

ține de numirea pedepsei lui Morogai Ion.

Procurorul a considerat că, pedeapsa stabilită este prea blândă pentru săvârșirea

faptelor incriminate inculpatului și nu corespunde criteriilor de individualizare a

pedepsei, stabilite de art.75 alin.(l) Cod penal, fiind ignorat de instanța de judecată

toate criteriile de individualizare a pedepsei stabilite de legislația penală.

Totodată, a menționat că, infracțiunea incriminată lui Morogai Ion se referă la

categoria infracțiunilor mai puțin grave, pentru care legea penală prevede pedeapsa

maximă cu închisoare pe un termen de până la 4 ani.

De asemenea, urma a fi ținut cont de motivul infracțiunilor săvârșite:

superficialitatea manifestată de Morogai Ion în raport cu respectarea regulilor de

securitate a circulației rutieră. Astfel, inculpatul a condus motocicleta de model

„Viber", fără număr de înmatriculare, neavând permis de conducere, fiind în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, fiindu-i stabilită concentrația de alcool etilic în

aerul expirat de 0,24 mg/l, a ieșit pe partea din sens opus a traseului și continuând

deplasarea neregulamentar, l-a tamponat pe pietonul Ungureanu Alexandru,

a.n.XXXX Fiind analizate acțiunile lui Morogai Ion rezultă că, pentru acesta nu

există careva norme juridice și morale care urmează a fi respectate. El și-a oferit

dreptul să conducă o motocicletă fără a respecta anumite cerințe legale, începând cu

nedeținerea unui permis de conducere și finalizând cu nerespectarea prevederilor

3

Regulamentului Circulației Rutiere, ieșind pe traseu a pus în pericol viața fiecărui

participant la trafic cu care s-a întâlnit în față până când s-a produs accidentul, cât și a

persoanelor care se aflau în preajma pietonul Ungureanu Alexandru.

În continuare procurorul a specificat că, conform prevederilor Codului penal

infracțiunea incriminată a fost comisă din imprudență, însă inculpatul intenționat a

urcat la volan, nedeținând permis de conducere, neavând dexteritatea în conducere,

necunoscând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, fiind în stare de

ebrietate alcoolică și în final punând tot intenționat în pericol siguranța tuturor

celorlalți participanți la traficul rutier.

Circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea în privința

inculpatului Morogai Ion nu s-au stabilit. O poate lua în calcul ca circumstanță

agravantă urmările mai grave care puteau surveni ca rezultat al accidentului rutier.

În aceste condiții prin numirea pedepsei prea blânde inculpatului Morogai Ion,

nu s-a atins scopul pedepsei penale, stipulat în art.61 alin.(2) Cod penal: Pedeapsa

penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților cât și a altor

persoane.

Stabilirea lui Morogai Ion a pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității, se apreciază ca fiind o pedeapsă vădit neproporțională celor

comise de către inculpat și urmările produse, cu abateri de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal, din care rezultă că,

persoanei vinovate i se aplică pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială

și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În altă ordine de idei, procurorul a notat că, instanța de fond a admis o eroare

prin neaplicarea în privința lui Morogai Ion pedeapsa complementară obligatorie

prevăzută de sancțiunea art.264 alin.(2) Cod penal. Instanța de judecată nici nu a

motivat neaplicarea pedepsei complementare obligatorii.

Astfel, legiuitorul a prevăzut în art.264 alin.(1)-(6) Cod penal, pedeapsa

complementară obligatorie anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, din

cauza comiterii unui număr mare de accidente rutiere de conducătorii mijloacelor de

transport în stare de ebrietate. Din această cauză acestor conducători auto urmează a

le fi anulat dreptul de a conduce mijloace de transport pentru a nu perturba siguranța

traficului rutier, dat fiind faptul ponderii accidentelor rutiere soldate cu urmări grave

ce au fost comise de către șoferii aflați în stare de ebrietate la volan. Neaplicarea

pedepsei complementare - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

duce la formarea unei practici vicioase de sine încredere în rândul infractorilor,

condamnați pentru astfel de infracțiuni, făcând posibilă conducerea în continuare a

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Subsecvent, procurorul a susținut că, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu

a luat în considerare faptul că, inculpatul Morogai Ion a comis o infracțiune ce

periclitează relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier și în al doilea rând

relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei, fiind ignorate totodată și prevederile

art.2 alin.(2) Cod penal. Raportând aceste prevederi, un rol primordial în aprecierea

stabilirii și aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile

ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru

4

restabilirea ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului.

3.1. Reprezentantul legal a părții vătămate minore, a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Morogai Ion să-i fie aplicată o pedeapsă privativă de

libertate și cu admiterea totală a acțiuni civile.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, nu este decacord cu sentința, deoarece

o consideră una prea blândă care nu-și va atinge scopul pedepsei penale.

La fel, a fost indicat de reprezentantul legal a părții vătămate că, în cancelaria

Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani la 11.06.2020 a fost depusă acțiunea civilă prin

care a fost solicitat încasarea prejudiciului moral și material, care nu a fost examinat

de către instanța de judecată pe motiv că grefierul a ridicat cererea a doua zi după

contestarea sentinței.

Totodată, infracțiunea a fost comisă în stare de ebrietate avansată de către

Morogai Ion, care nu a conștientizat faptele comise de el și a achitat părții vătămate

doar suma de 4 000 lei ca prejudiciu material, însă un careva prejudiciu moral nu a

fost achitat partea vătămată rămânând doar cu suferințe, promisiunii și cheltuieli

suportate ca urmare a tratamentului primit.

Reprezentantul legal a părți vătămate minore și-a exprimat dezacordul și cu

argumentul primei instanței precum că nu au fost depistate careva circumstanțe

agravante prevăzute de art.77 Cod penal, menționând că în acțiunile inculpatului sunt

cel puțin două circumstanțe agravante și anume art.77 lit. e) Cod penal care prevede

săvârșirea cu bună știință a infracțiunii asupra unui minor și lit. j al articolului citat

mai sus care prevede săvârșirea infracțiunii de către o persoană în sare de ebrietate, în

situația dată infracțiunea a fost săvârșită asupra unui minor, șoferul era fără permis de

conducere și în stare de ebrietate.

Prin urmare, pedeapsa aplicată de instanța de fond nu va duce la reeducarea

inculpatului, reiese și din faptul că ultimul nu a achitat o sumă rezonabilă a

prejudiciului moral și material, dar așteaptă o careva acțiune civilă pe care o va achita

la propria lui dorință când va dori și nu atunci când copilul minor care a suferit în

urma infracțiunii comise de Morogai Ion, va avea nevoie.

fost admise apelurile, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

Morogai Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(2) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa 1 an închisoare, cu anularea dreptului de

a conduce mijloace de transport, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei a

fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de reprezentantul legal a părții

vătămate minore Ungureanu Olga și dispusă încasarea în beneficiul acesteia din

contul lui Morogai Ion suma de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciul moral și cheltuieli

judiciare pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 1 400 lei.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel cu trimitere la prevederile

art.art.61, 75, 76 și 77 Cod penal, a indicat că, având în vedere comportamentul

inculpatului după săvârșirea infracțiunii, ultimul colaborând cu organul de urmărire

penală, faptul că acesta a recunoscut vina și se căiește de cele comise, la evidență a

5

medicul narcolog și psihiatru nu se află, pentru prima dată este atras la răspundere

penală, instanța de fond a ajuns la concluzia că restabilirea echității sociale și

corectarea condamnatului poate fi efectuată prin aplicarea unei sancțiuni sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, cu respectarea exigențelor prevăzute

la art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a notat că, deși prevederile art.264 alin.(2) Cod penal

indică că la pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 950 la 1350 unități

convenționale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore sau cu închisoare de până la 4 ani, în toate cazurile cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, instanță de fond, contrar prevederilor legale, nu a

aplicat pedeapsa sub formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

pedeapsă care poate fi înlăturată doar în condițiile legii.

În acest context, a fost menționat că, pedeapsa sub formă de anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport este o pedeapsă stabilită de legislator pentru

infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(2) Cod penal ca complementară obligatorie,

care are drept scop prevenirea de a comite infracțiuni.

În sensul dat instanța de apel a constatat că, înlăturarea pedepsei

complementare poate avea loc doar în condițiile legii, instanță de fond însă fără temei

legal nu a aplicat pedeapsa respectivă.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă stabilită generează dispreț față de ea și

nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, după cum a rezultat din materialele cauzei, Morogai Ion anterior nu a

fost judecat, nu este încadrat în câmpul muncii, a comis o infracțiune din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu

închisoare pe un termen de până la 4 ani, a comis infracțiunea în stare de ebrietate,

neavând permis de conducere, instanța de apel a statuat că în cazul dat instanță de

fond urma să aplice inculpatului o pedeapsă de o categorie mai gravă.

În aspectul dat, instanța de apel a conchis că, scopul pedepsei penale poate fi

atins doar prin numirea inculpatului a unei categorii de pedeapsă mai severă, și

anume închisoare, totodată, ținând cont de persoana inculpatului, care a recunoscut

vina sa și se căiește sincer în faptele comise, anterior nu a fost condamnat, astfel că

este posibilă aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune.

Prin urmare, s-a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina sa în

faptele comise și se căiește în faptele comise, instanța de apel a considerat că este

posibilă aplicarea prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal și sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege privind suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii

stabilite inculpatului, fixând pentru el un termen de probațiune pe o durată de l an,

corectarea lui fiind posibilă fără a fi izolat de societate, apreciind o astfel de pedeapsă

ca una echitabilă pentru fapta comisă, iar stabilirea termenului de probațiune va

asigura, în opinia instanței, un comportament adecvat al inculpatului, dacă în

termenul de probațiune el nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare

exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

4.2. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a statuat că, urmare a

6

acțiunilor inculpatului, reprezentantul legal a părții vătămate minore Ungureanu Olga

a fost nevoită să se adreseze pentru a fi apărate drepturilor sale și atragerea la

răspundere a inculpatului la organului de urmărire penală, în procuratură, în instanță

de judecată, nefiindu-le recuperat nici în prezent prejudiciul material și moral cauzat

în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului, astfel părții vătămate minore i-a fost adusă

daună morală, deoarece însuși faptul de a fi prejudiciat implică o suferință psihică, ce

presupune necesitatea unei compensații, prejudiciul moral fiind evident și care

necesită recuperare.

În atare situație inculpatul urmează să compenseze prejudiciul moral cauzat

părții vătămate minore, iar suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral va fi în

raport cu suferințele suportate de partea vătămată minoră și va aduce satisfacție

pentru prejudiciul moral cauzat.

Doar în aspectul dat, apelul declarat pe caz de reprezentantul părții vătămate

minore se admite, cu casarea sentinței atacate în latura civilă referitor la încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor pentru asistența juridică, cu pronunțarea unei

hotărâri în aspectul dat, prin care a admite parțial pretențiile reprezentantul părții

vătămate minore Ungureanu Olga, cu încasarea de la inculpat a sumei de 20 000 lei

în folosul părții vătămate cu titlu de prejudiciu moral și suma de 1400 lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică acordată.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie excluse

prevederile art.90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a menționat că, prin numirea pedepsei prea blânde

inculpatului Morogai Ion, nu s-a atins scopul pedepsei penale, stipulat în art.61

alin.(2) Cod penal: Pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților cât și a altor persoane.

Acuzatorul de stat a susținut că, lui Morogai Ion i-a fost aplicată o pedeapsă

penale sub formă de închisoare cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, ca vădit

neproporțională celor comise de către inculpat și urmările produse, cu abateri de la

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal.

În această ordine de idei, în opinia acuzatorului de stat, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută la art.90 Cod penal, ține nu

de individualizarea pedepsei, ci de individualizarea executării acesteia, de aceea

concluzia instanței de apel precum că corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă în condițiile de ne izolării lui de societate este injustă și vădit ilegală,

deoarece unul din scopurile pedepsei penale este prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, iar aplicarea unei

pedepse cu suspendare condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea

infracțiunii incriminate, va duce la nerealizarea acestor scopuri ale pedepsei penale.

În sinteza celor expuse, acuzatorul de stat a susținut că, soluția instanței de apel

este ilegală care a generat aplicarea inculpatului Morogai Ion o măsură de pedeapsă

prea blândă, iar practica judiciară demonstrează că, astfel de soluții nu sunt suficiente

nici pentru corectarea infractorului, nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

7

și nici satisfacția părților care au avut a suferi și suporta daune morale și materiale în

urma aceste categorii de infracțiuni.

5.1. Avocatul Corolevschi Maria în numele inculpatului, în temeiul pct.10)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând

casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a făcut trimitere la prevederile art.art.61, 70, 76, 77

Cod penal, prin care consideră că, instanța de fond corect a reținut că restabilirea

echității sociale și corectarea condamnatului poate fi efectuată prin aplicarea unei

sancțiuni sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, cu respectarea

exigențelor prevăzute la art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, ținând cont de

faptul că inculpatul Morogai Ion, la locul de trai se caracterizează pozitiv, că

inculpatului după săvârșirile infracțiunii a colaborat cu organul de urmărire penală, a

recunoscut vina și se căiește de cele comise, la evidență a medicul narcolog și

psihiatru nu se află, pentru prima dată este atras la răspundere penală. Astfel, este

justă concluzia instanței de fond că în privința inculpatului nu este rezonabilă

aplicarea unei pedepse mai aspre, cum ar fi închisoare indicată în sancțiunea

prevăzută la art.264 alin.(2) Cod penal, luând în considerație faptul că inculpatul a

solicitat aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Este evident că această sancțiune prevăzută de lege este în stare să atingă scopul

pedepsei și ar avea efectul scontat asupra conduitei viitoare a inculpatului.

La fel, partea apărări a susținut că, instanța de apel a luat poziția părtinitoare a

procurorului și a admis apelul procurorului, aplicând pedeapsa complimentară,

lipsindu-1 pe inculpatul Morogai Ion de un drept pe care acesta nu-1 deține.

În altă ordine de idei, avocatul a făcut referire și la acțiunea civilă, admisă de

către instanța de apel, indicând că acesta urma a fi înaintată de reprezentatul legal a

părți vătămate minore în instanța de fond care nu iar fi creat impedimente de a se

împăca cu inculpatul, mai mult ca atât că a primit o sumă de bani de la acesta.

constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele

considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

În cauza deferită judecății, au fost declarate cereri de recurs atât de partea

acuzării, cât și de partea apărării, care, invocând doar dezacordul cu soluția instanței

de apel în partea pedepsei stabilite inculpatului, din care motiv hotărârea

judecătorească contestată va fi supusă verificării doar sub acest aspect.

Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile recurenților, Colegiul

penal ajunge la concluzia că cele invocate de recurenți, nu și-au găsit confirmarea, iar

8

soluția adoptată pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, este legală,

întemeiată și urmează a fi menținută integral.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că, potrivit art.75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește că, categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, în cazul săvârșirii unei infracțiuni doar instanța de judecată este

singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând cont de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

Potrivit actelor cauzei, Colegiul penal atestă că, prima instanță pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în ordinea prevederilor art.3641 Cod

de procedură penal a dispus condamnarea inculpatului în baza art.264 alin.(2) Cod

penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar prin decizia instanței

de apel a fost casată sentința și a pronunțat, în partea individualizării și stabilirii

pedepsei definitive, o nouă hotărâre, dispunând condamnarea lui Morogai Ion în baza

art.264 alin.(2) Cod penal la 1 an închisoare, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport și potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea și la modul de executare a

pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75, 90

Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale

comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind

justificată solicitarea recurenților privind modificarea pedepsei în privința

inculpatului Morogai Ion.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

9

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Referitor la argumentul avocatului precum că: „acțiunea civilă urma a fi

înaintată de reprezentatul legal a părți vătămate minore în instanța de fond, dar nu

în apel”, Colegiul penal menționează că art.219 alin.(1) Cod de procedură penală, nu

interzice persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale

sau morale să depună acțiunea civilă în instanța de apel.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se

constată admiterea erorilor de drept semnalate de recurenți și prevăzute de art.427

alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, impunându-se în

consecință declararea inadmisibilității recursurilor declarate, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, de către inculpatul Morogai Ion și

avocatul acestuia, Corolevschi Maria, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 27 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui Morogai Ion XXXXX,

cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 05 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

10