1ra-83/2018 — Art. 201-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul central, din 04 august 2017, adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Vorotilov A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal la 9 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, lui Vorotilov A. la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată total și pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 23 iunie 2017, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Vorotilov A., la 13 mai 2017, aproximativ la orele 22:30, aflându-se în stare de ebrietate la domiciliul cet. Chiriac M., amplasat în XXXXX, împreună cu concubina sa Chiriac L. și copilul său XXXXX, a.n. XXXXX, urmărind scopul maltratării, intimidării, impunerii voinței și a controlului personal asupra altor membri de familie, fiind supărat că copilul XXXXX plângea, profitând de faptul că ultima grație vârstei fragede este în imposibilitate evidentă 1 de a se apăra, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului și a corpului, în urma cărora aceasta a decedat. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 59 din 15.06.2017, la examinarea cadavrului copilului XXXXX, a.n. XXXXX au fost depistate următoarele leziuni corporale: traumă craniu-cerebrală închisă cu hematom subdural (20 ml) și hemoragie subarahnoidiană, echimoze și excoriații în regiunea feței și în regiunea abdomenului, care sunt periculoase pentru viață și după acest criteriu se califică ca vătămare gravă periculoasă pentru viață. Moartea a survenit în urma unei insuficiențe cardio-respiratorii acute cauzată de leziunile corporale produse, care au legătură directă cu cauza decesului. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal - violență în familie, adică acțiunea intenționată, comisă de un membru de familie asupra altui membru de familie, manifestată prin acțiuni violente, soldate cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, soldate cu decesul victimei.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care fără contestarea sentinței în latura penală, a solicitat încasarea de la Vorotilov A. a cheltuielilor judiciare în beneficul statului în sumă de 5030 lei, care au fost suportate de stat pentru efectuarea expertizelor judiciare nr. 44a-2017 din 12.06.2017 și nr. 59 din 15.06.2017 menționînd în acest sens că, potrivit dispozițiilor art. 227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora trebuie suportată de inculpat și trecută în contul statului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2017, apelul procurorului a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără careva modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, solicitarea apelantului de a încasa de la inculpat cheltuielile judiciare în sumă de 5030 lei, pentru efectuarea expertizelor medico-legale, urmează a fi respinsă, din motiv că, potrivit art. 143 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. Tot aici, instanța a făcut trimitere la prevederile art.143 alin. (2) din legea procesuală, care stipulează că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de stat. Drept urmare, s-a indicat că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat. La caz, cheltuielile judiciare în sumă de 5030 lei, dintre care 1862 lei au fost cheltuiți pentru efectuarea expertizei judiciară nr.44a-2017 din 12.06.2017 și 3168 lei - 2 pentru efectuarea expertizei judiciare nr.59 din 15.06.2017, care au fost ordonate de către OUP SUP al IP Ungheni, locotenent major de poliție, S. Moraru (fd.31, 41), acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care urmează a fi puse în sarcina părții acuzării. În același context, instanța de apel a făcut referire și la prevederile art.75 alin.(3) al Legii nr.68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, potrivit cărora, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sînt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin. (2) Cod de procedură penală. Pentru considerentele expuse, instanța a conchis asupra respingerii argumentelor procurorului din cererea de apel, în vederea încasării de la inculpat a sumei de 5030 lei cheltuiți de stat pentru efectuarea expertizelor judiciare, deoarece acestea au fost dispuse de către organul de urmărire penală în vederea constatării gradului leziunilor cauzate părții vătămate minore și a cauzei decesului acesteia, precum și în vederea constatării stării de responsabilitate a inculpatului, ce la rândul său a determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii - pusă în sarcina părții acuzării.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs ordinar, prin care solicită casarea parțială a acesteia și încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat în sumă de 5030 lei. În motivarea recursului, se menționează că decizia instanței de apel este ilegală și pasibilă casării, deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Recurentul indică că cheltuielile judiciare în cuantum de 5030 lei au fost suportate de către stat pentru efectuarea expertizelor, inclusiv, la solicitarea avocatului în interesele inculpatului în cadrul pregătirii poziției de apărare a celui din urmă. Or, art.142 alin. (2) Cod de procedură penală indică expres că părțile din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în drept să înainteze cerere despre efectuarea expertizei pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor acestora. Totodată, conform art. 227 alin. (l) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Pct. 1) alin.(2) al aceluiași articol, prevede că cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite, inclusiv experților. Art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală indică că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu prevede altă modalitate. Conform art.228 alin.(3) Cod de procedură penală, expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării respective. Conform art.229 alin.(l) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. 3 Odată ce inculpatul Vorotilov A. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor sus-indicate, urmează să fie încasate la fel de la dînsul. Reieșind din cele expuse, procurorul consideră că atît prima instanță, cît și cea de apel nu au clarificat obiectiv necesitatea încasării cheltuielilor de judecată, adoptînd hotărîri neargumentate în această parte. În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror, în baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele motive. Cu titlu introductiv, se relevă că soluția de inadmisibilitate a recursului depus de procuror se întemeiază, în drept, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că cererea este vădit neîntemeiată. Dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către recurent. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci cînd titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei, sau cînd argumentele formulate de recurent sunt nefondate. În esență, la caz, reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă decizia instanței de apel doar în partea încasării cheltuielilor de judecată, considerînd că instanța de apel nefondat a dispus respingerea cererii privind încasarea sumei de 5030 lei din contul inculpatului pentru efectuarea expertizelor judiciare. Colegiul penal găsește vădit nefondată revendicarea procurorului în partea ce ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, dat fiind că, în dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, este stipulat expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul. Art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că plata pentru expertizele judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat. În situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat, nu din contul inculpatului. Din actele cauzei se constată că expertiza judiciară nr. 59 din 15 iunie 2017 a cadavrului copilului XXXXX a fost dispusă de ofițerul de urmărire penală (a se vedea 4 f.d. 31), în vederea constatării gravității vătămărilor corporale depistate la aceasta și constatării cauzei decesului. După care, același ofițer de urmărire penală a dispus și efectuarea celei de a doua expertiză psihiatrico-psihologică în condiții de ambulatoriu în privința învinuitului Vorotilov A. pentru a constata dacă acesta este pasibil de a fi tras la răspunderea penală pentru fapta infracțională comisă. (a se vedea f.d. 41) Respectiv, atare acțiuni procesuale, adică cele ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, trebuie puse în sarcina părții acuzării și nu urmează a fi achitate de inculpat, după cum pledează procurorul. În principiu, este necesar de evidențiat că taxele percepute pentru efectuarea expertizei, similare celor disputate aici, în toate cazurile urmează a fi încasate din contul statului, nefiind atins caracterul echitabil al acestei proceduri. Prin urmare, corect instanța de apel a consemnat în partea descriptivă a deciziei adoptate despre faptul că, expertizele judiciare au fost folosite de partea acuzării pentru a- l incrimina pe inculpat. Din ansamblul considerentelor care preced, rezultă că cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor nominalizate urmează a fi acoperite de bugetul de stat, acestea neputând face obiectul unei rambursări din partea inculpatului. Avînd în vedere acestea, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, neexistând vreun temei pentru admiterea recursului în sensul declarat de procuror.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Vorotilov Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 ianuarie 2018. Președinte URSACHE Petru Judecător TOMA Nadejda Judecător ȚURCAN Anatolie 5