ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 27.12.2017

1ra-1806/2017 — art. 188 al. 2 lit. b, d

HOTĂRÂRE

27.12.2017

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 188 al. 2 lit. b, d
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

1ra-1806/2017 — art. 188 al. 2 lit. b, d (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1806/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Vitali Cebotari, de către avocatul

Zinaida Gîrneț în numele inculpatului Rotaru Andrei, de către avocatul Oxana

Saganscaia în numele inculpatului Moiseenco Dumitru, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Cahul din 09 decembrie 2016 și decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 24 august 2017, în cauza penală, în privința lui

Rotaru Andrei XXX, născut la XXX, domiciliat

în r-nul XXXX, s. XXX;

și

Moiseenco Dumitru XXX, născut la XXX,

domiciliat în r-nul XX, s. XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 16.08.2016 pînă la 09.12.2016;

Instanța de apel de la 16.12.2016 pînă la 24.08.2017;

Instanța de recurs de la 28.11.2017 pînă la 27.12.2017.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 09 decembrie 2016:

Rotaru Andrei a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.

(1) Cod penal, din motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

Rotaru Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă în formă de închisoare

pentru un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Moiseenco Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 188 al. 2) lit. b) ,d) Cod penal, art.172 al. 1) Cod penal și s-a aplicat

pedeapsă după cum urmează:

- pentru art. 188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la 5 ani închisoare;

- pentru art. 172 alin. (l) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare.

Potrivit art. 84 Cod penal prin cumul parțial al pedepselor aplicate, s-a numit lui

Moiseenco Dumitru o pedeapsă definitivă pentru concurs de infracțiuni în mărime de

5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasa în mod solidar cu titlu de cheltuieli de judecată de la inculpații

Moiseenco Dumitru și Rotaru Andrei suma de 217 lei care au fost cheltuiți pentru

efectuarea expertizelor.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat că, Rotaru Andrei la 05

noiembrie 2015, în jurul orelor 00:30 min. prin înțelegere prealabilă și în comun

acord cu Moiseenco Dumitru și cu alte persoane (în privința cărora procesul penal a

fost disjuns în procedură separată), mărind scopul de a sustrage pe ascuns bunurile

altei persoane, au pătruns pe ascuns într-un sarai din gospodăria lui Irinevici

Gheorghi, amplasat în satul Huluboaia, raionul Cahul, de unde au sustras 13 saci cu

porumb.

Sacii i-au scos în afara saraiului, însă fiind depistați de proprietari, în procesul

omiterii furtului, urmărind scopul de a continua acțiunile infracționale pentru a

sustrage deschis bunurile altei persoane, au aplicat violența fizică față de victime.

Astfel, Moiseenco Dumitru a doborât-o pe XXXXla pământ și i-a aplicat lovituri

peste diferite părți ale corpului, cauzându-i victimei excoriație pe genunchiul drept,

care conform Raportului de expertiză medico-legală nr.68/D din 29-02.2016-

28.03.2016 se califică ca vătămare corporală neînsemnată, și fractura coastei IX, care

se califică ca vătămare corporală medie.

Iar Rotaru Andrei a doborât-ul pe Irinevici Gheorghi l-a pământ și i-a aplicat

lovituri peste diferite părți ale corpului cauzându-i excoriație pe frunte, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr.23/D din 26.01.2016, se califică ca vătămare

corporală neînsemnată, iar în urma acestor acțiuni violente au sustras deschis:

- 3 saci cu porumb, care-i aparțineau lui XXXX, cu greutatea unui sac de 50

de kg, în total 150 de kg, cu valoarea unui kg de 3,80 lei, în total de 570 lei, și

- 2 saci cu porumb, care-i aparțineau lui Irinevici Gheorghi , cu greutatea

unui sac de 50 de kg, în total 100 de kg, cu valoarea unui kg de 3,80 lei, în total de

380 lei.

Prin acțiunile sale Moiseenco Dumitru și Rotaru Andrei , în comun cu alte

persoane au sustras din avutul lui XXXX și Irinevici Gheorghi bunuri în sumă totală

le 950 lei.

Prin acțiunile sale Rotaru Andrei și Moiseenco Dumitru au săvîrșit

infracțiunea revăzută de art.188 alin. (2) lit. b) d) Cod penal, cu semnele de

calificare, tâlhărie, adică iacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență lericuloasă pentru viață și sănătatea persoanei agresate,

săvârșită de două sau mai multe iersoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare.

2.1. Rotaru Andrei a fost pus sub învinuire pentru faptul că la atras pe minorul

Moiseenco Dumitru la activitate infracțională și instigarea lui la săvîrșirea infracțiunii

în următoarele circumstanțe.

La data de 05 noiembrie 2015, în jurul orelor 00.30 minute, urmărind scopul de

a instiga un minor la săvîrșirea infracțiunii, l-a instigat pe minorul Moiseenco

Dumitru născut la XXXX, la săvârșirea infracțiunii, cu care prin înțelegere prealabilă

și în comun acord cu alte persoane necunoscute, au pătruns pe ascuns într-un sarai din

gospodăria lui Irinevici Gheorghi, amplasat în satul Huluboaia, r-nul Cahul, de unde

au sustras 13 saci cu porumb pe care i-au scos în afara saraiului, însă fiind depistați

de proprietari, în procesul comiterii infracțiunii de furt, urmărind scopul de a continua

acțiunile infracționale pentru a sustrage deschis bunurile altei persoane, au aplicat

violența fizică față de victime, astfel Moiseenco Dumitru a doborât-o pe XXXX la

pământ și i-a aplicat lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzându-i victimei

excoriație pe genunchiul drept, care conform Raportului de expertiză medico-legală

nr. 68/D din 29-02.2016-28.03.2016, au fost produse la acțiunea traumatică cu obiect

contondent dur și se califică ca vătămare corporală neînsemnată, și fractura coastei

IX, care a fost produsă la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur, care

condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare

corporală medie, iar Rotaru Andrei l-a doborât pe Irinevici Gheorghi l-a pământ și i-a

aplicat lovituri peste diferite părți ale corpului căuzându-i excoriație pe frunte, care

conform Raportului de expertiză medico-legală nr.23/D din 26.01.2016, sunt produse

la acțiune traumatică cu obiect contondent dur și se califică medico-legal ca vătămare

corporală neînsemnată, iar în urma acestor acțiuni violente au sustras deschis 3 saci

cu porumb, care-i aparțineau lui XXXX cu greutatea unui sac de 50 de kg, în total

150 de kg, cu valoarea unui kg de 3,80 lei, în total 570 lei și 2 saci cu porumb, care-i

aparțineau lui Irinevici Gheorghi, cu greutatea unui sac de 50 de kg, în total 100 de

kg, cu valoarea unui kg de 3,80 lei, în total 380 lei.

Prin acțiunile lor intenționate Moiseenco Dumitru și Rotaru Andrei, în comun cu

alte persoane au sustras din avutul lui XXXX și Irinevici Gheorghi bunuri în sumă

totală de 950 lei.

Rotaru Andrei a fost învinuit de săvârșirea infracțiunea prevăzută de art. 208

alin. (1) Cod penal, cu semne de calificare „atragerea minorilor la activitatea

criminală și instigarea lor la săvârșirea infracțiunilor, săvârșită de o persoană care a

atins vîrsta de 18 ani ”.

2.2. Minorul Moiseenco Dumitru a fost pus sub învinuire pentru faptul că, la

data de 05 noiembrie 2015, în jurul orelor 00:30 min., urmărind scopul de a-și

satisface pofta sexuală în formă perversă, prin constrângere fizică, aflându-se în

apropierea unui sarai din gospodăria lui Irinevici Gheorghi, amplasat în satul

Huluboaia, raionul Cahul. doborât-o pe XXXXla pământ, i-a aplicat lovituri peste

diferite părți ale corpului, cauzându-i victimei excoriație pe genunchiul drept, care

conform Raportului de expertiză medico-legală nr.68/D din 29-02.2016- 18.03.2016,

au fost produse la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur și se califică ca

vătămare corporală neînsemnată, și fractura coastei IX, care a fost produsă la acțiunea

traumatică cu obiect contondent dur, care condiționează o dereglare a sănătății de

lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie, după care a XXXXXX,

cauzându-i victimei XXXX plagă pe mucoasa vestibulului vaginal, care conform

Raportului de expertiză medico-legală nr.68/D din 29-02.2016-28.03.2016, au fost

produse la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur și se califică ca vătămare

corporală neînsemnată și contrar voinței acesteia a săvârșit cu ea acțiuni violente cu

caracter sexual, satisfăcându-și astfel pofta sexuală în formă perversă.

Moiseenco Dumitru a fost învinuit de săvârșirea infracțiunea prevăzută de

art.172 alin. (1) Cod penal, cu semne de calificare, acțiuni violente cu caracter

sexual, satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere

fizică a persoanei.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, au depus apeluri:

- avocatul Victor Mîțăblîndă în numele inculpatului Rotaru Andrei, prin

care a solicitat, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare în privința lui Rotaru Andrei de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 188

alin. (2) lit. b),d) Cod penal, pe motivul că nu el a săvârșit infracțiunea.

În motivarea s-a indicat faptul că, instanța nu a apreciat corect probele

acumulate și învinuirea adusă inculpatului este bazată în exclusivitate pe declarațiile

părții vătămate, fapt ce vine în contradicție cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală.

Reieșind din probele prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei în instanță,

vina inculpatului nu a fost dovedită vis-a-vis de cele incriminate. Potrivit sentinței,

vinovăția lui Rotaru Andrei comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit.

b),d) Cod penal este dovedită prin totalitatea probelor cercetate în cadrul ședinței de

judecată fiind în coroborare cu declarațiile părții vătămate Irinevici Gheorghi și

XXXX.

În apel se notează că, sentința este bazată exclusiv pe declarațiile părții

vătămate, în consecință fiind eronat interpretate declarațiile inculpatului Rotaru

Andrei, care a negat comiterea infracțiunii imputate, iar instanța nu le-a apreciat pe

acestea în coroborare cu robele administrate la dosar, care în opinia apărării dovedesc

nevinovăția inculpatului. Or sentință de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri. Instanță nu a ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de

principiul, că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în

favoarea inculpatului.

- avocatul Saganscaia Oxana în numele inculpatului Moiseenco Dumitru,

a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare de răspundere penală în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal și art. 172

alin. (1) Cod penal, în privința lui Moiseenco Dumitru, deoarece infracțiunile nu au

fost comise de ultimul.

În motivarea apelului sunt aduse următoarele argumente precum că, atît la faza

de urmărire penală, cît și în instanța de judecată, Moiseenco Dumitru nu a recunoscut

vina în comiterea infracțiunilor imputate.

Explică că, în ședința de judecată din 09 decembrie 2016 inculpatul a declarat,

că nu a fost la fața locului la data de 05 noiembrie 2015, nu a comis careva acțiuni

ilegale în privința părților vătămate Irinevici Gheorghi și XXXX.

Menționează că, învinuirea adusă lui Moiseenco Dumitru în comiterea

infracțiunilor imputate a fost bazată doar pe depozițiile Irinevici Gheorghi și XXXX,

iar alte probe veridice care pot sta în baza învinuirii lipsesc și organul de urmărire

penală nu a întreprins nici-o măsură, ca să descopere infracțiunea și să identifice

infractori.

Comunică că, la domiciliile inculpaților Moiseenco Dumitru și Rotaru Andrei nu

s-au efectuat percheziții și nu s-a depistat cei 5 saci de porumb, care au fost furați de

la părțile vătămate.

Părțile vătămate, Irinevici Gheorghi și XXXX au declarat, că infractorii au fost

cu un automobil și au încărcat sacii în automobil, iar organul de urmărire penală nu a

stabilit ce automobil a fost la fața locului și cui îi aparține. De asemenea, fiind pe

timp de toamnă în luna noiembrie, trebuia și putea să rămâne careva urme a

anvelopelor automobilului. Nu s-a efectuat nici-o expertiză trasologică în acest sens.

Mai comunică că, instanța nu a luat în considerație faptul că, părțile vătămate

Irinevici Gheorghi și XXXX sunt persoane de vârsta înaintată, care pot avea dificultăți

cu memoria, cu crearea poziției obiective și juste asupra celor întâmplate.

Irinevici Gheorghi și XXXX fiind audiați în ședința de judecată din 31 octombrie

2016 au dat declarații contradictorii celor date la urmărire penală și celor indicate în

rechizitoriu.

Susține că, reieșind din declarațiile părților vătămate este evident că, vizibilitatea

locului comiterii infracțiunii a fost redusă și rea. Părțile vătămate susțin că lumina

ardea doar în casă și deasupra la pragul casei mai ardea unul. Rezultă, că ei nu au

putut vedea bine la față persoanele care le-au atacat, mai, ales, că Irinevici Gheorghi

de mai multe ori a declarat în ședința de judecată că, atacatorul i-a scrintit mâinile la

spate și la culcat cu fața în jos.

Consideră că, instanța de judecată greșit a ajuns la concluzia, că Moiseenco

Dumitru, fiind minor a comis în privința părții vătămate XXXX infracțiunea

prevăzută de art. 172 alin. (1) Cod penal, deoarece a fost imputată numai în baza

Raportului de expertiză medico-legală nr.741 din 10 noiembrie 2016 prin care sa

constatat că, XXXX are excoriație pe genunchi, plagă pe mucoasa vestibului vaginal

produse cu obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele relatate.

Partea vătămată XXX. la urmărirea penală și în ședința de judecată din

31.10.2016 a declarat că atacatorul a dorit să-i provoace durere și săi facă rău, însă,

nici la urmărirea penală, nici în instanța de judecată nu a fost dovedit faptul, că

anume Moiseenco Dumitru a comis aceste acțiuni în privința victimei XXX. Nu a

fost efectuată nici-o expertiză sau examinare în acest sens, care ar confirma legătură

cauzală între concluzia expertului și acțiunile ilegale a lui Moiseenco Dumitru, nu sa

luat careva material biologic, care aparține părții vătămate XXXX și de sub unghiile

lui Moiseenco Dumitru.

Apelantul notează vina inculpatului Moiseenco Dumitru nu a fost dovedită prin

nici-o probă veridică și concludentă iar, depozițiile părților vătămate Irinevici

Gheorghi și XXXX nu pot sta în baza unei sentințe de condamnare.

- procurorul, potrivit căruia s-a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei, prin care Rotaru Andrei să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d) din Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă

cu închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. Iar Rotaru Andrei să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 208 alin. (1) Cod penal, și să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoare

pe un termen ie 5 ani, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis.

Prin aplicarea art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni să-i fie stabilită

lui Rotaru Andrei, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, o pedeapsă definitivă cu

închisoare pe un termen de 8 ani și 3 luni, cu executarea pedepsei într-un penitenciar

de tip semiînchis.

De recunoscut Moiseenco Dumitru vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

ie art. 188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoare pe

un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis.

Moiseenco Dumitru să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 172 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoare pe

un termen de 2 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip

semiînchis.

De aplicat art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni i-a fost stabilită lui

Moiseenco Dumitru, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, o pedeapsă definitivă

cu închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip

semiînchis.

Admiterea acțiuni civile înaintate de Irinevici Gheorghi și încasarea în mod

solidar de la Rotaru Andrei și Moiseenco Dumitru - 380 lei prejudiciul material și 10

000 lei prejudiciul moral, în beneficiul lui Irinevici Gheorghi.

Admiterea acțiuni civile înaintată de XXXX și încasarea în mod solidar de la

Rotaru Andrei și Moiseenco Dumitru - 694 lei prejudiciul material și 10 000 lei

prejudiciul moral, în beneficiul lui XXX.

Încasarea de la inculpații Rotaru Andrei și Moiseenco Dumitru în contul statului

suma de 217 lei, pentru recuperarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale. Restituirea corpurile delicte 8 saci cu porumb

proprietarilor.

Procuror a invocat că, instanța de fond neîntemeiat l-a achitat pe Rotaru Andrei

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) din Codul penal, din motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În cadrul cercetărilor judecătorești Rotaru Andrei a declarat că, el cunoștea

despre faptul că Moiseenco Dumitru era minor, astfel, prin acțiunile sale l-a instigat și

l-a determinat să comită infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b) d) din

Codul penal.

Consideră că, pedeapsa stabilită inculpaților nu corespunde gravității

infracțiunilor comise, circumstanțelor stabilite în cauză, personalității făptuitorilor, de

aceea sentința urmează a fi casată cu pronunțarea unei noi hotărâri și cu stabilirea

unei pedepse mai severe.

La stabilirea pedepsei urmează să se țină cont de prevederile art. 2 alin. (2),

art. 61, alin. (2), art. 75, alin. (1), art. 84 din Codul penal.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 august 2017,

au fost admise apelurile declarate de procuror, de avocatul Mîțăblîndă Victor în

numele inculpatului Rotaru Andrei și de avocatul Saganscaia Oxana în numele

inculpatului Moiseenco Dumitru.

S-a casat parțial sentința primei instanțe, în latura penală în privința

inculpatului Moiseenco Dumitru și în latura civilă (în privința ambilor inculpați), cu

pronunțarea hotărîrii noi:

Moiseenco Dumitru a fost achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.172 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Moiseenco Dumitru a fost condamnat pe art.188 alin. (2) lit. b) d) Cod penal,

la 5 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Au fost admise parțial acțiunile civile ale părților vătămate Irinevici Gheorghi

și XXX, cu încasarea de la inculpații Rotaru Andrei și Moiseenco Dumitru în mod

solidar în contul reparării prejudiciului material:

- în beneficiul lui Irinevici Gheorghi în mărime de 380 lei;

- în beneficiul lui XXXX în mărime de 694 lei.

S-a încasat în beneficiul părții vătămate Irinevici Gheorghi, cu titlu de

prejudiciu moral:

- de la inculpatul Rotaru Andrei în mărime de 3 000 lei, de la inculpatul

Moiseenco Dumitru, în mărime de 3 000 lei.

S-a încasat în beneficiul părții vătămate XXX, cu titlu de prejudiciu moral:

- de la inculpatul Rotaru Andrei în mărime de 3 000 lei, de la inculpatul

Moiseenco Dumitru, în mărime de 3 000 tei.

S-a respins ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizei în sumă de 217 lei.

În rest sentința s-a menținut.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, consideră

neîntemeiate argumentele apelurilor declarate de apărătorii inculpaților, privind lipsa

probelor de vinovăție al inculpaților în comiterea tâlhăriei, deoarece părțile vătămate

direct indică la persoana inculpaților Rotaru Andrei și Moiseenco Dumitru ca autorii

infracțiunii.

Nu sunt constatate temei de a pune la îndoială declarațiile părților vătămate

Irinevici Gheorghii și XXXX privind comiterea acțiunilor de față de victimele mume

de inculpații în cauză. Reieșind din circumstanțele cauzei , că părțile vătămate și

inculpații sunt consăteni, localitatea fiind una relativ mică și ei îi recunosc după

trăsăturile feței.

Începând cu plângerea și sesizarea, cît și declarațiile la urmărire penală, în prima

instanță și în instanța de apel părțile vătămate au depus declarații detaliate,

consecutive, fără contradicții în depozițiile sale, privind acțiunile fiecăruia din

inculpați la evenimentele ce au avut loc la data de 05.11.2015.

Astfel, prin proces-verbal de consemnare a plângerii din 05 noiembrie 2015

orele 11.15 potrivit căruia, Irinevici Gheorghi a solicitat a fi atrași la răspundere

Rotaru Andrei și Moiseenco Dumitru, indicînd în plîngere că, ultimii la data de 05

noiembrie 2015 în jurul orelor 00.30 au tentat să sustragă 8 saci cu porumb din

hambarul ce-i aparține, situat lîngă domiciliul acestuia amplasat în s. Huluboaia, r-nul

Cahul, prin care acțiuni i-a fost cauzat un prejudiciu considerabil în sumă totală de

960 lei.

Din procese-verbale de audiere a părților vătămate: din 05 noiembrie 2015

Irinevici Gheorghe, XXX, din 05 noiembrie 2015 (f.d.9-10,14), din 29 decembrie

2015 (f.d.77-79), (f.d.80-82) rezultă că în calitate de atacatori sunt indicate

persoanele ambelor inculpați: Rotari A. și Moiseenco D.

Raport de expertiză medico-legală nr.741 (f.d.49) în concluzia căruia, în baza

datelor expertizei medico-legale la cet. XXX, s-a constatat: excoriație pe genunchi,

plaga pe mucoasa vestibulului vaginal produse la acțiuni traumatice cu obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele relatate califică medico-legal ca

vătămare corporală neînsemnată. În raport, din cuvintele victimei sunt indicate

familiile Moiseenco D. și Rotari A. ca persoanele ce au comis jaf.

Raport de expertiză medico-legală nr.742 (f.d.57) în concluzia căruia se atestă

faptul că, în baza datelor expertizei medico-legale la cet. Irinevici Gheorghii, anul

nașterii 1931, s-a constatat excoriație pe frunte produsă la acțiune traumatică cu

obiect contodent dur, posibil în timpul și în circumstanțele relatate se califică medico-

legal ca vătămare corporală neînsemnată. În raport, la capitol circumstanțele cauzei,

victima a indicat familiile făptuitorilor: Moiseenco D. și Rotaru A.

Prin urmare, a fost cert demonstrată și dovedită latura obiectivă de comitere de

către inculpații Rotaru A. și Moiseenco D. a infracțiunii de tâlhărie, care se manifestă

prin atac-acțiunile agresive a făptuitorilor, surprinzătoare pentru victimă care este

însoțită de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.

Părțile vătămate atît pe parcursul procesului penal cît și în instanța de apel, au

susținut că au fost atacați de inculpați cu scopul sustragerii porumbului. Instanța de

apel cît și instanța de fond nu a stabilit existența vreunor relații ostile ori alte motive

ca părțile vătămate să indice intenționat și special asupra inculpaților ca autori ai

infracțiunii.

Nu au fost constatate motive de răzbunare ori cu caracter asemănător și

declarațiile părților vătămate sunt apreciate ca veridice.

Instanța de apel, apreciază critic declarațiile martorilor înaintate în susținerea

poziției apărării despre existența alibi la inculpați, ele fiind prezentate doar în instanța

de apel, fără a fi invocate în parcursul urmăririi penale și nici la cercetarea

judecătorească la prima instanță. Inculpații la urmărirea penală sau limitat doar la

nerecunoașterea vinovăției și la dreptul de refuz în depunerea declarațiilor.

Se resping ca nepertinente declarațiile martorului Ianuș Gh. precum că toți s-au

culcat după orele 23.00 și nimeni nu a ieșit din odaie, nu a simțit ca cineva să iasă din

odaie, deoarece infracțiunea de care este învinuit și Rotaru Andrei a fost comisă în

jurul orei 00.30 minute și , putea să nu observă ieșirea inculpatului din domiciliul în

parcursul nopții .

Mai mult ca atît, potrivit declarațiilor martorului Lanciu A. care a comunicat că

în jurul orei 20.00 lîngă porțile casei părților vătămate a văzut un automobil de

culoare galbenă-orange, de model „Jiguli”. Fapt ce demonstrează veridicitatea

declarațiilor părților-vătămate privind prezența automobilului. Nu pot fi admise și

declarațiile martorei apărării - Casîm Prascovia ele fiind incerte , contradictorii ,

nepertinente ce au redat relativ convorbirea cu victima Edlicica L..

Cît privește argumentul declarat în interesul inculpatului Rotaru Andrei precum

că, instanța nu a apreciat corect probele acumulate și învinuirea este bazată pe

presupuneri cît și argumentele apelului declarat în interesul inculpatului Moiseenco

Dumitru, precum că vina ultimului nu a fost dovedită cu probe veridice și

concludente, instanța de apel a menționat că, prima instanță a reținut toate

circumstanțe care au fost constatate și elucidate din totalitatea de probe administrate

în cauza penală și care au fost obiectiv apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - lin punct de vedere al coroborării lor.

Sunt eronate concluziile avocatului Saganscaia Oxana precum că, părțile

vătămate nu aveau posibilitatea să vadă atacatorii, deoarece lumina ardea doar în casă

și deasupra la pragul casei, iar partea vătămată deținea o lanternă.

Potrivit declarațiilor părții vătămate Irinevici Gheorghi, a declarat că, a văzut

atacatori care era Rotaru și Moiseenco, deoarece afară ardea becul electric și se vede

la 150 metri, iar potrivit declarațiilor părții vătămate XXXX a comunicat că lumina

de la casă bate în serai și se vede bine, instanța de apel constată că părțile vătămate

au avut posibilitatea reală să-și vadă atacatorii.

Astfel, părțile vătămate cert au văzut atacatorii la față, pe care i-a și numit

Rotaru Andrei și Moiseenco Dumitru.

Instanța de apel a menționat că, veridicitatea declarațiilor părților vătămate este

confirmată prin consecutivitatea declarațiilor pe care le-a făcut atît la faza de urmărire

penală, în cadrul instanței de fond, cît și în cadrul instanței de apel.

Cît privește argumentul avocatului Saganscaia Oxana precum că nu s-a efectuat

expertiză sau examinare care ar confirma legătura cauzală între concluzia expertului

și acțiunile ilegale a lui Moiseenco D., instanța a menționat că, potrivit probatoriului

acumulat și enunțat de instanța de apel, demonstrează existența faptelor încriminate

inculpatului Moiseenco Dumitru prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Referitor la argumentul aceluiași apelant precum că cauza penală este fabricată

sunt afirmații ce nu au nici un suport probant, întrucît urmărirea penală a fost

efectuată în corespundere cu art. 252 Cod procedură penală, cu respectarea dreptul la

apărare, inculpații fiind asigurați de asistență juridică.

În consecință sunt neîntemeiate apelurile declarate de apărătorii inculpaților,

privind neconfirmarea vinovăției inculpaților în săvîrșirea infracțiuni prevăzute de

art. 188 alin. (2) lit. b),d) Cod penal.

4.2. Referitor la apelul procurorului de acuzare pe art. 208 alin. (1) Cod venal.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a stabilit că nu a fost

demonstrată vina inculpatului Rotaru Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.208 alin.(1) Cod penal și a fost achitat pe acest capăt de acuzare, deoarece fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Elementul de bază care determină caracterul art. 208 Cod penal, constituie

instigarea la săvârșirea infracțiunii. Acuzatorul de stat nu a demonstrat și nu a

confirmat prin probe veridice, ce necesită a fi anexate la materialele cauzei penale,

precum că Rotaru Andrei l-a atras minorul la activitatea criminală și că la instigat pe

minorul Moiseenco Dumitru la săvârșirea infracțiunilor. Acest fapt se demonstrează

și prin circumstanțele cauzei, privind acțiunile fiecărui din inculpați, anume faptul că

minorul inculpatul Moiseenco Dumitru a comis acțiunii mai grave decît inculpatul

Rotaru Andrei, prin cauzarea leziunilor corporale medie, ce au determinat calificarea

acțiunilor ca tîlhărie.

Pentru a fi prezentă infracțiunea specificată la art. 208 Cod penal, este

ineluctabilă prezența unei influențe îndreptate asupra minorului, indiferent de gradul

și intensitatea acesteia, de aici și rezultând și necesitatea, ca inițiativă de a săvârși

infracțiunea să-i aparțină de fiecare dată persoanei adulte.

Potrivit declarațiile inculpatului Rotaru Andrei, ultimul a declarat că nu cunoaște

vîrsta lui Moiseenco Dumitru, iar potrivit declarațiilor inculpatului Moiseenco

Dumitru, ultimul a confirmat faptul că Rotaru Andrei nu cunoștea vîrsta acestuia și

nu au discutat despre vîrsta fiecăruia și nu cunosc cînd sunt zilele de naștere a

fiecăruia. Ambii inculpați neagă comiterea infracțiunii, iar din declarațiile părților

vătămate nu rezultă că unul de inculpați la atras pe altul la comiterea infracțiunii.

Mai mult ca atît, Moiseenco Dumitru și Rotaru Andrei au învățat într-o clasă și

ultimul a presupus că sunt de o vîrstă cu Moiseenco Dumitru. Diferența de vîrstă între

Moiseenco și Rotaru este de 2 ani.

Instanța de apel atenționează că, dacă inițiativa de a comite infracțiunea

împreună cu persoana adultă aparține minorului sau ambilor, atunci cele comise

trebuie calificate, în baza regulilor participației penale.

Nu a fost cert demonstrat, instigarea la săvârșirea infracțiunii prin acțiune sau

sistem de acțiuni intenționate din partea lui Rotaru Andrei față de Moiseenco

Dumitru, de natură fizică și/sau psihică îndreptate spre cunoștința și voința minorului,

cu scopul de a determina să ia hotărîri de a săvârși nemijlocit infracțiunea.

4.3. Referitor la acuzarea inculpatului Moiseenco Dumitru pe art. 172 alin.(l)

Cod Penal.

Instanța de apel, analizînd materialele cauzei penale în raport cu probele aduse,

a constatat că prima instanță eronat a stabilit existența în acțiunile inculpatului

Moiseenco Dumitru elementele componenței de infracțiuni prevăzute de art. 172 alin.

(2) Cod penal.

Ori, latura subiectivă a infracțiunii nominalizate constituie intenția directă și

necesită a stabili că acțiunile au fost comise cu scopul de satisfacerea poftei sexuale

în formă perversă.

Instanța analizînd declarațiile părții vătămate XXX, care a comunicat că,

acțiunile inculpatului Moiseenco Dumitru au fost îndreptate spre a-i provoca durere,

acțiuni care ulterior s-au revărsat în tâlhărie. Fapt confirma și prin raportul de

expertiză medico-legală nr.68/D (f.d.104-105), raport de expertiză medico-legală

nr.741 (f.d.49) potrivit căruia s-a atesta că, plaga pe mucoasa vestibulului vaginal se

califică în ansamblu cît și aparte ca vătămare corporală neînsemnată.

Potrivit art. 113 Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Instanța de apel a stabilit că instanța de fond nu a luat în calcul, faptul că, prin

circumstanțele cauzei nu s-a demonstrat că acțiunile au fost întreprinse în scopul

realizării satisfacerii poftei sexuale, dar acțiunile violente a inculpatului Moiseenco

Dumitru au fost îndreptate cu scopul sustragerii bunurilor (sacilor de porumb), care

ulterior sau transformat în acțiuni de tâlhărie. Ori, din declarațiile părții vătămate

XXXX rezultă că acțiunile violente au fost întreprinse de Moiseenco D. cu scopul de

a imobiliza victima în scopul continuării sustragerii bunurilor.

Astfel, sunt parțial veridice argumentele apelului înaintat de Saganscaia Oxana

în numele lui Moiseenco Dumitru precum că nu s-a comis fapta prevăzută de art. 172

alin. (2) Cod penal, și urmează a fi achitat pe acest capăt de acuzare, din motivul că

fapta nu întrunește elementele acestei infracțiuni.

Cu referire la chestiunea de stabilire pedepsei în privința inculpatului

Moiseenco Dumitru, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 75 alin (1)

Cod penal, de circumstanțele reale ale cauzei și personalitatea inculpatului, anume că

infracțiunile comise de Moiseenco Dumitru , care conform art. 16 Cod penal se

atribuie la categoria celor grave, lipsa circumstanțelor agravante și recunoașterea ca

circumstanță atenuantă - comiterea infracțiunii la vîrsta minoră, precum că comiterea

infracțiunilor prin participație complexă, în calitate de autor al acțiunilor de

sustragere a bunurilor și ținând cont de scopul pedepsei penale, anume, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cît și a altor persoane.

Reieșind din prevederile alin.(3) art. 70 Cod penal, reducerea în jumătate din

maximul pedepsei pentru minor, instanța de apel a considerat că, urmează a fi

aplicată pedeapsa lui Moiseenco D. pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 188

alin. (2) lit. b), d) Cod penal, sub formă de închisoare pentru un termen de 5 ani cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În opinia instanței de apel, pedeapsa menționată va fi una echitabilă,

corespunzătoare și direct proporțională cu gravitatea faptelor comise, de atitudinea

inculpatului față de infracțiunile săvârșite și de consecințele acesteia și va atinge

scopul pedepsei penale prevăzute de art. 61 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prima instanță just l-a recunoscut pe

inculpatul Rotaru Andrei, vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.

(2) lit. b), d) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă în formă de închisoare pentru un

termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fiind luate în

considerație criteriile generale de individualizare a pedepsie penale, prevederile art.75

și art.61 Cod penal, nefiind cazul reducerii acestei pedepse.

Privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei, instanța

de apel a constatat că instanța de fond eronat a dispus încasarea sumei de 217 lei în

mod solidar de la inculpații Moiseenco Dumitru și Rotaru Andrei.

Conform art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, expertiza se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: gradului de gravitate și

caracterului vătămărilor integrității corporale, iar potrivit alin.(2), plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(l) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Respectiv, prin prisma normei procesuale, încasarea cheltuielilor de judecată

pentru efectuarea expertizei se face din contul mijloacelor bugetului de stat, deoarece

în sarcina statului este de a dovedi vinovăția celor imputate în acțiunile inculpaților,

prin urmare nu pot fi puse pe seama inculpaților încasarea cheltuielilor de judecată

pentru efectuarea expertizei. Astfel, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată cererea

procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 217 lei.

4.4. Referitor la Soluționarea acțiunii civile al părților vătămate.

Instanța de apel a menționat că, sunt întemeiate parțial argumentele apelului

declarat de procuror privind admiterea acțiunii civile înaintată de părțile vătămate

Irinevici Gheorghe și XXXX.

Prima instanță eronat a concluzionat că, acțiunea civilă de către părțile vătămate

nu au fost depuse, dânșii solicitînd doar recunoașterea în calitate de parte civilă, fără

a depune careva acțiune civilă în conformitate cu normele procesual-penale.

Potrivit art. 219 alin.(l) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul

penl se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de

judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii

materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea

penală sau în legătură cu săvîrșirea acesteia. ”

Instanța de apel, analizînd cererile părților vătămate XXXX(f.d.109) și Irinevici

Gheorghe (f.d.112) din 28 martie 2016 a menționat că: XXXX inserează cauzarea

prejudiciului material în sumă de 570 lei pentru porumb sustras și 124 lei pentru

servicii de radiologie suportate, în total suma de 694 lei prejudiciu material, cu

anexarea bonului de plată (f.d.110), iar prin ordonanța procurorului din 28 martie

2016 (f.d.111), XXXX a fost recunoscută în calitate de parte civilă.

Potrivit cererii, Irinevici Gheorghe a solicitat încasarea sumei de 380 lei ca

prejudiciu material pentru porumbul sustras, iar prin ordonanța procurorului din 28

martie 2016 (f.d.113), Irinevici Gheorghe a fost recunoscut în calitate de parte civilă.

Prin aceiași cereri părțile vătămate au solicitat și repararea prejudiciului moral,

solicitînd încasarea a cîte 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Potrivit art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală „odată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea

pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge. ”

Părțile vătămate și-au afirmat poziția la acest capitolul, pe calea normelor

procesual-penale, cu depunerea cererii și anexarea la materialele cauzei a

prejudiciului material cauzat.

Reieșind din circumstanțele atestate instanța de apel a considerat necesar de a

stabili mărimea prejudiciului material cauzat părții vătămate Irinevici Gheorghe în

sumă de 380 lei și părții vătămate XXXX în suma de 694 lei.

Potrivit art.1398 alin.(l) Cod civil, prevede că, cel care acționează față de

altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral, cauzat prin acțiunea sau omisiune.

Conform art. 1422 alin.(1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, msiaiița de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparatia prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Potrivit art. 1423 alin.(1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăție este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Instanța de apel a admis că prin săvârșirea infracțiunii de către inculpați, părților

vătămate i-au fost cauzate suferințe psihice (stres, frustrare, disconfort, etc.), însă

consideră că, suma de 10 000 lei solicitată cu titlu de prejudiciu moral este una

exagerat de mare, iar suma de 3 000 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral, în mod

solidar, va fi în măsură să aducă o satisfacție echitabilă părților vătămate pentru

suferințele psihice suportate ca urmare a comiterii infracțiunii de tâlhărie.

În acest context, instanța de apel notează că, unul din criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că

indemnizația, trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. În termenii

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale

Omului, acest criteriu se exprimă prin necesitatea ca partea vătămată să primească o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor

trebuie stabilit astfel încât acestea să aibă efect compensatoriu, și nu trebuie să

constituie nici sume excesiv de mari pentru autorul daunelor și nici venituri

nejustificate pentru victimele daunelor.

Din considerentele deja expuse se demonstrează că valoarea despăgubirilor cu

titlu de prejudiciu moral în mărime de 3 000 lei de la fiecare inculpat, este o

compensare echitabilă, și care va fi în măsură să aducă o satisfacție părților vătămate

suferințelor cauzate.

Luând în considerare cele mai sus menționate. Colegiul judiciar ajunge la

concluzia ie a admite apelurile declarat de procurorul Procuraturii Cahul, apelul

avocatului in interesul inculpatului Rotaru Andrei, apelul avocatului în interesul

inculpatului Moiseenco Dumitru, casarea sentinței primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, au contestat-o cu recursuri

ordinare:

- procurorul, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, ori din materialele cauzei sunt suficiente probe care indică că inculpatul

Rotaru Andrei a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) Cod penal, și

inculpatul Moiseenco Dumitru a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (1)

Cod penal. Totodată, se invocă că Rotaru Andrei a cunoscut cu certitudine că

Moiseenco Dumitru este minor. Astfel, Rotaru Andrei l-a instigat pe minorul

Moiseenco Dumitru și l-a determinat să comită infracțiunea prevăzută de art. 188

alin. (2) lit. b), d) Cod penal. Referitor la episodul de învinuirea lui Moiseenco

Dumitru pe art. 172 alin. (1) Cod penal, acuzarea menționează că, se consideră

consumată infracțiunea odată cu începerea realizării actului sexual al făptuitorului cu

victima, indiferent de consecințe. De asemenea, instanța de apel nu s-a expus asupra

individualizării pedepsei prin care acuzarea a solicitat o pedeapsă mai aspră.

Acuzarea invocă dezacordul cu respingerea a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizei în suma de 217 lei, invocînd art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală;

- avocatul Gîrneț Zinaida în numele inculpatului Rotaru Andrei, făcînd

trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui Rotaru Andrei.

Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor. Totodată,

menționează că, instanța de apel nu a apreciat și a analizat toate motivele invocate în

apel și nu a fost luată în considerație că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, ori

instanța s-a expus printr-o frază generală de admitere a apelului, fără a menționa în ce

parte se admite apelul și care sunt motivele care a stat la baza admiterii acestuia. De

asemenea, lipsește elementul obligatoriu pentru infracțiune de tîlhărie ,,violență

periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei”, ori Rotaru Andrei i-a aplicat părții

vătămate Irinevici Gheorghe, vătămări corporale neînsemnate. Prin urmare, cauza s-a

examinat cu nerespectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, este

neîntemeiată acțiunea civilă a părților vătămate;

- avocatul Saganscaia Oxana în numele inculpatului Moiseenco Dumitru,

fără a face trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui Moiseenco

Dumitru. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor;

instanța a examinat cauza unilateral; părțile vătămate sunt persoane în etate și pot

avea dificultăți cît cu memoria atît și cu posibilitatea să-și creeze o poziție obiectivă

și justă asupra celor întâmplate, ori declarațiile acestora sunt contradictorii; este

neîntemeiată acțiunea civilă a părților vătămate.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

avocatul Gîrneț Zinaida în numele inculpatului Rotaru Andrei a prezentat referință

privind opinia asupra recursului declarat de procuror, prin care a menționat că, este de

poziția respingerii acestui recurs, deoarece plate pentru expertiză se face din contul

mijloacelor bugetului de stat. Totodată, inculpatul Rotaru Andrei nu a săvîrșit

infracțiunea imputată și este neîntemeiată acțiunea civilă a părților vătămate, ea nu

corespunde prevederilor de formă și conținut a acțiunii civile.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de autorii recursurilor nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror:

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, procurorul a invocat

în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Recurentul mai invocă că, instanța de apel incorect a apreciat probele prezentate

de apelant care confirmă vinovăția inculpaților în cele incriminate.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanțele

ierarhic inferioare, de competența cărora este stabilirea stării de fapt. Instanța de

recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze,

atunci când se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de

fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această

concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se

constată o eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în

norma vizată, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar

constitui temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor

probatorie este detaliat analizată în textul deciziei instanței de apel.

Temei de a pune la îndoială veridicitatea probelor și concluziilor instanțelor nu

s-au stabilit. Totodată, Colegiul penal menționează că, argumentele invocate în

recursul procurorului au fost deja obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta

respectînd prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente în recurs procurorul nu a

indicat.

Cît privește temeiul invocat de procuror precum că, Rotaru Andrei l-a instigat pe

minorul Moiseenco Dumitru și l-a determinat să comită infracțiunea prevăzută de art.

188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, astfel Rotaru Andrei a săvîrșit infracțiunea

prevăzută de art. 208 alin. (1) Cod penal. Colegiul penal menționează că, susține

poziția instanței de apel precum că, ,,…acuzatorul de stat nu a demonstrat și nu a

confirmat prin probe veridice, ce necesită a fi anexate la materialele cauzei penale,

precum că Rotaru Andrei l-a atras minorul la activitatea criminală și că la instigat

pe minorul Moiseenco Dumitru la săvârșirea infracțiunilor. Acest fapt se

demonstrează și prin circumstanțele cauzei, privind acțiunile fiecărui din inculpați,

anume faptul că minorul inculpatul Moiseenco Dumitru a comis acțiunii mai grave

decît inculpatul Rotaru Andrei, prin cauzarea leziunilor corporale medie, ce au

determinat calificarea acțiunilor ca tîlhărie.”

De asemenea, Colegiul penal menționează că, dacă inițiativa de a comite

infracțiunea împreună cu persoana adultă aparține minorului sau ambilor, atunci cele

comise trebuie calificate, în baza regulilor participației penale, ori nu a fost cert

demonstrat, instigarea la săvârșirea infracțiunii prin acțiune sau sistem de acțiuni

intenționate din partea lui Rotaru Andrei față de Moiseenco Dumitru, de natură fizică

și/sau psihică îndreptate spre cunoștința și voința minorului, cu scopul de a determina

să ia hotărîri de a săvârși nemijlocit infracțiunea.

Referitor la temeiul invocat de procuror precum că, inculpatul Moiseenco

Dumitru a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (1) Cod penal, Colegiul

penal menționează următoarele: latura subiectivă a infracțiunii nominalizate

constituie intenția directă și necesită a stabili că acțiunile au fost comise cu scopul de

satisfacerea poftei sexuale în formă perversă.

Ori, prin declarațiile părții vătămate XXX, care a comunicat că, acțiunile

inculpatului Moiseenco Dumitru au fost îndreptate spre a-i provoca durere, acțiuni

care ulterior s-au revărsat în tâlhărie. Fapt confirma și prin raportul de expertiză

medico-legală nr.68/D (f.d.104-105), raport de expertiză medico-legală nr.741

(f.d.49) potrivit căruia s-a atesta că, plaga pe mucoasa vestibulului vaginal se califică

în ansamblu cît și aparte ca vătămare corporală neînsemnată.