1ra-1527/17 — art. 187, 166, 287 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești din 27 aprilie 2017, Gherghelaș Galina a fost declarată vinovată și condamnată în baza: - art.166 alin.(2) lit. d) Cod penal la 3 ani închisoare; - art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare; - art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare; - art.287 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare. Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial de pedepse, inculpatei i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei. Gherghelaș Galina a fost achitată de învinuirea adusă în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal, din motiv că în acțiunile acesteia nu s-a constatat existența faptei. Prin aceiași sentință, a fost condamnat în baza art.166 alin.(2) lit. d), 287 alin.(2) lit. b), 287 alin.(2) lit. b) Cod penal și achitat de învinuirea adusă în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal și Doncilă Gheorghe, însă în privința acestuia hotărârile nu au fost contestate cu recurs ordinar.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, Gherghelaș Galina a fost învinuită de organul de urmărire penală că, la 22.08.2016, aproximativ la ora 1 20.30, aflându-se în gospodăria concubinului său, Doncilă Gheorghe, amplasată în s. xxxx, r-l xxxx, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu Doncilă Gheorghe, intenționat, cu scop de profit și a sustrage în mod deschis bunurile altei persoane, i-a aplicat lui Plămădeală Iurie mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea organelor de importanță vitală cap și torace, cauzându-i conform raportului de constatare medico - legală nr.436 din 24.08.2016, leziuni corporale sub formă de echimoze și excoriații pe față, care în ansamblu se califică ca vătămări corporale neînsemnate, după care, i-a sustras în mod deschis din buzunar un telefon mobil de model „ Bocoin" cu valoarea de 200 lei, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu în proporții considerabile. Instanța a mai reținut că, Gherghelaș Galina, la 22.08.2016, aproximativ la ora 20.30, aflându-se în gospodăria concubinului său Doncilă Gheorghe, amplasată în s. xxxx, r-l xxxx, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu Doncilă Gheorghe, intenționat, cu scopul de a-1 priva ilegal de libertate, i-a aplicat lui Plămădeală Iurie mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea organelor de importanță vitală cap și torace, cauzându-i conform raportului de constatare medico - legală nr.436 din 24.08.2016, leziuni corporale sub formă de echimoze și excoriații pe față, care în ansamblu se califică ca vătămări corporale neînsemnate, după care l-au legat cu un lanț din metal și lacăt, reținându-1 contrar voinței sale. Tot Gherghelaș Galina, la 07.09.2016, aproximativ la ora 20.30, în urma înțelegerii prealabile cu Doncilă Gheorghe, fiind în stare de ebrietate, aflându-se în loc public, pe strada din apropierea gospodăriei lui Ganea Aliona situată în s. xxxx, r-l xxxx, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, exprimându-se cu cuvinte necenzurate, fără nici un temei, i-a aplicat lui Guțu Anatolii mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și scaunul de la căruță peste corp, inclusiv în regiunea organelor de importanță vitală cap și torace, cauzându-i conform raportului de expertiză medico - legală nr.251/D din 22.09.2016, leziuni corporale sub formă de plagă contuză pe cap, care în ansamblu se califică ca leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, la fel, i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste corp lui Guțu Olga, care curma acțiunile lor huliganice, cauzându-i acesteia dureri fizice. Tot ea, aproximativ la ora 20.00, în urma înțelegerii prealabile cu Doncilă Gheorghe, fiind în stare de ebrietate, aflându-se într-un loc public, pe terenul sportiv amplasat în s. xxxx, r-l xxxx, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, exprimându-se cu cuvinte necenzurate, fără nici un temei, i-a aplicat minorului xxxx mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste corp, inclusiv în regiunea organelor de importanță vitală cap și torace, cauzându-i conform raportului de constatare medico - legală nr.233/D din 15.09.2016, leziuni corporale sub formă de plagă contuză pe cap, edem al țesuturilor moi ale toracelui, care în ansamblu se califică ca leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată. 2 La 21.09.2016, aproximativ la ora 13.30, tot ea, fiind în stare de ebrietate, aflându-se într-un loc public, pe strada din apropierea gospodăriei lui Țarină Viorica, situată în s. xxxx, r-l xxxx, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, exprimându-se cu cuvinte necenzurate, fără nici un temei i-a aplicat minorei Țarină Nicoleta mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste corp, inclusiv în regiunea organelor de importanță vitală cap și torace, cauzându-i acesteia dureri fizice.

Împotriva sentinței a declarat apel în termen inculpata Gherghelaș Galina, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b), 287 alin.(2) lit.b) și 287 alin.(l) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa cu aplicarea art. 90 Cod penal și să fie achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.166 alin.(2) lit. d) Cod penal, deoarece și-a apărat dreptul la inviolabilitatea domiciliului și dreptul la autoapărare, deoarece partea vătămată Plămădeală Iurie a intrat în casa sa, a lovit-o și avea un cuțit în mână.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iulie 2017 a fost respins apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Colegiul penal a reținut că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, Gherghelaș Galina este vinovată de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.287 alin.(2) lit. b), 287 alin.(2) lit. b) și art.287 alin.(l) Cod penal, iar aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, motiv pentru care sentința primei instanțe nici nu a fost contestată în partea stabilirii vinovăției inculpatei în privința comiterii infracțiunilor respective, inculpata contestând doar modul de individualizare a pedepsei. Nu au fost reținute circumstanțe atenuante în privința inculpatei ori careva temeiuri de liberare de răspundere penală în baza art.53 Cod penal. Inculpata are un copil minor la întreținere, însă au fost stabilite următoarele circumstanțele agravante prevăzute de art.77 lit.a), c), e) și j) Cod penal și anume, săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație, săvârșirea infracțiunii cu bună știință împotriva unui minor, săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate. La fel, Colegiul penal a constatat că, inculpata se caracterizează negativ la locul de trai, anterior a fost judecată prin sentința Judecătoriei Șoldănești din 19.08.2013, în baza art.187 alin.(2) lit.d), e) și f) Cod penal, fiind condamnată la 5 ani închisoare fără amendă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani, precum și prin sentința Judecătoriei Șoldănești din 29.6.2015, în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal, proces penal care a fost încetat în legătură cu împăcarea părților. 3 În concluzie, cu referire la individualizarea pedepsei de către prima instanță, având în vedere circumstanțele cauzei elucidate supra, ținând cont de faptul că, deși inculpata are un copil minor la întreținere, dar totodată, a fost anterior judecată, este caracterizată negativ la locul de trai, a comis prin concurs mai multe infracțiuni împotriva mai multor părți vătămate, inclusiv minore și întrucât la materialele cauzei nu există probe care ar atesta că, pedeapsa cu închisoarea pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal și art.287 alin.(l) Cod penal nu ar duce la corectarea inculpatei, Colegiul a considerat că, prima instanță a conchis just și echitabil că, în privința inculpatei Gherghelaș Galina este rațională aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, această pedeapsă fiind una de natură să restabilească echilibrul social perturbat prin comiterea infracțiunii și să asigure, totodată, realizarea scopului legii penale. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.166 alin.(2) lit.d) Cod penal, Colegiul a considerat ca fiind neîntemeiate argumentele inculpatei Gherghelaș Galina invocate în cererea de apel precum că, nu este vinovată de comiterea infracțiunii respective și că, urmează a fi achitată, deoarece analizând în ansamblu probele administrate și cercetate de către prima instanță și de către instanța de apel, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării acestora, prima instanță a conchis corect că, inculpata este vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.166 alin.(2) lit.d) Cod penal. Deoarece s-a constatat cu certitudine că, inculpata Gherghelaș Galina a comis prin concurs infracțiunile prevăzute de art.art.166 alin.(2) lit.d), 287 alin.(2) lit.b), 287 alin.(2) lit.b) și 287 alin.(l) Cod penal, Colegiul a considerat că, prima instanță a conchis corect că, potrivit art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, lui Gherghelaș Galina urmează a-i fi stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de patru ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, pedeapsa stabilită fiind una justificată, echitabilă și rațională, fiind una ce implică o suferință pe măsură a-și atinge scopul său de constrângere, reeducare și exemplaritate, pedeapsa dată fiind și de natură de a o face pe inculpată să-și revizuiască atitudinea față de valorile sociale și comportamentul său față de membrii societății.

Nefiind de acord cu decizia pronunțată avocatul Alla Pelevaniuc în numele inculpatei a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b), 287 alin.(2) lit.b) și 287 alin.(l) Cod penal, a stabili pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal și achitarea de învinuirea adusă în baza art.166 alin.(2) lit. d) Cod penal. În motivarea recursului declarat a invocat că: 4 - careva probe care ar sta la baza condamnării inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal lipsesc, iar instanțele de judecată au dat o apreciere greșită acțiunilor acesteia; - instanțele nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, evitând oportunitatea de a aplica art. 90 Cod penal, odată ce circumstanțele cauzei permit aplicarea acestor prevederi la stabilirea pedepsei.

Asupra recursului a depus referință procurorul, prin care s-a expus întru respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit celor invocate de recurent în recurs, reiese că avocatul indică ca temeiuri de drept pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia rezultă că, avocatul solicită achitarea inculpatei pe un capăt de acuzare, temei care de fapt se încadrează în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Astfel, pct. 6 al articolului menționat, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă recurentul indicând această eroare de drept, nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar. În ce privește argumentul avocatului precum că, pedeapsa aplicată inculpatei este una prea aspră, ceea ce cade sub incidența pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au 5 aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal îl consideră ca fiind neîntemeiat și în acest sens, se reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei în baza art. 287 alin.(2) lit. b), 287 alin.(2) lit. b) și art.287 alin.(l) Cod penal și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită solicitând aplicarea art.90 Cod penal. Analizând temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei, Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a găsit confirmarea, iar atât instanța de fond, cât și cea de apel la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatei și-au motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art. art. 7, 61, 75, 76, 77, 84 Cod penal. Pedeapsa stabilită inculpatei este echitabilă, legală și bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnată inculpata și prin urmare, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința lui Gherghelaș Galina poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare. În ce privește argumentele apărătorului cu privire la posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul le consideră neîntemeiate, deoarece analizând decizia atacată, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel și-au motivat soluția sa în ce privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatei, concluzionând că nu este rezonabilă aplicarea pedepsei condiționate. Din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatei, ci o facilitate pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Raționamentul instanței de a suspenda executarea pedepsei depinde, de rând cu celelalte circumstanțe ale cauzei, de personalitatea vinovatului, de comportamentul acestuia anterior și după săvârșirea infracțiunii, în timpul urmăririi penale sau al judecății. Reieșind din cele expuse supra, din materialele cauzei, instanța de recurs conchide că, concluzia instanța de apel referitor la stabilirea pedepsei privative de 6 libertate în privința inculpatei este legală și întemeiată, deoarece aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal va face imposibilă atingerea scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a lui Gherghelaș Galina, cu atât mai mult că au fost săvârșite mai multe infracțiuni asupra mai multor persoane. Prin urmare, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin menținerea soluției instanței de fond, care a aplicat în privința inculpatei o pedeapsă privativă de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a acesteia prevăzut de art. 61 Cod penal și care va duce la formarea unei atitudini pozitive a ei față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de libertate devenind vădit neîntemeiat. În ce privește argumentul avocatului precum că, nu a fost constatată vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, care reprezintă eroare de drept prevăzută la pct.8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs relatează că, acest temei este prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare, acest temei nu este aplicabil în speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel. Așadar, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul căror s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. La caz însă, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și multi- aspectual în textul deciziei instanței de apel, iar careva temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală. Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor la nevinovăția inculpatei, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor apelantei, pe care Colegiul le însușește. Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și expus în pct.4.1. a prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor este corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la concluzia privind menținerea sentinței primei instanțe. De asemenea, Colegiul penal menționează că argumentul precum că, nu au fost întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare subiectivă a recurentului, or, instanța inferioară corect a conchis că în acțiunile lui Gherghelaș 7 Galina sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017, în cauza penală privind-o pe Gherghelaș Galina, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 24 ianuarie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 8