1ra-1475/17 — Art. 171 alin. 2 lit. b, b2 CP

Prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 30 septembrie 2016, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către avocatul Stratu Andrei în interesele condamnatului Aramă Vitalie.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că avocatul Stratu Andrei în interesele condamnatului Aramă Vitalie a depus la Judecătoria Sîngerei o cerere prin care a solicitat revizuirea sentinței Judecătoriei Telenești din 21 decembrie 2012, menținută ulterior prin decizia Curții de Apel Bălți din 03 septembrie 2012 și modificată prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2014, prin care Aramă Vitalie a fost condamnat conform art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu dispunerea rejudecării cauzei penale în privința condamnatului Aramă Vitalie, cu excluderea agravantei - membru de familie, cu stabilirea unei pedepse mai blânde doar în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal. Autorul cererii de revizuire în motivarea acesteia a făcut trimitere la prevederile art. 458 alin. (3) pct. 3) Cod de procedură penală, invocând temei că nu pot fi conciliate decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție 1 din 01 aprilie 2014 și hotărârea Judecătoriei Telenești din 01 iunie 2015, prin care a fost declarată nulă căsătoria între Aramă Vitalie și Aramă Aliona înregistrată la 11 decembrie 2006 la Primăria Chițcanii Vechi raionul Telenești, precum declarat nul și certificatul de căsătorie respectiv. Neconcilierea acestor două hotărâri constă în faptul că Aramă Vitalie a fost condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, una din agravantele incriminate fiind violul asupra unui membru al familiei, ulterior însă prin hotărârea Judecătoriei Telenești din 01 iunie 2015 s-a constatat că, de fapt, familia dată nu a existat, din care considerente din învinuirea lui Aramă Vitalie este necesar de exclus calificativul - săvârșit cu bună știință asupra unui membru al familiei, cu stabilirea unei pedepse mai blânde.

Sentința instanței de revizuire a fost atacată cu apel de către avocatul Stratu Andrei în numele condamnatului Aramă Vitalie, cu invocarea că aceasta este neîntemeiată și nefondată și urmează a fi casată, din următoarele motive: - hotărârea judecătorească cu care nu se poate concilia decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2014 (dosarul nr. 1ra-228/14) este hotărârea Judecătoriei Telenești din 01 iunie 2015 prin care căsătoria între Aramă Vitalie și Aramă Aliona înregistrată la 11 decembrie 2006 la Primăria s. Chițcanii-Vechi, r-nul Telenești sub nr. 24 s-a declarat nulă, s-a declarat nul actul de căsătorie nr. 24 din 11 decembrie 2006 întocmit la Primăria s. Chițcanii-Vechi, r-nul Telenești pe numele Aramă Vitalie și Aramă Aliona, s-a declarat nul certificatul de căsătorie seria CS-V nr. 0522484 eliberat la 11 decembrie 2006 pe numele Aramă Vitalie și Aramă Aliona; - hotărârea Judecătoriei Telenești din 01 iunie 2015 a fost menținută fără modificări prin decizia Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2015, iar ulterior această decizie a Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2015 a fost menținută fără modificări și de către Curtea Supremă de Justiție, declarând la data de 23 martie 2015 inadmisibil recursul declarat de către recurenta Aramă Aliona, hotărârea Judecătoriei Telenești devenind definitivă și irevocabilă; - ca temei pentru această hotărâre, menținută și prin decizia Curții de Apel Bălți și prin decizia CSJ au fost concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 289 din 27 februarie 2015, unde expertul CNEJ Mocreac Artur, la întrebarea stabilită prin încheierea Judecătoriei Telenești din 28 octombrie 2014, a constatat că semnătura din numele lui Aramă Vitalie la rubrica „Semnăturile celor care se căsătoresc”, „El” din Actul de căsătorie nr. 24 din 11 decembrie 2006, întocmit pe numele lui Aramă Vitalie și Gherasim Aliona, a fost executată nu de către Aramă Vitalie, dar a fost executată de către o altă persoană.” Prin urmare, la această căsătorie nu a existat consimțământul lui Aramă Vitalie pentru încheierea „așa zisei căsătorii”, fapt confirmat și prin concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 289 din 27 februarie 2015, consimțământul fiind viciat (semnătura fiind a altei persoane); - neconcilierea acestor două hotărâri nominalizate mai sus constau în următoarele. În decizia Colegiului penal lărgit al CSJ din 01 aprilie 2014, prin care Aramă Vitalie a fost condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal cu stabilirea pedepsei de 9 (nouă) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, Aramă Vitalie a fost condamnat pentru săvârșirea violului, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și 2 psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, săvârșit cu bună știință asupra unui minor, membru de familie; - pentru motivarea acestui calificativ - agravant de membru al familiei, în decizia supusă revizuirii este consemnat că „Totodată, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în ședințele instanțelor de fond, s-a stabilit cu certitudine că partea vătămată XXXXX, fiind fiica lui A. Aramă - soția legală a inculpatului, de la vârsta de 1 an, permanent a locuit și s-a aflat la educație și întreținere în familia Aramă, fapt ce denotă că atât prima instanță, cât și în instanța de apel corect au conchis că aceasta face parte din membrii familiei inculpatului" - extras din decizia Colegiului penal lărgit al CSJ din 01 aprilie 2014; - ulterior, însă s-a stabilit că familia dată nici nu a existat, căsătoria lor fiind declarată nulă atât de prima instanță, cât și menținută de către Curtea de Apel Bălți și de către Curtea Supremă de Justiție. Tot nefondat a invocat și faptul că XXXXX, fiind fiica lui A. Aramă - soția legală a inculpatului, de la vârsta de 1 an permanent a locuit și s-a aflat la educație și întreținere în familia Aramă, deoarece ulterior, în cadrul examinării apelului s-a stabilit că Aramă Aliona numai în anul 2004 a divorțat de Baltag. De ce au dus în eroare, sub jurământ, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de fond, Curtea de Apel Bălți când a fost examinat cazul de învinuire a lui Aramă Vitalie de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 Cod penal, și anume că de la 1 an partea vătămată a locuit permanent în familia Aramă, că au fost căsătoriți legal; - calificativul/agravantul - membru de familie, în cazul declarării nulității absolute a căsătoriei, actului de căsătorie și certificatului de căsătorie între Aramă Vitalie și Aramă Aliona este necesar de exclus din condamnarea lui Aramă Vitalie în decizia supusă revizuirii, deoarece aceasta nu se încadrează în prevederile art. 1331 lit. a) Cod penal, deoarece XXXXX nu este nici rudă cu Aramă Vitalie pe linie colaterală, în acest context consideră că decizia Colegiului penal lărgit a CSJ din 01 aprilie 2014 prin care Aramă Vitalie a fost condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal - săvârșit cu bună știință asupra unui minor, b2) membru de familie, cu stabilirea pedepsei de 9 (nouă) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, urmează a fi revizuită (anume măsura de pedeapsă), și stabilită măsură de pedeapsă mai blândă în temeiul numai a indicelui calificativ - săvârșit cu bună știință asupra unui minor, excluzând calificativul/agravantul - membru de familie (lit. b2); - însuși în decizia Colegiului penal lărgit a CSJ din 01 aprilie 2014 (decizie supusă revizuirii) este stabilit că „inculpatul se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat, de circumstanțele atenuante reținute de instanțele de fond” (extras din decizia supusă revizuirii-pag 8). Adică, prin această decizie s-a constatat existența numai a circumstanțelor atenuante, careva circumstanțe agravante nefiind stabilite nici în instanța de fond, nici de Curtea de Apel Bălți; - în speță, persistă numai circumstanțe atenuante (fapt constatat prin decizia supusă revizuirii), iar după eliminarea agravantului „membru de familie”, se argumentează și mai mult acest fapt; - referitor la cele invocate de procuror și puse la temeinicia sentinței/încheierii supuse recursului: după cum s-a expus în cadrul ședinței de judecată Procurorul raionului Telenești, V. Ciubotaru, neconcilierea a două hotărâri judecătorești poate fi numai în cazul când acestea sunt de natură 3 penală, dar la întrebarea avocatului unde este prevăzut în legislație acest fapt, răspunsul a fost că se prezumă. În acest context, reiterează, că interpretarea exhaustivă a prevederilor procesual-penale în interesul învinuitului/inculpatului/condamnatului este interzisă de legislația procesual penală (bazată pe presupuneri).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 mai 2017, a fost admis apelul, casată sentința, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea înaintată de avocatul Stratu Andrei în numele condamnatului Aramă Vitalie privind revizuirea procesului penal în cauza penală în privința lui Aramă Vitalie în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal.

În motivarea deciziei adoptate, verificând corectitudinea sesizării instanței, instanța de apel a menționat, că deși apărarea a atacat sentința instanței de revizuire a Judecătoriei Sîngerei din 30 septembrie 2016 cu recurs, calea de atac exercitată împotriva sentinței în ordine de revizuire a procesului penal în cazul dat este apelul, motiv pentru care cauza a fost judecată în ordine de apel. Instanța de apel a constatat, că temeiul invocat de apărare, precum că în cazul dat nu pot fi conciliate o hotărâre penală și o hotărâre civilă, nu poate fi reținut ca admisibil, deoarece în calitate de temei de revizuire prevăzut de art. 458 alin. (3) p. 3) Cod de procedură penală poate constitui doar faptul neconcilierii hotărârii judecătorești irevocabile penale . La fel, instanța de apel a reținut, că nu pot fi puse la baza deciziei de revizuire a cauzei motivele, din care nu rezultă vreun temei prevăzut de legislație pentru admiterea revizuirii. Acest principiu a fost menționat direct și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cadrul examinării cererii depuse de Bujnița Artur c. Moldovei, fiind indicat că unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere că, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală a unei chestiuni, constatarea lor nu poate fi pusă în discuție, astfel acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei, o derogare de la acest principiu fiind justificată numai când este necesară datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare. În aceste circumstanțe, instanța nu s-a expus asupra motivelor invocate în cererea de revizuire, cât și în apelul declarat de avocat împotriva sentinței instanței de revizuire, ori, instanța de apel nici nu purcede la examinarea fondului cererii, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui temei de revizuire exercitat în mod legal.

Împotriva deciziei instanței de apel la 27 iunie 2017, în termen, declară recurs ordinar avocatul Stratu Andrei în numele inculpatului Aramă Vitalie. În motivarea recursului, invocând temeiurile de drept prevăzute la pct. 2), 3) și 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, apărătorul indică următoarele argumente: 4 - instanța nu a fost compusă potrivii legii ori au fost încălcate prevederile art. art. 30, 31 și 33 Cod de procedură penală, deoarece cererea de apel asupra sentinței Judecătoriei Sîngerei din 30 septembrie 2016 la Curtea de Apel Bălți a fost dispusă examinarea de către completul: Rotaru Ala, Burdeniuc Ruslana, Pușca Dumitru, anume acel complet care s-a expus anterior la data de 29 iulie 2015 asupra celeilalte cereri de recuzare, și ca urmare, tot la ședința din 26 ianuarie 2017, de către apărare a fost depusă o cerere de recuzare a completului, cerere susținută și de către avocatul părții vătămate și de către procuror, care au considerat întemeiată cererea de recuzare, însă examinând cererea de recuzare, completul Curții de Apel Bălți: A. Revenco, E. Rățoi. Gh. Liulca au respins cererea de recuzare, argumentarea fiind că completul Rotaru Ala, Burdeniuc Ruslana, Pușca Dumitru în decizia din 29 iulie 2015 nu s-a expus asupra fondului (ceea ce direct contravine normelor procesual penal referitor la recuzare), deoarece în prevederile legale nu se stipulează că s-au expus s-au nu asupra fondului, fiind indicat numai că s-au expus anterior; - contrar încheierii de a înfăptui ședințele în regim închis în sentință este indicat asupra caracterului public al ședinței, și, prin urmare, motivarea Curții de Apel Bălți de a examina cererea de apel în ședință închisă este lipsită de temei juridic; - instanța de apel nu face trimitere la norma procesuală unde este invocat că numai hotărârile judecătorești irevocabile penale nu se pot concilia. În rest, recurentul a invocat în recurs aceleași argumente indicate și în cererea de apel.

Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității recursului din motiv, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent și respectiv decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.

Judecând recursul ordinar, în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit recursului declarat, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 2), 3) și 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când: 2) instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33; 3) ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției este expusă neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. 5 Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit confirmare la judecarea recursului declarat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Referitor la eroarea de drept prevăzută la pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocată de recurent, precum că instanța nu a fost compusă potrivii legii ori au fost încălcate prevederile art. art. 30, 31 și 33 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit constată, că în speță, o astfel de eroare nu a fost admisă reieșind din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 34 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, în cazul în care există circumstanțe prevăzute la art. 33, judecătorul este obligat să facă declarație de abținere de la judecarea cauzei. Pentru aceleași motive, judecătorul poate fi recuzat și de către părțile în proces. Recuzarea trebuie să fie motivată și poate fi propusă, de regulă, înainte de începerea cercetării judecătorești. Cererea de recuzare poate fi făcută mai târziu numai în cazurile dacă cel care face propunerea de recuzare a aflat motivul recuzării abia după începerea cercetării judecătorești. Colegiul lărgit reține faptul, că potrivit deciziei Curții de Apel Bălți din 29 iulie 2015, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de avocatul Stratu Andrei în interesele lui Aramă Vitalie împotriva încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Telenești din 23 iunie 2015, încheierea fiind menținută (f. d. 119 – 120), în care s-a menționat că, avocatul Stratu Andrei a atacat încheierea Judecătoriei Telenești din 23 iunie 2015, prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată contestația înaintată cu privire la ordonanța de refuz în admiterea cererii privind inițierea procedurii de revizuire în cauza penală în privința lui Aramă Vitalie, încheiere care nu ține de cele indicate în art. 313 alin. (6), art. 437 alin. (1) pct. 3/1 Cod de procedură penală și care nu este susceptibilă de atac potrivit art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală. Prin urmare, instanța de recurs conchide, că nu pot fi admise ca fiind plauzibile alegațiile recurentului în sensul, că completul de judecată a fost compus contrar prevederilor legale, or, întemeiat prin decizia Colegiul judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 26 ianuarie 2017 (f. d. 124 – 126), a fost respinsă cererea de recuzare înaintată de către avocatul Stratu Andrei completului de judecată Rotaru Ala (președinte și raportor), Burdeniuc Ruslana și Pușca Dumitru (judecători), dat fiind faptul că, la adoptarea deciziei din 29 iulie 2015, completul de judecată recuzat, nu a intrat în examinarea fondului cauzei, neexpunându-se asupra temeiniciei încheierii judiciare din 23 iunie 2015 și legalității ordonanței Procuraturii Telenești din 30 aprilie 2015, privind refuzul revizuirii procesului penal, dat fiind faptul că încheierea din 23 iunie 2015, emisă de judecătorul de instrucție a Judecătoriei Telenești este irevocabilă. Referitor la eroarea de drept prevăzută la pct. 3) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocată de recurent precum că, ședințele de judecată în instanța de apel nu au fost publice, precum și că instanța de apel nu a argument necesitatea examinării apelului în ședință închisă, Colegiul penal constată că, instanța de apel nu a fost obligată să motiveze caracterul închis al ședințelor de judecată, dat fiind faptul că revizuirea face parte din capitulul V al Codului de procedură penală, care se referă la căile extraordinare de atac. 6 Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocate de către recurent, și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul lărgit relevă, că instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, judecând apelul declarat, a verificat minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată supra, la pct. 4, și pe larg motivată în pct. 5, din prezenta decizie. La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept și motivele adoptării soluției. Deși recurentul invocă ca temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din conținutul recursului ordinar declarat, Colegiul lărgit constată, că recurentul nu argumentează ilegalitatea hotărârii judecătorești din punct de vedere al erorii de drept comise la judecarea cauzei în apel, dar face referire la procedura de apreciere a probelor și dezacordul cu modalitatea de apreciere a acestora înfăptuită de către instanța de apel. Astfel, argumentele recurentului, prin care susține, că două sau mai multe hotărâri judecătorești irevocabile nu se pot concilia, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și, cărora, instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și expusă în prezenta decizie la pct. 5, soluție, pe care instanța de recurs o însușește și a cărei reluare consideră că nu se mai impune. Colegiul lărgit ține să sublinieze, că deși dispoziția pct. 3) alin. (3) art. 458 Cod de procedură penală face referire la hotărâri judecătorești, totuși hotărârile inconciliabile trebuie să fie doar hotărâri penale, deoarece instanța de revizuire, în cazul constatării existenței unor hotărâri inconciliabile, trebuie să le anuleze și să pronunțe o altă hotărâre, or, o instanță penală nu poate dispune anularea unei hotărâri civile. Din aceste considerente argumentele recurentului nu pot servi drept temei de revizuire în baza prevederilor art. 458 alin. (3) pct. 3) Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal ajunge la concluzia, că este corectă soluția instanței de apel, potrivit căreia a reținut, că temeiul de revizuire prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 3) Cod de procedură penală, poate constitui doar neconcilierea unor hotărâri judecătorești irevocabile penale, nu și civile, totodată instanța de apel întemeiat și argumentat a respins și solicitarea apelantului privind emiterea unei încheieri de solicitare a unui aviz consultativ de către Curtea Supremă de Justiție, or, procedura penală nu prevede solicitarea unui aviz consultativ de la instanța ierarhic superioară. Așadar, reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia că, temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este una legală și întemeiată, considerente din 7 care recursul declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Stratu Andrei în numele inculpatului Aramă Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 mai 2017, în cauza penală în privința lui Aramă Vitalie XXXXX, cu menținerea deciziei atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 ianuarie 2018. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Alerguș Constantin Timofti Vladimir Țurcan Anatolie 8