1ra-1599/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

Dosarul nr. 1ra-1599/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Nadejda Toma și Anatolie Țurcan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Mazurchevici Victor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 24 mai 2017, în cauza penală în privința lui

Mazurchevici Victor xxxxx, xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.09.2015 – 05.01.2017;

Instanța de apel: 30.03.2017 – 24.05.2017;

Instanța de recurs: 12.09.2017 – 20.12.2017.

A CONSTATAT:

art. 364/1 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, Mazurchevici Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare, fără amendă, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

Mazurchevici Victor, la 07 august 2015, aproximativ la ora 15:30, împreună cu

Plopa Ivan, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată,

acționând din interes material, cu intenție criminală unică, îndreptată spre

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, aflându-se în mun. Bălți, str. Decebal,

în apropierea traseului de centură, s-au apropiat de xxxxx, aplicându-i violență

nepericuloasă pentru viața și sănătatea acesteia, manifestată prin izbirea ultimei la

pământ, în mod deschis sustrăgându-i telefonul mobil model „Keneksi E2” de culoare

neagră IMEI 359112057769416 în valoare de 600 lei, în care se aflau două cartele

SIM în valoare de câte 50 lei fiecare, astfel cauzându-i părții vătămate xxxxx o daună

materială considerabilă în sumă totală de 700 lei, iar după săvârșirea acțiunilor

infracționale s-au eschivat de la locul faptei.

Acțiunile inculpatului a fost încadrate în baza prevederilor art. 187 alin. (2)

lit. b), e), f) Cod penal – jaful, adică sustragerea în mod deschis a averii altei persoane,

săvârșit de două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

aspru, precum și excluderea prevederilor art. 34 Cod penal.

respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

1

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat, că atât la

faza urmăririi penale, cât și în cadrul dezbaterilor judiciare în prima instanță,

inculpatul Mazurchevici Victor a recunoscut integral fapta săvârșită.

Astfel, împrejurările expuse de inculpat coroborează cu ansamblul probelor

administrate în cauză, cărora prima instanță le-a dat apreciere obiectivă conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al concludenții,

utilității, pertinenței, veridicității și coroborării reciproce și care corect au fost

încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a menționat, că

prima instanță a pronunțat o sentință legală și întemeiată, corect ajungând la

concluzia, că reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă numai prin izolarea

acestuia de societate, iar pedeapsa închisorii a fost stabilită ținând cont de prevederile

art. art. 34, 61, 75 Cod penal, precum și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a respins criticile inculpatului cu referire la termenul pedepsei,

menționând că aceasta este echitabilă, corespunde circumstanțelor cauzei și

personalității inculpatului.

Instanța de apel a remarcat că prima instanță, reținând că inculpatul a

recunoscut vinovăția, a dispus înlăturarea pedepsei complementare sub formă de

amendă, în strictă corespundere cu prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal.

Cu referire la criticile apelantului în partea aplicării art. 34 Cod penal, instanța

de apel a statuat, că prima instanță corect a apreciat starea de recidivă periculoasă a

inculpatului Mazurchevici Victor, deoarece ultimul a fost condamnat pentru

săvârșirea unei infracțiuni care face parte din categoria celor grave, și care din nou a

săvârșit o infracțiune gravă, iar termenul pedepsei de 3 ani 6 luni i-a fost corect

stabilit, ținându-se cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

limitele de pedeapsă fiind în acest caz între 3 ani 6 luni și 4 ani 8 luni.

La fel, în opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită de prima instanță

corespunde și prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal.

aplicarea în privința sa a Legii cu privire la amnistie și a prevederilor art. art. 111, 112

Cod penal.

recurs, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

cauzei penale, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

2

Din conținutul recursului declarat, se atestă că inculpatul contestă decizia

instanței de apel sub aspectul temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 11)

Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul când aplicarea pedepsei a fost anulată de un act de amnistie.

Reieșind din argumentele invocate în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului în cauză, din

următoarele considerente.

Colegiul penal notează, că în sensul art. 107 Cod penal, amnistia reprezintă

actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea

pedepsei aplicate sau comutarea ei.

Așadar, amnistia este actul de clemență al puterii legiuitoare, prin care aceasta,

din considerente de ordin politic sau social, înlătură răspunderea penală și

consecințele condamnării pentru infracțiunile săvârșite până la apariția sa.

La 29 iulie 2016, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 210

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 210 are efect retroactiv, aplicându-se infracțiunilor

săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.

Reieșind din prevederile stipulate în art. 2 din Legea nr. 210, în cazul în care

persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite de

art. 1 din aceeași Lege și nu cade sub incidența art. 10, în privința acesteia este

posibilă aplicarea actului de amnistie, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de

29 iulie 2016, pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal,

aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de

pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea,

pe un termen de 7 ani.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este

reglementată de art. 2 din Legea nr. 210, unde se indică expres că procesul penal

încetează la faza de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în

prezenta lege.

Colegiul penal menționează, că la judecarea cauzei, pentru a determina

posibilitatea aplicării amnistiei în privința unei anumite persoane, instanțele de

judecată urmează să verifice dacă inculpatul a manifestat căința activă față de fapta

infracțională comisă; dacă inculpatul a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiunea

comisă, care include atât repararea prejudiciului material, cât și a celui moral, precum

și cheltuielile de judecată, suportate de partea vătămată; precum și dacă fapta

săvârșită de inculpat nu cade sub incidența art. 10 din Legea nr. 210 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Revenind la speță, Colegiul penal atestă, că inculpatul Mazurchevici Victor,

conform procedurii stabilite de art. 3641 Cod de procedură penală, a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016,

prevederile art. 1-9 nu se aplică persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau

condamnate pentru infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2)-(5) Cod penal

nr. 985-XV din 18 aprilie 2002.

3

Prin urmare, raportând prevederile articolului menționat la circumstanțele

speței, se deduce că în privința inculpatului Mazurchevici Victor nu pot fi aplicate

prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, or, deși acesta a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, solicitând examinarea cauzei în procedura simplificată

reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală, totuși acest fapt nu este suficient

pentru aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, în vigoare din 09 septembrie 2016,

întrucât din conținutul art. 10 al acestei legi, rezultă expres, că amnistia nu poate fi

aplicată persoanelor care au săvârșit faptele prevăzute la art. 187 alin. (2) Cod penal.

Mai mult, potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție,

instanța de recurs este în drept să aplice amnistierea inculpatului, prin casarea

hotărârilor adoptate de către instanțele de fond și pronunțarea unei soluții de

încetare a procesului penal, dacă la recursul ordinar este anexat acordul scris al

inculpatului și sunt prezentate probe că partea vătămată nu are anumite pretenții

pecuniare față de primul.

Semnăturile de pe cererile prezentate trebuie să fie legalizate în modul

prevăzut de legislația în vigoare.

În sensul celor enunțate, Colegiul penal menționează că cererea de recurs

înaintată de către inculpat nu corespunde nici acestor cerințe, fapt ce impune

respingerea solicitării înaintate de inculpat privind aplicarea amnistiei.

La fel, instanța de recurs apreciază ca fiind lipsite de suport legal și solicitările

inculpatului privind stingerea antecedentelor penale și reabilitarea judecătorească.

În consecință, instanța de recurs concluzionând că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar, conchide asupra inadmisibilității acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Mazurchevici

Victor xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 mai

2017, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 ianuarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

4