1ra-1245/2017 — Art.187 al.2 lit. b, e, f, 208 al.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 13 mai 2016, Rudici Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), 208 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea următoarelor pedepse: - în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 5 ani și 3 luni închisoare, fără amendă; - în baza art. 208 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare. În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Rudici Victor i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, fără amendă, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond, în fapt, a constatat că Rudici Victor la data de 04.08.2015 aproximativ la orele 01.00, prin înțelegere prealabilă cu 1 minorul xxxx, aflîndu-se în apropierea barului ”Fortuna” situat pe strada Ștefan cel Mare mun. Bălți, s-au apropiat de cet. Tcaci Anatolii și aplicînd față de acesta violență nepericuloasă pentru sănătate, exprimată în cauzarea de lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, în urma cărora, conform raportului de expertiză medico-legală nr.624 din 13.08.2015 i-au fost cauzate echimoze pe brațul drept și în regiunea lombară dreaptă, edem moderat a țesuturilor moi unghi mandibular pe dreapta, care se atribuie la leziuni corporale neînsemnate, i-au sustras în mod deschis un portmoneu la prețul de 70 lei, în care se aflau bani în sumă de 250 lei MDL, 50 ruble rusești (echivalentul a 15 lei MDL) și un telefon mobil de model “Nokia Lumia 730” la prețul de 6000 lei, în care se aflau cartele sim cu nr.068241648 și 089998106775 costul cărora este de 180 lei, cauzîndu-i părții vătămate Tcaci Anatolii un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 6515 lei și cu cele sustrase de la fața locului s-au eschivat. Tot el, la data de 04.08.2015, fiind persoană care a atins vîrsta de 18 ani, știind cu certitudine despre vîrsta minoratului a lui xxx, l-a atras și l-a determinat la săvîrșirea unei infracțiuni, săvîrșind o sustragere în mod deschis a averei altei persoane. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, acțiunile inculpatului au fost calificate de drept de către instanța de judecată în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșită de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și în baza art. 208 alin. (1) Cod penal, atragerea minorului la activitatea criminală, sau instigarea la săvîrșirea infracțiunilor, precum și determinarea minorului la săvîrșirea unor fapte imorale, săvîrșite de o persoană care a atins vîrsta de 18 ani.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, legalitatea și temeinicia acesteia a fost contestată cu apel de către avocatul Kovaliov Timur în numele inculpatului Rudici Victor, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat pe motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor componenței infracțiunilor incriminate. În motivarea apelului a indicat că instanța de fond nu a ținut cont de principiul imparțialității luînd o soluție contrar probelor prezentate și examinate în cadrul ședinței; - probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat, puse la dispoziția instanței de judecată nu dau temei la o stabilire sigură a vinovăției lui Rudici Victor în comiterea infracțiunilor incriminate; - sentința are un caracter de învinuire, instanța nu a dat probelor o apreciere din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității cum o cere art.101 alin. (1) Cod de procedură penală; - Rudici Victor fiind vorbitor de limbă rusă a fost privat de dreptul la interpret, toate ședințele de judecată și toate actele procedurale emise au fost întocmite în limba 2 de stat, interpretul nefiind prezent în cadrul ședințelor de judecată care au avut loc pe parcursul examinării cauzei penale, totodată menționează faptul că inculpatului nu i-a fost înmînată nici sentința tradusă în limba rusă pentru a putea lua cunoștință cu aceasta; - învinuirea lui Rudici Victor în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.187 alin. (2) lit. b), e), f), 208 alin. (1) Cod penal se bazează doar pe declarațiile părții vătămate Tcaci Anatolii, declarațiile ultimului nefiind sprijinite de declarațiile martorului ocular audiat Kotilevici Iana; - declarațiile părții vătămate Tcaci Anatolii sunt neclare și contradictorii cu declarațiile martorului ocular Kotilevici Iana, fapt ce sugerează că ele nu sînt veridice. Declarațiile contradictorii, dubioase și neconfirmate prin alte probe ale părții vătămate sunt insuficiente de a dovedi vina inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, deoarece vina urmează să fie dovedită numai prin probe incontestabile, pertinente, concludente, utile și veridice. Or, sentința de condamnare nu poate fi bazată conform art.389 alin.(2) Cod de procedură penală pe presupuneri; - inculpatul la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află fapt confirmat prin comunicarea din 17.08.2015, eliberată de ÎMSPSC Glodeni (f.d.45 vol.I); - în ședința de judecată martorul Kotilevici Iana a depus declarații sub jurămînt și a fost preîntîmpinată pentru tragerea la răspundere penală în caz de depunere a declarațiilor mincinoase. La materialele cauzei nu există nici un document care ar demonstra atragere la răspundere a martorului Kotilevici Iana pentru depunerea declarațiilor mincinoase. Consideră, că martorul respectiv este de bună-credință și a depus declarații ce corespund adevărului, ultima a declarat instanței de judecată că la procuratură a fost preîntîmpinată pentru darea declarațiilor false, însă nu a depus declarații, susține că semnăturile aparțin ei personal, însă declarațiile nu sunt scrise de dînsa, din care motiv nu susține declarațiile depuse în cadrul procuraturii; - martorul a declarat că ,,la data de 04.08.2015 ea a ieșit la plimbare împreună cu Vitea și Roma, ca să sărbătorească ziua de naștere a lui xxx care în acea zi împlinea 18 ani, au sărbătorit ziua de naștere în barul ”Fortuna” din regiunea cartierului 9, autogara Bălți, în barul respectiv s-a apropiat de ea o persoană necunoscută, la ce dînsa i-a spus să o lase pace și că l-a rugat pe Șcerbani R. să se lămurească cu acea persoană’’. Kotilevici Iana a văzut cum Șcerbani R. a început să se bată cu persoana necunoscută și ea i-a spus lui Rudici Victor să iasă afară, după ce Rudici Victor a ieșit afară și a început să-i despartă. Partea vătămată i-a dat bani lui Șcerbani R. ca să plătească masa în bar și că partea vătămată era în stare de ebrietate alcoolică, în timpul bătăii Rudici Victor la apărat pe partea vătămată și nu l-a lovit; - declarațiile martorului Kotilevici Iana coroborează cu declarațiile inculpatului Rudici Victor, consideră că Rudici Victor cu certitudine nu cunoștea faptul că Șcerbani R. nu a atins vîrsta majoratului, deoarece în acea zi ei toți împreună au ieșit la plimbare ca să sărbătorească ziua lui xxx care împlinea 18 ani, iar portmoneul și telefonul mobil i le-a transmis xxx să le țină la dînsul, Rudici Victor l-a întrebat pe 3 xxx al cui este telefonul iar mai tîrziu și-a dat seama că telefonul îi aparține lui Tcaci Anatolii, iar portmoneul a crezut că îi aparține lui xxx; - prin sentința Judecătoriei Bălți din 03.05.2016 xxx a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d), 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal (f.d.234-236, vol. I), fiind audiat în ședința de judecată inculpatul a declarat că recunoaște integral vinovăția și că într-adevăr l-a lovit pe cet. Tcaci Anatolii și i-a sustras în mod deschis bunurile acestuia și în momentul efectuării percheziției la el s-a depistat portmoneul cu bani, care ulterior a fost întors părții vătămate Tcaci Anatolii; - xxx a fost recunoscut vinovat și pentru faptul că nefiind instigat de nimeni aflîndu-se în ospeție la Țurcan C., într-o cameră a observat pe o tumbă un telefon de model HTC la prețul de 7000 lei și a hotărît să-l sustragă ceea ce a și făcut. Respectiv, xxx nu este la comiterea primei fapte ilegale, la locul de trai se caracterizează negativ, conform referinței eliberate de Primăria s. Sturzovca, r-nul Glodeni, xxx are o purtare incorectă, a avut încălcări cu caracter penal și contravențional, folosește băuturi alcoolice (f.d.46, vol.I); - partea vătămată Tcaci Anatolii a declarat că bunurile i-au fost restituite și că nu are careva pretenții față de Rudici Victor; - în baza probelor examinate, consideră că sunt prezente toate temeiurile legale ca Rudici Victor să fie achitat de învinuirea adusă în comiterea infracțiuniilor incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără careva modificări.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, probele cercetate de prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului Rudici Victor în comiterea infracțiunilor imputate și acțiunile lui just au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), 208 alin. (1) Cod penal, totodată prima instanță corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ținând seama de circumstanțele cauzei. Totodată, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor menționate a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate Tcaci Anatolii și a martorului Kotilevici Iana, depuse în ședințea instanței de apel, precum și prin probele scrise ale cauzei penale cercetate în cadrul ședinței primei instanțe și suplimentar în cea de apel, astfel argumentul apărătorului referitor la incorectitudinea aprecierii probelor existente și administrate pe cauză în favoarea părții vătămate, precum și încadrarea eronată a acțiunilor clientului său pe faptul comiterii infracțiunilor cu solicitarea achitării acestuia pe motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor componenței infracțiunilor incriminate, nu au fost reținute ca întemeiate de către instanța de apel. Astfel, prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Rudici Victor a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei 4 prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, și alte împrejurări, precum sunt: gravitatea infracțiunilor săvîrșite, motivul acestora, personalitatea inculpatului, care nu a recunoscut vina, anterior a fost condamnat, antecedentele penale fiind nestinse. Reținînd aceste circumstanțe, prima instanță corect a concluzionat că întru executarea scopului pedepsei penale este oportună aplicarea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 34, 82 Cod penal, astfel pedeapsa stabilită va asigura scopul corectării și reeducării condamnatului.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, avocatul Kovaliov Timur în numele inculpatului Rudici Victor a declarat recurs ordinar, prin care, fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, din motiv că faptele acestuia nu întrunesc elementele infracțiunilor incriminate. În argumentarea recursului declarat au fost invocate următoarele: La caz, în opinia apărătorului vinovăția inculpatului nu a fost probată prin careva probe pertinente și concludente, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, astfel susține că a fost încălcat prevederile din art. 8 Cod de procedură penală. De asemenea, menționează că instanța de fond cît și cea de apel nu au analizat obiectiv circumstanțele cauzei, probele administrate de către organul de urmărire penală, nu dau temei la o stabilire sigură a vinovăției lui Rudici Victor în comiterea infracțiunilor incriminate. Totodată, nu a fost demonstrat scopul de cupiditate al inculpatului deoarece bunurile sustrase de la partea vătămată au fost depistate la xxxx, care a recunoscut faptul că la lovit pe Tcaci Anatolii și i-a sustras în mod deschis bunurile acestuia. Mai mult ca atît, recurentul susține că instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile martorului Kotilevici Iana, deoarece ultima de nenumărate ori și-a schimbat declarațiile, acestea fiind declarative și neconfirmate prin probe veridice.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și de drept. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate corespunzător de recurent. 5 În speță, se constată că recurentul nu invocă expres nici un temei din cele prevăzute la alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă criticele acesteia se cuprind în pct. 8) al normei menționate, care prevede că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond, în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii. După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu condamnarea inculpatului în baza art.187 alin.(2) lit. b), f); 208 alin. (1) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția lui Rudici Victor în săvîrșirea infracțiunilor imputate, solicitînd ca acesta să fie achitat. Verificînd materialele dosarului, în raport cu criticele invocate de recurent în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal ajunge la concluzia că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă în partea condamnării lui Rudici Victor în baza art.187 alin.(2) lit. b), f); 208 alin. (1) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată. Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Rudici Victor în baza art.187 alin.(2) lit. b), f); 208 alin. (1) Cod penal, să fie una legală și întemeiată, care se menține și de instanța de recurs. În continuare, revenind la conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că, autorul acestuia consideră că, instanța de apel, care a menținut soluția primei instanțe, a tras o concluzie greșită în ce privește condamnarea inculpatului Rudici Victor în baza art.187 alin.(2) lit. b), f); 208 alin. (1) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor menționate supra. La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de ”neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, martorul, a cercetat materialele cauzei și apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului a fost dovedită. Instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a supus verificării declarațiile inculpatului, părții vătămate, a martorului și probele materiale administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în procesul-verbal, în urma căreia a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de 6 prima instanță referitor la vinovăția inculpatului Rudici Victor, considerând că argumentele apărării cu privire la nevinovăția acestuia nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești. Astfel, argumentul invocat de către avocatul Kovaliov Timur referitor la nevinovăția inculpatului Rudici Victor în comiterea infracțiunii de jaf și atragerea minorului la activitatea criminală, sânt neîntemeiate și se resping, deoarece atât instanța de fond, cât și instanța de apel au motivat condamnarea inculpatului prin faptul, că învinuirea a prezentat suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția acestuia de comiterea infracțiunilor imputate și anume: - declarațiile: părții vătămate Tcaci Anatolii; a martorului Kotilevici Iana, depuse în ședințea instanței de apel, precum și probele materiale: – plîngerea din 04.08.2015, depusă de Tcaci Anatolii; - procesul-verbal de ridicare a obiectelor din 04.08.2015, cu tabel fotografic; - raportul de expertiză medico-legală nr.624 din 13.08.2015, prin care s-au stabilit leziuni corporale neînsemnate; - recipisa privind restituirea bunurilor materiale părții vătămate Tcaci Anatolii; - procesul – verbal de autosesizare despre constatarea săvîrșirii infracțiunii din 20.08.2015. Astfel, instanța de apel a făcut o analiză completă tuturor probelor administrate, stabilind corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate și încadrarea juridică a faptei. Colegiul penal atestă că, prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunilor imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestor infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate în cadrul ședințelor judecătorești, care au fost verificate și cercetate în cadrul examinării cauzei de către instanța de apel, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate. Prin urmare, instanța de apel just a apreciat critic declarațiile inculpatului, care a negat comiterea faptelor incriminate și întemeiat a conchis că inculpatul Rudici Victor în participație cu minorul xxx, avînd înțelegerea prealabilă au comis jaful, dar nu minorul xxx de sine stătător a săvîrșit infracțiunea, după cum susține partea apărării. Astfel, apreciind acțiunile fiecărui inculpat, cert sa constată că Rudici Victor, prin înțelegere prealabilă cu minorul xxx, s-au apropiat de cet. Tcaci Anatolii, și aplicînd față de acesta lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, i-au sustras în mod deschis un portmoneu în care erau bani în sumă de 250 lei, 50 ruble rusești (echivalentul a 15 lei MDL) și un telefon mobil de model “Nokia Lumia 730” la prețul de 6000 lei, cauzîndu-i o daună materială considerabilă. Astfel, sa constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii imputate lui Rudici Victor, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și a motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe 7 parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. Prin urmare, argumentele recurentului, precum că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, sânt neîntemeiate și contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunilor incriminate, nu poate servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina acestuia în comiterea infracțiunilor menționate supra, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs, drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale. Colegiul penal constată că afirmațiile recurentului, precum că instanțele de fond incorect au apreciat probele cauzei punându-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea sânt administrate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțele de fond conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de ambele instanțe de fond. Ce ține de motivul invocat de recurent, precum că instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile martorului Kotilevici Iana, care sânt contradictorii cu cele depuse anterior, astfel urma a fi pusă la îndoială veridicitatea declarațiilor martorului Kotilevici Iana, depuse în ședința instanței de apel, Colegiul penal conchide că nu poate fi acceptat, deoarece instanța de apel nu s-a axat doar pe declarațiile martorului Kotilevici Iana, ci pe cumulul de probe pertinente și concludente administrate în cauza penală, astfel probele acumulate dovedesc cu certitudine vina inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate. Astfel, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării referitor la prezența în acțiunile inculpatului Rudici Victor a elementelor constitutive ale infracțiunilor imputate, faptele acestuia corect fiind încadrate în prevederile art. 187 alin. (2) lit. b), f), 208 alin. (1) Cod penal. Prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunilor imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin probele enumerate supra, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor instanțelor de fond. Prin urmare, Colegiul penal apreciază că, instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză, acestea primind apreciere la justa lor valoare, concluziile instanței de apel rezultă din materialul factologic acumulat în cauză. Față de cele ce preced, Colegiul penal amintește că aceste motive au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la pronunțarea hotărârii de condamnare a inculpatului în baza învinuirii imputate prin rechizitoriu. 8 Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în cauza deferită judecății, nu au fost admise careva erori de către instanța de apel, iar alegațiile recurentului sub acest aspect sunt vădit nefondate, neavând nici un suport probator. Pe cale de consecință, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală, argumentată și întemeiată. Din considerentele menționate se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile de drept, la care face referință recurentul, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar din aceste considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

În temeiul art. 432 alin. (1) - (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Kovaliov Timur în numele inculpatului Rudici Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe Rudici Victor xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la 25 august 2017. Președinte Ursache Petru Judecători Nicolaev Ghenadie Moraru Petru 9