1ra-888/2017 — Art. 287 alin. 3 CP, art 152 alin. 2 lit. e CP

Prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 25 octombrie 2016, adoptată în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Burca N. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare; - art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal la 4 ani închisoare. În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Burca N. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 alin. (1), (2), (6) Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea stabilite în privința lui Burca N., pe un termen de probațiune de 5 ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent. 1 Totodată, s-a dispus încasarea de la Burca N. în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare legate de achitarea costului efectuării expertizei medico-legale în sumă de 57 lei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că, Burca N. la data de 10 august 2016, în jurul orei 23-30, aflându-se pe malul iazului „Cobac” din satul Ciorești, r-nul Nisporeni, în complicitate cu Sorici R. în privința căruia urmărirea penală a fost încetată din motivul intervenirii amnistiei, fără motiv și intenționat, încălcând ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, cu o deosebită obrăznicie, s-au apropiat de Movilean V. și Armasaru I. și i-au agresat fizic prin aplicarea loviturilor peste corp, cauzându-le dureri fizice. Burca N. i-a smuls din mâna lui Movilean V. arma deținută legal, de model „MP 27 EM-1C” și i-a aplicat cu ea multiple lovituri peste corp, cauzându-i dureri fizice, totodată i-a luat telefonul mobil și arma cu scopul de a nu telefona la poliție spunându-i că le vor întoarce a doua zi pe un vârf de deal din apropiere, ulterior s-au deplasat într-o direcție necunoscută. Astfel, cauzându-i lui Movilean V., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 157 D din 18 august 2016, vătămare corporală medie, care provoacă dereglarea sănătății de lungă durată, iar lui Armasaru I., conform raportului de expertiză medico- legală nr. 158 din 18 august 2016, vătămări corporale neînsemnate. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni săvârșite cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității corporale și în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal - vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, acțiune săvârșită de două persoane.

Legalitatea și temeinicia sentinței a fost contestată cu apel de către partea vătămată Movilean V., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri, prin care lui Burca N. să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră pentru faptele comise. În motivarea apelului, partea a indicat că nu este de acord cu aplicarea față de inculpat a unei pedepse atît de blânde, întrucît Burca N. a comis două infracțiuni, una dintre care este gravă. Totodată, s-a invocat că, la caz, nu s-a ținut cont de faptul că partea vătămată se afla la serviciu și își exercita obligațiile sale, încercînd să curme acțiunile ilegale întreprinse de inculpat, iar prima instanță nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat și a executat real 8 ani de închisoare, era în stare de ebrietate la momentul comiterii infracțiunii, nu este angajat în câmpul muncii, n- a compensat dauna materială și morală cauzată părții vătămate și nici nu s-a apropiat de el cel puțin să-și ceară scuze. Astfel, apelantul consideră că în atare circumstanțe, inculpatul nu merită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia. 2 Subsidiar, Movilean V. a indicat că la etapa urmăririi penale nu i s-au prezentat materialele pentru a face cunoștință cu ele și în caz de necesitate să înainteze cereri și demersuri, inclusiv acțiunea civilă față de inculpat, iar prin aceasta drepturile sale au fost lezate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017 a fost admis apelul declarat de partea vătămată Movilean V., cu casarea parțială a sentinței în latura penală și cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Burca N. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (2), lit. e) Cod penal la 4 ani închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare, iar cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Burca N. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a indicat că prima instanță în mod judicios a apreciat probele din dosar, acordând deplină eficiență prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, iar starea de fapt reținută și de drept apreciată de instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză. Totodată, s-a reținut că prima instanță, aplicând prevederile art. 90 Cod penal în privința inculpatului Burca N. nu și-a motivat hotărârea, neindicând motivele pe care și-a întemeiat concluzia. Prin urmare, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a găsit întemeiate alegațiile titularului dreptului de apel în partea excluderii art. 90 Cod penal. În acest sens, s-a constatat că concluzia primei instanțe precum că corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, este una incorectă, or, din materialele dosarului rezultă că Burca N. anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Călărași din 12.02.1997 în baza art. 119 alin. (4) Cod penal (redacția legii din 1961), fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, prin încheierea Judecătoriei Rîșcani din 30.08.2004 fiind eliberat condiționat înainte de termen; prin sentința Judecătoriei Călărași din 21 mai 2015, iarăși acesta a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 2 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal pe un termen de probă de 1 an, care a expirat la data de 21.05.2016, iar la data de 10.08.2016 a comis infracțiunile încriminate pe această cauză penală. Astfel, anterior lui Burca N. i-a fost acordată șansa de a-și îndrepta comportamentul, însă inculpatul a demonstrat că o pedeapsă non-privativă de libertate nu este eficientă și nu este convingătoare în vederea necesității respectării legii penale. De asemenea, s-a consemnat că referitor la existența sau inexistența circumstanțelor atenuante sau agravante, instanța de fond a omis să se expună. Din atare considerente, instanța de apel a conchis că este întemeiat argumentul părții vătămate Movilean V. precum că la aplicarea pedepsei, prima instanță nu a ținut cont de 3 toate circumstanțele cauzei și eronat a aplicat în privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal. Or, comportamentul inculpatului până și după comiterea infracțiunilor, faptul că infracțiunile au fost săvârșite împotriva unei persoane ce își executa obligațiile de serviciu, urmările prejudiciabile - cauzarea vătămărilor corporale medii și neînsemnate, a determinat instanța de apel să conchidă asupra incorectitudinii aplicării unei pedepse neprivative de libertate în privința lui Burca N. Cu privire la solicitarea părții vătămate Movilean V. de a-i fi recuperate prejudiciile materiale, instanța a consemnat că, deși partea indică că are pretenții în acest sens, totuși ea nu a înaintat acțiune civilă. Astfel, instanța de judecată este în imposibilitate să se expună asupra unor pretenții în lipsa unei acțiuni civile și nu poate dispune încasarea din contul lui Burca N. în beneficiul lui Movilean V. a careva sume, care nu au fost solicitate conform legislației procesual-penale, or, instanța de judecată nu poate să își depășească atribuțiile și să încalce principiul imparțialității.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocata Nastas T., acționînd în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 1), 7) Cod de procedură penală și solicitînd casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, pentru următoarele motive: - cauza a fost examinată conform procedurii simplificate, prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, iar partea vătămată Movilean V. s-a constituit doar ca parte civilă în procesul penal, fără a avea dreptul să conteste latura penală; - conform art. 401 alin. (4) Cod de procedură penală, partea civilă în procesul penal, poate declara apel în ceea ce privește latura civilă. - instanța de apel a admis un apel inadmisibil, deoarece latura penală a acestuia a fost contestată de partea în proces care putea contesta doar latura civilă; - instanța de apel nu a luat în considerație circumstanța excepțională că inculpatul are 8 copii minori și că este unicul întreținător al familiei.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului depus de avocata Nastas T. menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințelor de conținut.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, fără citarea părților, în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu actele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțe, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală. Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, se conchide că cererea de recurs trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute 4 expres de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauza deferită judecății. Pe de altă parte, este relevant de a menționa că, argumentele invocate în recurs, pentru a fi preluate spre examinare, trebuie să fie discutate la etapa judecării apelului, aceasta fiind o condiție exhaustivă stipulată de legislator în art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală. În speța dată, se constată că recurenta critică hotărîrea adoptată de instanța de apel și pledează pentru menținerea în vigoare a sentinței, însă în motivarea cererii de recurs nu aduce careva argumente în vederea susținerii acestei poziții. Mai mult, Colegiul penal relevă că recurenta a omis să formuleze în cererea sa careva critici plauzibile privind ilegalitatea hotărîrii atacate. Pe cale de consecință, avînd în vederea cele consemnate supra, Colegiul penal statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de avocata Nastas T., în numele inculpatului, deoarece acesta nu întrunește condițiile legale de conținut.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Nastas Tatiana în numele inculpatului Burca Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017, în cauza penală privindu-l pe Burca Nicolae Ion, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 429-430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iunie 2017. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 5