1ra-1618/17 — art.311 alin.1 CP

Prima instanță: 23.08.2016 - 22.03.2017,

Instanța de apel: 18.04.2017 - 19.07.2017,

Instanța de recurs: 04.12.2017 - 27.12.2017. C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 22 martie 2017, Crijanovschi Evgheni a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.311 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Edineț din 18 mai 2016, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare. În temeiul art.90 alin.(11) Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată pe un termen de probațiune de 5 ani. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea de la Crijanovschi Evgheni în beneficiul părții vătămate Cervatiuc Veaceslav a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că Crijanovschi Evgheni, la 20 ianuarie 2016, având scopul de a-i învinui pe angajații Inspectoratului de Poliție Edineț, Cervatiuc Veaceslav, Antones Igor și Antones Ion, cu bună știință s-a adresat cu o plângere către Inspectoratul de Poliție Edineț, prin care a solicitat pornirea în privința acestora a urmăririi penale în baza art.152 și 328 Cod penal, pentru faptul că, la 21 noiembrie 2015, aflându-se pe pragul Casei de Cultură din s.Rotunda, r-nul Edineț, ca rezultat al unui conflict izbucnit între el și Sîrgoș Petru, angajații de poliție menționați supra au acționat nelegitim, aplicând violența fizică asupra sa. 3. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul S.Vizniuc în numele inculpatului E.Crijanovschi, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că instanța și-a întemeiat soluția doar pe declarațiile părților vătămate; - calificând fapta inculpatului în baza normei de care este 1 învinuit, incorect s-a luat în considerație ordonanța procurorului din 02.02.2016, prin care s-a refuzat în pornirea urmăririi penale în baza plângerii lui E.Crijanovschi, deoarece nu în toate cazurile este posibil de administrat probe ce ar fi demonstrat vinovăția persoanelor indicate în plângere în comiterea faptei infracționale, iar temei de refuz în pornirea urmăririi penale a servit faptul insuficienței probelor; - faptul că s-a refuzat în pornirea urmăririi penale, nu exclude în total săvârșirea acțiunilor privind maltratarea inculpatului în automobilul de serviciu, reținîndu-se declarațiile lui E.Crijanovschi date în calitate de bănuit, învinuit și inculpat în cauza penală pe dosarul privind acțiunile huliganice; - inculpatul pe ambele dosare penale, cu certitudine a declarat că dânsul a fost maltratat de E.Cervatiuc în timpul deplasării lor cu automobilul de serviciu din s.Rotunda spre IP Edineț pe bancheta din spate, fiind încătușat, fapt avut loc în prezența colaboratorilor de poliție I.Antones și Ig.Antones; - faptul că inculpatul a fost maltratat se dovedește prin concluziile raportului de constatare medico-legală nr.834 din 23.11.2015 și a medicului roentghenolog din 24.11.2015; - nu au fost luate în considerație declarațiile martorului V.Litra, care a afirmat că când E.Crijanovschi a ieșit din automobilul poliției, avea fața însângerată și buzele umflate, iar până a urca în mașina acestora nu a avut urme de violență; - instanța nu a ținut seama că în plângerea adresată la 12.01.2016, inculpatul a solicitat tragerea la răspundere a unui colaborator de poliție, care l-ar fi maltratat la 21.11.2015, iar conținutul acesteia coroborează cu declarațiile inculpatului și restul probelor, dar plângerea din 19.01.2016 a fost scrisă la explicațiile inculpatului de către avocat, astfel că concluziile primei instanțe, precum că plângerea lui E.Crijanovschi este cu bună știință falsă, este incorectă; - instanța incorect i-a aplicat inculpatului pedeapsa definitivă prin cumulul total al pedepselor pentru fiecare sentință în parte, fără a include în ea, complet sau parțial, durata pedepsei executate în baza primei sentințe de 8 luni; - incorect instanța a făcut referință la prevederile art.90 alin.(11) Cod penal, deoarece norma dată poate fi aplicată doar în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește o infracțiune din imprudență sau o infracțiune mai puțin gravă în perioada de probațiune, astfel urma a fi aplicate prevederile art.90 alin.(1) Cod penal; - instanța greșit a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, contrar prevederilor art.75 Cod penal și i-a stabilit acestuia cea mai aspră pedeapsă, pe când sancțiunea normei de care a fost recunoscut vinovat prevede și alte pedepse alternative, în condițiile în care acesta se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu a fost judecat, este căsătorit și are la întreținere un copil minor.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 iulie 2017, a fost admis apelul declarat de avocat în numele inculpatului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui E.Crijanovschi, recunoscut vinovat și condamnat în baza art.311 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare, în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal i-a fost adaugată parțial la pedeapsa aplicată, pedeapsa fixată anterior prin sentința Judecătoriei Edineț din 18.05.2016, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare. Conform art.90 alin.(11) Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani. În rest, sentința a fost menținută. Instanța de apel a verificat probele administrate în cadrul urmăririi penale, le-a 2 cercetat și examinat suplimentar în cadrul instanței de apel, prin prisma prevederilor normelor legale, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, și anume ordonanța de începere a urmăririi penale în baza art.311 alin.(1) Cod penal din 05.04.2016, plângerea lui V.Cervatiuc din 03.03.2016, plângerea din 20.01.2016 întocmită de avocatul Gh.Odobescu, semnată de E.Crijanovschi, prin care solicită începerea urmăririi penale privind comiterea de către colaboratorii de poliție a infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) lit.e) și 328 alin.(1) Cod penal, plîngerea lui Ig.Antones din 03.03.2016, prin care solicită de a fi luate măsuri în privința lui E.Crijanovschi, care îl învinuiește de acțiuni pe care nu le-a comis; ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale din 02.02.2016, sentința Judecătoriei Edineț din 18.05.2016, prin care E.Crijanovschi a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal; încheierea Judecătoriei Edineț din 03.06.2016, prin care a fost respinsă plângerea lui E.Crâjanovschi împotriva ordonanței procurorului raionului Edineț din 12.04.2016; declarațiile părților vătămate V.Cervatiuc, Ig.Antones, I.Antones, prin care ultimii consideră că plîngerea depusă de inculpat conține un denunț cu bună știință fals, pentru faptul intentării urmăririi penale în privința sa în baza art.287 alin.(1) Cod penal, pentru care ulterior a și fost recunoscut vinovat și condamnat; decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02.11.2016, prin care plângerea lui E.Crijanovschi privind anularea ordonanțelor procurorului în Procuratura Edineț din 02.02.2016 și 12.04.2016 a fost respinsă, ca nefondată; decizia Curții Supreme de Justiție din 09.11.2016, prin care s-a menținut decizia instanței de apel din 06.07.2016, materialul R14-1/16 în baza procesului de autosesizare privind acțiunile lui V.Cervatiuc; petiția nr.C-46/16, C46/16-2 a lui E.Crîjanovschi. Astfel, reținând probele date, instanța a ajuns la concluzia că acestea demonstrează existența elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate lui E.Crijanovschi, deoarece învinuirile aduse de către inculpat colaboratorilor de poliție din cadrul Ispectoratului de Poliție Edineț, V.Cervatiuc, Ig.Antones și I.Antones nu și-au găsit confirmare, astfel că plîngerea inculpatului corect a fost calificată ca fiind depusă cu scopul de a învinui angajații poliției vădit fals. Subsidiar, instanța de apel a respins argumentele avocatului, precum că: - existența ordonanței definitive a procurorului din 02.02.2016, prin care s-a refuzat în pornirea urmăririi penale în baza plângerii lui E.Crijanovschi, nu constituie automat un temei pentru a califica plângerea ultimului ca fiind vădit falsă, întrucât nu în toate cazurile este posibil de administrat suficiente probe ce ar fi demonstrat vinovăția persoanelor indicate în plângere în comiterea faptei infracționale, deoarece ordonanțele Procurorului raionului Edineț din 02.02.2016 și 12.04.2016 au fost contestate de inculpat și acestea au fost menținute, astfel au căpătat valoarea lucrului judecat; - inculpatul a fost maltratat de colaboratorul de poliție V.Cervatiuc, fapt ce se dovedește prin raportul de constatare medico-legală nr.834 din 23.11.2015 și concluzia medicului roenthenolog din 24.11.2015, cât și declarațiile martorului V.Litra, deoarece prin sentința Judecătoriei Edineț din 18.05.2016, E.Crijanovschi a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal, pentru acțiunile de huliganism îndreptate asupra colaboratorilor de poliție Ig.Antones, I.Antones și V.Cervatiuc la data de 21.11.2015, astfel că leziunile corporale conținute în actele medicale puteau fi cauzate în timpul comiterii acestei infracțiunii, în timpul conflictului apărut cu P.Sîrgoș, care s-a 3 transformat în bătaie, acțiuni care au fost curmate de către colaboratorii de poliției. Motivul depunerii plângerii de către E.Crijanovschi după 2 luni de la producerea incidentului, a avut scopul răzbunării din cauza intentării în privința lui la 03.01.2016 a dosarului penal în baza art.287 alin.(1) Cod penal, unde ca părți vătămate figurează anume colaboratorii de poliție; - instanța nu a reținut că în plângerea din 12.01.2016 inculpatul a solicitat tragerea la răspundere penală a unui colaborator de poliție, care l-ar fi maltratat la 21.11.2015, iar plîngerea din 19.01.2016, depusă la IP Dondușeni la 20.01.2016, a fost tapată de avocat și dânsul nu cunoștea tot conținutul acesteia neavând studiile respective, dar a depus-o pentru a fi pedepsit V.Cervatiuc pentru că l-a maltratat pe nedrept în automobilul de serviciu după ce acțiunile huliganice au fost curmate și nu exista nici o necesitate pentru aplicarea forței fizice, deoarece de rând ce a semnat personal plângerea, care a fost fixată de către avocat din cele relatate de către dânsul personal, se deduce că afirmațiile date au fost făcute cu scop de apărare, întru evitarea răspunderii penale de săvârșirea infracțiunii incriminate. În concluzie, instanța de apel, analizând obiectul juridic și latura obiectivă a infracțiunii incriminate a conchis că inculpatul E.Crijanovschi cu bună-știință a depus la Inspectoratul de Poliție Edineț plângere, în care a solicitat de a începe urmărirea penală în privința colaboratorilor de poliție Ig.Antones, I.Antones și V.Cervatiuc pe faptul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.152 alin.(1) lit.e) și 328 Cod penal, fiindu-i adusă la cunoștință esența art.311 Cod penal, acțiuni ce just au fost calificate și aceste sunt în raport de cauzalitate cu fapta săvârșită. Totodată, instanța de apel a considerat întemeiate motivele apărării invocate în partea stabilirii pedepsei inculpatului. Sub aspectul vizat, instanța de apel a conchis că prima instanță, stabilindu-i inculpatului pedeapsa definitivă în baza art.84 alin.(4) Cod penal, deși în dispozitiv a indicat că îi aduagă parțial la pedeapsa stabilită, pedeapsa fixată prin sentința Judecătoriei Edineț din 18.05.2016, dar în fapt i-a adăugat total pedeapsa stabilită prin sentința anterioară, ceea ce contravine prevederilor legale. La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță incorect a dispus aplicarea prevederilor art.90 alin.(11) Cod penal, fără a ține cont de modificările operate în Codul penal, în vigoare din 31.12.2015, dar din motiv că sentința a fost contestată doar de partea apărării în numele inculpatului, ținând cont de prevederile art.410 alin.(1) Cod de procedură penală, nu-i poate agrava situația inculpatului în propriul apel. Referitor la argumentul apărării, prin care a solicitat respingerea acțiunii civile înaintate de partea vătămată, instanța de apel a conchis că sentința primei instanțe în această parte este una întemeiată, la care instanța just a reținut prevederile art.219 alin.(1), 221 alin.(1) Cod de procedură penală și a dispus încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, sumă ce va aduce satisfacție părții vătămate pentru suferințele suportate, reieșind din faptul că ultimul a fost implicat în verificări de serviciu și procese de judecată care sau derulat o perioadă considerabilă de timp, circumstanțele verificărilor și proceselor devenind cunoscute mai multor persoane, fiindcă partea vătămată activează în calitate de ofițer de investigare în cadrul Inspectoratului de Poliție.

Împotriva hotărârii nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul S.Vizniuc care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.8), 10) Cod de procedură penală, 4 solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii incriminate, ori inculpatului pentru fapta comisă să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, din numărul celor alternative prevăzute de norma penală de care a fost recunoscut vinovat, invocând repetat aceleași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care solicită dispunerea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temeiuri de casare a hotărârilor judecătorești prevederile art.427 alin.(1) pct.8), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând temeiurile date în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor judecătorești contestate. Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că hotărârile instanțelor de fond sânt legale și întemeiate, iar instanța de apel, la examinarea apelului a respectat întocmai prevederile art.414 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală. Autorul recursului consideră că instanța de apel a tras o concluzie greșită în ce privește condamnarea inculpatului în baza art.311 alin.(1) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate, nefiind confirmată prezența elementelor ce sânt caracteristice pentru denunțarea cu bună știință falsă, în scopul de a-l învinui pe cineva de săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcție de răspundere, care sînt în drept de a porni urmărirea penală. La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, părțile vătămate, martorii, a cercetat actele cauzei și apreciindu- le în mod obiectiv, au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.311 alin.(1) Cod penal, privind existența elementelor constitutive ale infracțiunii, a fost dovedită. 5 Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus verificării declarațiile inculpatului, a părților vătămate, a martorilor și probele materiale administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în procesul- verbal, în urma căreia a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, considerând că argumentele apărării cu privire la nevinovăția inculpatului nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești. Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în vedere declarațiile părților vătămate V.Cervatiuc, I.Antones și Ig.Antones, cît și probele materiale, care sânt amănunțit descrise în decizia instanței de apel, cât și în sentință, și aceste probe nu trezesc careva dubii. Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor instanțelor, care au constatat existența faptei și vinovăției inculpatului E.Crijanovschi în comiterea infracțiunii prevăzute de art.311 alin.(1) Cod penal, fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale infracțiunii date. Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce. Afirmațiile recurentului, precum că instanțele de fond incorect au apreciat probele cauzei punându-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea sânt administrate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțele de fond conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de ambele instanțe de fond, și nu se încadrează în cele prevăzute de alin.(1) art.427 Cod de procedură penală. Totodată, instanța de recurs reține că asupra motivelor invocate de partea apărării în recurs, descrise în pct.3,5 ale prezentei decizii, instanța de apel le-a examinat minuțios, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor, nefiind necesară reluarea ori completarea argumentelor deja expuse în decizia recurată, care întru totul resping afirmațiile recurentului care critică hotărârile instanțelor de fond sub aspectul nevinovăției inculpatului. Lipsit de temei este și argumentul recurentului, precum că instanța de apel, deși a corectat eroarea comisă de prima instanță la stabilirea pedepsei definitive în baza art.84 alin.(4) Cod penal, însă neîntemeiat a făcut referință la prevederile art.90 alin.(11) Cod penal, deoarece și asupra acestui motiv instanța de apel s-a expus, indicând că nu poate interveni în partea dată, pentru a nu agrava situația inculpatului în propria cale de atac. În ce privește argumentul recurentului referitor la greșita individualizare a pedepsei, Colegiul penal ține să enunțe că, pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de apel în baza art.311 alin.(1) Cod penal, corespunde principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale, la stabilirea căreia instanțele au dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal, au ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de caracterul prejudiciabil al faptei săvârșite, precum și de caracteristicile inculpatului, că anterior acesta a fost condamnat cu suspendarea executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune 6 de 2 ani, circumstanțe ce au permis instanțelor de a conchide că corijarea și reeducarea inculpatului poate avea loc doar prin stabilirea pedepsei închisorii cu executarea ei pe termen de probațiune. Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, care au dus la respingerea argumentelor apelului declarat de partea apărării referitor la nevinovăția inculpatului și admiterea parțială a acestuia în latura stabilirii pedepsei, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417-418 Cod de procedură penală, lipsind temeiuri pentru casarea acesteia. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vizniuc Serghei în numele inculpatului Crijanovschi Evgheni, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 iulie 2017, în cauza penală în privința lui Crijanovschi Evgheni, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 ianuarie 2018. Președintele Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 7