1ra-1715/2017 — art. 324 alin. 2 lit. c CP

1ra-1715/2017 — art. 324 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1715/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin

Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

mai 2017, în privința inculpatului

Trîmbaci Grigore XXX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al XXXX, str. X

XXXXX XX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.08.2016 – 23.12.2016,

instanța de apel: 12.01.2017 – 30.05.2017,

instanța de recurs: 08.11.2017 – 19.12.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Grigore a fost condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal la 7 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 6000 unități convenționale, ce constituie

120.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 8

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea

perioadei aflării în arest la domiciliu de la 05.07.2016 până la 01.12.2016.

În temeiul art. 66 Cod penal, inculpatului i-a fost retras gradul special –

maior de justiție.

1

funcția de șef al Serviciului resurse umane și activitate cu personalul al

Penitenciarului nr.17 Rezina al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, în baza

ordinului nr.37ef din 09.11.2012 a DIP, fiind în conformitate cu prevederile art.123

alin.(2) din Codul penal, persoană publică, contrar obligațiilor și interdicțiilor

impuse de funcția deținută, punând în pericol stabilitatea instituției în cadrul căreia

activează și dând dovadă de lipsă de integritate, acționând contrar principiilor

statului de drept, ignorând prevederile art.22 alin. (2) Ut. a) și c) al Legii nr.1036

din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar, care stabilește că colaboratorul

sistemului penitenciar este obligat să respecte normele eticii profesionale, să

întreprindă toate măsurile posibile pentru prevenirea și curmarea infracțiunilor în

instituțiile penitenciare și pe teritoriile aferente; contrar prevederilor ari. 22 alin.

(1) lit. a), b), d), f), g) din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008, conform cărora funcționarul

public este obligat să respecte cu strictețe Constituția RM, legislația în vigoare,

drepturile și libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu responsabilitate,

obiectivitate și promptitudine în spirit de inițiativă și colegialitate toate atribuțiile

de serviciu, să respecte normele de conduită profesională prevăzută de lege și

regulamentul intern; contrar prevederilor art.7 alin.(2) din Legea nr.25 din

22.02.2008 privind codul de conduită a funcționarului public, care stabilește că

funcționarul public are obligația să se abțină de la orice act sau faptă care poate

prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorității publice; contrar

art. 15 lit. d), e) și j) al Legii nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea și

combaterea corupției, care prevede fapta de comportament corupțional,

beneficierea de privilegii pentru a obține pentru sine sau pentru alte persoane

bunuri profitând de situația de serviciu; primirea de la orice persoană fizică sau

juridică de cadouri sau avantaje care le pot influența corectitudinea în exercitarea

funcției; având potrivit fișei de post împuterniciri și responsabilități în formarea și

menținerea unui efectiv de angajați profesioniști, exercitarea controlului permanent

asupra executării stricte a legislației ce determină lucrul cu resursele umane

precum și atribuții de serviciu de coordonare a procesului de implementare,

promovare a politicii și procedurilor de personal în domeniul recrutării, selectării,

angajării și integrării profesionale a noilor angajați; de analiză și asigurare a

realizării politice interne de recrutare, selectare a colaboratorilor subdiviziunii; de

participare la procesul de intervievare și testare a candidaților propuși pentru

funcția vacantă, precum și să prezinte informații conducerii subdiviziunii privind

nivelul de corespundere psiho-comportamentală a candidaților supuși

evaluării/testării; de consiliere a șefilor subdiviziunilor structurale ale instituției

penitenciare pe probleme de personal legate de recrutare, selectare, orientare și

integrare profesională a colaboratorilor; de realizare a măsurilor de prevenire și

combatere a actelor de corupție și protecționism; de elaborare a proiectelor de

ordine cu privire la personal; de coordonare a activității de recrutare, selectare a

noilor colaboratori ai serviciului; de prezentare conducerii subdiviziunii propuneri

cu privire la numirea în funcție a angajaților instituției penitenciare, a comis

corupere pasivă în următoarele circumstanțe.

2

În luna februarie 2016, Cazacu Igor, având intenția de a se angaja în calitate

de ofițer în cadrul Penitenciarului nr.17 Rezina, s-a adresat către șeful Serviciului

resurse umane și activitate cu personalul al Penitenciarului nr.17 Rezina al

Departamentului Instituțiilor Penitenciare, Trîmbaci Grigore, cu solicitarea de a se

angaja în funcția respectivă. Însă, ultimul i-a sugerat că ofițeri nu-i trebuiesc, însă

pentru angajare în instituția respectivă urmează să se aprecieze la o altă funcție și

să procedeze „la fel ca toți”.

Ulterior, în a doua jumătate a lunii iunie 2016, persoana în privința căreia

cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, aflându-se în or. Rezina,

str. Voluntarilor 5, în preajma Judecătoriei Rezina, în cadrul discuțiilor cu Cazacu

Igor, a susținut că are influență asupra unei persoane publice din cadrul

Penitenciarului nr.17 Rezina, Trîmbaci Grigore, care ar putea organiza angajarea

lui Cazacu Igor în cadrul acestei instituții penitenciare.

Continuându-și acțiunile sale criminale, persoana în privința căreia cauza

penală a fost disjungată într-o procedură separată, l-a contactat pe șeful Serviciului

resurse umane și activitate cu personalul al Penitenciarului nr.17 Rezina, Trîmbaci

Grigore, în vederea soluționării pozitive a angajării lui Cazacu Igor, convenind, ca

ultimul să se prezinte la Penitenciarul nr.17 Rezina pentru a discuta despre

condițiile angajării sale.

Astfel, întru realizarea planului infracțional, la 22.06.2016, persoana în

privința căreia cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, l-a

telefonat pe Cazacu Igor, indicându-i să se deplaseze la biroul de serviciu a lui

Trîmbaci Grigore din cadrul Penitenciarului nr. 17 Rezina, situat în or. Rezina, str.

Nistreană, 1.

În aceeași zi, în locul prestabilit menționat mai sus, în cadrul discuțiilor

dintre Cazacu Igor și Trîmbaci Grigore, ultimul a pretins, acceptat și extorcat de la

Cazacu Igor suma de 1000 euro, care să fie transmisă prin intermediul persoanei în

privința căreia cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, în scopul

organizării angajării lui Cazacu Igor în calitate de gardian supraveghetor în cadrul

Penitenciarului nr.17 Rezina, atribuție care îi revine întru participarea la procesul

de intervievare și testare a candidaților propuși pentru funcția vacantă și de

prezentare conducerii subdiviziunii a propunerilor cu privire la numirea în funcție a

angajaților instituției penitenciare exprimate prin inclusiv elaborarea proiectelor de

ordine cu privire la personal. Tot atunci, Trîmbaci Grigore i-a transmis lui Cazacu

Igor o fișă personală de evidență a cadrelor de tip blanchetă care a fost completată

de ultimul. Ulterior, întru realizarea acțiunilor infracționale, Trîmbaci Grigore a

organizat și eliberarea îndreptării lui Cazacu Igor pentru obținerea concluziilor

medicale speciale.

În scopul primirii mijloacelor bănești extorcate de la Cazacu Igor de către

Trîmbaci Grigore, ultimul periodic telefona persoana în privința căreia cauza

penală a fost disjungată într-o procedură separată întru clarificarea situației dacă au

fost transmiși de către Cazacu Igor banii anterior pretinși. Ca rezultat, la

04.07.2016, Cazacu Igor fiind contactat telefonic de către persoana în privința

căreia cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, ultimul a pretins și

3

acceptat suma de 1000 euro, condiționând, că dacă banii nu vor fi transmiși până

seara, angajarea acestuia nu va fi posibilă.

Conform condițiilor impuse, în seara aceleiași zile, în jurul orelor 18:42, în

or. XXXX, str. XXXX X, Cazacu Igor s-a întâlnit cu persoana în privința căreia

cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, ultimul recomandându-i

necesitatea de a se întâlni cu Trîmbaci Grigore pentru a clarifica aspectul privind

obținerea concluziilor medicale favorabile la comisia medicală specială,

coordonând întâlnirea acestora în prealabil. În consecință, în seara aceleiași zile, în

jurul orelor 19:38 în or. Rezina, Cazacu Igor s-a întâlnit cu Trîmbaci Grigore,

ultimul asigurându-l că angajarea acestuia va fi acceptată, inclusiv cu obținerea

concluziilor medicale favorabile la comisia medicală.

Subsidiar, întru realizarea scopului infracțional a lui Trîmbaci Grigore și a

persoanei în privința căreia cauza penală a fost disjungată într-o procedură

separată, la 04.07.2016, în jurul orelor 19:45, la indicația ultimului, Cazacu Igor a

transmis o parte din mijloacele bănești extorcate de Trîmbaci Grigore în sumă de

500 euro, pe care le-a plasat pe bancheta din spate a automobilul persoanei în

privința căreia cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, de model

Honda CR-V cu n/î XXXXX, care se afla în fața blocului locativ din or. XXXX,

str. XXXX X. Totodată, persoana în privința căreia cauza penală a fost

disjungată într-o procedură separată, l-a atenționat pe Cazacu Igor, că în

următoarea zi este necesar să-i transmită restul sumei pretinse, adică încă 500 euro

pentru a-i fi transmise lui Trîmbaci Grigore, care să contribuie operativ și prompt

la angajarea lui Cazacu Igor.

Ulterior, convenind telefonic asupra unei întrevederi, la 05.07.2016, în jurul

orelor 10:45, la intersecția dintre traseul Chișinău - Rezina cu drumul spre s.

Lalova, r-nul Rezina, persoana în privința căreia cauza penală a fost disjungată

într-o procedură separată a primit de la Cazacu Igor restul sumei pretinse de primul

și extorcate de Trîmbaci Grigore în mărime de 500 euro, asigurându-l pe Cazacu

Igor că are influență asupra lui Trîmbaci Grigore care poate să contribuie operativ

și prompt la angajarea acestuia în funcția menționată.

Ca rezultat, în urma percheziției efectuate la 05.07.2016, în intervalul de

timp 17:25-19:00, la domiciliul persoanei în privința căreia cauza penală a fost

disjungată într-o procedură separată, amplasat în or. XXXX, str. XXXX X, ap.X,

s-a depistat suma de 100 euro, anterior primită de persoana în privința căreia cauza

penală a fost disjungată într-o procedură separată de la Cazacu Igor.

De asemenea, la 05.07.2016, în intervalul de timp 17:12-19:40, în cadrul

percheziției efectuate în automobilul personal a lui Trîmbaci Grigore, amplasat în

or. XXXX, str. XXXX X, s-au depistat 400 euro anterior extorcate de ultimul de la

Cazacu Igor și pretinse de persoana în privința căreia cauza penală a fost disjungată

într-o procedură separată.

Totodată, la 07.07.2016, de către soția persoanei în privința căreia cauza

penală a fost disjungată într-o procedură separată, au fost predate benevol restul

sumei de 500 euro, anterior extorcate de Trîmbaci Grigore de la Cazacu Igor și

pretinse de persoana în privința căreia cauza penală a fost disjungată într-o

procedură separată.

4

Instanța a reținut că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate este dovedită prin probele administrate și i-a încadrat acțiunile în baza

art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca coruperea pasivă, adică pretinderea,

acceptarea și primirea, prin mijlocitor, de către o persoană publică de bunuri, ce nu

i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini și a grăbi

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, cu extorcarea de bunuri.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78

Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, fiind adusă atingere bunei

desfășurări a activității de serviciu în cadrul sistemului penitenciar, care presupune

respectarea de către persoanele cu funcții de răspundere a obligației de a pretinde,

primi sau accepta remunerația în strictă conformitate cu legea, că inculpatul pentru

prima dată este tras la răspundere penală, are la întreținere doi copii minori, se

caracterizează pozitiv, ca un colaborator devotat, disponibil de a îndeplini întocmai

indicațiile și ordinele șefilor nemijlociți și direcți, actele normative ce

reglementează exercitarea obligațiilor de serviciu în cadrul sistemului penitenciar

le cunoștea și corect le aplica în cadrul serviciului, însărcinările încredințate le

exercita calitativ și în termenii stabiliți, manifestă o atitudine principială față de

îndeplinirea obligațiilor funcționale, organizează și conduce activitatea efectivului

din subordine, că circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite.

Sancțiunea art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal prevede pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de la 5 la 10 ani, cu amendă în mărime de la 6000 la 8000

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 7 la 10 ani.

Astfel, este absolut necesară izolarea inculpatului de societate, cu stabilirea

amenzii, care în cazul dat este una obligatorie.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

Apelantul invocat că organul de urmărire penală nu a fost pasiv la

investigarea veridicității denunțului depus de către I. Cazacu, deoarece a organizat

operațiunea, în cadrul căreia ultimul a fost înzestrat cu aparate video-audio, cu bani

marcați, primiți de la CNA, I. Cazacu deja căpătând statut de agent al statului, a

fost instigat și determinat să transmită mijloace bănești prin acțiuni de provocare.

I. Cazacu mai întâi prin acțiuni insistente de instigare, apoi prin acțiuni de

provocare împreună cu organul de urmărire penală, nu s-au limitat la examinarea în

mod pasiv a activității infracționale a inculpatului, ci au exercitat asupra ultimului,

o influență de natură de a incita la comiterea infracțiunii, pe care, altfel, ei nu ar fi

comis-o, cu scopul de a face posibilă constatarea săvârșirii infracțiunii, deci spre a

o proba în cadrul urmăririi penale.

Având în vedere utilizarea probelor administrate prin implicarea activă a lui

I. Cazacu, sub conducerea colaboratorilor CNA, pentru a justifica condamnarea

inculpatului, precum și neargumentarea de către instanța judecătorească inferioară

la modul cuvenit a argumentului invocat de apărare privind provocarea, facilitarea

și încurajarea infracțiunii, se observă că a fost încălcat dreptul inculpatului la un

5

proces echitabil, prevăzut de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

2017, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Trîmbaci Grigore a fost condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal

la 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 6000 unități convenționale, ce

constituie 120.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un

termen de 8 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite i-a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a reținut că inculpatul, în ședința instanței de apel, a

recunoscut integral vina și a declarat că se căiește sincer, solicitând să-i fie stabilită

o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate.

Totodată, vina inculpatului în comiterea infracțiunii de corupere pasivă este

dovedită prin probele administrate, inclusiv declarațiile martorului Cazacu Igor și

probele scrise, care coroborează între ele, iar argumentele avocatului că inculpatul

urmează a fi achitat din motivul lipsei elementelor infracțiunii, sunt nejustificate.

Instanța de fond corect a apreciat declarațiile martorului Cazacu I. ca fiind

veridice, și întemeiat le-a pus la baza sentinței de condamnare, deoarece acesta

exact a indicat asupra locului comiterii acțiunilor infracționale ale inculpatului de

pretindere a banilor, iar ulterior de acceptare și primire a banilor pretinși, ce

permite a stabili circumstanțele relevante aferente locului comiterii infracțiunii,

precum și a caracterului prelungit al acesteia, având drept scop o intenție unică de a

primi bani ce nu i se cuvin.

Pe caz nu a avut loc o provocare sau instigare la săvârșirea infracțiunii din

partea organelor de drept, or, inculpatul mai întâi a pretins suma de 1000 de euro

de la Cazacu I. pentru angajarea în funcție, și doar ulterior ultimul s-a adresat cu

denunț către Centrul Național Anticorupție, iar organul de drept a întreprins măsuri

procesuale legale necesare pentru a descoperi infracțiunea, astfel erau obligați să

întreprindă măsuri pentru contracararea în continuare a săvârșirii de noi infracțiuni

de corupere.

În acest sens, a fost evidențiată practica Curții Europene pentru Drepturile

Omului, care s-a expus asupra acestor chestiuni.

Este neîntemeiat argumentul apărării că prin înregistrările convorbirilor

telefonice a fost înscenată o provocare clasică din partea lui Cazacu Igor ghidat de

ofițerii CNA, deoarece inculpatul nu a contestat că vocea din înregistrări nu i-ar

aparține lui.

Colaboratorii CNA au reacționat la denunțul efectuat de martorul Cazacu I.,

care s-a adresat la organul de drept, iar ofițerii s-au limitat la investigarea activității

infracționale a inculpatului într-o maniera pasivă, ei nu au exercitat o influență de

așa natură, încât să-l determine pe ultimul la săvârșirea infracțiunii. Totodată, la

materialele cauzei penale se regăsește procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea

sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 23.06.2016, potrivit căruia Cazacu

Igor a sesizat SPIA al MAI în vederea întreprinderii măsurilor legale în privința

6

șefului resurse umane al Penitenciarului nr.17 Rezina Trîmbaci G., care folosindu-

se de situația de serviciu, estorcă de la el bani în sumă de 1000 euro, pentru a grăbi

și a facilita angajarea sa în funcție de gardian la Penitenciarul nr.17 Rezina.

La fel, s-a constatat că inculpatul a fost cel care i-a sugerat martorului

Cazacu I. în ce modalitate poate fi soluționată problema acestuia, și anume - prin

achitarea sumei de 1000 euro, și tot inculpatul, în discuțiile purtate cu Leșcenco

Andrei, insista ca acesta să-l grăbească pe Cazacu Igor.

Acțiunile ofițerilor CNA nici de cum nu au avut efectul unei provocări și

instigări la săvârșirea infracțiunii imputate în prezenta cauză penală din partea

autorităților statului, ci dimpotrivă, organul de urmărire penală a administrat probe

care indică că infracțiunea ar fi fost săvârșită și fără intervenția colaboratorilor

CNA.

La stabilirea pedepsei în cazul infracțiunilor de corupție, noțiunea

,,gravitatea infracțiunii săvârșite” trebuie de înțeles în sensul că aceste infracțiuni,

comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav

pentru societate, deoarece se manifestă în structurile autorităților statului, a

puterii sau serviciilor publice, care discreditează și compromit activitatea

acestora. Este de menționat că pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să

fie nu numai legale, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare

judiciară, dar în același timp, trebuie să fie și juste, adică să se respecte criteriul

proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de

gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului. În același timp, trebuie să fie

respectate prevederile art. 61 Cod penal, conform cărui, pedeapsa care se aplică

urmează să-și atingă scopul de restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii

noilor infracțiuni de către alte persoane.

În conformitate cu anexa la Hotărârea Parlamentului R. Moldova pentru

aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe anii 2011-2015, nr. 154 din

21.07.2011, corupția a constituit o preocupare permanentă pe plan intern, fapt care

a impus autorităților publice și diverselor grupuri sociale active promovarea

proceselor și mecanismelor de prevenire și de combatere a fenomenului, pornind

de la declarații generale formulate în discursurile și în alte intervenții publice ale

oficialilor de cel mai înalt rang, continuând prin campanii de educare civică și de

propagare a intoleranței față de fenomenul vizat, având ca finalități dosare

intentate, aduse în fața justiției.

Una dintre formele cele mai răspândite, dar totodată și periculoase forme

manifestare a corupției este coruperea pasivă, care reprezintă în esență, folosirea

abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de

grup. Ca act antisocial, coruperea pasivă este frecvent întâlnită în societate și este

deosebit de gravă. Aceasta favorizează interesele unor particulari, mai ales în sfera

economiei, afectând interesele colective prin însușirea, deturnarea și folosirea

resurselor publice în interes personal, prin ocuparea unor funcții publice luându-se

în considerare nu profesionismul, ci relațiile preferențiale, prin încheierea unor

tranzacții pe calea eludării normelor legale etc.

Atât faptele de încălcare a îndatoririlor de serviciu, săvârșite de personalul

calificat reprezentând sectorul public, cât și faptele comise de alte persoane, ce pot

7

condiționa asemenea încălcări, pot prejudicia grav, prin consecințele lor, activitatea

de serviciu într-o întreprindere, instituție, organizație de stat sau a administrației

publice locale ori într-o subdiviziune a lor. Astfel, infracțiunile de corupție

prezentă un grad sporit de pericol pentru societate, aceste infracțiuni urmează a fi

pedepsite cu sancțiuni echitabile, care ar contracara orice tentativă de încălcare a

relațiilor sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu a

funcționarilor în exercitarea atribuțiilor lor.

Însuși scopul existenței întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor de stat

sau a administrației publice locale ori a subdiviziunilor lor se explică prin

necesitatea imperioasă de a asigura exercitarea în condițiile legii a drepturilor și

intereselor legitime ale cetățenilor, „respectarea și ocrotirea persoanei constituind o

îndatorire primordială a statului” (art. 16 alin. (1) din Constituție). Deci, aceste

entități publice, în activitatea lor, fiind învestiți cu un mandat corespunzător din

partea cetățenilor, sunt obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le-au fost

încredințate în strictă conformitate cu prevederile legale, vectorul acțiunii lor fiind

îndreptat spre protejarea intereselor cetățenilor. Însă, în cazul în care sunt comise

infracțiunile prevăzute în Capitolul XV al Părții Speciale a Codului penal, este

distorsionată însăși esența activității acestor entități, sunt periclitate drepturile și

interesele persoanelor și, drept consecință, știrbită autoritatea întreprinderilor,

instituțiilor, organizațiilor de stat sau a administrației publice locale ori a

subdiviziunilor lor.

În cazurile săvârșirii infracțiunilor de corupție se afectează imaginea

instituțiilor statale și a întregii societăți, se cauzează daune intereselor publice,

daune nemateriale, care indiferent că persoana vinovată a fost condamnată, nu

pot fi considerate ca total reparate.

Apelul apărării urmează a fi admis în partea stabilirii pedepsei, urmând ca

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate.

Instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă inechitabilă, stabilindu-i

pedeapsa cu închisoarea cu executare, deși Leșcenco A. a fost de fapt cel ce l-a

adus la el, cel ce a dus negocieri și într-un final a luat banii de la Cazacu I.

În instanța de apel, inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer, ce denotă

că a conștientizat ilegalitatea acțiunilor sale și valența valorilor sociale lezate.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 6, 7,

16, 61, 75, 76, 77, 78, 79, 90 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă,

din interesul material, a recunoscut vina și s-a căit sincer, anterior nu a fost judecat,

circumstanțe atenuante și agravante - nu au fost stabilite, are la întreținere doi

copii minori.

La locul de serviciu inculpatul se caracterizează pozitiv, ca un colaborator

devotat, disponibil de a îndeplini întocmai indicațiile și ordinele șefilor nemijlociți

și direcți. Actele normative ce reglementează exercitarea obligațiilor de serviciu în

cadrul sistemului penitenciar le cunoștea și corect le aplica în cadrul serviciului,

însărcinările încredințate le exercita calitativ și în termenii stabiliți. Manifestă o

atitudine principial față de îndeplinirea obligațiilor funcționale. Organizează și

conduce activitatea efectivului din subordine.

8

Sancțiunea art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, prevede pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de la 5 la 10 ani, cu amendă în mărime de la 6000 la 8000

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 7 la 10 ani.

Iar, conform prevederilor art. 78 alin. (1) Cod penal, atenuarea pedepsei se

răsfrânge doar în cazul prezenței circumstanțelor atenuante asupra pedepsei

principale. Așa dar, sintagma prevăzută la al. (1) art. 78 Cod penal „pedeapsa

principală se reduce sau se schimbă” impune un caracter obligatoriu al atenuării

pedepsei principale, în cazul care există circumstanțe atenuante.

S-a constatat existența următoarelor circumstanțelor atenuante:

recunoașterea vinei, căința sinceră și caracteristica pozitivă a personalității

inculpatului, și anume că la locul de muncă se caracterizează pozitiv, că este un

colaborator devotat, îndeplinește întocmai indicațiile și ordinele șefilor nemijlociți

și direcți, aplica corect legislația în cadrul sistemului penitenciar, însărcinările

încredințate le exercita calitativ și în termenii stabiliți, se atârnă principial față de

îndeplinirea obligațiilor funcționale, organiza și conducea activitatea efectivului

din subordine calitativ. Circumstanțe agravante nu au fost constatate.

Astfel, scopul legii penale la caz poate fi atins și fără izolarea inculpatului de

societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă

conform prevederilor art. 90 Cod penal, acordându-i ultimului șansa de a-și corecta

comportamentul în sensul respectării legii.

Or, o pedeapsă neprivativă de libertate este echitabilă, care va atinge scopul

legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, or, inculpatului urmează a-i fi acordată

șansa de a-și corija conduita și a demonstra că cele comise constituie un incident în

biografia lui.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea

sentinței.

Recurentul a indicat că potrivit art. 61 alin. (2), art. 75 alin. (1) Cod penal,

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată urmează să țină cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul a comis

infracțiunea anume cu folosirea situației de serviciu și urmare a acțiunilor ce derivă

din atribuțiile sale de serviciu.

Mai mult, instanța de apel urma să țină cont de prevederile art. 75 Cod penal,

de gravitatea infracțiunii săvârșite, or aceasta face parte din categoria celor grave.

Legiuitorul a stabilit, că obiectul infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod

penal, constituie relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității

9

organelor autorităților publice centrale și locale, a organelor de drept și a

persoanelor cu funcții de răspundere în scopul îndeplinirii de către aceștia a

atribuțiilor lor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale

persoanelor fizice și juridice care, creează o stare de neîncredere în corectitudinea

funcționarilor, lăsând să se creadă că aceștia ar putea fi corupți și determinați să

facă ori să nu facă acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu.

Prin soluția dispusă de instanța de apel nu a fost atins scopul pedepsei

prevăzute de legiuitor, astfel, inculpatul prin acțiunile sale ilegale a atentat asupra

relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității organelor autorităților

publice centrale și locale, încrederea populației în instituțiile statului și în bună

funcționare a lor.

Societatea critic privește faptul, că o persoană făcând abuz de încrederea

acordată de către alte persoane, utilizând în activitatea s-a criminală funcția

deținută, precum și autoritatea unui funcționar public este pedepsită blând fără a-i

fi aplicată pedeapsa concretă pe care acesta o merită în baza celor săvârșite.

Astfel, prin aplicarea pedepsei minime prevăzute de norma penală, în acest

caz nu se v-a restabili echitatea socială, corectarea inculpatului, prevenirea din

partea acestuia, precum și altor persoane de noi infracțiuni și nu v-a constitui o

garanție și o asigurare bună a funcționării întregului sistem de securitate a țării, iar

drepturile și libertățile consfințite în Constituția RM și alte legi nu vor fi apărate.

Decizia instanței de apel contravine cerințelor societății, exprimate în

Hotărârea Parlamentului RM nr. 421-XV din 16.12.2004 și cerințelor

internaționale exprimate în Convenția penală pentru corupție (Strasbourg,

27.01.1999), Convenția ONU împotriva corupției (New York, 31.10.2003).

Obiectivele acestei lupte rezidă în tragerea la răspundere penală a

persoanelor ce s-au făcut vinovate de comiterea actelor de corupție, ridicarea

nivelului de exercitare în mod conștiincios a obligațiilor de serviciu a persoanelor

și, nu în ultimul rând, educarea societății în spirit de intoleranță față de fenomenul

corupției.

Obiectivele acestei lupte rezidă în tragerea la răspundere penală a

persoanelor ce s-au făcut vinovate de comiterea actelor de corupție, ridicarea

nivelului de exercitare în mod conștiincios a obligațiilor de serviciu a persoanelor

și, nu în ultimul rând, educarea societății în spirit de intoleranță față de fenomenul

corupției.

Pe caz este aplicabilă și recomandarea nr. 61 cu privire la unele chestiuni ce

vizează individualizarea pedepsei potrivit căreia studiul practicii judiciare

demonstrează că, pe cauzele de corupție, uneori instanțele interpretează în mod

greșit și neuniform normele de drept penal ce țin de individualizarea pedepsei, ca

consecință fiind stabilite pedepse nejustificate în raport cu efectele corupției.

În scopul aplicării corecte și uniforme de către instanțele judecătorești a

principiului individualizării pedepsei în cauzele de corupție, Colegiul Penal al

Curții Supreme de Justiție, recomandă instanțelor de judecată să țină cont de

următoarele explicații: - în conformitate cu art.75 Cod penal, individualizarea

judiciară a pedepsei este realizată de către instanța de judecată și constă în

stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzute de sancțiune, pentru infracțiunea

10

săvârșită, în funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea

infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea; - în cazul

infracțiunilor de corupție noțiunea „gravitatea infracțiunii săvârșite” trebuie de

înțeles în sensul că aceste infracțiuni, comparativ cu alte categorii de infracțiuni,

prezintă un pericol deosebit de grav pentru societate, deoarece se manifestă în

structurile autorităților statului, a puterii sau serviciilor publice, care discreditează

și compromit activitatea acestora.

Pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să fie nu numai legale, în

sensul de respectare a cadrului legal de individualizare judiciară, dar în același

timp, trebuie să fie și juste, adică să se respecte criteriul proporționalității, care

presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și

vinovăția autorului. În același timp, trebuie să fie respectată prevederea art.61 Cod

penal, conform cărui, pedeapsa care se aplică urmează își atingă scopul de

restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii noilor infracțiuni de către alte

persoane. Practica aplicării măsurilor de pedeapsă, demonstrează că instanțele de

judecată nu asigură exercitarea scopului pedepsei, având în vedere amploarea pe

care a luat-o această categorie de infracțiuni.

Astfel, condamnând persoanele pentru infracțiunile de corupție, instanțele

trebuie să asigure aplicarea pedepsei prevăzute expres de sancțiune, inclusiv cu

aplicarea pedepselor complementare care sunt obligatorii.

Conform art. 76 Cod penal, raportat la art. 78 alin.(1) Cod penal, prezența

circumstanțelor atenuante oferă dreptul de a redoza pedeapsa principala, începând

reducerea de la maximul sancțiunii.

Circumstanțele atenuante, odată constate în cauză și puse la baza stabilirii

pedepsei principale, nu mai pot fi invocate ca motivare de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal - suspendarea executării condiționate a pedepsei aplicate.

Dacă sancțiunea normei penale prevede obligatoriu ca pedeapsă

complementară privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate, instanțele de judecată nu sunt în drept de a o înlătura cu

trimitere la art. 78 alin. (2) ori art. 79 Cod penal, fiindcă aceasta, ar încălca

prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, care stipulează că pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Infractorul care a utilizat statutul funcției, drepturile și avantajele pe care le

acordă aceasta pentru facilitarea infracțiunii de corupție trebuie să fie privat de

dreptul de a ocupa această funcție, or, anume astfel va fi atins scopul pedepsei

penale aplicate față de condamnat.

Instanțele, judecând cauzele de corupție, la individualizarea pedepsei,

incorect, conducându-se de prevederile art. 76 alin. (2) Cod penal, indică ca

circumstanță atenuantă lipsa antecedentelor penale la persoanele cu funcții de

răspundere sau la persoanele publice. Or, legislația în vigoare, ce reglementează

statutul diferitor persoane publice, prevede drept condiție pentru numirea, alegerea

acestora în funcție lipsa antecedentelor penale. Deci, lipsa antecedentelor penale nu

poate fi considerată ca o circumstanță atenuantă sau ca indice pozitiv ce

caracterizează persoana.

11

Prin urmare, instanța de apel nu s-a condus de dispoziția art. 75 alin. (1) Cod

penal, conform căreia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni

i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a prezentului

cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a prezentului cod.

Astfel, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale

în conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 7, 61 alin. (2),

75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. În corespundere cu art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele. Conform art. 394

alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată să

motiveze în partea descriptivă a hotărârii aplicarea unei condamnări cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de

fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Totodată, conform jurisprudenței naționale, instanțele urmează să asigure

aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit

12

infracțiuni grave. O atenție sporită trebuie să se acorde în cazurile stabilirii

pedepsei persoanelor declarate vinovate în săvârșirea infracțiunilor contra bunei

desfășurări a activității în sfera publică, a coruperii pasive ori active, sau dării ori

luării de mită, care, în afară de pericolul social sporit, afectează grav autoritatea și

imaginea instituțiilor, organizațiilor publice (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale).

Aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanța de apel, deoarece,

potrivit părții descriptive a deciziei, la aplicarea pedepsei inculpatului (pct. 4. din

decizie):

a) nu a motivat în niciun fel oportunitatea aplicării față de inculpat a

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, inclusiv în raport cu

prescripțiile art. 90 alin. (1) Cod penal, adică nu a constatat și stabilit

circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat, care ar justifica concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită.

Mai mult, în dispozitiv a indicat confuz și neclar că este suspendată

condiționat executarea pedepsei stabilite. Or, inculpatul a fost condamnat la 5 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 6000 unități convenționale, ce constituie

120.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 8

ani, iar art. 90 Cod penal prescrie suspendarea condiționată a executării doar în

cazul stabilirii pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție;

b) statuând inițial în descriptivul deciziei, corect și argumentat, că:

,,…inculpatul a comis o infracțiune gravă, din interesul material…, circumstanțe

atenuante - nu au fost stabilite…, la stabilirea pedepsei în cazul infracțiunilor de

corupție, noțiunea ,,gravitatea infracțiunii săvârșite” trebuie de înțeles în sensul

că aceste infracțiuni, comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un

pericol deosebit de grav pentru societate, deoarece se manifestă în structurile

autorităților statului, a puterii sau serviciilor publice, care discreditează și

compromit activitatea acestora…, una dintre formele cele mai răspândite, dar

totodată și periculoase forme manifestare a corupției este coruperea pasivă, care

reprezintă în esență, folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor

interese personale sau de grup…, infracțiunile de corupție prezentă un grad sporit

de pericol pentru societate, aceste infracțiuni urmează a fi pedepsite cu sancțiuni

echitabile, care ar contracara orice tentativă de încălcare a relațiilor sociale cu

privire la buna desfășurare a activității de serviciu a funcționarilor în exercitarea

atribuțiilor lor…, în cazurile săvârșirii infracțiunilor de corupție se afectează

imaginea instituțiilor statale și a întregii societăți, se cauzează daune intereselor

publice, daune nemateriale, care indiferent că persoana vinovată a fost

condamnată, nu pot fi considerate ca total reparate”, ulterior a concluzionat total

divergent că: „…s-a constatat existența următoarelor circumstanțelor atenuante

…, scopul legii penale la caz poate fi atins și fără izolarea inculpatului de

societate”, aplicând absolut nemotivat și neîntemeiat în privința inculpatului

prevederile art. 90 Cod penal.

13

Din consecutivitatea enunțată rezultă omisiunea instanței de apel de a lua în

considerare că în cazul în care inculpatul, fiind o persoană publică, cu extorcare de

bunuri, a comis o infracțiune gravă, pentru care legea prevede închisoare de la 5 la

10 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unități convenționale și cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 7 la 10 ani, că infracțiunile de corupție prezentă un grad sporit de

pericol pentru societate, comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un

pericol deosebit de grav pentru societate, deoarece se manifestă în structurile

autorităților statului, a puterii sau serviciilor publice, care discreditează și

compromit activitatea acestora, aceste infracțiuni urmând a fi pedepsite cu

sancțiuni adecvate și echitabile, care ar contracara orice tentativă de încălcare a

relațiilor sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu a

funcționarilor în exercitarea atribuțiilor lor, existând, astfel, justificarea unei atenții

sporite în cazurile stabilirii pedepsei persoanelor declarate vinovate în săvîrșirea

infracțiunilor de corupere pasivă, care afectează grav autoritatea și imaginea

instituțiilor publice (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din

11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale),

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite inculpatului, chiar și în

prezența circumstanțelor atenuante invocate ulterior în descriptivul deciziei

contestate, reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă,

inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale,

corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât

și a altor persoane.

Prin urmare, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei

penale în conformitate cu rigorile legii și, suspendându-i nemotivat și inechitabil

executarea pedepsei stabilite, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedura penală, instanța admite

recursul, casează parțial hotărârea atacata, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărâre, daca nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, erorile de drept nominalizate, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală și comise de instanța de apel, impun soluția casării

parțiale a deciziei contestate, cu excluderea dispoziției privind aplicarea față de

inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal (pct. 4. din decizie).

Este de menționat că, în asemenea caz, principiul neagravării situației

condamnatului în recurs nu va fi afectat, deoarece o asemenea agravare se

subînțelege în situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de

încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau la un alt aliniat nou, altă literă, de

înlocuire a măsurii educative în pedeapsa prevăzută de sancțiunea legii, a amenzii

cu închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la

pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicare a unor masuri de

siguranță la care nu fusese inițial condamnat inculpatul, de reținere în recurs a

stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuată,

14

situații de reținere a unei învinuiri care mod esențial diferă de cea de la început, ori

orice altă modificare a învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare –

împrejurări inexistente în speță.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, casează parțial decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărâre, prin care se exclude dispoziția privind aplicarea față de inculpatul

Trîmbaci Grigore XXX a prevederilor art. 90 Cod penal.

Trîmbaci Grigore XXX se consideră condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit.

c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 6000 unități

convenționale, ce constituie 120.000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții

publice pe un termen de 8 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la

reținere.

În rest, decizia contestată se menține.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 ianuarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

15