1re-112/2017 — Art. 264/1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 20 aprilie 2017, în procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Bordian Anatoli a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 570 unități convenționale, echivalentul a 28500 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Potrivit sentinței s-a stabilit că Bordian Anatoli, la data de 03 martie 2017, aproximativ în jurul orei 14:40, aflându-se la volanul tractorului de model “T-325A”, cu numărul de înmatriculare BL C 052, deplasându-se pe str. Ștefan cel Mare din or. Fălești, contrar prevederilor pct. 14 al Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care indică că “Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, exprimat prin prezența în aerul expirat de către acesta a concentrației vaporilor de alcool de 1,12 mg/l, fapt confirmat în urma testării alcoolscopice a acestuia.

Sentința a fost atacată cu recurs de către condamnat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat că a fost de acord cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă, expunând această poziție la etapa ultimului cuvânt, însă în acel moment 1 nu a realizat că este unicul întreținător al familiei și, având un salariu brut de 2260 lei, nu are posibilitate să o întrețină, să plătească amenda și nici să-și achite datoriile, deoarece a obținut anterior două credite, soldul rămas din acestea constituind 29256 lei, iar pentru ca să nu apară impedimente în executarea sentinței este de acord ca pedeapsa stabilită să fie înlocuită cu muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece nu este pensionar, fiind apt de muncă. 3.1. Împotriva sentinței a declarat recurs și avocatul Guțu Ion în numele condamnatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care condamnatului să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. Suplimentar celor invocate în recursul condamnatului, avocatul a menționat că Bordian Anatoli a comis pentru prima dată o infracțiune ușoară, se căiește sincer de cele săvârșite și promite că pe viitor nu va săvârși astfel de infracțiuni, este angajat în câmpul muncii în calitate de tractorist, unde muncește începând cu anul 1985 și este apreciat ca un profesionist disciplinat și de înaltă calificare, nu a avut careva încălcări a regimului de lucru, iar concedierea sa din funcție în legătură cu pedeapsa complementară aplicată ar putea duce la blocarea activității întreprinderii. Mai mult, recurentul a invocat că condamnatul se caracterizează pozitiv și o are la întreținere pe soția care nu lucrează din motiv că este bolnavă, fiind diagnosticată cu XXXXX, circumstanță care, în temeiul art. 79 Cod penal, ar acorda instanței posibilitatea de a nu stabili față de condamnat pedeapsa complementară obligatorie.

Prin decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 05 iulie 2017, pronunțată integral la aceeași dată, recursurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței. 4.1. În motivarea soluției adoptate, referindu-se la chestiunea individualizării pedepsei stabilite condamnatului, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a luat în considerație circumstanțele atenuante, și anume încadrarea în munca social utilă, caracteristica pozitivă la locul de trai și muncă, că condamnatul și-a recunoscut integral vinovăția, a comis o infracțiune ușoară, astfel fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă, în lipsa circumstanțelor excepționale ce ar permite aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în speță. În acest sens, instanța de recurs a reținut că pentru aplicarea dispozițiilor art. 79 Cod penal, trebuie să existe ori în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului. Împrejurările obișnuite sînt cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale, iar ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (XXXXX), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră). Referindu-se la circumstanțele cauzei, instanța de recurs a considerat că lipsesc circumstanțe care ar permite aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în privința condamnatului. În sensul dat, instanța de recurs a statuat că starea de sănătate a soției condamnatului, precum și necesitatea păstrării permisului de conducere pentru a putea în continuare activa în calitate de șofer nu pot determina aplicabilitatea prevederilor respectivei norme, neconstituind împrejurări ce ar putea fi interpretate ca circumstanțe excepționale a 2 cauzei, iar circumstanțele atenuante reținute în cauză nu pot fi apreciate drept excepționale. Suplimentar, instanța de recurs a statuat asupra imposibilității satisfacerii cerințelor recurenților, deoarece stabilirea unei pedepse mai severe, chiar și în cazul solicitării din partea apărării, este contrară principiului neagravării situației în propriul recurs.

Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs în anulare de către condamnat, depus la 08 august 2017, care a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat motive identice celor din recursurile anterior depuse.

Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care pledează pentru inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat. În motivarea opiniei sale, procurorul a invocat că recurentul și-a argumentat solicitarea prin prisma dezacordului cu modalitatea de individualizare a pedepsei, chestiune care nu constituie temei pentru declararea recursului în anulare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că urmează a fi dispusă inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4), 456 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat, dacă se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Potrivit art. 453 Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în articolul menționat sau este declarat repetat. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Colegiul penal constată că recurentul, formulându-și solicitarea expusă în recurs, s-a bazat în exclusivitate pe chestiunea individualizării pedepsei penale, stabilite în privința sa, în acest sens reiterând argumente identice celor invocate în recursul precedent. Raportând argumentele recurentului la prevederile legale anterior enunțate, Colegiul penal constată că acestea, în ansamblu, nu se subscriu temeiurilor pentru recurs, prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală. În particular, se constată că recurentul a omis expunerea argumentelor sale prin prisma existenței vreunui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată, totodată nefiind atestat faptul informării Guvernului Republicii Moldova, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, asupra înaintării unei cereri în adresa ultimei de către condamnat. În circumstanțele constatate, reieșind din considerentul că argumentele recurentului nu sunt expuse prin prisma unuia dintre temeiurile pentru recurs în anulare, Colegiul penal 3 conchide asupra inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. art. 432 alin. (2) pct. 4), 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Bordian Anatoli XXXXX, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 05 iulie 2017, în propria cauză penală, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 ianuarie 2018. Președinte Petru Ursache Judecători Vladimir Timofti Constantin Alerguș 4