1re-112/2017 — art. 264/1 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1re-112/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Vladimir Timofti, Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de condamnatul

Bordian Anatoli, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 20

aprilie 2017 și deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 05 iulie 2017, în

cauza penală în privința lui

Bordian Anatoli XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

în anulare).

C O N S T A T Ă :

prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Bordian Anatoli a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 570 unități convenționale, echivalentul a 28500 lei, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

în jurul orei 14:40, aflându-se la volanul tractorului de model “T-325A”, cu numărul de

înmatriculare BL C 052, deplasându-se pe str. Ștefan cel Mare din or. Fălești, contrar

prevederilor pct. 14 al Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 357 din 13 mai 2009, care indică că “Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub

influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de

conducere”, conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

exprimat prin prezența în aerul expirat de către acesta a concentrației vaporilor de alcool de

1,12 mg/l, fapt confirmat în urma testării alcoolscopice a acestuia.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat că a fost de acord cu aplicarea pedepsei

sub formă de amendă, expunând această poziție la etapa ultimului cuvânt, însă în acel moment

1

nu a realizat că este unicul întreținător al familiei și, având un salariu brut de 2260 lei, nu are

posibilitate să o întrețină, să plătească amenda și nici să-și achite datoriile, deoarece a obținut

anterior două credite, soldul rămas din acestea constituind 29256 lei, iar pentru ca să nu apară

impedimente în executarea sentinței este de acord ca pedeapsa stabilită să fie înlocuită cu

muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece nu este pensionar, fiind apt de muncă.

3.1. Împotriva sentinței a declarat recurs și avocatul Guțu Ion în numele condamnatului,

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

condamnatului să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Suplimentar celor invocate în recursul condamnatului, avocatul a menționat că Bordian

Anatoli a comis pentru prima dată o infracțiune ușoară, se căiește sincer de cele săvârșite și

promite că pe viitor nu va săvârși astfel de infracțiuni, este angajat în câmpul muncii în calitate

de tractorist, unde muncește începând cu anul 1985 și este apreciat ca un profesionist

disciplinat și de înaltă calificare, nu a avut careva încălcări a regimului de lucru, iar concedierea

sa din funcție în legătură cu pedeapsa complementară aplicată ar putea duce la blocarea

activității întreprinderii.

Mai mult, recurentul a invocat că condamnatul se caracterizează pozitiv și o are la

întreținere pe soția care nu lucrează din motiv că este bolnavă, fiind diagnosticată cu XXXXX,

circumstanță care, în temeiul art. 79 Cod penal, ar acorda instanței posibilitatea de a nu stabili

față de condamnat pedeapsa complementară obligatorie.

pronunțată integral la aceeași dată, recursurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu

menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate, referindu-se la chestiunea individualizării pedepsei

stabilite condamnatului, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a luat în considerație

circumstanțele atenuante, și anume încadrarea în munca social utilă, caracteristica pozitivă la

locul de trai și muncă, că condamnatul și-a recunoscut integral vinovăția, a comis o infracțiune

ușoară, astfel fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă, în lipsa circumstanțelor excepționale ce

ar permite aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în speță.

În acest sens, instanța de recurs a reținut că pentru aplicarea dispozițiilor art. 79 Cod

penal, trebuie să existe ori în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele

privind personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări

de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului.

Împrejurările obișnuite sînt cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu

pot fi considerate excepționale, iar ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de

împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date

privind personalitatea făptuitorului (XXXXX), merite deosebite față de societate, alte

circumstanțe de importanță majoră).

Referindu-se la circumstanțele cauzei, instanța de recurs a considerat că lipsesc

circumstanțe care ar permite aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în privința

condamnatului. În sensul dat, instanța de recurs a statuat că starea de sănătate a soției

condamnatului, precum și necesitatea păstrării permisului de conducere pentru a putea în

continuare activa în calitate de șofer nu pot determina aplicabilitatea prevederilor respectivei

norme, neconstituind împrejurări ce ar putea fi interpretate ca circumstanțe excepționale a

2

cauzei, iar circumstanțele atenuante reținute în cauză nu pot fi apreciate drept excepționale.

Suplimentar, instanța de recurs a statuat asupra imposibilității satisfacerii cerințelor

recurenților, deoarece stabilirea unei pedepse mai severe, chiar și în cazul solicitării din partea

apărării, este contrară principiului neagravării situației în propriul recurs.

08 august 2017, care a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat motive identice celor din recursurile

anterior depuse.

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat. În motivarea opiniei sale,

procurorul a invocat că recurentul și-a argumentat solicitarea prin prisma dezacordului cu

modalitatea de individualizare a pedepsei, chestiune care nu constituie temei pentru declararea

recursului în anulare.

cauzei, Colegiul penal conchide că urmează a fi dispusă inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4), 456 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat, dacă se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 453 Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs

în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii.

Recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în

articolul menționat sau este declarat repetat.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată,

reprezintă o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Colegiul penal constată că recurentul, formulându-și solicitarea expusă în recurs, s-a bazat

în exclusivitate pe chestiunea individualizării pedepsei penale, stabilite în privința sa, în acest

sens reiterând argumente identice celor invocate în recursul precedent.

Raportând argumentele recurentului la prevederile legale anterior enunțate, Colegiul

penal constată că acestea, în ansamblu, nu se subscriu temeiurilor pentru recurs, prevăzute de

art. 453 Cod de procedură penală. În particular, se constată că recurentul a omis expunerea

argumentelor sale prin prisma existenței vreunui viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea atacată, totodată nefiind atestat faptul informării

Guvernului Republicii Moldova, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, asupra

înaintării unei cereri în adresa ultimei de către condamnat.

În circumstanțele constatate, reieșind din considerentul că argumentele recurentului nu

sunt expuse prin prisma unuia dintre temeiurile pentru recurs în anulare, Colegiul penal

3

conchide asupra inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Bordian Anatoli

XXXXX, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 05 iulie 2017,

în propria cauză penală, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 ianuarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

4