1ra-984/2017 — art.27, 145 alin.2 lit.j CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.27, 145 alin.2 lit.j CP
- Temei legal
- art.458 alin.3 CPP
1ra-984/2017 — art.27, 145 alin.2 lit.j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-984/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
12 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
președinte Toma Nadejda
judecători Alerguș Constantin
Diaconu Iurie
Guzun Ion
Țurcan Anatolie
judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de
condamnatul Borta Ivan, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni
din 26 octombrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
24 ianuarie 2017, în propria cauză penală
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 23.06.2016 – 29.10.2016;
Instanța de apel: 18.11.2016 – 24.01.2017;
Instanța de recurs: 19.05.2017 – 12.12.2017.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 26 octombrie 2016, a fost respinsă
cererea de revizuire depusă de condamnatul Borta Ivan.
În motivarea soluției, prima instanță a stabilit că, prin sentința Judecătoriei
Ialoveni din 07 decembrie 2011 Borta Ivan a fost condamnat în baza art. 27, 145
alin. (2) lit. j) Cod penal la 12 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis,
cu includerea în termenul de executare perioada de aflare în arest preventiv din
04 noiembrie 2010, fiind menținută prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 07 februarie 2012, precum și prin decizia Colegiului penal al Curții
Supreme de Justiție din 29 ianuarie 2014, potrivit căreia recursul părții apărării a
fost declarat inadmisibil.
Instanța de fond a constatat că, motivele invocate de condamnat sunt
declarative, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 458 Cod de procedură
penală, menționând că deținerea lui Borta Ivan în arest preventiv de la 04.11.2010
până la 07.12.2011 s-a încadrat în prevederile art. 186 Cod de procedură penală, iar
Hotărârea Curții Constituționale din 24.02.2016 care se referă la termenele de
deținere în arest preventiv nu are efect retroactiv.
La fel, prima instanță a menționat că, legea aplicată față de Borta Ivan în
temeiul căreia acesta își execută pedeapsa este art. 145 din Codul penal, care nu a
suferit modificări și nu a fost declarat neconstituțional.
1
Din aceste motive, instanța a considerat că ordonanța procurorului Plevan
Vasile din 02.03.2016, prin care s-a refuzat în deschiderea procedurii de revizuire
este legală.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către avocatul Rudenco Mihai în numele
condamnatului și de condamnatul Borta Ivan, care au solicitat:
avocatul Rudenco Mihai, casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării
cauzei în prima instanță în ordine de revizuire, invocând că, condamnatului pe
parcursul judecării cauzei în instanța de fond de 4 ori i-a fost prelungit termenul de
arest preventiv cu 90 de zile, fapt care contravine prevederilor Hotărârii Curții
Constituționale din 24.02.2016, astfel a considerat că procurorul neîntemeiat prin
ordonanța din 02.03.2016 i-a refuzat în deschiderea procedurii de revizuire;
condamnatul Borta Ivan, casarea acesteia, cu admiterea cererii sale de
revizuire conform art. 460 alin. (61) Cod de procedură penală, invocând că, instanța
de fond neîntemeiat i-a respins cererea de revizuire, or, în privința sa au fost aplicate
prevederile art. 186 alin. (5), (9) Cod de procedură penală, prin urmare, în temeiul
art. art. 458 alin. (3) pct. 4) și 460 alin. (61) Cod de procedură penală, instanța de
judecată urma să admită prin încheiere cererea de revizuire și să rejudece cauza
penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017
au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea hotărârii atacate.
Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a conchis, că prima instanță
corect a reținut că motivele invocate de către condamnatul Borta Ivan poartă un
caracter declarativ care nu poate servi drept temei pentru deschiderea procedurii de
revizuire, menționând că, art. 145 din Codul penal pentru care își execută pedeapsa
condamnatul, nu a suferit modificări și nu a fost declarat neconstituțional, iar
deținerea acestuia în arest preventiv de la 04.11.2010 până la 07.12.2011 s-a
încadrat în prevederile art. 186 Cod de procedură penală, indicând că, Hotărârea
Curții Constituționale din 24.02.2016 care se referă la termenele de deținere în arest
preventiv nu are efect retroactiv.
În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reiterat că declararea
neconstituționalității prevederilor art. 186 al Codului de procedură penală cu privire
la termenul deținerii în stare de arest preventiv nu afectează fondul cauzei penale și
nu poate constitui un temei de revizuire a deciziei de condamnare, potrivit art. 458
alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală.
Mai mult, efectele Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016 nu se
extind asupra persoanelor care își execută pedeapsa sub formă de închisoare și în
privința cărora există o sentință de condamnare, ci acestea se referă la persoanele
care se află în stare de arest preventiv la momentul intrării în vigoare a hotărârii
menționate, începând cu data de 23 februarie 2016.
Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către condamnat,
solicitând casarea acestora, cu deschiderea procedurii de revizuire a procesului
penal, invocând faptul, că instanța de apel a interpretat în defavoarea sa prevederile
art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală, considerând că acestea pot fi
aplicabile.
2
În opinia recurentului, neconstituționalitatea prevederilor art. 186 Cod de
procedură penală au incidență asupra cauzei sale, iar soluțiile emise de instanțele
ierarhic inferioare sunt discriminatorii.
Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, cu menținerea hotărârii atacate ca
fiind legală și întemeiată.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul
instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii
atacate.
Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel corect a
menținut concluzia primei instanțe privind respingea cererii de revizuire înaintată
de condamnatul Borta Ivan, deoarece la judecarea apelurilor declarate de inculpat și
de avocatul Rudenco Mihai în numele inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de
procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază
soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care
instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.
Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de
recurent, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în
instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în
hotărârile pronunțate.
Totodată, instanța de recurs consideră necesar de a menționa că, art. 458
alin. (3) Cod de procedură penală specifică cazurile, când hotărârile judecătorești
irevocabile pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la
latura civilă, și anume, pct. (1) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă,
comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea
cauzei; 2) s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la
emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu circumstanțele stabilite
anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârșit o infracțiune mai
puțin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că
cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este
vinovat/vinovată; 3) două sau mai multe hotărâri judecătorești irevocabile nu se pot
concilia; 4) Curtea Constituțională a recunoscut drept neconstituțională prevederea
legii aplicată în cauza respectivă.
Instanța de recurs subliniază că revizuirea reprezintă calea de atac
extraordinară prin care hotărârile judecătorești ce nu reflectă adevărul sunt scoase
de sub autoritatea lucrului judecat, fiind viciate, pe fond, datorită necunoașterii în
întregime a situației de fapt, a folosirii probelor false sau a coruperii subiecților
3
oficiali care au desfășurat procesul, fie de existența a două sau mai multe hotărâri
judecătorești inconciliabile.
Finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii juridice, iar funcția procesuală
a instanței se concentrează în înlesnirea descoperirii adunării și deducerii în fața
justiției a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței,
care să permită cunoașterea erorii juridice și lichidarea ei.
Astfel că, declararea neconstituționalității prevederilor art. 186 al Codului de
procedură penală cu privire la termenul deținerii în stare de arest preventiv nu
afectează fondul cauzei penale și nu poate constitui un temei de revizuire a deciziei
de condamnare, potrivit art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală. Totodată,
potrivit hotărârilor judecătorești irevocabile, termenul aflării inculpatului în stare de
arest preventiv a fost inclus în termenul pedepsei stabilite condamnatului.
În aceste condiții Colegiul lărgit consideră, că n-a fost constatată prezența în
speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a
admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de
condamnatul Borta Ivan urmează a fi respins ca inadmisibil.
În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
lărgit,
D E C I D E :
Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de condamnatul Borta Ivan,
cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2016,
în cauza penală în privința lui Borta Ivan.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 11 ianuarie 2018.
Președinte Toma Nadejda
Judecător Alerguș Constantin
Judecător Diaconu Iurie
Judecător Guzun Ion
Judecător Țurcan Anatolie
4