1ra-691/2018 — art. 287 al. 3 CP

1ra-691/2018 — art. 287 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-691/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de către

avocatul Țurcan Vasile în numele inculpatului Mihov Ivan, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017,

în cauza penală, în privința lui

Mihov Ivan XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 03.08.2015 pînă la 23.02.2017;

Instanța de apel de la 24.03.2017 pînă la 12.12.2017;

Instanța de recurs de la 27.02.2018 pînă la 17.04.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Mihov Ivan a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Mihov Ivan a fost suspendată

condiționat fixându-i perioada de probațiune de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Mititelu Dorin a fost respinsă ca neîntemeiată.

mai 2008, aproximativ la ora 2300, aflându-se la discoteca ,,Star Trec”, amplasată pe

str. Kiev 7, mun. Chișinău, împreună cu Lipca Petru, încălcând grosolan ordinea

publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, au început să o

agreseze pe Mariasova Elena în incinta discotecii, iar ulterior la ora 0430 la ieșirea din

local din nou au agresat-o, exprimându-se cu cuvinte necenzurate în adresa ei.

Intervenind în conflictul în cauză pentru a o apăra pe prietena sa Mariasova

Elena, care a fost agresată, Patlati Nicolae a fost lovit de către Lipca Petru cu palma

peste față, iar Mihov Ivan l-a lovit cu o sticlă în regiunea capului pe cet. Mititelu

Dorin, cauzându-i vătămări corporale ușoare, confirmat prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 582 din 09.03.2009-10.03.2009.

Astfel, Mihov Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod

penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșite

cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

1

numele inculpatului Mihov Ivan, a declarat apel, prin care a solicitat, casarea

acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul Mihov Ivan să fie achitat

de sub învinuirea adusă în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

În motivarea cererii de apel s-a invocat că, circumstanțele, analizate și apreciate

în coroborare cu depozițiile lui Mihov Ivan care a declarat că, leziunile corporale i-au

fost cauzate de partea vătămată și de amicii săi, demonstrează faptul că, declarațiile

părții vătămate, depuse și la acest capitol, sunt lipsite de veridicitate, inventive și

dubioase.

Referitor la lovitura cu o sticlă de bere, care chipurile a aplicat-o acuzatul,

circumstanță determinată pentru calificarea acțiunilor lui Mihov Ivan pe indicii art.

287 alin. (3) Cod penal, sunt relevante următoarele circumstanțe:

Poliția, care la scurt timp s-a prezentat la fața locului, nu a depistat sticla de bere

sau cioburi ale acesteia, iar prestația acestui organ constatator și de urmărire penală

este prezumată ca fiind una legală și diligentă, fiindcă la acest capitol nu a fost supusă

obiecțiilor, inclusiv și apriori - nici din partea acuzării.

În timpul urmăririi penale și a confruntării cu acuzatul, partea vătămată mai întâi

nu l-a recunoscut pe Mihov Ivan, iar apoi a declarat că, nu cunoaște cine l-a lovit cu

sticla, dar s-a exprimat precum că, odată ce acuzatul stă în fața lui la confruntare,

înseamnă că, anume acesta i-a aplicat lovitura. Partea vătămată a mai declarat că, el

personal nu l-a lovit pe Mihov Ivan, dar poate cineva din amicii lui i-au aplicat

lovituri, însă el n-a văzut acest fapt (f.d. 151).

Nemijlocit în procesului de judecată partea vătămată a reiterat că, el personal nu

a văzut cine i-a aplicat lovitura cu sticla, invocând doar faptul că, din partea opusă în

incident participau doi necunoscuți.

La baza sentinței de condamnare a lui Mihov Ivan au fost puse și declarațiile

martorului Patlati Nicolae, acestea în principiu fiind calificată ca o probă cu caracter

determinant. Conform rechizitoriului rezultă că, în timpul urmăririi penale martorul a

declarat că, în seara incidentului, de prietena sa - Mariasova Elena, s-au apropiat doi

băieți necunoscuți și au început să o agreseze și s-o numească cu cuvinte necenzurate

atât în interiorul discotecii, cât și afară - la ieșire. Când el a intervenit, aceștia au

început să-i sucească mâinile.

Din sentință mai rezultă că o probă pusă la baza condamnării lui Mihov Ivan,

care la fel reprezintă declarațiile martorului Patlati Nicolae, este procesul-verbal din

07 octombrie 2013, prin care martorul l-a recunoscut pe acuzat pe fotografie (f.d. 52-

53).

Însă, această procedură a fost efectuată cu semnificative încălcări, fiindcă: în

timpul audierii la urmărirea penală, Patlati Nicolae nu a depus declarații în legătură

cu care semne l-ar putea recunoaște pe Mihov Ivan și recunoașterea a fost efectuată

pe xerocopii a imaginilor de pe fotografii, dar nu pe viu, în condiția în care la acel

moment Mihov Ivan nu se afla în căutare penală, și se afla în Republica Moldova.

2017, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Țurcan Vasile în numele

inculpatului Mihov Ivan, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul

Mihov Ivan a săvârșit infracțiunea incriminată prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod

2

penal - huliganismul, adică acțiunile atenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism au obrăznicie deosebită, săvârșite

cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

Instanța de apel a considerat că, versiunea inculpatului privind nevinovăția sa

în comiterea infracțiunii încriminate, reprezentă doar o strategie de apărare și de

eschivare a inculpatului de la răspundere penală.

Raportând motivele invocate în apel la materialele cauzei penale, instanța de

apel a conchis că argumentele invocate de partea apărării nu își găsesc confirmare în

starea de fapt a prezentei cauze penale, motiv pentru care instanța a respins apelul

nominalizat ca fiind nefondat.

Instanța de apel a reținut că huliganismul este o infracțiune care face parte din

categoria celor ce prejudiciază relațiile sociale cu privire la ordinea publică.

Desconsiderarea deplină a ordinii publice o demonstrează dorința făptuitorului de a

profita de un pretext neînsemnat pentru răfuiala cu victimă, iar în frecvente cazuri,

pretextul pentru săvârșirea infracțiunii din motive huliganice este, în genere, aproape

imposibil de identificat. Aceasta deoarece un astfel de pretext este în totală

necorespundere cu fapta comisă și cu urmările produse de aceasta. Trăsăturile

motivelor huliganice sunt capacitatea de actualizare culminantă și spontană; ușurința

cu care e săvârșită infracțiunea; reacția neadecvată a făptuitorului; făptuitorului îi

aduce satisfacție însuși faptul comiterii infracțiunii. În cazul infracțiunii de

huliganism, aceste trăsături specifice ale motivelor huliganice se concretizează în

lipsa evidentă de respect față de societate și normele etice general acceptate; conduita

făptuitorului care reprezintă o provocare manifestă ordinii publice; conduita

făptuitorului condiționată de dorința de a se contrapune altor membri ai societății și

de a-și demonstra sentimentul de desconsiderare a acestora.

Instanța de apel a menționat că obiectul material al infracțiunii art. 287 Cod

penal, îl reprezintă corpul sau bunurile mobile sau imobile.

Obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism are un caracter simplu

atunci când această infracțiune se exprimă în acțiuni care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. În cazul dat, obiectul juridic

special îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva

infracțiunii de huliganism.

Obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea

publică apărate împotriva infracțiunii de huliganism.

Obiect juridic secundar îl formează relațiile sociale cu privire la integritatea

corporală, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 287 Cod penal, constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor

persoane care curmă actele huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

3

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, în primul

rând, prin intenție directă. Motivele acestei infracțiuni sunt motive huliganice.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că una dintre condițiile necesare (nu și

suficiente) pentru aplicarea răspunderii conform art. 287 Cod penal, este ca inițiator

al încăierării sau al certei să fie nu victima, dar făptuitorul; făptuitorul să provoace

conflictul pentru a se răfui cu victima. Totodată, motivele huliganice trebuie să fie

condiționate de dorința făptuitorului de a se opune celor din jur, de a-și demonstra

atitudinea sfidătoare față de ei.

Instanța de apel a considerat că în ședința de judecată s-a dovedit cu certitudine

că inculpatul Mihov Ivan este vinovat de comiterea infracțiunii de huliganism

agravat, fiind demonstrat că el, fără careva motive întemeiate, din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate, în prezența mai multor persoane, l-a agresat pe Mititelu Dorin, aplicând o

lovitură cu sticlă în regiunea capului, astfel încît în acțiunile lui Mihov Ivan se

regăsesc elementele infracțiunii de huliganism.

Instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului Mihov Ivan a fost

demonstrată cu certitudine în baza probelor cercetate în instanța de judecată și

anume: declarațiile părții vătămate Mititelu Dorin, a martorului Patlati Nicolae,

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie - acțiune procesuală

efectuată la 07.10.2013 în cadrul căreia de către martorul Patlati Nicolae a fost

recunoscut Mihov Ivan ca fiind acea persoană care l-a lovit cu sticla pe partea

vătămată (f.d. 52-53); procesul-verbal de confruntare - acțiune procesuală efectuată la

23.06.2015 între învinuitul Mihov Ivan și martorul Patlati Nicolae, în cadrul căreia

martorul a concretizat că anume învinuitul este acea persoană care l-a lovit pe

Mititelu Dorin cu sticla în partea dreaptă a capului, iar învinuitul Mihov Ivan și-a

menținut poziția sa în ce privește faptul că nu a aplicat careva lovituri cu sticla (f.d.

150); procesul-verbal de confruntare - acțiune procesuală efectuată la 26.06.2015

între învinuitul Mihov Ivan și partea vătămată Mititelu Dorin, în cadrul căreia partea

vătămată a concretizat că dînsul nu a lovit pe nimeni, de asemenea și învinuitul

Mihov Ivan și-a menținut poziția sa în ce privește faptul că nu a aplicat careva

lovituri cu sticla (f.d. 151); raport de examinare medico-legală nr. 2168 din

13.05.2008 - potrivit căruia la Mititelu Dorin s-au constatat pe obrazul drept lateral de

pliul nazo-labial 2 plăgi liniare, oblic verticale, cu lungimile de 4,5 și 2,8 cm,

marginile relativ regulate, capetele ascuțite, cu edem al țesuturilor moi adicente.

Plăgile tăiate, excoriațiile în regiunea facială pe drepta au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui obiect dur, contondent, cu suprafața de interacțiune liniară (posibil

cu cioburi din sticlă), ce conduce la dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămări corporale ușoare (f.d. 39); raport de expertiză

medico-legală nr. 592/D din 09.03.2009 - potrivit căruia la Mititelu Dorin s-au

constatat plăgi tăiate, excoriațiile în regiunea facială pe drepta au fost produse prin

acțiunea traumatică a unui obiect dur-contondent, ce conduce la dereglarea sănătății

de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări corporale ușoare

(f.d. 43); probe care sunt pertinete, concludente, utile, veridice si coroborează între

ele si demonstrează înafara oricăror dubii vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii încriminate, pe care instanța de fond le-a pus la baza deciziei de

condamnare a lui Mihov Ivan.

4

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond întemeiat a apreciat critic

declarațiile acestuia, or după cum s-a stabilit, Lipca Petru a participat în comun cu

Mihov Ivan la crearea conflictului iscat cu Patlati Nicolae, Patlati Elena și Mititelul

Dorin, care în rezultat a dus la săvîrșirea de către Mihov Ivan a infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (3) Cod penal. Mai mult după cum rezultă din explicațiile martorului

Lipca Petru, acesta a declarat că nu a văzut cum Mihov Ivan l-a lovit cu sticla în

regiunea capului pe Mititelu Dorin, prin urmare nu a confirmat sau infirmat că astfel

de acțiuni din partea inculpatului Mihov Ivan, au avut sa nu au avut loc, fapt ce pune

la dubiu pertinența declarațiilor martorului Lipca Petru, raportate la declarațiile

martorului acuzării Patlati Nicolae care în ședința de judecată a confirmat că

inculpatul Mihov Ivan l-a lovit pe Mititelu Dorin cu sticla în cap.

Instanța de apel a respis argumentele părții apărării, precum că inculpatul Mihov

Ivan a fost agresat de partea vătămată Mititelu Dorin fapt confirmat prin raportul de

expertiză, or ultimul nu a depus plângere la procuratură pe faptul acțiunilor părții

vătămate. Alegațiile apărătorului precum că inculpatul a considerat conflictul

neînsemnat din care motiv nu a depus plângere sunt lipsite de logică și neîntemeiate.

La fel instanța de apel a respins argumentul părții apărării precum că prezentarea

spre recunoaștere a fost efectuată cu încălcări, or potrivit art. 116 alin. (6) Cod de

procedură penală, în cazul în care prezentarea persoanei spre recunoaștere este

imposibilă, recunoașterea se poate face după fotografia acesteia, prezentată împreună

cu fotografiile a cel puțin 4 alte persoane te nu se deosebesc esențial între ele. Toate

fotografiile se anexează la dosar. În legătură cu prezentarea spre recunoaștere a

persoanei se întocmește un proces-verbal conform prevederilor art. 260 și 261, cu

excepția că cel recunoscut nu ia cunoștință la moment de procesul-verbal de

recunoaștere și nu îl semnează. Astfel, instanța de apel a constatat că, reieșind din

faptul că inculpatul Mihov Ivan nu se prezenta la citațiile OUP, recunoașterea

persoanei s-a efectuat în baza fotografiilor, fapt ce nu contravine prevederilor

articolului menționat.

Cît privesc argumentele părții apărării privind tergiversarea acțiunilor de

urmărire penală. Instanța de fond s-a expus destul de explicit, reducând pedeapsa

inculpatului drept recompensă cu aceste încălcări potrivit art. 385 alin. (4) Cod de

procedură penală.

La fel instanța de apel a menționat că prima instanță s-a expus argumentat

asupra alegațiilor părții apărării precum că punerea sub învinuire a inculpatului

Mihov Ivan la 31.01.2015 a avut loc cu încălcarea art. 2872 alin. (3) Cod de

procedură penală, care prevede că în cazul în care urmărirea penală este suspendată,

în cauza penală nu se admite efectuarea acțiunilor de urmărire penală, instanța îl

consideră neîntemeiat, or după cum rezultă din materialele cauzei penale, inculpatul

Mihov Ivan a fost pus sub învinuire la data de 30.12.2014 fiind inițiate și investigații

în vederea căutării învinuitului Mihov Ivan (f.d. 87, 100), iar urmărirea penală a fost

suspendată ulterior la 26.01.2015 (f.d. 89).

Prin ordonanța Procurorului adjunct al Procurorului Rîșcani, mun. Chișinău, G.

Botnaru din 27.11.2008 s-a dispus anularea ordonanței de refuz în începerea urmăririi

penale din 31.07.2008 ca fiind ilegală și începerea urmăririi penale pe cazul dat, pe

semnele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal. (f.d. 14). În motivarea

ordonanței s-a indicat că conform raportului de examinare medico-legală nr. 2168 din

13.05.2008 lui Mititelul Dorin i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, cu

5

dereglarea sănătății de durată (de la 6 dar nu mai mult de 21 zile), astfel ordonanța de

refuz în începerea urmăririi penale din 31.07.2008 este ilegală, din care motiv

urmează a fi anulată deoarece în cadrul controlului s-a stabilit circumstanțele care

rezultă elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Prin urmare instanța întemeiat a conchis că, ordonanța Procurorului adjunct al

Procurorului Rîșcani, mun. Chișinău, G. Botnaru din 27.11.2008 privind anularea

ordonanței de refuz în începerea urmăririi penale și începerea urmăririi penale a fost

emisă având la bază raportul de examinare medico-legală nr. 2168 din 13.05.2008

prin care s-a stabilit că lui Mititelul Dorin i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare,

cu dereglarea sănătății de durată (de la 6 dar nu mai mult de 21 zile) servind ca temei

și fapte noi descoperite încadrând acțiunile inculpatului Mihov Ivan în prevederile

art. 287 alin. (3) Cod penal și anume huliganismul adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor

sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită tu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale

sau sănătății.

Cu privire la argumentul avocatului Țurcan Vasile precum că, ordonanța

Procurorului adjunct al Procurorului Rîșcani, mun. Chișinău, G. Botnaru din

27.11.2008, sub aspectul nulității, contravine Hotărîrii Curții Constituționale a R.

Moldova nr. 12 din 19.07.2015 privind excepția de neconstituționalitate a articolului

287 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța de apel a constatat că, prima

instanță corect și întemeiat a respins argumentul respectiv, or potrivit art. 26 alin. (7)

din Legea nr. 317-XIII din 13.12.1994 cu privire la Curtea Constituțională, hotărârile

Curții Constituționale produc efect numai pentru viitor.

De asemenea, conform părții descriptive a sentinței, instanța de fond la aplicarea

pedepsei a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, de caracterul

prejudiciabil și gradul de pericol social al faptei comise, infracțiunea comisă de

inculpat, a luat în considerație gravitatea relațiilor sociale lezate.

Astfel, instanța de fond corect a considerat oportună și eficientă în sensul

corectării și reeducării inculpatului, stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare

cu suspendare, considerând că scopul legii penale de reeducare a inculpatului și

restabilire a echității sociale poate fi atins și fără izolarea inculpatului de societate.

Instanța de apel a conchis că, concluzia instanței de fond corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de individualizare și stabilire a pedepsei, aceasta

fiind aplicată în limitele legii, în corespundere cu Partea generală și specială a

Codului penal.

numele inculpatului Mihov Ivan, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1), pct.

6), 8), 12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea

acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Recurentul invocă

aceleași motive ca și în cererea de apel menționate la pct. 3. De asemenea, apărătorul

invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor și anume, declarațiile părții

vătămate și a martorilor acuzării sunt contradictorii, procesul-verbal de recunoaștere

de către martorul Patlati Nicolae a inculpatului pe fotografie este efectuată cu

încălcări; raportul de examinare medico-legală nr. 2168 din 13.08.2018, neîntemeiat a

6

fost apreciat critic de către instanță; lipsește obiectul cu care a fost săvîrșită

infracțiunea.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Vasile Țurcan în numele inculpatului Mihov Ivan, prin care a menționat că, este de

poziția respingerii acestui recurs, deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat

și detailat asupra vinovăției inculpatului. Din textul deciziei rezultă că s-a analizat

obiectiv probele administrate și hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de condamnare și corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură

penală.

Colegiul penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnatului.

Din conținutul art. 427 Cod de procedură penală rezultă că, temeiurile pentru

recursul ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel nu pot fi decît de drept,

fiind determinate expres de lege. Temeiurile menționate pot fi invocate în recurs doar

în cazul în care au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de

apel. Astfel, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea

pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără însă a i se agrava situația.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temeiuri de drept prevăzute

pct. 6), 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, conform cărăra hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Referitor la prezența în speță a erorii de drept invocată de recurent prin prisma

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, Colegiul penal lărgit constată că o astfel de eroare în prezenta cauză nu și-a

7

găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel

la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Totodată, Colegiul penal lărgit amintește că, rezultând din jurisprudența

constantă a Curții Europene motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a

actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărâri penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită

cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a

expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că aceasta se

circumscrie încadrării juridice în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, potrivit art. 414

alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel judecând apelul avocatului

declarat în numele inculpatului, a respectat prevederile legale sus-enunțate, verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, totodată fiind cercetate suplimentar probele

administrate de prima instanță, și în așa mod corect a ajuns la concluzia privind

vinovăția inculpatului Mihov Ivan în săvârșirea infracțiunii incriminate, concluzie a

cărei motivare a fost pe larg expusă în pct. 4.1. din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs o însușește și motivarea căreia nu o consideră necesar de a o

reitera.

Colegiul penal atestă că, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus la respingerea apelului declarat de către avocat în numele inculpatului, precum

și motivele adoptării soluției.

Cu referire la eroarea de drept indicată în recurs prin prisma pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite

elementele infracțiunii, Colegiul lărgit subliniază următoarele.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Colegiul penal lărgit reține că, argumentele recurentului, prin care se invocă că

în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece materialele

cauzei penale nu conțin probe care să dovedească vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, nu și-a găsit confirmare, deoarece probele acumulate și

8

examinate de instanțele ierarhic inferioare au fost apreciate potrivit prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă că inculpatul Mihov Ivan a comis

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a respectat prevederile art. 414

Cod de procedură penală și a supus verificării declarațiile părții vătămate Mititealu

Dorin, a martorului Patlati Nicolae, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie - acțiune procesuală efectuată la 07.10.2013 în cadrul căreia de către

martorul Patlati Nicolae a fost recunoscut Mihov Ivan ca fiind acea persoană care l-a

lovit cu sticla pe partea vătămată (f.d. 52-53); procesul-verbal de confruntare -

acțiune procesuală efectuată la 23.06.2015 între învinuitul Mihov Ivan și martorul

Patlati Nicolae, în cadrul căreia martorul a concretizat că anume învinuitul este acea

persoană care l-a lovit pe Mititelu Dorin cu sticla în partea dreaptă a capului, iar

învinuitul Mihov Ivan și-a menținut poziția sa în ce privește faptul că nu a aplicat

careva lovituri cu sticla (f.d. 150); procesul-verbal de confruntare - acțiune procesuală

efectuată la 26.06.2015 între învinuitul Mihov Ivan și partea vătămată Mititelu Dorin,

în cadrul căreia partea vătămată a concretizat că dînsul nu a lovit pe nimeni, de

asemenea și învinuitul Mihov Ivan și-a menținut poziția sa în ce privește faptul că nu

a aplicat careva lovituri cu sticla (f.d. 151); raport de examinare medico-legală nr.

2168 din 13.05.2008 - potrivit căruia la Mititelu Dorin s-au constatat pe obrazul drept

lateral de pliul nazo-labial 2 plăgi liniare, oblic verticale, cu lungimile de 4,5 și 2,8

cm, marginile relativ regulate, capetele ascuțite, cu edem al țesuturilor moi adicente.

Plăgile tăiate, excoriațiile în regiunea facială pe drepta au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui obiect dur, contondent, cu suprafața de interacțiune liniară (posibil

cu cioburi din sticlă), ce conduce la dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămări corporale ușoare (f.d. 39); raport de expertiză

medico-legală nr. 592/D din 09.03.2009 - potrivit căruia la Mititelu Dorin s-au

constatat plăgi tăiate, excoriațiile în regiunea facială pe drepta au fost produse prin

acțiunea traumatică a unui obiect dur-contondent, ce conduce la dereglarea sănătății

de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări corporale ușoare

(f.d. 43), în urma la ce a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de instanța de

apel referitor la vinovăția inculpatului Mihov Ivan, expusă în pct. 4.1. a deciziei,

considerînd că argumentele apărării cu privire la nevinovăția acestuia nu și-au găsit

confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Cît privește motivul invocat de recurent precum că, lipsește obiectul cu care a

fost săvîrșită infracțiunea, Colegiul penal lărgit menționează că, faptul aplicării

loviturii de către Mihov Ivan cu o sticlă în regiunea capului pe cet. Mititelu Dorin

cauzându-i vătămări corporale ușoare, se confirmă prin declarațiile părții vătămate, a

martorului Patlati Nicolae, precum și raportul de expertiză medico-legală nr. 582 din

09.03.2009-10.03.2009, astfel încît în acțiunile lui Mihov Ivan se regăsesc elementele

infracțiunii de huliganism.

Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit consideră necesar a menționa că,

potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării

tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecind apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

9

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel

și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei așa cum îl propune recurentul este o competență și prerogativă

legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei

chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

De asemenea instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent,

menționate în pct. 5 din decizie, sunt identice cu cele invocate în apel și ele au format

obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o

motivare argumentată, așa cum este indicat în pct. 4.1 din prezenta decizie, soluție pe

care instanța de recurs și-a însușit-o și a cărei reluare nu se mai impune.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, în speță nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului prezența erorii de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Cu referire la temeiul invocat de recurent în baza pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod

de procedură penală, Colegiul penal lărgit atestă că, o astfel de eroare în speța dată nu

se constată, deoarece, supunând verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii

de drept invocată de recurent în baza pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, Colegiul lărgit a statuat ca fiind legală și întemeiată concluzia instanței de

apel privind recunoașterea vinovăției inculpatului Mihov Ivan în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal, concluzie pe care instanța de recurs și-a însușit-o și în acest sens

nefiind necesară o reinterpretare.

Mai mult ca atât, recursul nu conține o motivare în baza cărei norme urmau a fi

încadrate acțiunile inculpatului Mihov Ivan decât cele incriminate conform art. 287

alin. (3) Cod penal, respectiv în situația în care inculpatul nu recunoaște vinovăția în

comiterea infracțiunii incriminate.

Reieșind din argumentele sus-menționate, Colegiul lărgit conchide că în speța

dată nu se constată eroarea de drept prevăzută de pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Cu referire la argumentul avocatului Vasile Țurcan în numele inculpatului

Mihov Ivan precum că ordonanța Procurorului adjunct al Procurorului Rîșcani, mun.

Chișinău, G. Botnaru din 27.11.2008, sub aspectul nulității, contravine Hotărârii

Curții Constituționale a R. Moldova nr. 12 din 19.07.2015 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) din Codul de procedură penală,

Colegiul penal lărgit menționează că, ordonanța de refuz în începerea urmăririi penale

din 31.07.2008 care ulterior a fost anulată de către Procurorul adjunct al Procurorului

Rîșcani, mun. Chișinău, G. Botnaru la 27.11.2008, nu cade sub incidența art. 287

alin. (1) Cod de procedură penală.

Referitor la argumentele avocatului Țurcan Vasile în numele inculpatului Mihov

Ivan privind tergiversarea acțiunilor de urmărire penală, Colegiul penal lărgit susține

poziția instanței de fond și de apel care s-au expus destul de explicit, reducând

pedeapsa inculpatului drept recompensă cu aceste încălcări potrivit art. 385 alin. (4)

Cod de procedură penală.

Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia

că, temeiurile invocate de recurent prin prisma erorilor de drept prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului declarat de avocatul Țurcan Vasile în numele inculpatului

10

Mihov Ivan, deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-418 Cod de procedură penală

adoptând o hotărâre legală și întemeiată, de aceea se impune decizia de respingere a

recursului ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Țurcan

Vasile în numele inculpatului Mihov Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, în cauza penală, în privința lui

Mihov Ivan XXX, cu menținerea hotărîrei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 15 mai 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

11