1ra-1532/2017 — art.201-1 alin.3 lit.a CP

1ra-1532/2017 — art.201-1 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1532/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Palade Rodica în numele inculpatului Mitrofan Nicolae, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iunie

2017, în cauza penală în privința lui

Mitrofan Nicolae Xxxxx,

născut la xxxxx, originar și domiciliat în s. Xxxxx, r-nul

Xxxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

de fond);

apel)

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate la faza de urmărire penală Mitrofan Nicolae a fost

condamnat în baza art. 201 1 alin.(3) lit.a) Cod penal, la 4 ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Nicolae, aflându-se în relații de concubinaj cu Lisnic Feodosia, locuind

împreună cu ultima și fiica acesteia Lisnic T. în gospodăria sa din s. Xxxx, r-

nul Xxxxx, la data de 19 ianuarie 2017, aproximativ la ora 22 00, după ce toți

împreună au stat la masă și consumat băuturi alcoolice, fiind în stare de

ebrietate, a inițiat un conflict cu concubina sa, care dorea să plece la un vecin.

Pentru a o determina pe Lisnic F. să rămână la domiciliu, din motive de

gelozie, cu scopul provocării leziunilor corporale, intenționat, a luat un cuțit

de bucătărie și i-a aplicat o lovitură în regiunea rinichiului stâng, cauzându-i

1

potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.12 „A” din 24.01.2017,

vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri cu

stabilirea unei pedepse reale, la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

A menționat că pedeapsa stabilită inculpatului este una prea blândă, iar

circumstanțele reținute de către instanța de fond privind persoana

inculpatului reprezintă temeiuri de atenuare a pedepsei, însă nu constituie

motiv pentru a-i aplica o pedeapsă condiționată, în situația în care sancțiunea

normei aplicate prevede pedeapsa maximă a închisorii de până la 12 ani.

Totodată, nu s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de faptul că

la săvârșirea infracțiunii Mitrofan N. a utilizat cutițul, iar în urma acțiunilor

acestuia partea vătămată putea să-și piardă viața. La fel a indicat că instanța

nu a reținut în sarcina inculpatului circumstanța agravantă – comiterea

infracțiunii de către o persoană care se afla în stare de ebrietate, or agravanta

nominalizată a sporit gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, influențând

la comportamentul inculpatului.

Astfel, aplicarea unei pedepse reale cu închisoarea va fi una echitabilă

faptei comise care va duce la corectarea și reeducarea inculpatului.

a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

- Mitrofan N. a fost condamnat în baza art. 2011 alin.(3) lit.a) Cod penal

la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a inculpatului Mitrofan N. în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, Colegiul penal a conchis că, pedeapsa stabilită inculpatului cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este prea blândă și nu va asigura

atingerea scopului pedepsei penale, iar instanța de fond la stabilirea acesteia,

nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 61 Cod penal, precum și

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii,

nefiind apreciate la modul cuvenit împrejurările cazului și persoana

2

inculpatului.

Astfel, împrejurările reținute de către instanța de fond în sarcina lui

Mitrofan N. pot influența la atenuarea pedepsei, însă acestea nu sunt

suficiente pentru a considera că scopurile pedepsei penale vor fi atinse prin

aplicarea față de inculpat a unei pedepse condiționate.

Prin urmare, instanța a conchis că infracțiunea comisă de inculpat este

una intenționată, Mitrofan N. și-a manifestat violența utilizând cuțitul, care

reprezintă un obiect cu esențială capacitate de vulnerare a sănătății și

integrității corporale. Violența față de partea vătămată a fost aplicată cu

deosebită agresivitate, având drept scop cauzarea unui sentiment de frică

profundă victimei.

La fel, instanța a apreciat ca eronată concluzia instanței de fond, care a

reținut că inculpatul va fi mai mult util societății aflându-se la libertate, or,

Mitrofan N. înțelegea caracterul infracțional al faptei sale, deoarece din

declarațiile părții vătămate rezultă că inculpatul iniția cerți, care nu se soldau

cu cauzarea de daune sănătății, însă în speță inculpatul a utilizat cuțitul în

vederea aplicării violenței față de concubină.

În consecință instanța de apel a conchis că corectarea și reeducarea lui

Mitrofan N. este posibilă doar prin izolarea acestuia de societate.

Palade Rodica în numele inculpatului Mitrofan N., care invocând temeiul de

drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) CPP, solicită casarea deciziei contestate

cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului a invocat că instanța de apel nu a analizat

pe deplin și nu a luat în considerație declarațiile inculpatului și a părții

vătămate.

Astfel, concluzia instanței de apel este nemotivată și neargumentată

suficient, iar motivele indicate care au stat la baza aplicării unei pedepse mai

aspre sunt aceleași care au fost menționate de către instanța de fond la

stabilirea pedepsei inculpatului.

Necătând la faptul că instanța a reținut circumstanțele ce îl

caracterizează pe inculpat, precum și cele atenuante, nu a ținut cont de

declarațiile părții vătămate care a solicitat ca Mitrofan N. să nu fie privat de

libertate, ea la iertat, are nevoie de sprijin și susținere materială care poate fi

oferită numai de către inculpat.

3

Mai mult, instanța urma să țină seama și de vârsta înaintată a

inculpatului și de comportamentul față de victimă, căindu-se sincer față de

cele săvârșite.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, menționând că instanța de apel și-a argumentat

soluția în partea stabilirii pedepsei, aceasta fiind echitabilă în raport cu faptele

comise, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

în raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit textului recursului, avocatul în numele inculpatului invocă

temei de casare a hotărârii contestate pct. 6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept

atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

totodată aceasta critică hotărârea atacată și în latura stabilirii pedepsei,

solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, astfel se întrevede temeiul pentru

recurs prevăzut de pct.10) al normei nominalizate - s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de

către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, criticând hotărârea adoptată doar în partea stabilirii pedepsei, pe

4

care o consideră prea aspră în coraport cu circumstanțele cauzei, solicitând

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul

penal reține că aceste temeiuri nu și-a găsit confirmarea în speța dată.

Reieșind din prevederile art. 414-415 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

este în drept de a casa sentința parțial sau total, pronunțând o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste prevederi ale legii.

După cum se observă din textul deciziei instanței de apel, aceasta

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

menționând că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Mitrofan N.

nu a ținut în deplină măsură cont de scopul pedepsei penale, împrejurările

cauzei și persoana inculpatului.

În corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și

în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât

și a altor persoane. Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului incriminat prin rechizitoriu inculpatului.

5

Astfel, instanța de recurs menționează că pedeapsa se consideră

echitabilă când aceasta impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor

lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul

potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de

pedeapsă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 2011 alin. (3) lit.a) Cod

penal în baza căruia a fost condamnat Mitrofan Nicolae, prevede pedeapsa

închisorii de la 6 la 12 ani. Reieșind din cele menționate și ținând cont de

faptul că cauza a fost examinată în procedură simplificată, noile limite de

pedeapsă cu care urma să opereze instanța sunt de la 4 ani până la 8 ani

închisoare.

Prin decizia instanței de apel lui Mitrofan N. în baza art. 201 1 alin.(3)

lit.a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Colegiul penal consideră justă și argumentată concluzia instanței de

apel precum că scopul educativ și preventiv al pedepsei în privința

inculpatului nu poate fi atins, decât prin aplicarea pedepsei închisorii, cu

executarea reală a acesteia.

La baza acestei concluzii, corect a fost reținut faptul că, deși infracțiunea

săvârșită de inculpat se clasifică potrivit alin. (4) art. 16 Cod penal, ca una

gravă, și sunt prezente circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei, căința

sinceră, însă nu poate fi neglijat faptul că infracțiunea comisă de inculpat este

una intenționată, în cadrul căreia Mitrofan N. a manifestat violența utilizând

cuțitul, care reprezintă un obiect cu esențială capacitate de vulnerare a

sănătății și integrității corporale.

Mai mult ca atât, faptul că partea vătămată l-a iertat pe inculpat, precum

și a solicitat ca Mitrofan N. să nu fie privat de libertate, considerând că

pedeapsa stabilită prin sentință este una echitabilă, aceasta nu constituie un

temei de aplicare a unei pedepse mai blânde față de inculpat, or, ultimul nu a

conștientizat acțiunile comise, având în vedere că după cum a relatat victima,

anterior inculpatul iniția numai cerți, care nu se soldau cu cauzarea de

6

vătămări sănătății, însă, la caz față de victimă s-a aplicat violență cu deosebită

agresivitate, în cadrul căruia s-a utilizat cuțitul, astfel având drept scop

cauzarea unui sentiment de frică, manifestându-și supremația sa față de

aceasta.

De altfel, Colegiul penal remarcă că este prerogativa instanței de apel să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins în limita pedepsei stabilite de

instanța de fond, fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei

convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege.

În speță instanța de recurs consideră că, toate circumstanțele cauzei,

personalitatea inculpatului, împrejurările cauzei și pericolul social sporit al

infracțiunii, just au servit temei pentru instanța de apel de a stabili o pedeapsă

mai aspră în limitele legii (cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal).

Cât privește temeiul pentru recurs semnalat de avocat - că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, prevăzut de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează, că

recurentul invocă în susținerea acestui argument că, nu este de acord cu cele

indicate în decizia contestată referitor la pedeapsa stabilită, însă Colegiul

reține că, instanța de apel a respectat prevederile art. 414 alin.(5) Cod de

procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, iar la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei stabilite și

modul de executare a acesteia și-a argumentat soluția adoptată, în

conformitate cu art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, astfel, decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

ea fiind legală și întemeiată. Faptul că instanța de apel nu a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, în temeiul art.90

Cod penal în modul solicitat de autorul recursului nu constituie motiv de a

afirma că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată.

Astfel, Colegiul penal statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de

executare a acesteia aplicată lui Mitrofan N. de către instanța de apel, a fost

stabilită și individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor săvârșirea unor fapte

similare, iar aplicarea unei pedepse, cu aplicarea art. 90 CP, poate încuraja pe

viitor săvârșirea altor infracțiuni.

Prin urmare, recurentul critică măsura de pedeapsă aplicată lui

Mitrofan N., ca fiind una prea aspră, că hotărârea atacată nu cuprinde

7

motivele pe care se întemeiază soluția, astfel, în opinia acesteia, s-a comis o

eroare de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, însă eroarea stipulată în

pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la care se face referire

în recurs, nu persistă în speță, deoarece instanța de apel în hotărârea adoptată

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, examinând cauza

penală fără careva abateri de la normele materiale și de procedură, just a

apreciat circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, precum și a

făcut o individualizare a pedepsei în concordanță cu prevederile legii.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectele invocate,

dispunând inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Palade Rodica

în numele inculpatului Mitrofan Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Mitrofan Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 ianuarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8