1ra-515/17 — art. 287, 155 CP

1ra-515/17 — art. 287, 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-515/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Postica Serghei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 mai 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, în cauza penală

în privința lui:

Iosipoi Igor Andrei, xxxxxxxxxxxxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.06.2015 - 16.05.2016;

Instanța de apel: 10.06.2016 - 13.12.2016;

Instanța de recurs: 30.01.2017- 01.03.2017,

C O N S T A T Ă :

Iosipoi Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin.(3) Cod penal la 4 ani închisoare;

- art. 155 Cod penal la 2 ani închisoare.

În conformitate cu art. 84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită lui Iosipoi Igor pedeapsa

definitivă de 5 (cinci) ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei

aplicate pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani.

21.02.2015, aproximativ la ora 20.00, venind pe adresa str. xxxxxxxx, unde

locuiește concubina sa Jovmir Elena cu fiul minor xxxxxx, a.n. xxxxx și mama

acesteia, Beșliu Maria, atentând la viața și sănătatea persoanelor indicate supra, a

lansat prin geam un gaz lacrimogen, drept urmare a cărui fapt membrii familiei au

fost nevoiți să părăsească apartamentul, iar copilul minor xxxx, a.n. xxxxx s-a

intoxicat.

Continuând acțiunile sale criminale, la 07.03.2015, aproximativ la ora 20.00,

Iosipoi Igor venind pe adresa xxxxxx, unde locuiește concubina sa Jovmir Elena cu

fiul minor xxxxx, a.n. xxxxxx și mama acesteia, Beșliu Maria, a incendiat geamul

apartamentului indicat, punând în pericol viața și sănătatea persoanelor în cauză.

Pe parcursul a doi ani, Iosipoi Igor de mai multe ori a agresat-o fizic și a

amenințat-o cu omor pe concubina sa Jovmir Elena și copilul minor xxxxx, a.n.

xxxx, fapt confirmat prin multiplele adresări la poliție și procesele-verbale cu privire

la contravenții în privința dânsului.

Tot el, la 28 aprilie 2015, aproximativ la ora 20.25, în timp ce se afla pe str.

Hajdeu, 77 mun. Chișinău, încâlcând grosolan ordinea publică, în prezența mai

multor persoane, acționând cu obrăznicie deosebită, folosind cuvinte necenzurate în

adresa lui Jovmir Elena, în urma unui conflict creat spontan, i-a aplicat multiple

lovituri cu o piatră în regiunea capului cauzându-i, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. l092/D din 07 mai 2015, dereglarea sănătății de scurtă durată și în

baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară.

apel, în care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Iosipoi Igor să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

287 alin.(3) și art. 155 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă mai aspră în limitele

normelor vizate, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea solicitării a indicat că:

- instanța de judecată a aplicat pedeapsa fără a lua în considerare

personalitatea inculpatului, nu a apreciat caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor

reținute în sarcina inculpatului, că infracțiunile incriminate fac parte din categoria

celor grave, comise cu intenție, acesta nu a recunoscut vina încercând să inducă în

eroare organul de urmărire penală și instanța de judecată cu scopul de a se eschiva

de la răspunderea penală;

- anterior Iosipoi Igor a fost tras de mai multe ori la răspundere

contravențională pentru fapte săvârșite în privința părții vătămate Elena Jovmir;

- reieșind din numărul de infracțiuni săvârșite de către Iosipoi Igor, săvârșirea

acestora nu constituie nicidecum un incident în viața inculpatului, din contra acesta

prin mai multe fapte infracționale săvârșite în privința părții vătămate a încercat să-

și ducă la bun sfârșit amenințările cu omor și vătămare gravă a integrității corporale;

- doar prin izolarea lui Iosipoi Igor de societate s-ar atinge scopul pedepsei

penale, urmând a fi stabilită o pedeapsă care ar oferi siguranță părții vătămate;

- în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei, instanța

trebuia să motiveze de ce nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul

pedepsei stabilite;

- concluzia instanței de fond, precum că „în perioada aflării în stare de arest

inculpatul Iosipoi a conștientizat consecințele acțiunilor sale și că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa cu închisoare stabilită și dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei” este combătută de faptul că aflându-se în

libertate după ce a fost izolat de societate în perioada măsurii preventive de arest,

acesta nu a conștientizat pericolul și gravitatea acțiunilor sale, or, în ultimul cuvânt

acesta nu și-a recunoscut integral vina în cele săvârșite.

3.1. Împotriva sentinței avocatul Postica Serghei în numele inculpatului a

declarat apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare, pe motiv că:

- inculpatul Iosipoi Igor nu recunoaște faptele ce i se încriminează și anume

că el a incendiat geamul apartamentului;

- instanța de fond a încercat să-și întemeieze poziția sa doar pe declarațiile

părții vătămate, deoarece la materialele cauzei penale nu există nici o probă care ar

confirma faptul că geamul apartamentului a fost incendiat. Mai mult ca atât, în

rechizitoriu Iosipoi Igor se învinuiește de incendierea geamului, iar aprinderea unei

pânze și incendierea geamului sunt două fapte distincte și niciuna din ele nu a fost

dovedită;

- instanța de fond a emis o sentință de condamnare întemeindu-și poziția sa

doar pe declarațiile părții vătămate Jovmir Elena și a doi martori, aceștia din urmă

fiind fratele și mama părții vătămate;

- în speță nu a existat pericolul real al realizării amenințării prevăzute la art.

155 Cod penal, mai mult ca atât incendiu despre care se vorbește în speță nu a

insuflat lui Jovmir Elena o temere pentru viața și sănătatea sa;

- inculpatul Iosipoi Igor nu recunoaște faptele ce i se incriminează și anume

că el a lansat prin geamul apartamentului un gaz lacrimogen, nu a fost dovedită

prezența gazului lacrimogen în prezenta speță, iar ca rezultat nu putem zice că a fost

întrunită condiția de existență a pericolului real al realizării amenințării prevăzute la

art. 155 Cod penal;

- partea vătămată Jovmir Elena în ședința de judecată menționează că din

spusele copilului minor xxxxx cunoaște că Iosipoi Igor a lansat gaz lacrimogen

peste geam;

- potrivit procesului-verbal de tragere la răspundere contravențională din data

de 28.02.2015 (f.d. 44), Iosipoi Igor este învinuit de comiterea contravenției

prevăzute la art. 354 Cod Contravențional, pentru faptul că la 21.02.2015 fiind în

stare de ebrietate din intenții huliganice prin geam a stropit cu gaz lacrimogen, a fost

întocmit în absența lui Iosipoi Igor, acesta din urmă necunoscând despre existența

lui. În consecință suntem în prezența tragerii la răspundere și pedepsirii de două ori

pentru una și aceeași faptă;

- inculpatul Iosipoi Igor recunoaște faptul că a lovit-o pe Jovmir Elena, dar nu

cu piatra ci cu mâna, iar la materialele cauzei penale nu există careva probe care ar

dovedi poziția acuzării, din care considerent apărarea a solicitat reîncadrarea

acțiunilor lui Iosipoi Igor din prevederile art. 287 alin.(3) Cod penal în art. 287 alin.

(l) Cod penal.

noiembrie 2016, a fost respins ca nefondat apelul avocatului și admis apelul părții

vătămate, casată sentința în partea numirii pedepsei aplicate definitiv, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, prin care:

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate s-a stabilit definitiv lui Iosipoi Igor pedeapsa sub

formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Termenul executării pedepsei a fost calculat de la data reținerii acestuia cu

includerea în acest termen a duratei deținerii lui sub arest: 15.01.2016-12.05.2016.

4.1. Colegiul penal a reținut că, circumstanțele cauzei corect au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, iar vina inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor se dovedește pe deplin prin cumulul de probe prezentate și cercetate în

cadrul ședinței de judecată a primei instanțe și verificate în instanța de apel.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prima instanță a numit pedeapsa

inculpatului cu suspendarea condiționată, însă având în vedere că inculpatul vina în

comiterea infracțiunilor nu a recunoscut-o, anterior nu a fost condamnat, dar în

privința acestuia au fost pornite alte cauze penale care au fost clasate din diferite

motive, a considerat că scopul pedepsei penale, la caz, va fi atins prin numirea lui

Iosipoi Andrei a unei pedepse, sub formă de închisoare.

Prin urmare, Colegiul penal analizând motivele apelului declarat de avocat a

considerat că acestea sunt neîntemeiate fiind respinse, or, vinovăția inculpatului este

pe deplin dovedită prin declarațiile părții vătămate Jovmir Elena, care a declarat că

l-a văzut personal pe inculpat când acesta a aprins pânza la geamul locuinței sale, iar

faptul nerecunoașterii vinei în comiterea infracțiunii imputate nu absolvă inculpatul

de răspunderea penală.

declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicitând casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel.

În motivarea recursului avocatul indică motive identice cu cele declarate în

apel, fără a invoca argumente suplimentare.

5.1. La 01.02.2017 avocatul Postica Serghei în numele inculpatului a depus

recurs suplimentar, în care a invocat că inculpatul întrunește toate condițiile privind

aplicarea Legii nr. 210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

expune opinia pentru respingerea acestora, deoarece motivele invocate în recursul

ordinar din 13.01.2017 sunt neîntemeiate și lipsesc temeiuri de casare a hotărârii

contestate, iar recursul suplimentar este depus peste termen.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

7.1. Referitor la recursul ordinar declarat de avocat la 13.01.2017

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și anume că, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, însă reieșind din textul recursul se întrevede ca eroare de

drept și pct. 8) al normei menționate, odată ce recurentul menționează că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele constitutive a infracțiunii prevăzute la art. 155

Cod penal.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, ea cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la casarea

parțială a sentinței instanței de fond, corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 287 alin. (3) și art. 155 Cod

penal.

Totodată, conform art. 414 Cod de procedură penală la judecarea apelurilor

instanța a verificat probele și înscrisurile anexate la cauza penală și a celor

suplimentare invocate de către părți, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței

de judecată.

Astfel, instanța de recurs respinge afirmațiile recurentului, ca fiind

neîntemeiate, deoarece instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate

de apelanți, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

În ce privește argumentul avocatului precum că, fapta lui Iosipoi Andrei nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art. 155 Cod penal, care reprezintă

eroare de drept prevăzută la pct.8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

instanța de recurs relatează că, acest temei este prezent atunci, când instanța ce a

judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care

în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul la care se face trimitere în recurs, nu

este aplicabil în speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii de drept,

care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel.

Temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul

căror s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care

invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

La caz însă, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată

detaliat și multi-aspectual în textul deciziei instanței de apel, iar careva temeiuri de a

pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost

obținute cu respectarea normelor de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct.4.1. al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor

este corectă și corespunde situației de fapt reținute, instanța ajungând la concluzia de

menținere a soluției primei instanțe, cu condamnarea inculpatului și pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, or, instanța ierarhic inferioară corect a constatat că în

acțiunile lui Iosipoi Andrei sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunii

prevăzute de art. 155 Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și

pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată de casare a

sentinței instanței de fond în latura stabilirii pedepsei definitive acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 și 84 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului stabilind conform

sancțiunii articolelor incriminate pedeapsă echitabilă scopul căreia va fi atins prin

numirea lui Iosipoi Andrei a unei pedepse sub formă de închisoare.

Mai mult ca atât, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului

invocate în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și prin urmare, au fost obiect

de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat

minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care

Colegiul le însușește.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată,

iar temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

7.2. Referitor la recursul ordinar declarat de avocat la 01.02.2017

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei și după cum rezultă din

materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine de apel cu participarea

inculpatului și a avocatului acestuia, Postică Serghei, dispozitivul deciziei fiind

pronunțat la 15.11.2016, iar decizia motivată la 13.12.2016 în ședință de judecată în

care inculpatul și avocatul nu s-au prezentat, din motive necunoscute, fapt confirmat

prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 240, vol. II).

Prin urmare, aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de

contestare cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de

procedură penală nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de

avocat abia la 01.02.2017 și astfel, Colegiul penal consideră că recursul a fost depus

peste termen, or, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul

că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste termen,

deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei

instanței de apel a expirat la 13.01. 2017, iar avocatul a avut reala posibilitate de a

face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara recurs suplimentar în

termenul stabilit de lege. Mai mult ca atât, instanța atenționează că, avocatul Postica

Sergiu a depus recurs ordinar la 13.01.2017, adică în termenul de declarare cu

recurs.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră, că recursul ordinar suplimentar declarat de avocat este inadmisibil, ca

fiind declarat peste termen.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Postica Serghei în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 15 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Iosipoi Igor, deoarece recursul

ordinar declarat la 13.01.2017 este fiind vădit neîntemeiat, iar recursul ordinar

declarat la 01.02.2017 este depus peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 22 martie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun