1ra-1469/17 — Art. 174 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 174 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP
1ra-1469/17 — Art. 174 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1469/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
05 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
Țurcan Anatolie
judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de
inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 11 mai 2017, în cauza penală în privința lui
Babilev Gheorghe XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 14.10.2016 - 28.02.2017;
Instanța de apel: 27.03.2017 - 11.05.2017;
Instanța de recurs: 18.08.2017 – 05.12.2017.
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 28.02.2017, Babilev Gheorghe a
fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1)
Cod penal comisă la data de 25 iunie 2016, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă
de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani.
Babilev Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal comisă la data de 09 iulie 2016, fiindu-i
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani.
Conform art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor stabilite, i-a
fost stabilită lui Babilev Gheorghe pedeapsa definitivă - 4 (patru) ani 6 (șase)
luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă înaintată de acuzatorul de stat în interesul statului a fost
admisă integral și s-a dispus încasarea din contul lui Babilev Gheorghe în
beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă totală de 4052 (patru mii
cincizeci și doi) lei 30 bani.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că Babilev
Gheorghe la data de 25 iunie 2016 ora exactă în cadrul urmăririi penale n-a fost
1
posibil de stabilit, având intenția de a întreține raport sexual altul decât violul
cu minora XXXXX anul nașterii XXXXX, locuitoare XXXXX, despre care știa cu
certitudine că nu are vârsta de 16 ani, aflându-se pe malul râului Nistru în
aceiași localitate, în apa râului a întreținut cu ea un raport sexual benevol, altul
decât violul.
Tot el, Babilev Gheorghe, continuându-și acțiunile sale ilegale, la data de 09
iulie 2016, în jurul orelor 23:00, având intenția de a întreține raport sexual altul
decât violul cu minora XXXXX, în locuința sa situată în XXXXX, a întreținut cu ea
un raport sexual benevol, altul decât violul.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 174 alin.(1) Cod penal –
raportul sexual altul decât violul, comis asupra unei persoane despre care se
știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat admiterea
apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie
achitat, invocând următoarele motive:
- în cadrul ședinței de judecată și-a recunoscut vina parțial, declarând că
într-adevăr la data de 09 iulie 2016 a întreținut raport sexual cu XXXXX, dar nu
a cunoscut și nici nu putea să cunoască vârsta acesteia, deoarece el venise în
XXXXX abia la 15 iunie 2016. Aspectul fizic al părții vătămate XXXXX îi permite
să crezi, că aceasta are vârsta de 17-18 ani, deoarece este înaltă, bine
dezvoltată;
- declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate critic, deoarece acestea
au fost contradictorii atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul
cercetării judecătorești.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017, a
respins apelul inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a constatat, că prima
instanță corect a stabilit, că starea de fapt și acțiunile inculpatului Babilev
Gheorghe se încadrează în dispoziția art. 174 alin. (1) Cod penal - raportul
sexual altul decât violul, comise asupra unei persoane despre care se știa cu
certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.
În susținerea concluziei date instanța de apel a menționat, că inculpatul
Babilev Gheorghe vina și-a recunoscut-o parțial, iar vinovăția lui se mai
dovedește și prin probele acumulate de organul de urmărire penală, cercetate
de către prima instanță și verificate de către instanța de apel și anume prin:
- declarațiile părții vătămate minore XXXXX;
- declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate XXXXX;
- declarațiile martorului XXXXX;
- certificatul de naștere cu Seria și nr. NA 0219972, eliberat pe numele
părții vătămate XXXXX, conform căruia ultima s-a năsut la XXXXX (f. d. 31);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 135/s din data de 11 iulie 2016,
conform căruia la minora XXXXX s-au constatat 3 rupturi vechi ale membranei
himenale, timpul producerii lor nu a fost posibil de apreciat cu certitudine.
Leziuni recente în regiunea organelor genitale și anus nu s-au depistat. La
momentul examinării careva suspecții de contaminare cu vre-o boală venerică
și semne de graviditate nu au fost depistate (f. d. 46 - 48);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 475, din data de 17 august 2016;
2
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 11 iulie 2016 (f. d. 19-26);
- procesul-verbal de ridicare din 10 iulie 2016.
Astfel, instanța de apel a conchis că vina lui Babilev Gheorghe, în comiterea
infracțiunii imputate a fost dovedită pe deplin, iar declarațiile părții vătămate
minore XXXXX care a relatat, că Babilev Gheorghe a întreținut raport sexual cu
ea și a descris acțiunile acestuia, coroborează cu celelalte probe prezentate de
partea acuzării.
Instanța de apel de asemenea a reținut, că unicul argument indicat în
cererea de apel este faptul, că inculpatul nu a cunoscut vârsta părții vătămate,
însă acesta urmează a fi apreciat critic, or, această versiune este una pe deplin
combătută prin totalitatea probelor legal administrate în cadrul urmăririi
penale și cercetate minuțios în cadrul judecării cauzei.
La acest capitol, instanța de apel a specificat că, partea vătămată fiind
audiată atât în cadrul urmăririi penale în prezența reprezentantului legal și a
pedagogului, cât și în cadrul primei instanțe a declarat, că „...la întrebarea lui eu
i-am comunicat că am vârsta de 14 ani "(f. d. 37 verso; f. d. 144), cu toate
acestea inculpatul a continuat acțiunile sale ca în consecință să întrețină și
raporturile sexuale.
Astfel, instanța de apel a conchis că față de lucrul judecat de primă instanță,
s-a constatat motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la
procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu
faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel fiind respectate exigențele
articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale.
Luând în considerație cele expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia, că
apelul declarat de către inculpatul Babilev Gheorghe este unul formal și
nemotivat, or, în vederea solicitării casării sentinței nu au fost constatate careva
temeiuri, iar cercetarea judecătorească în prima instanță a fost înfăptuită sub
toate aspectele, complet și obiectiv, prin prisma principiului contradictorialității
și cel al nemijlocirii.
De asemenea instanța de apel, verificând legalitatea individualizării
pedepsei penale stabilite inculpatului, a constatat că, prima instanță a acordat
deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 77 Cod penal și corect a
individualizat pedeapsa penală inculpatului Babilev Gheorghe, considerând că
nu are temei de a interveni în sentința, deoarece la stabilirea categoriei și
măsurii de pedeapsă inculpatului s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și
personale ale inculpatului, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă și legală.
Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar, prin
intermediul oficiului poștal, la 25 mai 2017, în termen, inculpatul Babilev
Gheorghe, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a
sentinței, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.
În motivarea recursului, neinvocând nici un temei de drept prevăzut de
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, indică următoarele argumente:
- nu a cunoscut vârsta părții vătămate;
- partea vătămată intenționat a înscenat situația dată, pentru ca el să fie
condamnat la închisoare.
3
Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității
recursului pe motiv, că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute
de art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală.
Judecând recursul ordinar, în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele
considerente.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca
inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.
Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul lărgit atestă, că
recurentul invocă în calitate de temei de casare a deciziei instanței de apel
art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârea
instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când: nu au fost întrunite
elementele infracțiunii.
Colegiul lărgit consideră, că acest temei de casare nu și-a găsit confirmare
la judecarea recursului declarat, nefiind stabilite presupusele erori de drept
invocate de recurent.
În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit prevederilor
art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și
constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile
săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.
Colegiul lărgit reține, că instanțele ierarhic inferioare, judecând cauza și
verificând probele administrate legal de către organul de urmărire penală și
cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)
Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere corectă, potrivit art. 101 Cod de
procedură penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,
astfel ajungând la concluzia cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunii imputate, inculpatului fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă,
ținându-se cont de prevederile legale.
Mai mult, instanța de recurs remarcă, că argumentele recurentului privind
nevinovăția sa în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin.(1) Cod penal,
au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora,
instanța le-a dat o motivare argumentată, expusă în prezenta decizie la pct. 5, pe
care instanța de recurs o însușește și a cărei reluare consideră că nu se mai
impune, având în vedere și faptul, că verificând hotărârea atacată în raport și cu
prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, constatând nu se
identifică existența și a altor motive care, analizate din oficiu, ar fi capabile să
ducă la casarea hotărârii atacate.
Totodată, Colegiul lărgit menționează, că potrivit prevederilor art. 27, 414
alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în
conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor
probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,
4
conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate
instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, că
aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care
îl propune recurentul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de
fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor
incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni
drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.
În concluzie Colegiul lărgit atestă, că la examinarea cauzei de către instanța
de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de
procedură penală, iar temeiul invocat de către recurent prevăzut la art. 427
alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la judecarea
recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin
urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi
respins ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.
În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul lărgit,
D E C I D E :
Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de inculpatul Babilev
Gheorghe XXXXX, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 11 mai 2017, în cauza penală în privința lui Babilev Gheorghe
XXXXX.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 04 ianuarie 2018.
Președinte Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Timofti Vladimir
Judecător Alerguș Constantin
Judecător Țurcan Anatolie
5