1ra-1668/2017 — art. 287 alin. 3, 151 alin. 4 CP

1ra-1668/2017 — art. 287 alin. 3, 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1668/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Onofrei Nicolai, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Cahul din 30 ianuarie 2017 și a deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 10 iulie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Onofrei Nicolai XXXXX, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (4),

287 alin. (3) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa pe art. 287 alin. (3) – 5 ani

închisoare, pe art. 151 alin. (4) – 13 ani închisoare.

În conformitate cu art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost

stabilit o pedeapsă definitivă de 14 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ianțus V., și s-a

încasat de la inculpat în folosul părții vătămate cu titlu de prejudiciu moral suma de

100 000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 3 000 lei, în rest pretențiile s-au

respins ca neîntemeiate.

intervalul de timp de la orele 23:00 data de 12.07.2016 până la orele 00:00 data de

13.07.2016, fiind în stare de ebrietate, aflându-se în preajma barului – magazin

„Nadejda”, amplasat în s. Găvănoasa, raionul Cahul, urmărind scopul de a cauza

vătămare intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, i-a aplicat lui

1

Ianțus Mihail, cu un băț special adaptat pentru vătămarea integrității corporale,

lovituri în regiunea organului vital, peste cap, cauzându-i victimei vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, manifestată prin traumă

cranio – cerebrală închisă, cu hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fractura

bolții și bazei craniului, hematom subdural, hemoragii subarahnoidiene, contuzie

cerebrală, produse la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur, de la care la

data de 18.07.2016 ora 18:15 victima a decedat.

Tot el, Onofrei Nicolai, în intervalul de timp de la orele 23:00 data de

12.07.2016 până la orele 00:00 data de 13.07.2016, aflându-se în preajma barului –

magazin „Nadejda”, amplasat în s. Găvănoasa, raionul Cahul, exprimându-se cu

cuvinte licențioase, încălcând grosolan ordinea publică, din intenții huliganice, în

prezența unor persoane, s-au luat la bătaie: Onofrei Nicolai, Coposciu Anatolie și

Trandafir Artiom, iar Onofrei Nicolai, înarmându-se cu un băț special adaptat

pentru vătămarea integrității corporale, i-a aplicat lui Ianțus Mihail lovituri în

regiunea organului vital, peste cap, cauzându-i victimei vătămare intenționată

gravă a integrității corporale și sănătății, leziuni corporale de la care la data de

18.07.2016, ora 18:15, victima Ianțus Mihail a decedat.

Acțiunile inculpatului Onofrei Nicolai au fost încadrate de prima instanță în

baza art. 151 alin. (4) Cod penal, conform indicilor: „vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății, care a provocat decesul victimei”, și

în baza art. 287 alin. (3) Cod penal „huliganism agravat, acțiuni care încalcă

grosolan ordinea publică, care au fost săvârșite cu aplicarea sau cu încercarea

aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății”.

3.1. Inculpatul Onofrei Nicolai, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

restituirea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.

A invocat lipsa martorilor care să indice direct că anume el ar fi aplicat

lovitura lui Ianțus Mihail, or dânsul nu a urmărit asemenea scop. A indicat că a

încercat să-i despartă pe Trandafir Artiom și Copoșciu Anatolie, însă în acel

moment a fost lovit de cineva în regiunea capului, și pentru o perioadă de timp a

pierdut cunoștința. Când și-a revenit, a văzut o mulțime de oameni care se

îmbrânceau și se băteau, s-a apropiat de atașul motocicletei, de unde a luat un băț

pentru a se apăra în cazul în care v-a fi agresat, în acel moment a ieșit stăpânul

barului, s-a apropiat de el și 1-a asigurat că totul este normal și el nu va fi agresat și

a cerut bățul, la care el i-a transmis bățul. Nimeni nu i-a spus despre faptul că el ar

fi lovit pe cineva. Ulterior s-a interesat ce s-a întâmplat în timpul cât a fost fără

cunoștință, și nimeni nu i-a comunicat nimic. Apoi a venit poliția și a discutat cu

toți participanții incidentului, ulterior toți au mers pe la casele lor. A doua zi a fost

reținut, dar nu cunoștea motivul reținerii. În cadrul ședinței de judecată a aflat

2

precum că martorul Trandafir Artiom la urmărirea penală a declarat, precum că a

văzut cum Onofrei Nicolai își cerea iertare de la Ianțus Mihail pe motiv că nu ar fi

dorit să-i aplice vre-o lovitură. A susținut că declarațiile în cauză nu corespund

adevărului și la solicitarea sa de a fi audiat repetat martorul Trandafir Artiom,

prima instanță i-a refuzat. Mai mult a indicat că declarațiile martorilor contravin

circumstanțelor cauzei, acestea fiind contradictorii.

3.2. Avocatul Grosu Eugen, în interesele inculpatului Onofrei Nicolai,

solicitând casarea parțială a sentinței, în partea pedepsei aplicate și calificării

acțiunilor inculpatului, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile

inculpatului să fie recalificate în baza art. 149 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă

non privativă de libertate, invocând, că prima instanță a apreciat unilateral

declarațiile martorilor audiați pe marginea prezentei cauze penale, care vin să

defavorizeze situația inculpatului, fără a da apreciere declarațiilor martorului

Repesciuc Vasile, care a declarat că cu inculpatul Onofrei Nicolai și prietenul său

Trandafir Artiom, se aflau în conflict cu aproximativ 15 persoane, circumstanță ce

confirma poziția inculpatului, precum că ultimul a încercat doar să se apere de

atacurile făcute în adresa sa, dânsului fiindu-i aplicate în acea seară multiple

lovituri, fapt confirmat prin raportul de constatare medico-legală. Nu s-a ținut cont

de declarațiile martorilor Sizov Nicolae și Rudenco Pavel, care au declarat în

ședința de judecată, că inițiatorul conflictului nu era inculpatul ci alte persoane, și

că dânsul încerca doar să aplaneze conflictul și să despartă persoanele care se

băteau. Prima instanță eronat a reținut intenția rea a inculpatului de a aplica lui

Ianțus o lovitură, or acesta urma scopul de a se apăra de la persoanele care l-au

atacat, circumstanță care instituie recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art.

149 Cod penal.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței în cauză

fără modificări.

ansamblul declarațiilor în coroborare cu probele administrate, a constatat că prima

instanță corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și a calificat

infracțiunile în baza art. 151 alin. (4) Cod penal – vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care a provocat decesul victimei, și în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganism agravat, acțiuni care încalcă grosolan

ordinea publică, care au fost săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Instanța de apel a indicat că argumentele apelantului precum că, probele

administrate pe caz nu confirmă vinovăția inculpatului iar declarațiile martorilor

sunt contradictorii și au fost apreciate eronat de către prima instanță, nu pot fi

reținute, or însăși inculpatul în cererea de apel a indicat că „s-a apropiat de atașul

3

motocicletei din care a luat bățul pentru a se apăra, în caz că cineva îl va bate... în

acel timp a ieșit stăpânul barului s-a apropiat de el că totul v-a fi în ordine, nimeni

nu-l va atinge și l-a rugat să-i dea bățul, văzând că toți s-au liniștit a dat bățul

stăpânului barului.”. Astfel, instanța de apel a indicat că este cert faptul că în seara

incidentului bățul a fost luat din atașul motocicletei anume de inculpatul Onofrei

Nicolai, care ulterior l-a transmis personal stăpânului barului de la care a și fost

ridicat conform procesului-verbal de ridicare din 13.07.2016.

Mai mult, instanța de apel a indicat că potrivit declarațiilor martorilor și părții

vătămate se confirmă că anume Onofrei Nicolai a aplicat o lovitură cu bățul

victimei Ianțus Mihail, care s-a soldat cu decesul acestuia, și anume prin

declarațiile mamei victimei cărui victima i-a comunicat, că a fost lovit de o

persoană din Vulcănești. Potrivit circumstanțelor constatate, una din persoanele din

Vulcănești se afla la locul conflictului – Trandafir Artiom, care se certa și se bătea

la acel moment cu Copoșciu Anatolie, perioadă în care Onofrei Nicolai a alergat la

atașul motocicletei pentru a lua bățul pe care-1 văzuse anterior în ataș, fapt declarat

în instanța de fond de către inculpat, prin declarațiile martorului Trandafir Artiom

care a declarat că a auzit cum inculpatul și-a cerut scuze de la Ianțuș Mihail pentru

că l-a lovit, la fel prin sentința de condamnare a lui Trandafir Artiom și Copoșciu

Anatolie pentru săvârșirea infracțiuni de huliganism, din care rezultă că la

examinarea cauzei acestora în procedura simplificată, în baza probelor administrate

la urmărirea penală, pe care aceștia au acceptat-o, și au făcut declarații sub

jurământ, în care la direct au declarat că anume Onofrei Nicolai i-a aplicat părții

vătămate Ianțus Mihail o lovitură cu bățul(f.d.304-307 vol.I).

Instanța de apel a respins solicitarea apărătorului ca nejustificată de a

recalifica acțiunile inculpatului în baza art. 149 Cod penal, indicând că inculpatul

nu a avut intenția de a aplica lovituri lui Ianțuș Mihail, el doar a vrut să se apere de

mulțimea care îl agresa.

Mai mult, instanța de apel a indicat și declarațiile martorului Repesciuc

Vasile: „la colțul magazinului erau 3 persoane care se trăgeau, se împingeau,

vorbeau în limba găgăuză. Atunci el a încercat să-i oprească. Alături era o

motocicletă neagră. Unul din cei 3 era un băiat din sat pe care-l cunoștea,

celelalte două persoane nu le cunoștea. Unul din cele două persoane s-a apropiat

de atașul motocicletei și a luat un băț de aproximativ 80 cm lungime și puțin

curbat, a alergat în direcția lor și l-a lovit pe Ianțus în cap”, astfel, instanța de

apel a constatat că nu pot fi reținute alegațiile inculpatului precum că se apăra de

agresiunile unui număr mare de persoane.

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță întemeiat și în corespundere

cu prevederile art. 75 – 78 Cod penal, a individualizat pedeapsa inculpatului,

aplicându-i pedeapsa echitabilă și în limitele fixate de Partea specială a Codului

penal, luând în considerație criteriile generale de individualizare a pedepsei,

4

circumstanțele atenuante și agravante, efectele lor și prevederile legale de aplicare

a pedepsei.

Grosu Eugen în numele inculpatului Onofrei Nicolai, indicând temeiurile de recurs

din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea

totală a sentinței și a deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie recalificate din prevederile art. 151

alin. (4), 287 alin. (3) Cod penal în cele ale art. 149 Cod penal, și să-i fie stabilită o

pedeapsă minimă, în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă non privativă de libertate, invocând:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- instanțele de judecată nu au luat în atenție faptul că martorii Sizov și

Rudenco au declarat că inițiatorul conflictului nu a fost inculpatul ci alte persoane

și că inculpatul a dorit doar aplanarea conflictului;

- instanțele de judecată au apreciat în mod unilateral declarațiile martorilor

care vin să defavorizeze situația inculpatului, ne luând în atenție declarațiile

martorului Repesciuc Vasile, care a indicat că cu inculpatul și cu Trandafir Artiom

conflictau în jur de 15 persoane, ceea ce ar și confirma poziția inculpatului că

încerca să se apere, fiindu-i aplicate multiple lovituri, fapt confirmat prin raportul

de constatare medico – legală;

- instanțele de judecată nu au luat în calcul faptul că inculpatul ar fi aplicat cu

o careva rea intenție lovitură lui Ianțuș, dânsu-l dorind doar să se apere de la

persoanele care l-au atacat, cauză din care prima instanță ar fi trebuit să recalifice

acțiunile inculpatului în conformitate cu prevederile art. 149 Cod penal;

- instanța de apel s-a expus neclar în privința calificării acțiunilor lui

Bogotinenu Andrei, contrazicându-se în explicațiile sale;

- în acțiunile lui Mocanu Onofrei lipsesc indicii calificativi ai infracțiunii

prevăzute la art. 287 alin. (3), 151 alin. (4) Cod penal, acestea trebuind să fie

încadrate în acțiunile de la art. 149 Cod penal;

- instanța de apel a ignorat art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală și

prevederile pct. 14 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 pe motiv că nu s-a expus asupra motivului din apel cu privire la

recalificarea faptei conform prevederilor art. 149 Cod penal;

- calificarea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului a fost efectuată

incomplet, constatarea juridică nu corespunde semnelor faptei prejudiciabile

săvârșite.

5

inculpatului în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentare a învinuirii în

Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursul,

solicitând inadmisibilitatea lui ca fiind vădit neîntemeiat, motivând prin faptul că

instanța de apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și

corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

Mai mult, a indicat că recurentul î-și motivează contestația prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului

probatoriu nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

6

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, Colegiul penal în urma cercetării

materialelor cauzei constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate, întemeindu-și

soluția de menținere a sentinței, prin care inculpatul Onofrei Nicolai a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3), 151

alin. (4) Cod penal, în baza probelor verificate și apreciate prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală, conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, iar

decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și în

partea contestată de avocat în prezentul recurs, din care considerente instanța de

recurs nu identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată.

Colegiul penal, apreciază ca declarative argumentele apărării precum că

instanțele de judecată nu au luat în atenție faptul că martorii Sizov și Rudenco au

declarat că inițiatorul conflictului nu a fost inculpatul ci alte persoane, inculpatul

având intenția doar de a aplana conflictul, au apreciat în mod unilateral declarațiile

martorilor care vin să defavorizeze situația inculpatului ne luând în considerație

declarațiile martorului Repesciuc Vasile, Colegiul penal constată că atât în prima

instanță(f.d. 59 v.II) cât și în instanța de apel(f.d. 125 v.II), declarațiile martorilor

au fost cercetate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, analizate, verificate

și prin coroborare cu alte probe administrate la dosar, care au dus instanțele la

concluzia că inculpatul este culpabil de infracțiunile săvârșite.

Mai mult, Colegiul penal indică că martorul Repesciuc Vasile, în ședința de

judecată în prima instanță (f.d. 59 v.II), a indicat că persoana care l-a lovit pe

Ianțus este inculpatul, iar Ianțus nu a încercat să-l lovească pe inculpat.

Instanța de recurs, indică că argumentul apărării precum că instanța de apel nu

s-a expus asupra motivului din apel cu privire la recalificarea faptei conform

prevederilor art. 149 Cod penal, este declarativ ce nu corespunde realității pe motiv

că, instanța de apel s-a pronunțat asupra acestui argument (f.d. 127 – 128 v.II), fapt

menționat și în decizia dată(pct. 5).

Cât ține de argumentul apărării, că instanța de apel nu s-a expus clar în

privința calificării acțiunilor lui Bogotinenu Andrei, contrazicându-se în

explicațiile sale, Colegiul penal ține să menționeze că pe cauza dată nu este nici o

persoană cu numele Bogotinenu Andrei.

Cât ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, în sensul că faptei săvârșite i sa dat o încadrare juridică greșită, Colegiul

penal punctează că reprezintă o interpretare subiectivă a recurentului ce nu poate fi

acceptată, or atât prima instanță cât și instanța de apel corect s-au expus în privința

7

acestui fapt, iar în decizia instanței de apel a fost combătut acest argument (f.d. 127

– 128 v. II) motivare ce este în coroborare cu circumstanțele constatate în prezenta

cauza penală în baza cumulului de probe cercetate de prima instanță și verificată de

instanța de apel, ce se acceptă de instanța de recurs, astfel, rezultă că fapta

inculpatului Onofrei Nicolai a fost încadrată juridic corect în baza art. 287 alin. (3)

și 151 alin. (4) Cod penal, or în acțiunile inculpatului au fost întrunite anume

elementele acestor infracțiuni, iar pedepsele aplicate sunt echitabile și în limitele

sancțiunilor Legii penale.

Mai mult, Colegiul penal indică și sentința Judecătoriei Cahul din 06

decembrie 2016, prin care au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, Copoșciu Anatolie și Trandafir

Artiom, care recunoscând săvârșirea faptelor, iar Trandafir Artiom a declarat (f.d.

286 – 287 v.I) că „Onofrei Nicolai a luat un băț în timpul conflictului, eu nu am

vazut dar am auzit că Onofrei l-a lovit pe cel decedat”, iar Copoșciu Anatolie a

declarat (f.d. 288 v.I) că „ nu a văzut cine l-a lovit pe Onofrei, martorii Ignat, Petru

și Sizov au văzut cum Onofrei a luat bățul din motocicletă și l-a lovit pe Ianțus”.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu Eugen

în numele inculpatului Onofrei Nicolai, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 10 iulie 2017, în cauza penală privindu-l pe Onofrei

Nicolai XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

8