1ra-1461/2017 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1461/2017 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1461/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda, Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Zaharia Sergiu în numele inculpatului Hariton Valeriu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, în

cauza penală privindu-l pe

Hariton Valeriu Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în com. Xxxx, r-nul Xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

ordinar).

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Hariton Valeriu a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (1) Cod penal

și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de 200 unități convenționale, ceea ce constituie

4000 lei.

Acțiunea civilă intentată în cauza penală la cererea de chemare în judecată

declarată de Șalaghin Elena către Hariton Valeriu privind încasarea prejudiciului

moral s-a admis parțial.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Hariton Valeriu, în beneficiul cet. Șalaghin

Elena, suma de 8 000 (opt mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Șalaghin Elena privind încasarea

prejudiciului material s-a admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului

1

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

22 iunie 2016, aproximativ pe la ora 15.30 min., conducea automobilul de model

„Xxxxx” cu n/î xxxxx, deplasându-se în mun. Chișinău pe str. Ion Creangă din

direcția str. Pelivan spre str. Alba Iulia. În timpul deplasării, executând manevra de

mers cu spatele, ajungând în preajma blocului nr. 45, din str. Ion Creangă, mun.

Chișinău, exprimând neatenție față de trafic a tamponat pietonul Șalaghin Elena.

În rezultatul accidentului rutier menționat, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.1913/D din 14 iulie 2016, pietonul Șalaghin Elena s-a ales cu

vătămare corporală medie, manifestată prin fractura capului osului metatarsian II

stânga; fractura maleolei laterale stânga; excoriații ale ambelor gambe; edem a

țesuturilor moi articulația ambilor genunchi; hematom subcutanat la nivelul

genunchiului stâng și plantei drepte, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur, condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată.

Astfel, Hariton Valeriu a încălcat cerințele „Regulamentului Circulației

Rutiere”, Anexa nr.l la Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 (în continuare

RCR) și anume, prevederile pct. 45) în conformitate cu care „conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația

rutieră; în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului”; prevederile pct.41.2) al RCR potrivit cărora

„conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze cu spatele poate să

înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate face fără a crea un pericol

sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic. În cazurile în care câmpul vizual

în spate este limitat, conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul altei persoane, aflate

în afara autovehiculului.”

3.1. - procurorul în procuratura Chișinău, oficiul Buiucani, Gonța Oleg, prin care

a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, cu recunoașterea culpabilității inculpatului Hariton Valeriu în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (l) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de un an, conform art. 90 CP de

suspendat executarea pedepsei pe un termen de un an. A încasa cheltuielile judiciare

în contul statului din contul inculpatului suportate pentru efectuarea expertizei.

Acțiunea civilă a părții vătămate de admis integral.

2

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că referitor la calificarea

infracțiunii de instanța de judecată, corect au fost apreciate circumstanțele cauzei.

Totodată, în partea ce ține de aplicarea pedepsei sub formă de amendă acuzarea

de stat a considerat că, sentința este nemotivată.

3.2. - avocatul Zaharia Sergiu în numele inculpatului Hariton Valeriu, prin care a

solicitat casarea sentinței nominalizate în partea ce ține de soluționarea acțiunii civile

privind încasarea prejudiciului moral, cu diminuarea sumei de 8000 lei dispuse spre

încasare, în valoare mai mică.

În motivarea apelului avocatul Zaharia Sergiu a indicat faptul, că la stabilirea

mărimii prejudiciului moral, instanța de judecată nu a luat în considerație

circumstanțele producerii accidentului rutier, comportamentul inculpatului în

momentul producerii accidentului cât și ulterior.

Inculpatul regretă ceea ce s-a întâmplat, îi pare rău, însă accidentul în cauză nu

s-a produs numai din vina inculpatului, însăși partea vătămată a ieșit pe partea de

carosabil destinată autovehiculelor, fără să se asigure că, este în siguranță de

deplasare.

Ulterior producerii accidentului, inculpatul și-a manifestat grija prin faptul că, a

contribuit prin ajutor bănesc la ameliorarea situației părții vătămate, procurarea celor

necesare.

fost respins ca fiind nefondat apelul avocatului Zaharia Sergiu în numele

inculpatului Hariton Valeriu, admis apelul procurorului din procuratura Chișinău,

oficiul Buiucani, Gonța Oleg, casată sentința contestată în partea individualizării

pedepsei și laturii civile, în partea încasării prejudiciului moral și pronunțătă o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

S-a stabilit lui Hariton Valeriu recunoscut vinovat în temeiul art. 264 alin. (1)

Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an cu privarea de

dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 1 an.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii numite lui Hariton Valeriu a

fost suspendată condiționat cu fixarea unui termen de probațiune de 2 ani.

S-a admis acțiunea civilă înaintată de Șalaghin Elena către Hariton Valeriu

privind încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.

S-a încasat de la Hariton Valeriu în beneficiul cet. Șalaghin Elena 50 000 lei

(cincizeci mii lei) cu titlu de prejudiciu moral.

În rest dispozițiile sentinței contestate au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, în cadrul ședinței

de judecată în instanța de fond, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul

Hariton Valeriu, a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu,

recunoscând vina, fără a solicita administrarea de noi probe, a solicitat prin cerere

scrisă, examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza urmăririi

3

penale, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Hariton Valeriu, a comis infracțiunea

incriminată, și că, acțiunile lui au fost corect calificate și se încadrează în baza

art.264 alin. (1) CP RM, și anume - încălcare a regulilor de securitate a circulației

rutiere de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății unei

persoane.

Instanța de apel a constatat că, din conținutul cererii de apel înaintate de procuror

rezultă că, legalitatea sentinței este contestată doar sub aspectul individualizării

pedepsei penale și admiterii parțiale a acțiunii civile.

La fel, instanța de apel a constatat că, din conținutul cererii de apel înaintate de

avocat în numele și interesele inculpatului rezultă că, legalitatea sentinței este

contestată doar sub aspectul acțiunii civile în partea încasării prejudiciului moral.

Instanța de apel a menționat că art. 61 Cod penal, prevede că pedeapsa penală

are drept scop restabilirea echității, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare a pedepsei aleasă de către

prima instanță în privința inculpatului Hariton Valeriu, nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta comisă, urmările produse și atitudinea

inculpatului până la comiterea infracțiunii și după comiterea infracțiunii.

Astfel, instanța de fond nu a luat în considerație că inculpatul Hariton Valeriu a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (l) Cod penal din lipsa totală de

prudență la trafic și manifestarea criminală a neglijenței față de obligațiile ce-i revin

la trafic, iar aplicarea pedepsei prea blânde nu va atinge scopul de reeducare a

făptuitorului consfințit de legea penală.

Prin urmare, s-a menționat că, instanța de fond la stabilirea și numirea pedepsei

inculpatului nu a ținut cont de cerințele legislației în vigoare și a aplicat față de

inculpatul Hariton Valeriu o pedeapsă blândă, în raport cu circumstanțele obiective

indicate, a pronunțat o sentință neîntemeiată în ce privește individualizarea pedepsei

inculpatului, care a fost anulată de către instanța de apel, cu pronunțarea unei noi

hotărâri referitor la pedeapsa aplicată ținând cont de apelul acuzatorului de stat.

Instanța de apel a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate

în cauza penală dată în privința lui Hariton Valeriu nu poate fi atins decât prin

aplicarea pedepsei penale cu închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, or, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

La caz, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei

și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul său în viața

socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a reținut

4

întemeiate alegațiile procurorului în partea aplicării pedepsei și a constatat că

concluzia primei instanțe precum că corijarea inculpatului este posibilă prin

aplicarea pedepsei sub formă de amendă, este una incorectă.

În circumstanțele respective, instanța de apel a considerat că procurorul indică

în mod justificat că instanța de fond urma să-i aplice inculpatului Hariton Valeriu

pedeapsa cu închisoare în limitele sancțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal

cu suspendarea executării pedepsei conform art. 90 Cod penal. Astfel, instanța de

apel a conchis asupra incorectitudinii aplicării pedepsei stabilite de instanța de fond

în privința lui Hariton Valeriu.

Subsidiar la cele ce preced, instanța de apel a considerat că prima instanța greșit

și-a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului

și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în

ce privește aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de amendă. Discordanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și

ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu suspendarea

condiționată a executării ei.

În acest sens, instanța de apel a menționat că corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare

cu suspendare, fiind incorectă soluția instanței de fond de a stabili o pedeapsă sub

formă de amendă.

Astfel, instanța de apel a considerat că instanța de fond, la individualizarea

pedepsei, nu a luat în calcul importanța valorilor lezate, Hariton Valeriu prejudiciind

prin acțiunile sale infracționale integritatea fizică a părții vătămate, care este un

atribut esențial și un drept fundamental al persoanei.

Analizând circumstanțele cauzei și explicațiile părților, instanța de apel a

considerat că, pedeapsa aplicată sub formă de amendă este una prea blândă și nu va

duce la reeducarea inculpatului.

Reiterând împrejurările speței menționate supra, instanța de apel și-a exprimat

ferma convingere că, pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 200 u.c. nu este

o pedeapsă echitabilă în raport cu fapta comisă și valența social lezată, nu este

proporțională, fiind inaptă de a influența persoana inculpatului și circumstanțele

cauzei, iar pentru realizarea eficientă a scopului pedepsei penale este necesară

aplicarea unei pedepse mai aspre față de inculpatul Hariton Valeriu, care ar

determina conștientizarea de către cel din urmă a gravității faptei săvârșite și a

necesității corijării comportamentului.

Instanța de apel a reținut că, Hariton Valeriu a provocat părții vătămate Șalaghin

Elena vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, instanța

de apel a stabilit o pedeapsă mai aspră, considerând că pedeapsa sub formă de 1 (un)

an închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un

5

termen de 1 an, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un

termen de probațiune de 2 (doi) ani, dacă în termenul de probă fixat nu va săvârși o

nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat, este o pedeapsă echitabilă în coraport cu fapta comisă de

inculpat, care va atinge scopul scontat de restabilire a echității sociale și în măsură

să reeduce comportamentul inculpatului. Mai ales că, în prezent se comit cu o

frecvență sporită infracțiuni similare ce majorează gradul prejudiciabil al acestora și

rezonanța lor socială și că măsura de constrângere fără aplicarea față de inculpat a

pedepsei complimentare cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport

nu v-a restabili echitatea socială, corectarea ultimului, prevenirea din partea acestuia,

precum și altor persoane de noi infracțiuni.

Ceea ce ține de prejudiciul material, instanța de fond corect a admis în principiu

urmând ca asupra cuantumului prejudiciului material să se expună instanța civilă,

dat fiind faptul că s-au constatat divirgențe în privința întinderii prejudiciului pretins.

Astfel partea vătămată - Șalaghin Elena a solicitat încasarea prejudiciului moral

în mărime de 100 000 lei. Cu referire la prejudiciul moral, instanța de apel a statuat

că partea vătămată a suferit de pe urma acțiunilor comise de către Hariton Valeriu,

totuși suma de 8 000 lei, încasată de către instanța de fond, instanța de apel a

apreciat-o prea mică pentru suferințele morale trăite de partea vătămată. Instanța de

apel a statuat că, partea vătămată, fără îndoială a suferit de pe urma acțiunilor comise

de către Hariton Valeriu. Totuși suma de 100 000 lei, solicitată de către partea

vătămată, instanța de apel a considerat-o prea mare, care vine în contradicție cu

prevederile art. 41 din Convenția Europeană pentru drepturile Omului, din care

rezultă că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire

fără temei.

La aprecierea cuantumului prejudiciul moral s-a ținut seama de toate

circumstanțele cauzei, de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

inclusiv de datele obiective stabilite prin raportului de expertiză medico - legală

nr.l913/D din 14 iulie 2016 - 21 iulie 2016, potrivit căruia cet. Șalaghin Elena, i-au

fost cauzate vătămări corporale sub formă de fractura capului osului metatarsian II

stânga; fractura maleolei laterale stânga; excoriații ale ambelor gambe; edem a

țesuturilor moi articulația ambilor genunchi; hematom subcutanat la nivelul

genunchiului stâng și plantei drepte, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur, condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie.

Instanța de apel a considerat, necesar a acorda cu titlu de prejudiciu moral sumă

de 50 000 lei, care urmează să fie încasată din contul inculpatului Hariton Valeriu în

beneficiul părții vătămate, și care va avea efect compensatoriu pentru partea

vătămată.

6

Zaharia Sergiu în numele inculpatului, prin care a indicat temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, și a solicitat casarea

hotărîrii atacate, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie menținută pedeapsa

stabilită prin sentința primei instanțe sub formă de amendă în mărime de 200 unități

convenționale, și stabilirea cuantumului prejudiciului moral acordat părții vătămate

în valoare mai mică.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, temei prevăzut

de art.427 alin. (l) pct. 10) Cod de procedură penală;

- recurentul consideră că decizia instanței de apel prin care s-a casat sentința

primei instanțe cu aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului nu este argumentată

prin norme legale și în mod clar;

- potrivit conținutului deciziei, instanța de apel indică: „efectuînd o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest

sens comportamentul său în viața socială, precum și cel dinainte și după săvîrșirea

infracțiunii incriminate, găsește întemeiate alegațiile procurorului în partea aplicării

pedepsei și constată că concluzia primei instanțe precum că corijarea inculpatului

este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de amendă, este una incorectă”. Acest

argument al instanței recurentul îl consideră neîntemeiat, deoarece instanța nu a

motivat cum este personalitatea inculpatului, nu a indicat cum a fost comportamentul

său în viața socială pînă și după săvîrșirea infracțiunii, ca astfel să fie clar din ce

motiv inculpatul merită o pedeapsă mai aspră decît cea stabilită de prima instanță;

- recurentul este de părerea că instanța de apel urma să constate la

individualizarea pedepsei circumstanțele atenuante care au fost constatate de prima

instanță, și anume, cele menționate în art.76 alin.(l) lit.a) și e) Cod penal, -săvîrșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave și prevenirea de către vinovat a

urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii săvîrșite, repararea benevolă parțială a

pagubei pricinuite;

- potrivit pct.59 din sentința primei instanțe, este constatat că inculpatul a

prezentat în ședință de judecată bonuri de plată care au fost anexate la cauza penală

și care dovedesc faptul acordării unui anumit ajutor material părții vătămate;

- conform Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a R.M. nr.8 din

11.11.2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale”, în pct.4 se indică „în conformitate cu criteriile generale de individualizare

a pedepsei (art.75 CP), o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative,

prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei. Concluzia instanței cu privire la aplicarea unei pedepse mai aspre urmează

a fi motivată.”;

7

- în acest sens, recurentul consideră decizia instanței de apel nemotivată, la

stabilirea pedepsei nu au fost constatate circumstanțele atenuante, prin urmare

această pedeapsă nu-și va atinge scopul de restabilire a echității sociale și corectarea

condamnatului, dar va face să înjosească demnitatea persoanei condamnate;

- aprecierea de către instanța de apel a cuantumului prejudiciului moral în sumă

de 50 000 lei este exagerată. Recompensa stabilită nu este echitabilă în raport cu

felul vinovăției și gradul de vinovăție al inculpatului cît și situația materială a

acestuia, avînd în vedere că inculpatul nu este angajat în cîmpul muncii, fapt stabilit

prin sentință;

- conform Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a R.M., nr.9 din

09.10.2006 „Cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce

reglementează separarea prejudiciului moral”, pct.25, „Instanțele judecătorești, la

determinarea mărimii prejudiciului moral în echivalent bănesc, sînt în drept să ia în

considerație și alte circumstanțe probatoare prin actele pricinii, în particular, situația

familială și materială a persoanei care poartă răspundere pentru cauzarea

prejudiciului moral părții vătămate.”

solicitat inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece pedeapsa

stabilită de instanța de apel este în dependență de circumstanțele atenuante și

agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în

art. 78 Cod penal.

ținînd cont de opinia expusă în referință, consideră că acesta urmează a fi admis

reieșind din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să caseze total

hotărîrea atacată și să mențină hotărîrea primei instanțe, cînd apelul a fost greșit

admis. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în temeiurile prevăzute de prezentul articol.

Recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

cînd: pct.10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și din

text rezultă pct. 6) cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

8

Analizînd conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

recurentul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată în partea stabilirii

pedepsei, invocînd aprecierea eronată de către aceasta a principiilor legale și a

criteriilor de individualizare a pedepsei, prin aplicarea unei pedepse neechitabile în

coraport cu fapta comisă și consecințele survenite, plus consideră exagerat

prejudiciul moral încasat de către instanța de apel.

Invocînd doctrina penală, Colegiul penal lărgit remarcă că prin criteriile de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este

obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei

vinovate de săvîrșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor

legii penale și pedepsei penale.

Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța

de judecată stabilește tipul sau cuantumul pedepsei în limitele prevăzute de

sancțiunea normei penale din Partea Specială a Codului penal în baza căreia a fost

calificată fapta ca infracțiune.

La individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de individualizare a

pedepsei instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea

penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și

individualizate. Neglijarea unora din aceste criterii, la stabilirea pedepsei, constituie

temei pentru casarea hotărîrii de către instanța ierarhic superioară în procedura

prevăzută de legea procesual penală pentru căile de atac.

Pedeapsa este echitabilă cînd ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, capabilă de a contribui la corectarea

condamnatului și prevenirea comiteriii de noi infracțiuni atît de către condamnat, cît

și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blîndă

generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului

și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că sancțiunea art. 264 alin. (1)

Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în mărime de pînă la 650 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

Conform prevederilor art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.

264 alin. (1) Cod penal se califică ca fiind infracțiune mai puțin gravă.

Colegiul penal lărgit relevă că, din conținutul părții descriptive a sentinței se

observă că instanța de fond a soluționat corect chestiunile privind individualizarea

9

pedepsei aplicate inculpatului în strictă conformitate cu prescripțiile de drept formal

și material, aplicînd pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea comisă de inculpatul

Hariton Valeriu.

Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit consideră, că la aplicarea

pedepsei inculpatului Hariton Valeriu pentru infracțiunea comisă, prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, iar instanța de apel a

aplicat pedeapsa în baza art. 264 alin. (1) Cod penal prea aspră, fără o motivare clară

în acest sens.

Pedeapsa aplicată de prima instanță a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în limitele prevăzute de lege, luîndu-se în considerare gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor mai puțin

grave, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe o durată

de 3 ani.

Reieșind din circumstanțele că inculpatul Hariton Valeriu a comis o infracțiune

mai puțin gravă din imprudență și luînd în considerație că recompensa stabilită

trebuie să fie echitabilă în raport cu forma vinovăției, cît și cu situația materială a

inculpatului, Colegiul penal lărgit constată că prima instanță just a admis parțial

acțiunea civilă înaintată împotriva inculpatului Hariton Valeriu de către partea

vătămată Șalaghin Elena și corect a dispus încasarea de la inculpatul Hariton Valeriu

în beneficiul părții vătămate Șalaghin Elena suma de 8000 lei cu titlu de prejudiciu

moral, în comparație cu suma de 50000 lei dispusă de a fi încasată de către instanța

de apel de la inculpatul Hariton Valeriu în beneficiul părții vătămate Șalaghin Elena

cu titlu de prejudiciu moral, fără a avea măcar apelul părții vătămate, care este o

sumă neîntemeiată și exagerată, or și însăși sentința de condamnare reprezintă un

remediu de satisfacție morală a părții vătămate, ce urmează a fi corectat de către

instanța de recurs ordinar.

Dat fiind faptul că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept, prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, urmează a fi corectate de către instanța de recurs, prin

10

adoptarea soluției prevăzute de art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură

penală, cu casarea totală a deciziei instanței de apel, pe motiv că apelul procurorului

a fost greșit admis, cu menținerea sentinței primei instanțe în totul, prin care Hariton

Valeriu Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat corect în baza art. 264 alin.

(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, fiindu-i

aplicată pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime de 200 unități

convenționale, ceea ce constituie 4000 lei și cu încasarea daunei morale în sumă de

8000 lei.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează, că prima instanță, adoptînd

sentința legal și întemeiat, a stabilit corect vinovăția inculpatului Hariton Valeriu în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (1) Cod penal, precum și a aplicat

corect și echitabil pedeapsa în speța dată, sub formă de amendă în mărime de 200

unități convenționale, iar instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul

Hariton Valeriu a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă din

imprudență, inculpatul și-a recunoscut vina, cauza a fost examinată în procedură

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a achitat părții vătămate

suma de 500-600 euro (f. d. 167) pentru spitalizare și tratament, iar partea vătămată

în instanța de apel a menționat că susține hotărîrea primei instanțe, fapt confirmat de

însăși partea vătămată în cadrul ședinței de judecată din 04 iulie 2017 (f. d. 166 a) și

greșit a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră sub formă de 1 an închisoare cu

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de un an și cu

aplicarea art. 90 Cod penal stabilind termenul de probațiune de 2 ani, greșit încasînd

și dauna morală în mărime exagerată de 50000 lei.

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră, că recursul avocatului Zaharia

Sergiu în numele inculpatului Hariton Valeriu, urmează a fi admis cu casarea totală

a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017 ca fiind

neîntemeiată, cu menținerea în totul a sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 24 noiembrie 2016, în privința lui Hariton Valeriu Xxxxx.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Zaharia Sergiu în numele

inculpatului Hariton Valeriu Xxxxx, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, în cauza penală privindu-l pe Hariton Valeriu

Xxxxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24

noiembrie 2016, prin care a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

amendă - 200 unități convenționale, ceea ce constituie 4000 lei.

11

Acțiunea civilă intentată în cauza penală la cererea de chemare în judecată

declarată de Șalaghin Elena către Hariton Valeriu privind încasarea prejudiciului

moral s-a admis parțial.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Hariton Valeriu, în beneficiul cet.

Șalaghin Elena, suma de 8000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Șalaghin Elena privind încasarea

prejudiciului material s-a admis în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Moraru Petru

12