1ra-1471/2017 — art.187 alin.2 lit.b,e,f CP

1ra-1471/2017 — art.187 alin.2 lit.b,e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1471/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, de inculpatul

Dimov Mihail Mihail și avocatul acestuia, Delijan Victor, de inculpatul Dimov Mihail

Ilia și de avocatul Arnaut Alexandr în numele inculpatului Iusiumbeli Zinovei, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Taraclia din 23 martie 2016 și deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 mai 2017, în cauza penală în

privința lui

Dimov Mihail Ilia, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX;

Dimov Mihail Mihail, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX;

Iusiumbeli Zinovei Gheorghi, născut la

XXXXX, originar și domiciliat

XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

vinovați și condamnați:

Dimov Mihail Ilia în baza art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 5 (cinci) ani

închisoare, fără aplicarea amenzii.

În baza art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani.

1

Dimov Mihail Mihail în baza art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la

3 ani 6 luni închisoare, fără aplicarea amenzii.

În conformitate cu art.84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepsei aplicate prin decizia Curții de Apel Comrat din 12.10.2015

în baza art.175, art.287 alin. (2) lit. b) Cod penal de 3 ani închisoare cu suspendare

condiționată pe un termen de probă de 2 ani, i s-a stabilit lui Dimov Mihail Mihail

pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani închisoare, fără amendă.

În baza art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani.

Iusiumbeli Zinovei Gheorghi în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal la

5 (cinci) ani închisoare, fără amendă.

În baza art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate lui Iusiumbeli Zinovei pe un termen de probațiune de 3 ani.

S-a dispus încetarea procesului pe acțiunea civilă depusă de partea vătămată

Ceglatonev Ivan privind încasarea din contul inculpaților Dimov M., Dimov M.M. și

Iusiumbeli Z. a sumei bănești în mărime de 10.000 lei, în legătură cu renunțarea

reclamantului la acțiune.

S-a dispus încasarea în mod solidar din contul inculpaților Dimov Mihail Ilia,

Dimov Mihail Mihail și Iusiumbeli Zinovei Gheorghi în beneficiul Instituției

Medico-sanitare Publice „Spitalul Clinic de Psihiatrie” suma de 2.374 lei, în contul

recuperării cheltuielilor de efectuare a expertizelor psihiatrice-legale ambulatorii.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Dimov Mihail Ilia în beneficiul

Inspectoratului General de Poliție suma 75.875,58 lei, în contul recuperării

cheltuielilor de extrădare din Federația Rusă.

perioada de timp de la ora 11:00 până la 12.00, Dimov Mihail I. împreună cu

Iusiumbeli Z. și minorul Dimov Mihail Mihail, XXXXX, cu scopul sustragerii bunului

altei persoane, s-au deplasat cu automobilul de model „VAZ-2108” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, la livada de persici, situată în apropierea satului XXXXX, ce-i

aparține Gospodăriei Țărănești „Ceglatonev Ion”, unde au expus amenințări verbale

de maltratare fizică a minorilor XXXXX și XXXXX, care păzeau livada de piersici

indicată. În continuarea acțiunilor lor ilegale, au sustras în mod deschis piersici de

soiul „Redheiven” în cantitate de 289,5 kg, pe care i-au pus în cutii de carton și lăzi

de plastic, încărcându-le în portbagajul automobilului și au plecat, cauzând, astfel,

prejudiciu moral lui XXXXX și XXXXX și prejudiciu material considerabil GȚ

„Ceglatonev Ion” în sumă de 3.474 lei.

Acțiunile inculpaților Dimov Mihail Ilia, Dimov Mihail Mihail și Iusiumbeli

Zinovei au fost încadrate în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, conform

indicilor calificativi: jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvârșit de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

2

avocatul acestuia Carafizi Nicolai, de inculpatul Dimov Mihail Mihail, de inculpatul

Iusiumbeli Zinovei și de avocatul Arnaut Alexandru în numele inculpatului

Iusiumbeli Zinovei.

3.1. Inculpatul Dimov Mihail Ilia și avocatul Carafizi Nicolai au solicitat

casarea sentinței și adoptarea unei noi hotărâri de achitare, precum și respingerea

cerinței procurorului privind încasarea cheltuielilor legate de extrădarea

inculpatului în sumă de 75875 lei 58 bani, ca neîntemeiată.

Apelanții au invocat, că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate nu este demonstrată prin probele administrate de organul de urmărire

penală, care au fost acumulate cu încălcări procesuale prevăzute de art. 94 alin.(1)

pct.8), art.273, art.131 alin.(2) Cod de procedură penală, solicitând, în baza art.251

Cod de procedură penală recunoașterea probelor ca ilegale, și să fie excluse ca

probe.

De asemenea, au atras atenția instanței, că în ziua de 20.07.2014 apelantul cu

fiul său și cu Iusiumbeli Z. nu au fost la livada de piersici din XXXXX, și nu au sustras

piersici, deoarece în acea zi inculpatul Dimov Mihail M. se afla acasă și o ajuta pe

mama și bunica la pregătirea conservelor pentru iarnă, iar Iusiumbeli Z. se afla în

or. Chișinău, executa lucrări de construcție la o persoană, iar instanța de judecată nu

a luat în considerație aceste argumente.

Au menționat că prima instanță nu a luat în considerație că, cantitatea

respectivă de piersici nu încape în portbagajul automobilului de model „VAZ 2108”,

n/î XXXXX, or, la 19.05.2015 procurorul a efectuat un experiment, prin care s-a

demonstrat că în automobil încap doar 8 cutii din carton pentru banane și doar

3 lăzi de plastic. Experimentul s-a efectuat în lipsa lui Dimov M.I., și cu un alt

automobil, și în ședința primei instanțe a solicitat repetarea experimentului,

deoarece la automobilul în cauză fotoliile din spate nu se strâng. Procurorul a

menționat că au fost sustrase 289,5 kg de piersici, însă la domiciliul lui Dimov M. nu

a fost găsit nimic.

Mai mult ca atât, la 20.07.2014 ora 14.00 s-a examinat automobilul de model

„VAZ 2108”, n/î XXXXX, de către colaboratorul IP Taraclia, în urma căruia nu s-a

depistat nimic și în aceeași zi, la ora 14.30, automobilul a fost dus în ograda IP

Taraclia, unde s-a depistat un piersic, practic s-a efectuat o percheziție ilegală la

automobilul „VAZ 2108”, n/î XXXXX, deoarece nu a fost prezentată ordonanța

procurorului de efectuare a percheziției și nu a fost legalizată în timp de 24 ore, mai

mult, a fost efectuată și fără acordul posesorului automobilului.

Au subliniat și faptul că, în cadrul urmăririi penale declarațiile martorilor

XXXXX și XXXXX au fost scrise în limba rusă, fără prezența interpretului, iar în

instanța de fond au dat declarații în limba română, declarațiile din cadrul urmăriri

penale și în instanța de judecată diferă esențial. Nu-i clar de ce procurorul le-a dat

crezare acestor martori că s-au sustras 10 cutii și 5 lăzi, dar totodată nu le-a dat

crezare că au fost legați, modificând învinuirea inițială.

3

La fel, apelanții au invocat dezacordul său privind admiterea cererii

procurorului de audiere a martorului Ivancenco Dmitrii, care nu a fost audiat în

cadrul urmăririi penale. Inculpaților le-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece în

declarațiile lor se conțin divergențe, și toți 3 au fost apărați de același avocat în timp

ce interesele lor sunt contradictorii.

De asemenea, au considerat neîntemeiată concluzia instanței privind încasarea

cheltuielilor de extrădare a lui Dimov M.I. din Federația Rusă în sumă de 75.875 lei,

deoarece procurorul nu a depus cerere de chemare în judecată cu referire la aceste

cheltuieli, informația despre aceste cheltuieli nu este detaliată și probată, astfel că,

această întrebare urma a fi examinată separat în procedură civilă.

3.2. Inculpatul Dimov Mihail Mihail a solicitat casarea sentinței și adoptarea

unei noi hotărâri de achitare, deoarece vina sa în comiterea infracțiunii imputate nu

a fost dovedită, invocând exact aceleași motive ca și inculpatul Dimov M.I. și

avocatul Carafizi Nicolai.

La 24.11.2016 inculpatul Dimov Mihail Mihail a depus apel suplimentar prin

care a invocat că, instanța de judecată nu a luat în considerație argumentele

avocatului, pe faptul că în timpul comiterii infracțiunii el se afla acasă și acorda

ajutor prin gospodărie, și în acest sens nu au fost audiate în cadrul urmăririi penale

rudele. Cu toate acestea în cadrul urmăriri penale nu au fost administrate probe

privind furtul de piersici, iar cele acumulate au fost cu încălcări procesuale penale.

3.3. Inculpatul Iusiumbeli Zinovei a solicitat casarea sentinței și adoptarea

unei noi hotărâri de achitare, invocând nevinovăția sa de săvârșirea infracțiunii

imputate.

3.4. Avocatul Arnaut Alexandru în numele inculpatului Iusiumbeli

Zinovei, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, pe

motiv că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate,

menționând că, probele în prezenta cauză au fost administrate cu încălcarea

normelor Codului de procedură penală, și anume la prezentarea persoanei spre

recunoaștere; la efectuarea experimentului, care nu pot fi puse la baza învinuirii,

deoarece sunt ilegale.

fost admise apelurile declarate de inculpații Dimov M.I., Dimov M.M., Iusiumbeli Z. și

avocatul Carafizi Nicolai, casată parțial hotărârea atacată, în partea adjudecării

cheltuielilor de judecată și cheltuielilor de extrădare, cu pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care

s-a respins cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului Dimov

Mihail Ilia a cheltuielilor de extrădare și încasarea din contul inculpaților Dimov M.I.,

Dimov M.M. și Iusiumbeli Z. a cheltuielilor de judecată.

În rest, hotărârea atacată a fost menținută.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând

4

asupra vinovăției inculpaților Dimov Mihail Ilia, Dimov Mihail Mihail și Iusiumbeli

Zinovei au fost încadrate în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a subliniat că, circumstanțele

constatate din cumulul de probe administrate în cauza dată, consolidate de poziția

părților vătămate XXXXX (audiați repetat la solicitarea apelanților) și martorilor

Ceglatoneva Viorica, Tașnicenco Serghei, Cioclea Nicolai, Ivancenco Dmitrii în

ședințele instanțelor de fond și de apel, oferă o greutate probatorie net superioară

argumentelor părții apărării și sunt suficiente pentru constatarea în afara oricăror

dubii ale vinovăției inculpațilorDimov M.I., Dimov M.M. și Iusiumbeli Z., și

pronunțarea unei sentințe de condamnare a acestora.

Instanța de apel a apreciat critic motivele invocate în apeluri, precum că

inculpații nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii, or materialele dosarului

demonstrează contrariul, și nu există nici un temei de a pune la îndoială declarațiile

părților vătămate minore XXXXX și XXXXX, deoarece declarațiile acestora sunt

consecutive și racordă în ansamblu cu alte probe menționate mai sus, prin care pe

deplin se confirmă vinovăția inculpaților Dimov M.I., Dimov M.M. și Iusiumbeli Z. în

săvârșirea faptei imputate. Capacitățile psihice ale părților vătămate minore XXXXX

și XXXXX de a percepe evenimentele întâmplate cu implicarea lor și ulterior de a le

reproduce corect și veridic au fost verificate și confirmate prin rapoartele de

expertiză psihiatrică-legală. Astfel, este redusă până la excludere probabilitatea ca

cele relatate de părțile vătămate să fi fost rodul unor insinuări. Părțile vătămate

minore au recunoscut că nu au fost bătuți, s-au speriat de cele întâmplate (lui XXXXX

i-a fost luat telefonul mobil, scoasă cartela SIM, ruptă și aruncată). Pe lângă aceasta,

comisia de expertiză a constatat că, în perioada comiterii infracțiunii, victimele

tulburări psihice de intensitate psihotică nu au manifestat, au putut înțelege corect

caracterul acțiunilor îndreptate asupra lui și le poate reda.

Instanța de apel a constatat că într-adevăr în prima zi de investigații părțile

vătămate XXXXX și XXXXX au declarat neveridic că ar fi fost legați cu sfoară de către

inculpați la fața locului, însă la scurt timp părțile vătămate au recunoscut că nu au

fost legați sau supuși violenței fizice din partea inculpaților, această contradicție a

fost înlăturată imediat la etapa inițială a urmăririi penale, și ulterior pe parcursul

urmăririi penale nu au fost observate circumstanțe care ar pune la îndoială

veridicitatea declarațiilor părților vătămate XXXXX și XXXXX. Relevant este că părțile

vătămate minore au fost supuși expertizei psihiatrice-legale după înlăturarea

dubiilor cu privire la inexistența violenței fizice din partea inculpaților, și cu

concursul acestor împrejurări comisia de expertiză a formulat concluzii certe cu

privire la capacitățile psihice-intelectuale ale părților vătămate XXXXX și XXXXX și

cu privire la lipsa semnelor de sugestibilitate sau fantezie la ei.

Instanța de apel a respins argumentul inculpaților Dimov M.I., Dimov M.M. și

Iusiumbeli Z., precum că la materialele cauzei nu sunt probe pertinente ce ar

demonstra vinovăția acestora de fapta incriminată și în acest sens a subliniat că,

conform proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei din 20.07.2014, părțile

vătămate XXXXX și XXXXX l-au recunoscut pe inculpatul Dimov M.I. ca persoană care

5

a sustras piersici din livadă (f.d.49-52 vol.I); proceselor-verbale de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 21.07.2014, prin care părțile vătămate XXXXX și

XXXXX i-au recunoscut pe inculpatul Dimov M.M. ca persoană care a sustras piersici

din livadă (f.d.86-88 vol.I), iar potrivit proceselor-verbale de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 24.07.2014, părțile vătămate XXXXX și XXXXX l-au

recunoscut pe Iusiumbeli Z. ca persoană care a sustras piersici din livadă (f.d. 114-

115 vol. I). Mai mult ca atât, la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de

apel, părțile vătămate XXXXX și XXXXX au confirmat cu certitudine că cele trei

persoane care au sustras piersici din livadă la 24.07.2014 sunt inculpații Dimov M.I.,

Dimov M.M. și Iusiumbeli Z.

Argumentul inculpaților Dimov, că la 20 iulie 2014 nu au fost în livada de

piersici din satul XXXXX, de către instanța de apel a fost respins ca fiind pur

declarativ, lipsit de temei legal probatoriu, or, potrivit declarațiilor martorului

Cioclea Nicolai, la data de 20 iulie, în timpul amiezii, automobilul de model VAZ-2108,

de culoare roșie se deplasa în partea livezii de piersici ce aparține lui Ceglatonev Ion,

precum și argumentul inculpatului Iusiumbeli Zinovei, care în ziua de 20.07.2014

s-ar fi aflat în or. Chișinău, unde a muncit la construcții la o persoană particulară,

deoarece solicitându-i-se în ședința instanței de apel să precizeze date despre

persoana la care a muncit în ziua respectivă, inculpatul Iusiumbeli Zinovei nu a

comunicat asemenea date și nici un reper care ar permite identificarea

angajatorului, și nu a adus nici un argument plauzibil care să-i justifice această

poziție. Or pentru instanța de apel este dificil de a crede că în cazul în care inculpatul

Iusiumbeli Zinovei într-adevăr a muncit în or. Chișinău, să nu fi memorizat numele

angajatorului sau cel puțin adresa de domiciliu unde a executat lucrări de

construcție.

În acest sens instanța de apel a indicat, că este lipsit de orice conotație

argumentul apelanților inculpați și apărătorilor lor, prin care dânșii critică faptul că

organul de urmărire penală nu a audiat rudele inculpatului Dimov M.M., care ar fi

confirmat faptul că s-a aflat acasă la data de 20.07.2014 și le ajuta pe mama și

bunica la prepararea conservelor, or, atât timp cât nu au fost audiate rudele

inculpatului Dimov M.M. la urmărirea penală, administrarea unor asemenea probe o

putea solicita partea apărării atât la judecarea cauzei în instanța de fond, cât și la

judecarea cauzei în instanța de apel, dar apelanții nu au solicitat administrarea unor

asemenea probe nici la judecarea cauzei în instanța de fond și nici în instanța de

apel.

Instanța de apel a considerat că este lipsit de temei și argumentul apelanților

precum că, prima instanță nu a luat în considerație că în automobilul de model

„VAZ-2108” nu încape cantitatea de piersici indicată de părțile vătămate

XXXXX și XXXXX:10 cutii pentru banane și 5 lăzi mici de plastic, or potrivit

experimentului efectuat la data de 19 mai 2015 cu automobilul de model

„VAZ-2108” n/î XXXXX s-a constat că au încăput 8 cutii pentru banane, 3 lăzi din

plastic, și mai rămase spațiu pentru minim 3 cutii de banane și 3 lăzi din plastic,

6

faptul dat fiind redat vizual și pe imaginile din tabelul foto anexate la

procesul-verbal al experimentului (f.d.61-62, vol. II).

Referitor la argumentul că în prima instanță au solicitat efectuarea repetată a

experimentului din motiv că experimentul s-a efectuat în lipsa lui Dimov M.I. și a lui

Arfonos, totodată, invocând că la automobilul în cauză este o defecțiune, și anume,

fotoliile din spate nu se pliază, instanța de apel a considerat că este nefondat și a

statuat că, art.123 Cod de procedură penală nu prevede prezența obligatorie a

bănuitului/învinuitului și avocatului la efectuarea experimentului, ci în caz de

necesitate organul de urmărire penală este în drept să antreneze în efectuarea

experimentului bănuitul, învinuitul, martorul, cu consimțământul acestora,

specialistul și alte persoane și să utilizeze diferite mijloace tehnice. La efectuarea

experimentului organul de urmărire penală a utilizat un automobil de același model

ca cel utilizat de inculpați la săvârșirea infracțiunii, din care motiv rezultatul

experimentului nu poate fi pus la îndoială. La fel, s-a menționat că, prin

procesul-verbal de cercetare din 20.07.2014 cu tabelul foto (f.d.22-24, vol. I) este

demonstrat că fotoliile din spate de la automobilul „VAZ-2108” cu n/î XXXXX sunt

lucrative și se pliază perfect.

Faptul că la domiciliul inculpaților nu au fost găsiți piersici în cantitate de

289,5 kg, nu denotă că Dimov M.I. nu a comis infracțiunea imputată, or poziția de

negare a vinovăției de către inculpați în cazul dat nu a permis organului de urmărire

penală de a constata itinerarul deplasării acestora după săvârșirea infracțiunii,

pentru a identifica locul în care a fost descărcat obiectul sustras.

Avocatul Carafizi N. în apel a solicitat recunoașterea nulității procesului-verbal

de examinare a obiectului (automobilului) din 20.07.2014, și neadmiterea în calitate

de probă a acestui proces-verbal, în baza art.94 alin.(1) pct.8 Cod de procedură

penală, motivând că s-a efectuat o percheziție fără autorizația judecătorului de

instrucție și fără acordul posesorului automobilului.

Instanța de apel a apreciat critic acest argument, or, la efectuarea acestei

acțiuni procesuale examinarea automobilului „VAZ-2108” n/î XXXXX a participat

inculpatul Dimov Mihail Ilia - posesorul legal al automobilului în cauză, fapt

confirmat prin semnătura ultimului aplicată pe procesul-verbal de examinare a

obiectului (f.d.22 vol. I) și nu a obiectat cu nimic în cadrul efectuării acestei acțiuni

de urmărire penală. În cazul în care organul de urmărire penală a fost în prezența

acordului inculpatului Dimov M.M. la cercetarea automobilului său, nu era necesară

autorizarea judecătorului de instrucție, situație corect reținută și apreciată de

instanța de fond, motiv din care instanța de apel a reținut că examinarea

automobilului „VAZ-2108” n/î XXXXX a fost înfăptuită cu respectarea normelor

procesuale și nu s-au constatat motive de nulitate a acestei probe.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apelanților, precum că

inculpaților Dimov M.I., Dimov M.M. și Iusiumbeli Z. le-a fost încălcat dreptul la

apărare la urmărirea penală, prin oferirea acestora din oficiu a unuia și același

avocat - Nedov Gh., în timp ce interesele acestora au fost contradictorii, așa cum

declarațiile lor conțin divergențe vădite, deoarece din materialele dosarului rezultă

7

că nu au existat niciodată contradicții între declarațiile inculpaților Dimov M.I.,

Dimov M.M. și Iusiumbeli Z., nici la urmărirea penală, nici la judecarea cauzei în

prima instanță, nici la judecarea cauzei în instanța de apel. Nici alte acte procedurale

decât audierile persoanelor în cauză nu atestă caracterul contradictoriu al

intereselor acestor persoane, fapt din care rezultă că inculpaților Dimov M.I., Dimov

M.M. și Iusiumbeli Z. până în prezent nu le-a fost încălcat dreptul la apărare la nici o

etapă a procesului penal.

Referitor la argumentul că, instanța de fond neîntemeiat a admis demersul

procurorului privind audierea martorului Ivancenco Dmitri, deoarece nu a fost

audiat în cadrul urmăriri penale, instanța de apel a considerat că instanța de fond

întemeiat a admis acest demers, or, legea procesual penală nu interzice audierea

unei persoane în instanța de fond dacă nu a fost audiată în cadrul urmăririi penale.

În contextul celor indicate, instanța de apel a concluzionat că este dovedită cu

certitudine vinovăția inculpaților Dimov M.I., Dimov M.M. și Iusiumbeli Z. în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal, acțiunile

acestora întrunind atât latura obiectivă, cât și subiectivă a acestei infracțiuni.

În ce privește pedeapsa stabilită inculpaților, instanța de apel a constatat că,

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal,

stabilindu-le pedeapsă echitabilă, legală și proporțională pentru infracțiunea

săvârșită, deoarece a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și corect a reținut că

corectarea și reeducarea inculpaților Dimov M.I., Dimov M.M. și Iusiumbeli Z. e

posibilă numai în condițiile aplicării pedepsei cu închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării în condițiile art. 90 Cod penal, care va asigura atingerea

scopului pedepsei penale.

Referitor la cererea înaintată de procuror privind încasarea cheltuielilor legate

de extrădarea inculpatului Dimov Mihail Ilia și transportarea acestuia din Federația

Rusă în Republica Moldova în sumă de 75 875,58 lei, instanța de apel a considerat că

este neîntemeiată, și notificând prevederile art. 227 alin. (1), 535 Cod de procedură

penală și art.82 alin.(1) din Legea cu privire la asistența juridică internațională în

materie penală nr.371/01.12.2006, „cheltuielile aferente procedurii de extrădare

efectuată pe teritoriul său le suportă Republica Moldova prin bugetele autorităților și

instituțiilor implicate, în funcție de atribuțiile stabilite", a reținut că, la caz, organul de

urmărire penală și procurorul nu au suportat cheltuieli judiciare în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale, asistența juridică internațională în materie penală

nu cade sub imperiul cheltuielilor judiciare, iar instanța de fond eronat a admis

cererea înaintată de procuror.

În acest sens a menționat că, la 24.02.2016 procurorul în procuratura Taraclia,

Vornicov V., în cadrul ședinței de judecată a înaintat un demers, prin care a solicitat

încasarea de la inculpatul Dimov Mihail I. în beneficiul statului a sumei 75.875,58 lei

cu titlu de cheltuieli legate de extrădarea inculpatului și transportarea lui din

Federația Rusă în Republica Moldova (f.d.228, vol. II), prezentând informația

Direcției Finanțe a Inspectoratului General de Poliție privind cheltuielile pentru

escortarea lui Dimov Mihail Ilia (f.d.219).

8

La fel, instanța de apel a considerat nefondată soluția primei instanțe privind

încasarea din contul inculpaților Dimov M.I., Dimov M.M. și Iusiumbeli Z. în folosul

statului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2.374 lei pentru efectuarea

expertizelor psihiatrico-legale ambulatorie nr.731 a-2014 și nr.732a-2014 din

02 octombrie 2014, și notificând prevederile art. 143, 227 alin.(1), (3) și art. 229

alin.(1) Cod de procedură penală, a reținut că expertizele psihiatrico-legale au fost

ordonate de către organul de urmărire penală pentru constatarea stării psihice sau

fizice a părților vătămate minore, aceasta fiind acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții

acuzării. In aceiași ordine de idei, urmează a se remarca, că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, prin numirea expertizelor psihiatrico-legale, care potrivit legii

sunt obligatorii, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul

statutului.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a dispus includerea

în termenul de executare a duratei arestării preventive a inculpatului Dimov M.I., or,

această omisiune poate fi reparată în cadrul executării pedepsei de către judecătorul

de instrucție în conformitate cu prevederile art.469 Cod de procedură penală.

cu recursuri ordinare, de procuror, la data de 27 iulie 2017, de inculpatul Dimov

Mihail Mihail și avocatul acestuia, Delijan Victor, la 02 august 2017, de inculpatul

Dimov Mihail Ilie, la 07 august 2017, și de avocatul Arnaut Alexandr în numele

inculpatului Iusiumbeli Zinovie, la data de 03 august 2017.

6.1. Procurorul, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.6) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe, prin care s-a dispus încasarea din contul inculpatului Dimov Mihail Ilia a

cheltuielilor de extrădare și din contul inculpaților Dimov Mihail Ilia, Dimov Mihail

Mihail și Iusiumbeli Zinovei Gheorghi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului își exprimă dezacordul său în ce privește soluția

instanței de apel referitor la cheltuielile judiciare, considerând că este neîntemeiată,

or, orice prejudiciu cauzat fie persoanei fizice/juridice sau Statului trebuie să fie

reparat. Totodată, subliniază că, în apelurile declarate de avocat și inculpați nu

s-a făcut referire la încasarea cheltuielilor judiciare, ci cu privire la fondul cauzei,

solicitând doar achitarea inculpaților, iar instanța de apel a admis apelurile acestora.

În această ordine de idei, menționează că, în cadrul procesului penal

procurorul a formulat o cerere privind încasarea cheltuielilor legate de extrădarea

inculpatului Dimov Mihail llia și transportarea ultimului din Federația Rusă în

Republica Moldova, indicând că, după comiterea infracțiunii, învinuitul a părăsit

teritoriul R. Moldova și în privința lui a fost pornit dosar de căutare internațională.

Ulterior, învinuitul Dimov Mihail Ilia a fost reținut pe teritoriul Federației Ruse și a

fost extrădat autorităților din Republica Moldova, fiind suportate cheltuieli din

9

bugetul de stat în sumă de 75875,58 lei de către Inspectoratul General de Poliție a

Ministerului Afacerilor Interne.

În susținerea pretențiilor sale, procurorul atrage atenția, că a fost anexată

informația nr.34/5-212 din 03.04.2015 a Direcției Finanțe a Inspectoratului General

de Poliție, privind cheltuielile pentru escortarea lui Dimov Mihail Ilia, extrădat din

Federația Rusă pentru tragerea la răspundere penală (f.d.228, 219).

Recurentul subliniază că, suma de 75875, 58 lei încasată de către instanța de

fond cu titlu de cheltuieli judiciare, este o sumă reală, necesară și rezonabilă, care

corespunde volumului lucrului efectuat de către colaboratorii IGP al MAI, fapt

demonstrat prin borderoul de calcul anexat la materialele cauzei.

La fel, consideră că, instanța de apel neîntemeiat a dispus respingerea încasării

din contul inculpaților a sumei de 2374 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, mai mult

ca atât, nici nu a dispus trecerea acestora în contul statului.

6.2. Inculpatul Dimov Mihail Mihail și avocatul acestuia, Delijan Victor,

invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, precum și hotărârea primei

instanțe, cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare, din lipsa faptei infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal.

În motivare recurenții indică aceleași argumente care au fost expuse în cererea

de apel, considerând că, probele administrate în speța dată nu confirmă vinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate. Mai mult ca atât, nici nu a fost

dovedit faptul săvârșirii infracțiunii.

Totodată, în opinia recurenților, instanțele ierarhic inferioare la adoptarea

hotărârilor sale, la stabilirea pedepsei trebuiau să se conducă de prevederile

art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, iar dacă instanța superioară va găsi

vinovăția inculpatului confirmată, atunci are temei de a aplica în privința acestuia

pedeapsa non privativă de libertate, menționând că, pedeapsa sub formă de amendă

inculpatul va putea achita.

6.3. Inculpatul Dimov Mihail Ilie, solicită casarea deciziei instanței de apel

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, invocând argumentele

expuse în cererea de apel, considerând că vinovăția sa în comiterea infracțiunii

imputate nu a fost dovedită.

6.4. Avocatul Arnaut Alexandr în numele inculpatului Iusiumbeli

Zinovie, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, precum și hotărârea primei

instanțe, cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului de sub învinuirea

imputată în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

În motivare recurentul indică aceleași argumente care au fost expuse în

cererile de apel, considerând că, probele administrate în speța dată nu confirmă

vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

recursului ordinar declarat de către procuror, solicitând respingerea acestuia.

10

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror

Colegiul penal consideră că sunt nefondate alegațiile acuzatorului de stat

privind ilegalitatea soluției instanței de apel de respingere a cererii procurorului

privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, or, instanța de apel

la judecarea cauzei în ordine de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Totodată, Colegiul penal reține, că nici prevederile art. 229 Cod de procedură

penală, la care se referă procurorul în recurs, nu sunt aplicabile și în acest sens se

atrage atenția asupra faptului că, potrivit alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului, iar alin. (2) al normei indicate supra, statuează că, instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Prin urmare, opinia procurorului, precum că instanța de apel, cu toate că a

respins cererea acestuia de a încasa cheltuielile judiciare din contul inculpaților,

urma să dispună trecerea acestora în contul statului, nu este acceptabilă, or, plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) art. 143 Cod de

procedură se face din contul mijloacelor bugetului de stat, iar în speța dată, au fost

efectuate expertize psihiatrico-legale în privința părților vătămate minore pentru

constatarea stării psihice sau fizice a acestora, care potrivit legii sunt obligatorii.

De asemenea, Colegiul penal consideră corectă soluția instanței de apel privind

respingerea cererea procurorului, prin care s-a solicitat încasarea din contul

inculpatului Dimov Mihail Ilia a cheltuielilor de extrădare în sumă de 75875,58 lei,

fiind notificate prevederile art.535 Cod de procedură penală, și totodată, se atrage

atenția acuzatorului de stat că inculpatul Dimov Mihail Ilia și avocatul Carafizi

Nicolai, prin apelul declarat au solicitat casarea sentinței și adoptarea unei noi

hotărâri de achitare, precum și respingerea cerinței procurorului privind încasarea

cheltuielilor legate de extrădarea inculpatului în sumă de 75875 lei 58 bani din

11

Federația Rusă, ca neîntemeiată (f.d.13 verso, vol. III), fapt indicat și în decizia

instanței de apel (f.d.143, vol. III).

De asemenea, și inculpatul Dimov Mihail Mihail prin apelul suplimentar a

solicitat respingerea acțiunii civile (f.d.108-109, vol. III).

Astfel se constată, că instanța de apel s-a expus motivat și asupra acestui

argument, prin admiterea apelurilor în acest sens.

Referitor la recursurile ordinare declarate de inculpatul Dimov Mihail Mihail și

avocatul acestuia, Delijan Victor, de inculpatul Dimov Mihail Ilie și de avocatul

Arnaut Alexandr în numele inculpatului Iusiumbeli Zinovie

Colegiul penal consideră alegațiile avocaților și inculpaților recurenți, precum că

în acțiunile acestora nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, nefondate și se menționează că, potrivit art. 113

alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Instanța de recurs reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpații Dimov Mihail Mihail Dimov

Mihail Ilie și Iusiumbeli Zinovie au fost recunoscuți vinovați și condamnați de prima

instanță în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, cu indicii calificativi: jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a menținut

hotărârea primei instanțe în latura penală privind vinovăția inculpaților de

săvârșirea infracțiunii imputate, constatând că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, motivându-și soluția în acest sens, așa cum este

indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de recurenți au

constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de fond și în instanța

de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în

hotărârile pronunțate.

Totodată, Colegiul penal menționează, că instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

12

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțe, acestea fiind

atribuțiile exclusive ale instanțelor de fond și de apel.

Astfel, analizând decizia atacată, Colegiul constată că temeiurile invocate de

către recurenți, prevăzute în pct. 6) și 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală

nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5),

417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Totodată, instanța de recurs menționează că, inculpatul Dimov Mihail Mihail și

avocatul acestuia, Delijan Victor, consideră că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală, solicitând aplicarea unei pedepse non privativă de libertate, sub

formă de amendă, pe care inculpatul va avea posibilitatea să o achite.

Colegiul penal subliniază în acest sens, că aceste motive de asemenea au

constituit obiect de examinare la judecarea apelul declarat și astfel, că asupra

acestui argument instanța de apel s-a expus prin hotărârea adoptată în speța dată.

Instanța de recurs consideră corectă concluzia instanței de apel în acest sens,

soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră

necesară (pct. 5 din prezenta decizie).

Astfel, Colegiul penal ajunge la concluzia că pedeapsa stabilită inculpatului

Dimov Mihail Mihail pentru infracțiunea săvârșită este echitabilă, fiind aplicată în

conformitate cu prevederile legislației penale și practicii judiciare constante.

În aceste condiții, instanța de recurs consideră că în speța examinată n-a fost

constatată prezența unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei atacate.

Luând în considerație cele expuse supra, Colegiul penal conchide că, la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare

declarate de procuror, de inculpatul Dimov Mihail Mihail și avocatul acestuia,

Delijan Victor, de inculpatul Dimov Mihail Ilia și de avocatul Arnaut Alexandr în

numele inculpatului Iusiumbeli Zinovei se declară inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, de inculpatul Dimov Mihail Mihail și

avocatul acestuia, Delijan Victor, de inculpatul Dimov Mihail Ilia și de avocatul

Arnaut Alexandr în numele inculpatului Iusiumbeli Zinovei împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 mai 2017, în cauza penală în

13

privința lui Dimov Mihail Ilia, Dimov Mihail Mihail, Iusiumbeli Zinovei

Gheorghi, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 28 decembrie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

14