1ra-309/20 — art. 171 alin. 2 lit. b CP

1ra-309/20 — art. 171 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-309/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Victor Boico,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocații Veaceslav Matcovschi și Liuba Josu în numele inculpatului, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 02 iulie 2019,

în cauza penală, în privința lui

Dimov Mihail XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 17.07.2017 până la 22.03.2019;

Instanța de apel de la 15.04.2019 până la 02.07.2019;

Instanța de recurs de la 19.09.2019 până la 05.02.2020.

a c o n s t a t a t :

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod

penal și i-a fost stabilită pedeapsa sub forma de 5 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal în baza unui concurs d

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor stabilite de sentința nouă și prin sentința

judecătoriei Taraclia din 23.03.2016 menținută prin decizia Curții de Apel Cahul din

24.05.2017 i-a fost stabilită pedeapsa definitivă inculpatului sub forma de 7 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 2 338 lei pentru efectuarea expertizelor legale.

09.06.2016, aproximativ la ora 20 și 30 de minute, aflând pe strada Găgăuză, 253, satul

Copceac, cunoscând cu bună-știință faptul, că XXXXX este minoră, s-a apropiat pe la

spate, a apucat de umeri și, aplicând forța fizică, a început să o împingă fără a

reacționa la rezistența opusă de ultima și solicitările de a o lăsa, după forțat a dus-o

1

la brigada nr. 2 din cadrul colhozului ,,Pobeda”, situată pe str. Dimitrov în satul

Copceac, raionul Ceadâr-Lunga, unde cu aplicarea constrângerii fizice a întreținut

cu ultima forțat, împotriva voinței acesteia un raport sexual în forma naturală.

Acțiunile lui Mihail Dimov au fost calificate de către organul de urmărire penală

în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal- violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra ori de a-și exprima voința, săvârșit cu bună-știință asupra unei minore.

solicitat casarea acesteia în partea neîncasării cheltuielilor de judecată în mărime de

2 388 lei de la inculpat cu pronunțarea unei noi hotărâri privind încasarea de la

inculpat cheltuielile judiciare în beneficiul statului.

În motivarea cererii de apel a indicat că la etapa urmăririi penale au fost

efectuare expertize judiciare întru demonstrarea vinovăției lui Mihail Dimov,

cheltuieli care urmează a fi încasate de la inculpat, odată ce a fost recunoscut vinovat

în cele imputate.

3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel avocatul Veaceslav Matcovschi

în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi decizii prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea

înaintată.

În motivarea cererii de apel a menționat că sentința este bazată doar pe

presupuneri, or, probele administrate în respectiva cauză penală nu demonstrează

cu certitudine vinovăția inculpatului.

apelurile declarate de către procuror și avocatul Veaceslav Matcovschi în numele

inculpatului au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță

analizând probele administrate în respectiva cauză penală întemeiat a ajuns la

concluzia privind existența în acțiunile inculpatului a faptei infracțiunii incriminate,

prevăzut de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a indicat că, argumentele părții apărării precum că, Mihail

Dimov urmează a fi achitat de sub învinuirea înaintată, sunt neîntemeiate, or, acestea

nu coroborează cu materialele dosarului și se combat prin probele prezentate de

partea acuzării.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că, nerecunoașterea vinovăției de

către inculpat este doar o metodă de apărare prin care încearcă să evite răspunderea

penală.

2

Subsecvent, instanța de apel a apreciat ca coerente și adevărate declarațiile

părții vătămate care cu o vastitate de amănunte a descris cum am a fost comisă fapta

de către inculpat.

Mai mult ca atât, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului se

confirmă nu doar prin declarațiile părții vătămate XXXXX, ci și prin depozițiile

martorului Anna Ialanji care sunt consecutive, sunt în corelație cu celelalte probe, și

anume prin: plângerea lui XXXXX din 10.06.2016 (vol. I, f. d. 7); proces-verbal de

cercetare la fața locului din 10 iunie 2016 (vol. I, f. d. 8-10); proces-verbal de ridicare

a lucrurilor de la XXXXX din 18.07.2011 (vol. I, f. d. 31); raport de expertiză medico-

legală nr. 127D din 01.08.2016 (vol. I, f. d. 48-49); proces-verbal de confruntare între

partea vătămată XXXXX și Mihail Dimov din 16 noiembrie 2016 (vol. I, f. d. 158-159)

De asemenea, argumentul părții apărării precum că, inculpatul nu a comis

violul părții vătămate XXXXX, ceea ce se confirmă prin raportul expertizei medico-

legale, instanța de apel l-a respins ca fiind nefondat, dat fiind faptul că conform

raportul expertizei medico-legale nr. 173 din 18.08.2016, nu a fost colectat frotiul de

la Mihail Dimov, din motiv că din momentul celor întâmplate s-a scurs o perioadă

îndelungată de timp, mai mult de 2 luni (vol. I, f. d. 99).

Argumentul părții apărării precum că nu s-a probat faptul că din partea

inculpatului Dimov a avut loc o constrângere fizică și psihică pentru a comite un

raport sexual forțat cu partea vătămată, instanța de apel l-a respins ca neîntemeiat,

or, din declarațiile părții vătămate XXXXX se demonstrează contrariul, iar

declarațiile acesteia se confirmă prin raportul de expertiză medico-legală nr. 127D

din 01.08.2016, conform concluziilor căruia la cet. XXXXX au fost depistate

următoarele leziuni corporale: excoriații deasupra buzei de sus în partea dreaptă, în

regiunea feselor cauzate de obiect(e) concodent(e) dur(e) sau prin lovitură de acestea

care puteau, posibil să creeze în termenul și circumstanțele indicate în rechizitoriu și

sunt apreciate, fiecare în parte și ansamblu, ca dăunarea nesemnificativă a sănătății,

(vol. I f. d. 48-49).

De asemenea, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul părții apărării

precum că depozițiile martorului Anna Ialanji sunt inadmisibile întrucât ea nu a fost

recunoscută ca reprezentantul legal a părții vătămate XXXXX și nu a putut fi

anchetată în calitate de martor, deoarece în conformitate cu art. 78 alin. (7) Cod de

procedură penală, reprezentantul legal poate fi chemat și audiat în conformitate cu

prezentul Cod.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului a fost

demonstrată indubitabil de cumul de probe administrat în respectiva cauză penală.

3

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat că,

corect instanța de fond a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de motivul și scopurile celor săvârșite, de persoana celui vinovat, și anume

faptul că el are antecedente penale stinse, nu stă la evidenta medicului narcolog și

psihiatru (vol. I, f. d. 64, 68) se caracterizează negativ la locul de trai (vol. I, f.d. 67),

de caracterul și cuantumul prejudiciului cauzat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de comportamentul acestuia înainte și după

comiterea infracțiunii care conform art. 16 Cod penal se referă la infracțiuni grave.

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului prima instanță legal a aplicat

prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal și prin concurs de infracțiuni prin cumul parțial

al pedepsei prin sentința nouă și a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Taraclia din 23.03.2016 pe art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, menținută prin

decizia Curții de Apel Cahul din 24.05.2017, inculpatului i-a fost corect stabilită

definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 7 ani cu executarea acesteia

în penitenciarul de tip semiînchis.

Cu referire la solicitarea procurorului de a încasa cheltuielile judiciare din

contul inculpatului în beneficiul statului, instanța de apel a respins-o ca fiind

neîntemeiată, or, în conformitate cu prevederile art. 227, 228 și 229 Cod de procedură

penală, aceste cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat.

Veaceslav Matcovschi și Liuba Josu în numele inculpatului, care în temeiurile art.

427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul să fie achitat de sub

învinuirea înaintată.

În motivarea celor solicitate, recurenții susțin dezacordul cu aprecierea probelor

de către instanțele de fond indicând că sentința de condamnare a inculpatului este

bazată doar pe presupuneri.

De asemenea, avocații atrag atenția instanței asupra faptului că între părți există

un conflict de mai mult timp, iar cererea părții vătămate ar putea fi doar o răzbunare,

astfel, instanța urma să verifice acest fapt.

în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate, or, în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

4

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către

recurent.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Raportând prevederile normelor citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal

reține, că la caz, avocații Veaceslav Matcovschi și Liuba Josu în numele inculpatului

contestă decizia instanței de apel în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, precum și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, invocând dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că, procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanțele

ierarhic inferioare, de competența cărora este stabilirea stării de fapt.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și s-o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească devenită definitivă.

Această concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de

casare numai dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de

recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a unei hotărâri de condamnare

sau de achitare.

De asemenea, Colegiul penal respinge ca fiind nefondat temeiul invocat de

către apărare precum că nu au fost întrunite elementele infracțiunii imputate

5

inculpatului, or, alegațiile recurenților raportate la actele cauzei sunt neîntemeiate,

iar instanța de apel la adoptarea soluției de respingere a apelurilor declarate de către

procuror și avocatul Veaceslav Matcovschi în numele inculpatului cu menținerea

sentinței, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată.

În susținerea concluziei formulate, Colegiul penal menționează că la această

etapă, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Prin urmare, instanța de recurs nu examinează criticele referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice,

ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea condamnării inculpatului în baza faptelor imputate prin rechizitoriu.

Respectiv, cu referire la situația de fapt relatată de către recurenți în cererile de

recurs, care în opinia acestora denotă nevinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor

incriminate, Colegiul penal stabilește că, judecând apelul, instanța a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă, care este

argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit

verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Mai mult decât atât, Colegiul penal constată că, alegațiile indicate de către

recurenți au fost examinate în instanța de apel, aceasta dând un răspuns clar și

întemeiat, or, poziția acestora precum între părți ar fi existat un conflict, iar

plângerea părții vătămate ar fi doar răzbunare, instanța de recurs o respinge ca fiind

neîntemeiată. Or, această poziție vine în contradicție cu cumulul de probe

administrat în respectiva cauză penal, astfel instanța de recurs apreciază poziția

apărării drept una declarativă și dată în scopul eschivării inculpatului de la

răspundere penală.

Așadar, Colegiul penal subliniază că toate criticile formulate de recurenți, au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând

prevederile art. 414 alin. (3) și 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai

impune (cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

6

Generalizând cele menționate anterior, Colegiul penal conchide, că concluziile

la care a ajuns instanța de apel privitor la condamnarea inculpatului sunt corecte și

corespund materialului probator, nefiind identificată prezența erorilor judiciare

prevăzute la pct. 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, impunându-se în

consecință respingerea recursurilor declarate ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații Veaceslav

Matcovschi și Liuba Josu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 02 iulie 2019, în cauza penală în privința lui

Dimov Mihail XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 martie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Victor Boico

7