1ra-118/2018 — art.27, 248 al. 5 lit. b, d CP

1ra-118/2018 — art.27, 248 al. 5 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-118/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19

septembrie 2017, în cauza penală privindu-i pe

Gargalîc Mihail Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în r. Xxxxx, s. Xxxxx, str. Xxxxx;

Tumba Vladimir Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în r. Xxxxx, s. Xxxxx, str. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir

au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 248 alin.

(5), lit. b), d) Cod penal, fiindu-le stabilită fiecăruia pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoarea, stabilindu-le fiecăruia termen de probă de 2 ani.

Tumba Vladimir la 07 iulie 2016, aproximativ la ora 16:30, împreună și prin

înțelegere prealabilă, precum și cu alte persoane neidentificate la moment de către

organul de urmărire penală, urmărind scopul trecerii peste frontiera vamală a

Republicii Moldova, prin contrabandă a mărfurilor în proporții deosebit de mari,

1

deplasându-se cu mijlocul de transport de model „Xxxxx”, cu numărul de

înmatriculare xxxxx, s-au prezentat în zona de control vamal a postului vamal Cahul

PVFI (rutier), pe unde au încercat să treacă peste frontiera vamală fără a declara

organului vamal produse medicamentoase și anume: testosterone P 100 mg/ml 1 ml

- 609 cutii a câte 10 fiole; oxadrolon 10 mg - 95 cutii a câte 120 comprimate;

strombafort 10 mg - 30 cutii a câte 120 comprimate; strombajet aqua 50 mg/ml 1 ml

- 285 cutii a câte 5 fiole; sustamed 250 mg/ml 1 ml - 401 cutii a câte 10 fiole;

turanabol 10 mg - 100 cutii a câte 120 comprimate. Conform răspunsului

Departamentului de Aplicare a Legii a Serviciului Vamal de la 01.08.2016, valoarea

totală în vamă a constituit suma de 462 865,84 lei, ceea ce constituie proporții

deosebit de mari, care erau camuflate printre bagajele personale precum și în cutii

de biscuiți, însă din motive independente de voința acestora nu și-au dus până la

capăt intențiile lor criminale, din motivul că mărfurile menționate au fost depistate

și ridicate de colaboratorii vamali.

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale - Gropa Maxim, prin

care a solicitat admiterea acesteia, casarea sentinței contestate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpații să fie recunoscuți culpabili de comiterea infracțiunii prevăzută de art.

27, 248 alin. (5), lit. b), d) Cod penal și în baza acestui articol să fie stabilită fiecăruia

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. De asemenea, să fie supuse confiscării speciale

obiectele și mijloacele folosite la comiterea infracțiunii, și anume: lotul de produse

farmaceutice în sumă de 462 865,84 lei și a automobilului de model „Xxxxx”, cu

numărul de înmatriculare xxxxx.

În motivarea cererii de apel depuse apelantul a menționat faptul că în cadrul

ședinței preliminare a fost admisă cererea inculpaților Gargalîc Mihail și Tumba

Vladimir privind examinarea cauzei în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală.

Sentința nominalizată, însă a contestat-o din cauza blândeței pedepsei și ilegalității

sentinței așa cum, instanța de judecată aplicând prevederile art. 90 Cod penal nu a

ținut cont de scopurile pedepsei penale și anume: de faptul că pedeapsa penală fiind

aplicată contribuie la stabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, a menționat că instanța la adoptarea sentinței a ignorat prevederile art.

106 alin. (2) lit. a) Cod penal, care prevede confiscarea specială a bunurilor utilizate

la comiterea infracțiunii, refuzând în acest sens solicitarea de a confisca mijlocul de

transport folosit de inculpați la transportarea lotului de produse farmaceutice prin

contrabandă.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat, fiind menținută sentința primei

instanțe.

2

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că instanța de fond

a stabilit corect starea de fapt și de drept, circumstanțele cauzei cu referire la latura

penală, just a încadrat acțiunile inculpaților Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir ca

constituind o faptă penală prevăzută de art. 27, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal,

adică tentativa de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor,

prin nedeclararea în documentele vamale, săvârșite de mai multe persoane, în

proporții deosebit de mari, care nu și-a produs efectul din cauze independente de

voința făptuitorului. Așa cum, aceștia în prima instanță au recunoscut vina în cele

comise.

Instanța de apel a menționat că aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe administrate în cauza penală de instanța de fond și care au fost

corect apreciate prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

în ansamblu prin coroborare, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, potrivit căruia, „fiecare probă necesită să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor”.

Instanța de apel a notat că, prin apelul depus de către procuror, s-a evidențiat că

acesta nu contestă circumstanțele de fapt constatate de instanța de fond și nici

calificarea faptei imputate, dar este rezervat asupra individualizării pedepsei penale

de către instanța de fond, pe care o consideră nejustificat de blândă. La fel, nu este

de acord cu faptul că automobilul de model „Xxxxx”, cu numărul de înmatriculare

xxxxx, nu a fost supus confiscării speciale, de către instanța de fond, prin sentința

pronunțată la 25.11.2016.

Probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost administrate și nici

n-au fost audiate persoanele ce au dat declarații în prima instanță, așa cum nu au fost

contestate declarațiile acestora și părțile nu au formulat astfel de cereri.

Instanța de apel a conchis că cauza a fost examinată în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală așa cum, inculpații Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir

au depus cerere de examinare a cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală (f.d.248, vol. I), declarând că recunosc săvârșirea faptelor indicate

în rechizitoriu. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Cahul din 18.11.2016 a

fost admisă cererea inculpaților și s-a dispus judecarea cauzei în procedura

simplificată, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.d.269-270,

vol. I).

Instanța de apel a relatat că practica judiciară națională este generalizată în

aspectul că „împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării în

procedura simplificată, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub

aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputînd renunța la opțiunea de a fi

judecat potrivit procedurii simplificate. În situația aplicării de către prima instanță a

dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată să

verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod

3

de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică

decît cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță”.

Instanța de apel a constatat că la judecarea cauzei instanța de fond corect a

examinat și acceptat cererea inculpaților Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir privind

judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

considerând că din probele administrate rezultă că, fapta inculpaților este stabilită și

există suficiente date cu privire la persoana inculpaților pentru a permite stabilirea

unei pedepse, după cum o cer prevederile art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală.

Just a apreciat prima instanță că din probele administrate în cursul urmăririi penale

rezultă că, fapta a avut loc și a fost săvârșită de către inculpații Gargalîc Mihail și

Tumba Vladimir în circumstanțele descrise mai sus. La momentul judecării cauzei

și pronunțării sentinței de către instanța de fond, acțiunile acestora corect au fost

calificate în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal. Mai mult ca atât, și la

stabilirea și individualizarea pedepsei pentru inculpații Gargalîc Mihail și Tumba

Vladimir, prima instanță nu a admis abateri de la criteriile de individualizare a

pedepsei, așa cum invocă procurorul în apelul depus.

Instanța de apel a menționat faptul că prima instanță la emiterea sentinței corect

a stabilit pedeapsa inculpaților, fiind respectate în acest sens și prevederile art. 61

Cod penal, „(1) pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc

de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în

numele legii, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor”.

Instanța de apel a menționat că prima instanță stabilindu-le inculpaților pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, fiecăruia, a ținut cont și de faptul că

instanța de judecată stabilește pedeapsa echitabilă în conformitate cu principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată

aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și

mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Categoriile

pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă -amendă - până la cea mai aspră - detențiune

pe viață.

Instanța de apel a reținut că inculpații Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir se află

pentru prima dată pe banca acuzaților, fapt ce rezultă din revendicările eliberate pe

numele acestora; infracțiunea săvârșită de aceștia, raportată la prevederile art. 16

alin. (4) Cod penal, face parte din categoria celor grave; inculpații în ședința de

judecată a instanței de fond au recunoscut vinovăția și au solicitat judecarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale. La fel, s-a ținut cont și de

4

căința sinceră a inculpaților în săvârșirea infracțiunii, de comportamentul

inculpaților în timpul și după comiterea infracțiunii, aceștia la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, sunt căsătoriți și fiecare din ei au câte trei copii

minori la întreținere (f.d.62; 64-67; 109-113, vol. I).

Mai mult ca atât, la stabilirea pedepsei instanța de fond a pus accent și pe

prevederile art. 81 alin. (3) Cod penal, potrivit căruia „mărimea pedepsei pentru

tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei pătrimi din

maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea

specială a prezentului cod pentru infracțiunea consumată”.

Instanța de apel a conchis că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe

fizice, nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Astfel, apreciind

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpaților, instanța de

apel a reținut că just instanța de fond a constatat faptul că corectarea și reeducarea

inculpaților este posibilă și fără executarea reală a pedepsei stabilite, găsind de

cuviință suspendarea executării acestei pedepse în condițiile art. 90 Cod penal, cu

stabilirea unui termen de probațiune de 2 ani. Instanța de apel a considerat că anume

pedeapsa stabilită duce la realizarea scopului prevăzut de art. 61 Cod penal așa cum,

această pedeapsă are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților,

cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpaților, cât și a altor

persoane. Or, restabilirea echității sociale reprezintă o valoare supremă în societate

și este garantată de art. 1 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova.

Instanța de apel a menționat că în asemenea circumstanțe, rezultă netemeinicia

argumentelor apelantului invocate în acest sens, precum că pedeapsa stabilită ar fi

una prea blândă, fapt ce duce la necesitatea respingerii acestora ca fiind

neîntemeiate.

În ceea ce privește argumentul procurorului, referitor la necesitatea confiscării

speciale a automobilul de model „Xxxxx”, cu numărul de înmatriculare xxxxx,

instanța de apel a notat că instanța de fond corect a aplicat în acest sens prevederile

art. 106 Cod penal, hotărând restituirea acestuia proprietarului. Așa cum, mijlocul

de transport menționat nu aparține inculpatului Gargalîc Mihail, dar nici lui Tumba

Vladimir, proprietarul acestui automobil fiind Sarandi Stepan (f.d.17-18, vol. I).

S-a notat faptul că nici la examinarea cauzei în fond și nici în instanța de apel nu

a fost prezentată evaluarea automobilul de model „Xxxxx”, cu numărul de

înmatriculare xxxxx. Evaluare ce i-ar oferi instanței posibilitatea de a putea confisca

contravaloarea automobilului, la caz însă nu se cunoaște valoarea automobilului de

model „Xxxxx”, cu numărul de înmatriculare xxxxx deoarece, nu au fost prezentate

date privind evaluarea acesteia.

Instanța de apel a menționat și faptul că proprietarul acestui automobil este

Sarandi Stepan (f.d.17-18, vol. I), despre care procurorul nu a prezentat probe și nici

nu a invocat că proprietarul Sarandi Stepan ar fi cunoscut despre scopul infracțional

al utilizării automobilului de către inculpații Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir și

5

prin confiscarea specială a mașinii date, aceasta ar duce la tolerarea unei ingerințe în

dreptul de proprietate a lui Sarandi Stepan, prevăzut de art. 1 paragraf 1 al

Protocolului 1 al Convenției CEDO, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul

la respectarea bunurilor sale”. Mai mult ca atât, și la art. 46 din Constituția Republicii

Moldova este stipulat că „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele

asupra statului sînt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză

de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. (3)

Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se

prezumă. (4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții

pot fi confiscate numai în condițiile legii. (5) Dreptul de proprietate privată obligă

la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și asigurarea bunei

vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin

proprietarului. (6) Dreptul la moștenire a proprietății private este garantat”.

Așa cum, automobilul de model „Xxxxx”, cu numărul de înmatriculare xxxxx,

nu este proprietatea inculpaților Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir, ci proprietatea

altei persoane - Sarandi Stepan, nefiind prezentate probe întru demonstrarea

contrariului, instanța de fond corect a procedat prin neconfiscarea acestuia, nu a fost

prezentat un contract de vânzare – cumpărare, din care să rezulte că vre-unul dintre

inculpați a dobândit cu titlu de proprietate și este proprietarul automobilului al cărui

confiscare se solicită, materialele dosarului nedemonstrând faptul că inculpatul

Gargalîc Mihail sau Tumba Vladimir deține acest automobil cu drept de proprietate,

și, dacă ar fi supus confiscării speciale, aceasta ar duce la tolerarea unei ingerințe în

dreptul de proprietate a lui Sarandi Stepan, potrivit prevederilor art. 1 paragraf 1 al

Protocolului 1 al Convenției CEDO. Mai mult ca atât, evaluarea mașinii menționate

nu a fost efectuată, fapt ce demonstrează imposibilitatea confiscării contravalorii

acesteia, or, instanța de judecată nu este abilitată în evaluarea bunurilor pretinse a fi

confiscate.

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care indicînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- conform art.427 alin.(l) Cod de procedură penală - hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în următoarele temeiuri: pct. 6) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale;

- soluția instanțelor de judecată cu privire la stabilirea pedepsei inculpaților este

neîntemeiată. În cadrul procesului penal a fost admisă cererea inculpaților Gargalîc

Mihail și Tumba Vladimir privind examinarea cauzei în ordinea art. 3641 Cod de

6

procedură penală și instanța de fond a stabilit pedeapsa inculpaților în baza art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală, art.75, 77, 81 și 248 alin.(5) Cod penal;

- însă, instanța de fond aplicând prevederile art. 90 Cod penal, în primul rînd,

nu a ținut cont de scopurile pedepsei penale și anume: de faptul că pedeapsa penală

fiind aplicată contribuie la stabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; în al doilea rînd, instanța de fond

a motivat aplicarea pedepsei penale doar prin următoarele: „De rînd cu aceasta, la

individualizarea pedepsei inculpaților, instanța de judecată ajunge la concluzia că nu

este rațional ca aceștia să execute real pedeapsa închisorii stabilită și dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilirea termenului de probă pe

un termen de 2 (doi) ani.”;

- astfel, se constată că instanța de fond nu a motivat aplicarea în privința

inculpaților a prevederilor art.90 Cod penal și nu au fost corect aplicate prevederile

pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ din 11.11.2013, nr.8 - „Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale”, că la adoptarea sentinței,

individualizînd pedeapsa, instanța de judecată este obligată să indice motivele

soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă

penală;

- mai mult ca atît, potrivit pct. 10 din Hotărîrea Plenului CSJ nr.8 din

11.11.2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale”- În cazul în care instanța de judecată a constatat circumstanțe atenuante și a

redus pedeapsa, după caz pînă la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi temei

de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleeași situații

de drept i se acordă o dublă valență juridică;

- pct. 17 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 11.11.2013, nr.8 - Instanțele

trebuie să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte

care au săvîrșit infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave, în special

în ipoteza pluralității de făptuitori, precum grupul criminal organizat și organizația

criminală;

- adică, în cazul inculpaților, fără prezența circumstanțelor atenuante, doar

bazîndu-se pe datele despre persoana inculpatului, instanța de apel totuși a redus

pedeapsa pînă la minim, și totodată a întemeiat aplicarea art.90 Cod penal pe aceleași

date, în realitate acordîndu-le o dublă valență juridică;

- instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei,

ceea ce denotă ineficiența condamnării la pedepse minime cu închisoare, cu privarea

de permis și cu termen minim de probă;

- totodată, instanțele de judecată la adoptarea hotărîrilor au ignorat prevederile

art.106 alin.(2) lit. a) Cod penal, care prevede confiscarea specială a bunurilor

utilizate la comiterea infracțiunii, refuzând în acest sens solicitarea de a confisca

mijlocul de transport folosit de inculpați la transportarea lotului de produse

farmaceutice prin contrabandă;

7

- automobilul „Xxxxx”, cu numărul de înmatriculare xxxxx trebuie să fie

confiscat, deoarece din probele cercetate conform art.3641 Cod de procedură penală

a fost folosit de către Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir la comiterea infracțiunii.

Articolul 106 alin.(2) lit. a) Cod penal stipulează că, sînt supuse confiscării speciale

bunurile: utilizate sau destinate pentru săvîrșirea unei infracțiuni.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, recursul

procurorului fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, în sensul că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele din recurs, invocate de recurent nu s-au confirmat în instanța de recurs

ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Referitor la temeiul invocat de recurent prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, Colegiul penal îl consideră declarativ și neîntemeiat,

menționînd că în prezenta speță instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, hotărârea

adoptată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la caz, la respingerea

apelului declarat de către procurorul Gropa Maxim, ca nefondat, fiind menținută

sentința primei instanțe fără modificări.

Cât ține de temeiul care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul neîntemeiat, deoarece în

urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se

constată că instanța de apel în decizia sa (f. d. 57-58, vol. II) corect și-a motivat

soluția, la aplicarea pedepsei, ținînd cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și

totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute

8

de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite,

care este gravă, precum și faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată

prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus corect pedeapsa în

conformitate cu prevederile alin. (8) al aceluiași articol.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a adoptat soluția în

cauza dată în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, a

menținut sentința primei instanțe, prin care s-a stabilit pedeapsa echitabilă aplicată

inculpaților Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir, în limitele sancțiunii, cu aplicarea

prevederilor art. 364¹ alin. (8) Cod de procedură penală, art. 90 Cod penal.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la ilegalitatea deciziei, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra

tuturor alegațiilor recurentului în prezenta decizie (pct. 4.1) și f. d. 57-58, vol. II, pe

care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert

vs România din 16.02.2010.

Referitor la motivul invocat de recurent precum că „instanța de fond nu a

motivat aplicarea în privința inculpaților a prevederilor art.90 Cod penal și nu au

fost corect aplicate prevederile pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ din 11.11.2013,

nr.8 - „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale””,

Colegiul penal îl consideră neîntemeiat și menționează că instanța de apel corect a

reținut că inculpații Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir se află pentru prima dată pe

banca acuzaților, infracțiunea săvârșită de aceștia, conform prevederilor art. 16 alin.

(4) Cod penal, face parte din categoria celor grave, inculpații în ședința de judecată

a instanței de fond au recunoscut vinovăția și au solicitat judecarea cauzei în baza

probelor administrate în cadrul urmăririi penale, inculpații s-au căit sincer în

săvârșirea infracțiunii, s-a ținut cont de comportamentul inculpaților în timpul și

după comiterea infracțiunii, aceștia la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se

află, sunt căsătoriți și fiecare din ei au câte trei copii minori la întreținere (f.d.62; 64-

67; 109-113, vol. I).

Cu privire la argumentul invocat, precum că „în cazul inculpaților, fără prezența

circumstanțelor atenuante, doar bazîndu-se pe datele despre persoana inculpatului,

instanța de apel totuși a redus pedeapsa pînă la minim, și totodată a întemeiat

aplicarea art.90 Cod penal pe aceleași date, în realitate acordîndu-le o dublă valență

juridică” Colegiul penal consideră că este opinia subiectivă a recurentului, or, art.

248 alin. (5) Cod penal prevede ca pedeapsă închisoare de la 3 la 10 ani. Dat fiind

faptul că cauza a fost examinată în procedură simplificată prevăzută de art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, atunci 1/3 din minimul de pedeapsă este 2 ani și nu 3

ani cum invocă procurorul. Prin urmare, instanța de apel a respectat criteriile

generale de individualizare a pedepsei, aplicînd pedeapsa inculpaților corect.

Referitor la argumentul invocat de recurent precum că „instanțele de judecată

au refuzat solicitarea de a confisca mijlocul de transport folosit de inculpați la

9

transportarea lotului de produse farmaceutice prin contrabandă”, Colegiul penal îl

consideră neîntemeiat și menționează că proprietarul acestui automobil este Sarandi

Stepan (f.d.17-18, vol. I), despre care procurorul nu a prezentat probe și nici nu a

invocat că proprietarul Sarandi Stepan ar fi cunoscut despre scopul infracțional al

utilizării automobilului de către inculpații Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir și prin

confiscarea specială a mașinii date, aceasta ar duce la tolerarea unei ingerințe în

dreptul de proprietate a lui Sarandi Stepan, prevăzut de art. 1 paragraf 1 al

Protocolului 1 al Convenției CEDO, potrivit căruia „orice persoană fizică sau

juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”.

Astfel, deoarece automobilul de model „Xxxxx”, cu numărul de înmatriculare

xxxxxx, nu este proprietatea inculpaților Gargalîc Mihail și Tumba Vladimir, ci

proprietatea altei persoane - Sarandi Stepan (f. d. 17-18, vol. I), nefiind prezentate

probe întru demonstrarea contrariului, instanța de fond corect a procedat prin

neconfiscarea acestuia, nu a fost prezentat un contract de vânzare – cumpărare, din

care să rezulte că vre-unul dintre inculpați a dobândit cu titlu de proprietate și este

proprietarul automobilului al cărui confiscare se solicită, materialele dosarului

nedemonstrând faptul că inculpatul Gargalîc Mihail sau Tumba Vladimir deține

acest automobil cu drept de proprietate, și, prin urmare Colegiul penal consideră

neîntemeiate criticile recurentului asupra acestui fapt . Mai mult ca atât, evaluarea

mașinii menționate nu a fost efectuată, fapt ce demonstrează imposibilitatea

confiscării contravalorii acesteia, or, instanța de judecată nu este abilitată în

evaluarea bunurilor pretinse a fi confiscate.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală invocate

de procuror, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 19 septembrie 2017, în cauza penală privindu-i pe Gargalîc

Mihail Xxxxx și Tumba Vladimir Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 februarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

10