1ra-1751/17 — art.217 alin.2 CP

Prima instanță: 10.03.2017 - 12.05.2017;

Instanța de apel: 05.06.2016 - 19.09.2017;

Instanța de recurs: 17.11.2017 - 20.12.2017. 17.11.2017 – 20.12.2017. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 mai 2017, Lupacescu Rodion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal, la 6 luni închisoare. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 2 ani. 2. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Lupacescu Rodion, urmărind scopul păstrării substanțelor psihotrope pentru consum propriu, în perioada de timp nestabilită de organul de urmărire penală, a procurat de la persoane necunoscute și intenționat a deținut asupra sa până la 28 ianuarie 2017, ora 10.50, patru seringi medicale cu volumul fiecăreia a câte 5 ml, în una din care se afla substanță lichidă de culoare galben cafenie, când a fost stopat în apropierea marketului „Green Hills” din str.Piața Dmitrie Cantemir, mun.Chișinău de către colaboratorii de poliție. Ulterior, pentru comportament dubios și neadecvat, a fost dus în incinta Inspectoratului de poliție Buiucani din str.Calea Ieșilor 12, mun.Chișinău, pentru stabilirea datelor de identitate și somat de către colaboratorii de poliție să predea obiectele și substanțele interzise în circuitul civil, urmare a cărui fapt a predat acestora cele patru seringi medicale cu volumul fiecăreia a câte 5 ml, în una din care se afla substanță lichidă de culoare galben cafenie, ce au fost ridicate de către colaboratorii de poliție în cadrul procesului-verbal de cercetare la fața locului din 28.01.2017. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/1-R-899 din 15.02.2017, lichidul de 4 ml de culoare galben cafenie din seringa cu volumul de 5 ml, predat de Lupacescu Rodion, reprezintă soluție apoasă de memfetamin cu amfetamin, care se atribuie la categoria substanțelor psihotrope, cu cantitatea de 0,16 grame, ceea ce constituie proporții marți. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare, în penitenciar de tip semiânchis, invocând că instanța incorect a aplicat în privința acestuia prevederile art.90 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsa prea blândă; - instanța reținând motivul și gravitatea infracțiunii comise, precum 1 și în lipsa circumstanțelor atenuante, neîntemeiat a aplicat prevederile art.90 Cod penal, deoarece o atare stare de lucruri nu ar putea realiza efectiv scopul preventiv al legii penale și pedepsei penale, în raport cu persoana inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2017, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului. Instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită lui R.Lupacescu pentru comiterea infracțiunii de care a fost recunoscut vinovat, este una legală, proporțională cu fapta comisă și în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei penale, la individualizarea căreia s-a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, deoarece o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, poate fi stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. De asemenea, instanța de apel a reținut că prima instanță, în temeiul art.90 Cod penal, corect a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de probațiune, reieșind din persoana inculpatului, rolul și comportamentul acestuia în cadrul desfășurării procesului penal, cât și după comiterea infracțiunii.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care, indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care sa fie menținută pedeapsa închisorii stabilită de prima instanță, cu excluderea dispozițiilor art.90 Cod penal, pe motiv că motivarea stabilirii pedepsei contravine prevederilor art.394 alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală; - concluziile instanței de apel vin în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, astfel fiind în contradicție cu scopul legii penale și principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, deoarece inculpatul a fost condamnat de comiterea unei infracțiuni săvîrșite înainte de pronunțarea sentinței în cauza dată, astfel că pedeapsa urma a-i fi aplicată acestuia conform prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când instanța nu s- a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-a găsit confirmare, deoarece atât prima instanță, cât și instanța de apel au analizat obiectiv circumstanțele cauzei și și-au motivat soluțiile în sensul oferirii răspunsurilor la toate motivele apelului declarat de procuror, astfel că hotărârile judecătorești cuprind motivele pe care se întemeiază soluția. Conform conținutului recursului, procurorul este de acord cu starea de fapt și de drept stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică hotărârea instanței numai referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui R.Lupacescu pe termen de probațiune. Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și greșit a aplicat prevederile art.90 Cod penal, Colegiul î-l consideră neîntemeiat. La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. 2 Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Sancțiunea art.217 alin.(2) Cod penal, în baza căreia R.Lupacescu a fost declarat vinovat, prevede amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de ore, sau închisoare de pînă la 1 an. În temeiul art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, lui R.Lupacescu i-a fost stabilită pedeapsa în baza art.217 alin.(2) Cod penal de 6 luni închisoare, de unde rezultă că aceasta s-a aplicat în limitele normei penale sus-menționate și, prin urmare, au fost respectate prevederile legii. Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungând la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Consultînd textele sentinței și deciziei instanței de apel, Colegiul reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului, ambele instanțe au ținut seama de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, de căința sinceră a acestuia, că anterior a fost judecat, că infracțiune săvârșită este una ușoară, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia, și, reieșind din scopul pedepsei penale, au considerat posibilă corijarea și reeducarea lui fără izolare de societate, dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite acestuia pe un termen de probațiune de 2 ani, în temeiul art.90 Cod penal, considerând că aceasta este una echitabilă faptei comise. Prin urmare, Colegiul penal consideră că pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 90 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Astfel, Colegiul conchide că pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale. Argumentele invocate de procuror, precum că inculpatului urmează a-i fi aplicată o pedeapsă privativă de libertate, nu poate fi reținut, deoarece art.90 Cod penal nu prevede careva restricții în sensul dat. Mai mult, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel, examinându-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat asupra acestora. Totodată, instanța de recurs va respinge și argumentul recurentului, precum că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat faptul că acesta a fost condamnat prin sentința din 13.02.2017 în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal la 5 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, pe un termen de probațiune de 3 ani, astfel că pedeapsa definitivă acestuia urma a-i fi aplicată cu respectarea prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, deoarece în primul rând motivul dat nu a fost invocat în apel, iar în al doilea rând, la momentul adoptării sentinței în prezenta cauză nu exista o sentință 3 definitivă pe cealaltă cauză, chestiune ce urmează a fi soluționată în conformitate cu prevederile art.469 Cod de procedură penală. Astfel, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate de către procuror. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Lupacescu Rodion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 decembrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4