1ra-1751/17 — art.217 alin.2 CP

Dosarul nr.1ra-1751/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2017,

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu

Vitalie, în cauza penală în privința lui

Lupacescu Rodion xxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Rodion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal, la 6 luni

închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 2 ani.

procedură penală, a constatat că Lupacescu Rodion, urmărind scopul păstrării substanțelor

psihotrope pentru consum propriu, în perioada de timp nestabilită de organul de urmărire

penală, a procurat de la persoane necunoscute și intenționat a deținut asupra sa până la 28

ianuarie 2017, ora 10.50, patru seringi medicale cu volumul fiecăreia a câte 5 ml, în una

din care se afla substanță lichidă de culoare galben cafenie, când a fost stopat în apropierea

marketului „Green Hills” din str.Piața Dmitrie Cantemir, mun.Chișinău de către

colaboratorii de poliție. Ulterior, pentru comportament dubios și neadecvat, a fost dus în

incinta Inspectoratului de poliție Buiucani din str.Calea Ieșilor 12, mun.Chișinău, pentru

stabilirea datelor de identitate și somat de către colaboratorii de poliție să predea obiectele

și substanțele interzise în circuitul civil, urmare a cărui fapt a predat acestora cele patru

seringi medicale cu volumul fiecăreia a câte 5 ml, în una din care se afla substanță lichidă

de culoare galben cafenie, ce au fost ridicate de către colaboratorii de poliție în cadrul

procesului-verbal de cercetare la fața locului din 28.01.2017.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/1-R-899 din

15.02.2017, lichidul de 4 ml de culoare galben cafenie din seringa cu volumul de 5 ml,

predat de Lupacescu Rodion, reprezintă soluție apoasă de memfetamin cu amfetamin, care

se atribuie la categoria substanțelor psihotrope, cu cantitatea de 0,16 grame, ceea ce

constituie proporții marți.

acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare, în penitenciar de tip semiânchis, invocând că

instanța incorect a aplicat în privința acestuia prevederile art.90 Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsa prea blândă; - instanța reținând motivul și gravitatea infracțiunii comise, precum

1

și în lipsa circumstanțelor atenuante, neîntemeiat a aplicat prevederile art.90 Cod penal,

deoarece o atare stare de lucruri nu ar putea realiza efectiv scopul preventiv al legii penale

și pedepsei penale, în raport cu persoana inculpatului.

a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului.

Instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită lui R.Lupacescu pentru comiterea

infracțiunii de care a fost recunoscut vinovat, este una legală, proporțională cu fapta

comisă și în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei penale, la individualizarea

căreia s-a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, deoarece o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, poate fi

stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei.

De asemenea, instanța de apel a reținut că prima instanță, în temeiul art.90 Cod

penal, corect a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de

probațiune, reieșind din persoana inculpatului, rolul și comportamentul acestuia în cadrul

desfășurării procesului penal, cât și după comiterea infracțiunii.

indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care sa fie

menținută pedeapsa închisorii stabilită de prima instanță, cu excluderea dispozițiilor art.90

Cod penal, pe motiv că motivarea stabilirii pedepsei contravine prevederilor art.394

alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală; - concluziile instanței de apel vin în contradicție

cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, astfel fiind în

contradicție cu scopul legii penale și principiul individualizării răspunderii penale și

pedepsei penale, deoarece inculpatul a fost condamnat de comiterea unei infracțiuni

săvîrșite înainte de pronunțarea sentinței în cauza dată, astfel că pedeapsa urma a-i fi

aplicată acestuia conform prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal.

procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când instanța nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri nu

și-a găsit confirmare, deoarece atât prima instanță, cât și instanța de apel au analizat

obiectiv circumstanțele cauzei și și-au motivat soluțiile în sensul oferirii răspunsurilor la

toate motivele apelului declarat de procuror, astfel că hotărârile judecătorești cuprind

motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform conținutului recursului, procurorul este de acord cu starea de fapt și de

drept stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței numai referitor la suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui R.Lupacescu pe termen de probațiune.

Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa

și greșit a aplicat prevederile art.90 Cod penal, Colegiul î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

2

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.217 alin.(2) Cod penal, în baza căreia R.Lupacescu a fost declarat

vinovat, prevede amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale, muncă

neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de ore, sau închisoare de pînă la 1 an.

În temeiul art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, lui R.Lupacescu i-a fost

stabilită pedeapsa în baza art.217 alin.(2) Cod penal de 6 luni închisoare, de unde rezultă

că aceasta s-a aplicat în limitele normei penale sus-menționate și, prin urmare, au fost

respectate prevederile legii.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând

seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungând la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Consultînd textele sentinței și deciziei instanței de apel, Colegiul reține că, la

stabilirea pedepsei inculpatului, ambele instanțe au ținut seama de principiile de aplicare a

pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei,

stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează

răspunderea, de persoana inculpatului, de căința sinceră a acestuia, că anterior a fost

judecat, că infracțiune săvârșită este una ușoară, de influența pedepsei aplicate asupra

corijării și reeducării acestuia, și, reieșind din scopul pedepsei penale, au considerat

posibilă corijarea și reeducarea lui fără izolare de societate, dispunînd suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilite acestuia pe un termen de probațiune de 2 ani,

în temeiul art.90 Cod penal, considerând că aceasta este una echitabilă faptei comise.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că pedeapsa este stabilită inculpatului cu

respectarea prevederilor art.61, 75-76, 90 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală,

în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținându-se seama

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează

ori atenuează răspunderea, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Astfel,

Colegiul conchide că pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform

prevederilor legale.

Argumentele invocate de procuror, precum că inculpatului urmează a-i fi aplicată o

pedeapsă privativă de libertate, nu poate fi reținut, deoarece art.90 Cod penal nu prevede

careva restricții în sensul dat. Mai mult, instanța de recurs remarcă că recursul repetă

textul apelului și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar

instanța de apel, examinându-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură

penală, s-a pronunțat detaliat și motivat asupra acestora.

Totodată, instanța de recurs va respinge și argumentul recurentului, precum că

instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat faptul că acesta a fost

condamnat prin sentința din 13.02.2017 în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, pe un termen de probațiune de 3

ani, astfel că pedeapsa definitivă acestuia urma a-i fi aplicată cu respectarea prevederilor

art.84 alin.(4) Cod penal, deoarece în primul rând motivul dat nu a fost invocat în apel, iar

în al doilea rând, la momentul adoptării sentinței în prezenta cauză nu exista o sentință

3

definitivă pe cealaltă cauză, chestiune ce urmează a fi soluționată în conformitate cu

prevederile art.469 Cod de procedură penală.

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417

Cod de procedură penală.

Analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate de

către procuror.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de procuror ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Lupacescu

Rodion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 decembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4