1ra-1409/2017 — art.151 alin.4 CP

1ra-1409/2017 — art.151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1409/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și

inculpatul Eșanu Victor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Eșanu Victor XXXX,

născut la xxxx, originar din r-nul Xxxx, s. Xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Eșanu Victor a fost condamnat în baza art. 151 alin.(4) Cod penal, la 13 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în mărime de 8090 lei.

Victor la data de 20 septembrie 2016, aproximativ la ora 02 30, aflându-se în

stare de ebrietate, la domiciliul cet. Covalenco G. din s. Xxxx, r-nul Xxxx, în

cadrul unui conflict, a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului lui Voloșenco Valerii, cauzându-i potrivit raportului

de expertiză medico-legală nr.176 D din 22.11.2016, leziuni corporale grave

periculoase pentru viață, în urma cărora a survenit decesul victimei.

1

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

achitare, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

A menționat că instanța de fond a examinat cauza superficial,

pronunțând o hotărâre de condamnare în lipsa probelor. Instanța nu a ținut

cont de declarațiile inculpatului referitor la acțiunile acestuia în privința

victimei și consecințele survenite. Cele relatate de inculpat se confirmă prin

materialele cauzei, declarațiile martorilor, raportului de expertiză medico-

legală nr.176 din 26.10.2016 și procesul-verbal de cercetare la fața locului din

20.09.2016.

Nu au fost luate în considerare concluziile medicului-legist care a

menționat că leziunile depistate la partea vătămată parțial puteau fi cauzate

de la cădere, care a avut loc nu din vina și implicarea inculpatului. Prin

urmare nu poate fi exclus survenirea decesului în urma căderii victimei de la

etajul II la etajul I al scării blocului. Eșanu V. este sigur că în rezultatul

leziunilor primite în urma loviturilor aplicate de el nu putea surveni decesul

lui Voloșenco V.

La fel, nu s-a ținut cont nici de faptul că victima la momentul

conflictului era în stare de ebrietate alcoolică avansată, iar potrivit concluziei

medicului legist Nastas V.: o stare avansată de ebrietate este un factor

favorizant la survenirea decesului.

Nu este de acord cu soluția instanței referitor la încasarea de la Eșanu V.

în contul statului suma de 8090 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, or, potrivit

dispozițiilor art. 143 alin.(2) CPP, plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

3.1. Apel a declarat și inculpatul Eșanu V. care a solicitat casarea

sentinței cu rejudecarea cauzei, deoarece a fost condamnat ilegal în baza

art.151 alin.(4) CP, iar în cadrul urmăririi penale i-au fost încălcate drepturile

procesuale, fiind reținut la data de 20 septembrie 2009, ora 0900 în lipsa unui

avocat. Anterior a fost condamnat și a executat o pedeapsă mai mare decât o

merita, din acest motiv solicită să fie examinată cauza penală corect, conform

prevederilor legale, luând în considerație că a rămas orfan de la vârsta de 14

ani. Totodată, a indicat că greșit s-a încasat cheltuielile de judecată în mărime

de 8090 lei.

2

2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat, admis apelul

avocatului Stegărescu N. în numele inculpatului, casată parțial sentința în

partea încasării cheltuielilor de judecată și pronunțată o nouă hotărâre în

această parte.

Cheltuielile de judecată în mărime de 8090 lei au fost trecute în contul

statului. În rest, sentința a fost menținută.

de prima instanță, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile

art.151 alin.(4) Cod penal.

Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

menționate au fost bazate pe declarațiile lui Eșanu V., a martorilor Covalenco

G., a expertului Nastas N. și actele cauzei: înștiințarea telefonică de la

Dimitrov V., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.09.2016,

rapoartele de expertiză medico-legală nr.176 din 26.10.2016, de constatare a

examinării medico-legale psihologico-psihiatrice nr.01-a din 24.10.2016,

procesul-verbal de examinare al cadavrului din 20.09.2016, procesul-verbal de

verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 21.09.2016.

Astfel, instanța de apel a reținut argumentele inculpatului precum că ar

fi lăsat victima la etajul doi, însă a doua zi a fost găsit la etajul unu, ca

neîntemeiate, or, aceste declarații vin în contradicție cu cele ale martorului

Covalenco G., precum și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului cu

fototabel, în care este descris locul unde a fost depistat cadavrul și comisă

infracțiunea.

La fel, nu are suport faptic nici motivul precum că declarațiile

inculpatului s-ar confirma prin declarațiile martorilor, raportul de expertiză

medico-legală nr.176 din 26.10.2016 și procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 20.09.2016, or, anume aceste probe confirmă contrariul vinovăția

inculpatului, astfel că afirmațiile inculpatului țin de aprecierea lor.

Sunt neîntemeiate și afirmațiile avocatului Stegărescu N. precum că

instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile expertului medic-legist, care ar

fi confirmat că leziunile depistate la partea vătămată parțial puteau fi cauzate

de la cădere, de la o înălțime de aproximativ 3 metri și prin urmare decesul

3

victimei putea surveni prin cădere de la etajul II, la etajul I.

În acest sens, instanța a menționat că apărarea a redat doar selectiv

declarațiile expertului Nastas N. care fiind audiat în ședința instanței de fond

a explicat clar că cauza decesului lui Voloșenco V. a fost hemoragie internă

acută masivă, ca rezultat a rupturii plămânului stâng și hemoragiei externe ca

rezultat a fracturii osului nasului, plăgilor de pe cap și mucoasa buzei.

Leziunile corporale care au dus la hemoragia ce a cauzat decesul puteau

surveni în urma lovirii cu pumnii, picioarele, sau alte obiecte dure

contondente și leziunile respective care a dus la hemoragie internă nu putea fi

cauzate în urma căderii libere a corpului de la înălțimea proprie.

Mai mult, expertul a indicat că aceste leziuni parțial puteau fi cauzate și

în urma căderii de la înălțimea aproximativ 3 m, dar luând în considerație

fotografiile prezentate la urmărirea penală unde se vede că victima a căzut cu

regiunea dreaptă a capului și regiunea posterioară a toracelui drept pe scări și

după localizarea plăgii depistate, adică locului de impact și prelingerea de

sânge din acest loc, rezultă că practic a alunecat cu câțiva centimetri în jos,

adică nu a fost schimbată poziția la momentul căderii cu cea fixată pe

fotografii. Din cele nominalizate rezultă că în urma acestei căderii putea fi

cauzate numai trauma cranio-cerebrală cu plaga de pe cap, fractura oaselui

craniului și hemoragia subpahroohidiană la acest nivel și posibil, fracturile

coastelor 4-6 pe linia paravertebral dreaptă și 4-10 pe linia paravertebral

stângă. Aceste leziuni pot fi cauzate și în urma căderii de la înălțime, au o

influență asupra cauzei morții cu mult mai mică decât celelalte care au fost

cauzate în urma lovirii cu obiecte contondente.

Astfel, declarațiile inculpatului sunt combătute nu doar prin declarațiile

expertului Nastas N., dar și prin raportul de expertiză medico-legală nr.176,

din 26.10.2016, potrivit căruia cauza nemijlocită a decesului a fost hemoragia

internă acută masivă, care a survenit în urma fracturilor coastelor din

regiunea rebornului coasta stângă cu lezarea plămânului stâng, care au fost

cauzate în urma loviturilor cu obiecte contondente. Totodată, într-o măsură

mai mică la cauza decesului a contribuit și trauma cranio-cerebrală deschisă

cu hemoragie externă din plaga frontală, care a fost cauzată în urma căderii de

la înălțime.

Instanța a considerat că este lipsită de temei și afirmația că victima, se

afla în stare de ebrietate alcoolică, or, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 176, din 26.10.2016, s-a stabilit că în sângele cadavrului lui

4

Voloșenco V. s-a depistat alcool etilic în cantitate de 3,2%, concentrație care la

persoanele în viață corespunde intoxicației grave cu alcool etilic, totodată

expertul, Nastas N. a explicat că în cazul victimei, Voloșenco V. este o

intoxicație gravă cu alcool și este un factor favorizant la survenirea decesului,

dar nu este un factor determinant.

Argumentul inculpatului precum că în cadrul urmăririi penale a fost

audiat în lipsa unui avocat, instanța l-a reținut ca nejustificat, de vreme ce

toate acțiunile procesuale, cu participarea inculpatului, au fost efectuate în

prezența avocatului, N. Stegărescu, care și la moment reprezintă drepturile,

libertățile și interesele legitime ale acestuia.

La fel, instanța a reținut ca neclare și incerte argumentele și cerințele

inculpatului privind judecarea corectă a cauzei penale, având în vedere că

instanța de apel, prin prisma art. 414 CPP, verificând probele administrate, nu

a depistat careva încălcări, prin urmare procesul penal în speță s-a desfășurat

în strictă conformitate cu cerințele CPP și art.6 CEDO.

Totodată, instanța a reținut că procurorul nu a formulat și înaintat

conform prevederilor legale o acțiune civilă în cadrul procesului penal,

limitându-se la circumstanțele privind compensarea cheltuielilor judiciare în

cuantum de 9352,64 lei de la inculpat în contul statului, care au fost suportate

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale.

Potrivit art. 143 alin.(1) pct.1) și 2) CPP, expertiza se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții, precum și a

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale.

Alin.(2) al normei menționate stipulează că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Reținând cele nominalizate, instanța a conchis că nu pot fi dispuse spre

încasare din contul inculpatului cheltuielile pentru efectuarea expertizelor

medico-legale, de vreme ce norma de drept prevede clar și explicit că acestea

se compensează din contul mijloacelor bugetului de stat, din care motiv

sentința instanței de fond urmează a fi casată în această latură.

și inculpatul Eșanu V., care au solicitat:

- procurorul, invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) CPP,

solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea cheltuielilor

judiciare, cu menținerea sentinței în această parte.

5

În argumentarea recursului a menționat că, instanța de apel în cadrul

examinării cauzei și emiterii hotărârii a făcut referire la prevederile art. 143

alin.(1) pct.1) și 2) CPP, însă nu a luat în considerație faptul că în cadrul cauzei

penale de către stat au fost suportate cheltuieli la efectuarea expertizelor

judiciare, cheltuieli care urmează a fi încasată de la inculpat, potrivit art. 227-

229 CPP, iar instanța contrar prevederilor art. 385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5)

Cod de procedură penală, nu a dispus acest fapt.

Prin urmare, consideră că soluția instanței de apel în partea cheltuielilor

de judecată care au fost trecute în contul statului, contravine normelor

procesual penale în vigoare.

Totodată, recurentul în recurs a făcut referire și a desfășurat dispoziția

art. 227 Cod de procedură penală, care reglementează cheltuielile judiciare.

Astfel, legislatorul a expus clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

- inculpatul Eșanu V., invocânt temeiurile de drept prevăzute la art. 427

alin.(1) pct.6) și 8) CPP, solicită casarea deciziei instanței de apel cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecată.

Recurentul a menționat că instanțele de judecată au admis o eroare

gravă de fapt care a afectat soluția instanței, deoarece nu s-a luat în

considerare că el a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, fapt ce exclude

caracterul penal al faptei în baza art. 35 lit.a) și 36 Cod penal. În timpul

discuției cu Voloșenco V., el a fost atacat de ultimul în mod direct, imediat,

material și real. Agresiunea victimei fiind îndreptată spre el, care a pus în

pericol grav viața și sănătatea lui. Cele nominalizate sunt confirmate prin

declarațiile martorului Covalenco G. care a declarat că a auzit ceartă în

bucătărie, dar nu aplicarea de către el a loviturilor asupra victimei, încercând

să liniștească spiritele, însă concubinul a împins-o și ea a căzut peste frigider.

Ulterior, cearta a trecut într-o bătaie, iar partea vătămată a aplicat în privința

lui mai multe lovituri, dând dovadă de un comportament agresiv și ofensiv.

Astfel, Covalenco G. a relatat că a auzit uși și zgomot puternic, iar când s-a

trezit dimineața a văzut în bucătărie sânge, dezordine și lucruri stricate,

deteriorări care puteau fi produse doar în urma unui conflict. În urma

altercației a suferit și inculpatul, însă organul de urmărire penală nu a efectuat

expertiza medicală în privința sa, cu fixarea leziunilor corporale care i-au fost

cauzate de către victimă.

Instanțele de judecată nu au luat în considerare că el a lăsat victima la

6

etajul II, ceia ce se confirmă atât prin declarațiile sale, cât și prin procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 20.09.2016, iar declarațiile martorului

Covalenco G. nicicum nu contrazic aceste circumstanțe, fiindcă aceasta a

observat cadavrul abia dimineața și nu în momentul când el l-a lăsat. Prin

urmare, declarațiile martorului confirmă că victima a căzut singur de la

înălțime, probabil aplicându-se peste parapet, fiindu-i rău, din cauza stării de

ebrietate avansată.

Consideră că nu au fost întrunite elementele infracțiunii imputate în

baza art. 151 alin.(4) CP, iar instanțele de judecată fără careva motive au

respins faptele constatate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 176 din

26.10.2016 și explicațiile medicului expert Nastas N., precum că la examinarea

cadavrului victimei a fost constatat un șir de leziuni corporale care puteau fi

cauzate în urma căderii corpului de la înălțime, desfășurând în recurs

leziunile corporale menționate.

Mai mult, expertul a explicat că în cazul lui Voloșenco V., o intoxicație

gravă cu alcool deși nu este un factor determinant, totuși este un factor

favorizant la survenirea decesului.

Astfel, materialele cauzei conțin mai multe probe care pun la îndoială

concluziile instanțelor de judecată privind cauza decesului victimei, precum și

constatarea vinovăției sale. În această parte, soluția instanțelor este bazată pe

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii trebuie interpretate în

favoarea inculpatului.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

dispune inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

7

indicate de recurent.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii contestate în partea

cheltuielilor judiciare cu menținerea sentinței.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în latura civilă,

indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția în partea încasării cheltuielilor de judecată, însă Colegiul penal

constată că instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a motivat cerințele

acuzatorului de stat ce ține de cheltuielile judiciare, precum și în partea

dispozitivă fiind expusă soluția, potrivit căreia a fost admisă cererea de apel

înaintată de avocat în numele inculpatului, casată sentința în partea încasării

cheltuielilor de judecată și pronunțată o nouă hotărâre, prin care cheltuielile

de judecată în mărime de 8090 lei au fost trecute în contul statului (f.d.188-

190,vol.II).

Astfel, autorul invocând prevederile art. 227 și 229 alin.(1) Cod de

procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea

expertizelor, în sumă totală de 8090 lei, motivând că legea prevede ca

inculpatul să suporte cheltuielile judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumentele ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art. 143 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul

nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză (art. 143 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală).

De asemenea, Colegiul penal remarcă că alin.(2) al art. 143 Cod de

procedură penală, stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor invocate, se indică că în cazurile când expertiza a

fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar

nu a inculpatului, după cum indică procurorul.

8

Astfel, se reține că expertizele medico-legale biologice nr.615, 616 din

19.10.2016, medico-legală a cadavrului nr.176 D din 22.11.2016 și psihiatrică

legală nr.01-a din 24.01.2017, au fost ordonate de către organul de urmărire

penală în vederea stabilirii circumstanțelor cauzei, constituind acțiuni

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care

sunt puse în sarcina părții acuzării.

În acest sens, Colegiul atestă că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi

penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.

Prin urmare, fiind corectă concluzia instanței de apel referitor la faptul

ca cheltuielile de judecată în mărime de 8090 lei să fie trecute în contul

statului, just fiind reținute în acest sens prevederile art.143 alin.(2) Cod de

procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 - 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de

recurent prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de apel, în sensul

casării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune inadmisibilitatea

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Referitor la recursul ordinar declarat de inculpatul Eșanu V.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Recurentul invocă în recursul declarat temeiurile de drept prevăzute la

pct. 6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că:

- hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanța de fond și de apel atunci când instanța a

admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței;

- și nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.151

alin.(4) Cod penal.

9

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Reieșind din textul recursului declarat, Colegiul penal conchide că

recurentul își manifestă dezacordul față de modalitatea de apreciere a

probelor efectuată de către instanța de apel, considerând că aceasta a acordat

prioritate probelor administrate de către acuzare, fără a acorda eficiență

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze că critica privind

aprecierea incorectă a probelor administrate în cauza data, nu poate fi reținută

de instanța de recurs, din motiv că un asemenea temei nu este prevăzut

pentru a judeca cauza în ordine de recurs, iar procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, a cărei constatare este de competența

instanțelor de fond.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, în sensul că Eșanu V. nu a săvârșit infracțiunea imputată,

Colegiul o consideră neîntemeiată.

Astfel, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414 alin. (1), (5) Cod

de procedură penală, potrivit căreia, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul reține, că instanța de apel examinând apelurile declarate în

prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele administrate la dosar, după

cum rezultă din procesul verbal al ședinței de judecată, astfel ținând cont de

prevederile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel a

evaluat just probele în corespundere cu cerințele art. 101 al aceluiași Cod, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, corect ajungând la concluzia, că acțiunile inculpatului

Eșanu V. întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod

penal.

10

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în

vedere depozițiile inculpatului Eșanu V. care a relatat că i-a aplicat câteva

lovituri victimei, însă nu de la acestea partea vătămată a decedat, cât și a

martorilor Covalenco G., Nastas N., și actele cauzei - înștiințarea telefonică

înregistrată la IP-Telenești, procesul-verbal de cercetare la fața locului din

20.09.2016, raportul de expertiză medico-legală nr.176 din 26.10.2016,

procesul-verbal de examinare a cadavrului din 20.09.2016, procesul-verbal de

verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 21.09.2016, probe care sunt

descrise în decizia instanței de apel și confirmă vinovăția inculpatului.

Cât privește argumentele inculpatului că instanța de apel fără careva

motive verosimile au respins faptele constatate prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 176 din 26.10.2016, nu au fost apreciate corect declarațiile

expertului Nastas V., potrivit cărora leziunile corporale depistate la partea

vătămată puteau fi cauzate în urma căderii corpului de la înălțime, care

confirmă afirmațiile inculpatului precum că a scos victima după ușă, lăsându-

l pe aceasta la etajul II, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, care

urmează a fi respinse, deoarece nu au suport legal și contravin materialelor

cauzei.

În acest sens, instanța de apel corect a conchis că, din declarațiile

martorului Covalenco G. rezultă că la data de 20.09.2016, dimineața,

aproximativ la ora 04 00 s-a trezit și a văzut în bucătărie sânge, ușa, lacătul

stricat și Eșanu V. dormea fiind murdar de sânge. A ieșit să-l caute pe

concubinul Voloșenco V. și în scara blocului coborând l-a depistat decedat la

etajul I. La fel, prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.09.2016

cu fototabelul, se confirmă locul unde s-a comis infracțiunea și unde a fost

depistat cadavrul victimei, aceasta fiind la etajul I al blocului unde locuiește

martorul Covalenco G.

Mai mult, martorul Nastas N., expert judiciar, a declarat că, cauza

decesului lui Voloșenco V. a fost hemoragie internă acută masivă, ca rezultat a

rupturii plămânului stâng și hemoragiei externe ca rezultat a fracturii osului

nasului, plăgilor de pe cap și mucoasa buzei.

Leziunile corporale care au dus la hemoragia ce a cauzat decesul puteau

surveni în urma lovirii cu pumnii, picioarele, sau alte obiecte dure

contondente și leziunile nominalizate care a dus la hemoragie internă nu

putea fi cauzate în urma căderii libere a corpului de la înălțimea proprie.

11

La fel, expertul a declarat că aceste leziuni parțial puteau fi cauzate și în

urma căderii de la înălțimea aproximativ 3 m., însă luând în considerație

fotografiile prezentate la urmărirea penală se vede că victima a căzut cu

regiunea dreaptă a capului și regiunea posterioară a toracelui drept pe scări și

după localizarea plăgii depistate, adică locului de impact și prelingerea de

sânge, rezultă că practic a alunecat cu câțiva centimetri în jos, adică nu a fost

schimbată poziția la momentul căderii cu cea fixată pe fotografii.

Astfel, în urma acestei căderii putea fi cauzate numai trauma cranio-

cerebrală cu plaga de pe cap, fractura oaselui craniului și hemoragia

subpahroohidiană la acest nivel și posibil, fracturile coastelor 4-6 pe linia

paravertebral dreaptă și 4-10 pe linia paravertebral stîngă. Aceste leziuni care

puteau fi cauzate și în urma căderii de la înălțime au o influență asupra cauzei

morții cu mult mai mică decât celelalte care au fost cauzate în urma loviri cu obiecte

contondente.

Expertul a concretizat că, dacă ar exclude leziunile produse la cădere,

victima având multiple fracturi costale cu două rupturi adânci a plămânului

stâng, în cazul în care nu era transportat urgent la spital, oricum deceda.

Totodată, prin raportul de expertiză medico-legală nr.176 D din

22.11.2016, rezultă că cauza nemijlocită a decesului lui Voloșenco V. a fost

hemoragia internă acută masivă, care a survenit în urma fracturilor coastelor din

regiunea rebordului costal stâng cu lezarea plămânului stâng, care au fost cauzate în

urma loviturilor cu obiecte contodente.

Prin urmare, prin probele nominalizate se confirmă că leziunile

corporale au survenit în urma loviturilor cu pumnii, picioarele sau alte obiecte

contodente, fapt care este recunoscut inclusiv de inculpat, care a relatat că

victima l-a lovit cu palma în regiunea feței, iar el s-a apărat și i-a aplicat câteva

lovituri însă nu cu forța, de la loviturile sale victima nu a putut deceda or, atât

în cadrul audierii sale în calitate de bănuit, la acțiunea procesuală de

verificare a declarațiilor la locul infracțiunii, precum și potrivit raportului de

expertiză psihiatrico-legală, Eșanu V. a explicat că el s-a enervat și i-a aplicat

victimei câteva lovituri cu palma peste față, apoi câteva lovituri cu pumnii. După

care, Voloșenco V. a căzut jos și el i-a aplicat lovituri cu picioarele. În total,

aplicându-i 3 lovituri cu picioarele, una în stomac și două-trei în piept. Apoi, l-a scos

în antreu și i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului.

La fel, a indicat că el trebuia să se apere, deoarece victima era la el acasă și

12

avea tot dreptul să-l lovească, astfel „i-a dat o bătaie așa cum i-a plăcut lui”.

Astfel, instanța de apel corect a apreciat critic versiunea inculpatului, că

decesul victimei putea surveni prin cădere de la etajul doi, la etajul unu, dar

nu de la loviturile aplicate de acesta, deoarece în cadrul cercetării

judecătorești afirmațiile date au fost verificate, care au fost combătute prin

celelalte probe analizate și cercetate, care, în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui Eșanu V. în săvârșirea

infracțiunii imputate.

Argumentele inculpatului, precum că el a acționat în stare de legitimă

apărare nu pot fi reținute, deoarece pentru a fi în legitimă apărare trebuie să

fie îndeplinite cumulativ condiții referitor atât la atac, cât și la apărare.

Reieșind din sensul art. 36 Cod penal, este în stare de legitimă apărare

persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat,

material și real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui

interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat

ori interesul public.

Respectiv, Colegiul penal menționează că legitima apărare este

condiționată de un atac direct, imediat, material și real. Atacul este imediat în

cazul în care acesta s-a dezlănțuit și se află în curs de desfășurare, și care se

consumă odată cu încetarea agresiunii. Prin atac direct se înțeleg acțiunile

îndreptate nemijlocit asupra valorilor ocrotite de lege.

În speță, s-a constatat că, deși inculpatul a fost supus unui atac din

partea lui Voloșenco V., acțiunile lui nu s-au limitat însă la autoapărare, or,

violența aplicată de partea vătămată față de inculpat nici sub un aspect nu

echivalează cu cea aplicată de acesta. Caracterul intenționat al acțiunilor

inculpatului, privind atingerea scopului final de vătămare intenționată gravă

a integrității corporale, este confirmată prin multiplele lovituri depistate care

a dus la decesul victimei. Astfel, necătând la faptul că victima i-a aplicat doar

o lovitură cu palma peste față, Eșanu V. nu a încetat acțiunile sale, însă a

continuat să-l lovească pe diferite părți ale corpului. Mai mult că, potrivit

raportului de expertiză nr.176 D din 22.11.2016, victima se afla în stare de

intoxicație gravă de ebrietate, deci acesta nu mai crea un risc real asupra vieții

sau sănătății inculpatului și nu mai era necesitatea de a-i fi aplicate încă

careva lovituri.

În acțiunile inculpatului lipsește legitima apărare, fiind prezentă doar

intenția de răzbunare, realizată de el prin atacul asupra victimei, soldat cu

13

vătămarea gravă a integrității corporale, care a dus la deces.

Colegiul penal menționează că aceste motive nu au fost invocate în apel,

iar potrivit art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la

alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel

sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Totodată, autorul recursului consideră că prin declarațiile martorilor

Covalenco G., Nastas V. nu se confirmă vinovăția inculpatului, preluând în

recurs selectiv din declarațiile martorilor doar unele pasaje care după părerea

recurentului confirmă nevinovăția sa.

Însă, ținând cont de cele menționate, Colegiul conchide că martorul

Covalenco G. a relatat evenimentele cunoscute ei din seara de 19.09.2016 spre

20.09.2016, confirmând că între victimă și inculpat au avut certuri, care s-au

soldat cu lovituri reciproce între părți, observând în acea seară pe obrazul

victimei un hematom, astfel, declarațiile căreia sunt consecvente, fiind depuse

sub jurământ, fiind avertizată pentru depunerea declarațiilor false, iar

martorul Nastas N. a explicat clar care circumstanțe au dus la decesul

victimei.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel

prevăzută de art. 427 alin.(1) pct.6) CPP - că a fost admisă o eroare gravă de

fapt care a afectat soluția instanței, Colegiul menționează că, potrivit art. 6

pct.111 Cod de procedură penală, aceasta constituie stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, ci se

subînțelege că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu

există sau atunci când se consideră că un anumit act, raport de expertiză ar

demonstra existența unei împrejurări, când în realitate prin acest mijloc de

probă rezultă contrariul. Astfel, eroarea gravă de fapt presupune reținerea

unei împrejurări fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a

unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau,

ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Reținând cele nominalizate, instanța de recurs consideră că argumentele

invocate sunt nefondate, deoarece vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate se dovedește prin probele administrate, nefiind

comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea

cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei alte soluții.

14

Cât privește temeiul indicat de recurent ce se referă la lipsa în acțiunile

inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151

alin.(4) Cod penal, eroare de drept stipulată în norma pct.8) alin.(1) art. 427

Cod de procedură penală, Colegiul penal relevă faptul, că autorul în

argumentarea erorii date nu a indicat concret ce element al componenței de

infracțiune lipsește în fapta comisă de către el, acesta doar s-a rezumat la

unele argumente de ordin general ce se referă la modalitatea de apreciere a

probelor de către instanțele de fond.

Instanța de recurs menționează că în acțiunile inculpatului sunt

prezente semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea

vinovăției de către Eșanu V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin.(4) Cod penal, nu poate servi temei de achitare, de vreme ce în cursul

judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii nominalizate și

este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a

dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și inculpatul Eșanu

Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

iunie 2017, în cauza penală în privința lui Eșanu Victor, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 decembrie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

15