1ra-1403/2017 — art.201-1 alin.3 lit.a CP

1ra-1403/2017 — art.201-1 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1403/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Pleșca Ion, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Anenii

Noi din 16 martie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 23 mai 2017, în cauza penală în privința lui

Pleșca Ion XXXX,

născut la xxxx, originar și domiciliat în r-nul xxxx, s.

xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 201 1 alin.(3) lit.a) Cod penal, la 7 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului

cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei în mărime de 178 lei.

conviețuind prin concubinaj cu Colesnic Oxana, care locuia într-o gospodărie

comună din s. Xxxx, r-nul Xxxx, în noaptea spre 06 iunie 2016, aproximativ la

orele 2400, fiind în stare de ebrietate alcoolică, pe o stradă a satului din

apropierea domiciliului, în rezultatul unui conflict, urmărind scopul

intimidării victimei și aplicării violenței fizice, întru demonstrarea

supremației sale fizice, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele

peste diferite părți ale corpului lui Colesnic O., cauzându-i potrivit raportului

1

de expertiză medico-legală nr.086/D din 14.07.2016, vătămare corporală gravă.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia acțiunile lui Pleșca I. să fie

recalificate în baza art. 2011 alin.(1) lit.a) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

non privative de libertate.

În argumentarea acesteia a indicat că instanța nu a ținut cont de

declarațiile date de inculpat, partea vătămată și a martorilor audiați în

prezenta cauză. Din probele analizate nu s-a stabilit intenția inculpatului în

cauzarea vătămărilor grave victimei, astfel acțiunile acestuia urmează a fi

încadrate în alin.(1) lit.a) al art. 2011 CP. Inculpatul atât în cadrul urmăririi

penale, cât și ședințele de judecată și-a recunoscut vina parțial, declarând că

nu i-a cauzat concubinei sale leziune corporală gravă sub formă de ruptură a

splinei, doar a lovit-o cu palma peste față și a îmbrâncit-o. Aceste declarații au

fost confirmate și de concubina sa, care a explicat că a căzut de pe scară la

data de 05.06.2016 peste niște pietre, de unde putea să primească leziunile

grave. Fiind audiat în calitate de expert, Stratan M. a declarat că de la căderea

de pe scară peste pietre, anume la 05.06.2016 era posibil să fie cauzată leziune

gravă sub formă de ruptură a splinei, dar nicidecum la data de 03.06.2016.

Totodată, a indicat că la stabilirea pedepsei, instanța urmează să țină

cont că inculpatul este la o vârstă tânără, caracterizat pozitiv la locul de trai și

de muncă, dorește să-și întemeieze o familie cu partea vătămată, care nu are

careva pretenții, astfel urmează să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

2017, a fost admis apelul declarat de avocatul Jizdan Liliana în numele

inculpatului, casată sentința inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin.(2) CPP și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Pleșca Ion a fost condamnat în baza art. 2011 alin.(3) lit.a) Cod penal

(red. legii din 16.09.2016) la 6 ani și 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea procurorului privind încasarea

de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile de judecată pentru efectuarea

expertizei în sumă de 178 lei.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept just constatând vinovăția

2

inculpatului în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, însă nici în textul

sentinței motivate, cât și dispozitivului acesteia nu a indicat conform cărei legi

a calificat acțiunile inculpatului, fără a reflecta art.8 sau 10 CP.

În acest sens, a menționat că infracțiunea de violență în familie a fost

comisă de către Pleșca I. la 06.06.2016, adică până la intrarea în vigoare a Legii

nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, prin care au fost operate

modificări în art. 2011 Cod penal.

Potrivit art. 8 CP, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul comiterii faptei.

În temeiul art. 10 alin.(1) CP, legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în

vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori

care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

Reieșind din faptul că art. 201 1 alin.(3) lit.a) Cod penal (în red. Legii din

06.06.2016 la momentul comiterii faptei) se califică ca infracțiune deosebit de

gravă, iar art. 2011 alin.(3) lit.a) Cod penal (în red. Legii nr.196 din 28.07.2016,

în vigoare din 16.09.2016) fiind ca infracțiune gravă, în baza art. 10 alin.(1)

Cod penal, aplică în privința lui Pleșca I. legea penală nouă care ușurează

pedeapsa, ameliorează situația inculpatului ce a comis infracțiunea, care

potrivit modificărilor este calificată ca infracțiune gravă și are efect retroactiv,

creează pentru inculpat o situație mai favorabilă.

Totodată, instanța a reținut că acuzatorul de stat a solicitat încasarea din

contul inculpatului cheltuielile de judecată în sumă de 171 lei suportate

pentru efectuarea rapoartelor de constatare medico-legală și de expertiză

medico-legale, care au fost eronat încasate de către instanța de fond.

Potrivit art.227 CPP, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate

potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Alin.(3) al normei date prevede că, cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Art. 143 alin.(1) pct.2) și alin. (2) CPP stipulează că, expertiza se dispune

și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate

și a caracterului vătămărilor integrității corporale.

Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se

3

face din contul mijloacelor bugetului de stat.

În speță, expertizele medico-legale nr.086/D din 14.07.2016 și nr.093/D

din 21.07.2016, au fost ordonate prin ordonanța organului de urmărire penală

în vederea constatării gradului vătămărilor corporale depistate la Colesnic O.

în urma săvârșirii infracțiunii de violență în familie, constituind o măsură

procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea învinuirii,

care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Astfel, sub acest aspect instanța va respinge, ca neîntemeiată cererea

procurorului privind încasarea de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile

de judecată.

inculpatul Pleșca Ion, care, invocând temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1)

pct.12) și 13) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, de încetare a procesului penal pe

art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta lui constituie contravenție

prevăzută la art. 781 Cod contravențional, fără aplicarea sancțiunii

contravenționale, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

În argumentarea recursului a menționat că declarațiile părții vătămate

Colesnic O. sunt contradictorii, iar instanța la baza soluției de condamnare a

pus declarațiile victimei depuse în cadrul urmăririi penale care a relatat că a

fost lovită de inculpat cu pumnul și picioarele.

Din materialele cauzei rezultă că victima a fost preîntâmpinată de

fiecare dată înainte de a fi audiată despre răspunderea penală pentru darea cu

bună știință a declarațiilor mincinoase. La materialele cauzei nu este prezentă

nici o probă, sau o plângere a lui Colesnic O. pe faptul că ar fi fost influențată

sau presată de către Pleșca I. sau rudele acestuia pentru a-și schimba

declarațiile în folosul inculpatului. Or, partea vătămată a declarat de mai

multe ori despre faptul că ar fi fost lovită cu picioarele în burtă de către

inculpat deoarece era supărată pe el. Pentru declarațiile sale date în cadrul

procesului penal, Colesnic O. a fost condamnată prin sentința Judecătoriei

Anenii Noi din 17.07.2017 în baza art. 312 Cod penal.

Spre deosebire de partea vătămată, inculpatul atât în cadrul urmăririi

penale, cât și judecării cauzei a dat declarații veridice, care sunt în coroborare

cu celelalte probe administrate, relatând că la data de 06.06.2016, aproximativ

la ora 0000, după ce au plecat oaspeții a observat cum Colesnic O. a căzut de pe

4

scara care duce în podul casei de la o înălțime destul de mare.

Specialistul Stratan M., care a întocmit rapoartele de expertiză medico-

legale nr.086/D și 093/D, a menționat că el a efectuat rapoartele nominalizate

în baza întrebărilor și materialelor care i-au fost prezentate de către organul

de urmărire penală. Totodată, pentru a stabili posibilitatea producerii

traumelor la Colesnic O. de la căderea de pe scară era necesar ca organul de

urmărire penală să fi efectuat cercetarea la fața locului, suprafața de pe care a

căzut, obiectele din jur, însă aceste lucruri nu au fost efectuate de organul de

urmărire penală.

Consideră inculpatul că învinuirea adusă acestuia nu a fost probată, iar

instanțele judecătorești nu au efectuat o analiză amplă a cauzei, nefiind

administrate probe care ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin.(3) lit.a) CP.

Potrivit art.389 CPP în coroborare cu cele ale art. 8 CPP, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblu de probe cercetare în ședința de judecată, iar toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în

favoarea inculpatului.

Astfel, ținând cont de probele administrate, acțiunile lui Pleșca I. urmau

a fi încadrate în baza art. 2011 alin.(1) CP în redacția legii la data comiterii

infracțiunii. Însă, deoarece potrivit Legii nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare de

la 16.09.2016, în art. 2011 alin.(1) Cod penal au fost excluse calificativele

„manifestată verbal, care a provocat suferință fizică, psihică și prejudiciu moral”, iar

pentru maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un membru al familiei

în privința altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a

integrității corporale, a fost introdusă răspundere contravențională, în temeiul

art. 781 Cod contravențional. Prin urmare, legea penală nouă, apărută după ce

hotărârile menționate au devenit definitive, este mai favorabilă pentru

inculpat, deoarece îi ameliorează situația.

Potrivit art. 391 alin.(2), 332 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul

în care fapta persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța

încetează procesul penal, cu aplicarea sancțiunii administrative prevăzute de

Codul contravențional. Art. 101 alin.(6) Cod penal prevede că, dacă fapta nu se

mai consideră infracțiune în conformitate cu prevederile legii noi, dar

5

constituie o contravenție, sancțiunea contravențională nu se mai aplică. Prin

urmare, inculpatul nu mai poate fi sancționat, deoarece a expirat termenul de

prescripție potrivit art. 30 alin.(2) CC.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către inculpat, considerându-l inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, invocând că recurentul consideră că acțiunile sale nu

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(3) Cod penal,

deoarece a intervenit o lege penală mai favorabilă, însă instanțele

judecătorești, just au constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei,

corespunzător încadrând acțiunile făptuitorului. Prin Legea nr. 196 din

28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, au fost operate modificări la art. 2011

alin.(1) Cod penal și nu la alin.(3) al normei date, în baza căruia inculpatul a

fost condamnat, respectiv, prevederile legii menționate, nu sunt aplicabile în

speță.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 12) și 13) Cod de procedură

penală, la care face referire inculpatul în recursul declarat, hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită și a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Analizând norma procesual penală sus menționată la situația în cauză,

Colegiul conchide că temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit

confirmare, deoarece, după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei,

instanța de apel a analizat obiectiv probele administrate, motivându-și soluția

indicând din care motive a ajuns la concluzia de a casa sentința și a pronunța

o nouă hotărâre, de condamnare a lui Eșanu V. în baza art. 2011 alin.(3) lit.a)

Cod penal, în legătură cu modificările operate prin Legea nr.196 în vigoare

din 16.09.2016, soluție expusă detaliat și motivat la pct. 5 al prezentei decizii.

6

Din conținutul recursului ordinar, rezultă că recurentul critică

încadrarea acțiunilor sale în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal și anume

nefiind de acord cu concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală nr.

086/D și cea suplimentară nr. 093/D care au constatat la partea vătămată

vătămări grave, considerând că pentru a stabili posibilitatea producerii

traumelor victimei de la cădere de pe scară era necesar ca organul de urmărire

penală să fi fost efectuat cercetarea la fața locului, suprafața de pe care a căzut,

obiectele din jur, însă aceste circumstanțe nu au fost efectuate de către organul

de urmărire penală. Astfel, învinuirea adusă lui nu a fost probată, iar

instanțele judecătorești nu au efectuat o analiză amplă a cauzei, nefiind

administrate probe care ar dovedi vinovăția sa în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin.(3) lit.a) Cod penal.

Examinând materialele cauzei în raport cu motivele invocate, Colegiul

penal conchide că la examinarea cauzei, instanța de fond a ținut cont în plină

măsură de prevederile art. 26-27, 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat

sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, le-a

dat o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor și

întemeiat a dedus concluzia că, acțiunile inculpatului Pleșca I., întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(3) lit.a) Cod penal.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar, și este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În speță, instanța de apel la examinarea apelului declarat a respectat

cerințele art. 414-417 Cod de procedură penală, a verificat și apreciat

conținutul probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei

desfășurate și minuțioase a acestora în textul deciziei instanței de apel, corect

concluzionând că vinovăția lui Pleșca I. în săvârșirea infracțiunii imputate este

pe deplin dovedită.

Astfel, instanța reține că recurentul critică în recurs concluziile

rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 086/D din 14.07.2016 și

suplimentară nr. 093/D din 21.07.2016, potrivit cărora la partea vătămată

7

Colesnic O. s-a constatat vătămăre gravă, însă în cazul în care organul de

urmărire penală efectua cercetarea la fața locului, putea fi stabilit dacă

leziunile corporale au putut surveni în urma căderii victimei de pe scară,

considerând că în acest caz urma a fi altă calificare a faptei incriminate.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, potrivit art. 142 alin. (1)

Cod de procedură penală, expertiza se dispune în cazurile în care pentru

constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță

probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe specializate în

domeniul științei, tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea

unor asemenea cunoștințe specializate de către persoana care efectuează

urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii

expertizei. Dispunerea expertizei se face, la cererea părților, de către organul

de urmărire penală sau de către instanța de judecată, precum și din oficiu de

către organul de urmărire penală.

Art. 148 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează că, dacă organul de

urmărire penală care a dispus efectuarea expertizei, la invocare de către una

dintre părți sau din oficiu, ori instanța de judecată, la cererea uneia dintre

părți, constată că raportul expertului nu este complet, iar această deficiență nu

poate fi suplinită prin audierea expertului, se dispune efectuarea unei

expertize suplimentare de către același expert sau de către un alt expert.

Analizând conținutul actului nr.086/D din 14 iulie 2016, se constată că în

speță a fost efectuată expertiza medico-legală, care potrivit concluziei, la

Colesnic O. s-a depistat „traumă închisă a abdomenului cu ruptura splinei și

hemoperitoneum masiv (1500 ml), care a fost cauzată prin acțiunea traumatică a unui

obiect contondent dur, cu suprafața de interacțiune relativ limitată, posibil în timpul

și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare

gravă”.

Potrivit procesului-verbal de comunicare a raportului de expertiză nr.

086/D din 14.07.2016 (f.d.32), bănuitului Pleșca I. în prezența apărătorului

Avramov V., i-a fost adus la cunoștință în conformitate cu prevederile art. 151

Cod de procedură penală raportul de expertiză nominalizat, efectuat în

privința lui Colesnic O., unde Pleșca I., a indicat că „nu îi este clar dacă

leziunile primite de Colesnic O. puteau fi și în urma căderii de pe scară la data

de 03.06.2016”.

Astfel, Pleșca I. fiind audiat a declarat că la data de 03.06.2016,

concubina sa Colesnic O. a căzut jos de pe scară, din care motiv bănuiește că

8

anume în urma acestei căderi, ultima a suferit leziunile corporale depistate.

La 21.07.2016, în baza ordonanței OUP al IP Anenii Noi, s-a solicitat

efectuarea expertizei suplimentare, care, potrivit raportului nr. 093/D din

21.07.2016, la examinarea medico-legală a documentelor medicale a lui

Colesnic O. și în conformitate cu întrebările soluționate, s-a conchis, că

conform documentelor prezentate în timpul intervenției chirurgicale din

06.06.2016, s-a depistat ruptura splinei polul inferior cu hemoragie activă, în

cavitatea abdominală sânge total împreună cu cheaguri 1500 ml – ceea ce

indică la o leziune recentă a splinei, care nu putea fi produsă în urma căderii

libere de pe scară la data de 03.06.2016.

Bănuitul făcând cunoștință cu procesul-verbal de comunicare a

raportului de expertiză suplimentară (f.d.38) a declarat că nu este de acord cu

expertiza medico-legală din 21.07.2016, deoarece când a depus declarații s-a

greșit cu data și a indicat că victima a căzut la 03.06.2016, însă ulterior și-a adus

aminte că căderea a avut loc la data de 05.06.2016. Careva întrebări

suplimentare către expert, Pleșca I. nu a înaintat, precum nici nu a depus

careva cereri adăugătoare.

Ulterior, fiind audiat a declarat că nu i-a aplicat nici o lovitură, însă a

relatat că la data de 03.06.2016 Colesnic O. urcându-se în podul casei a căzut

de pe scară, în urma cărui fapt spunea că are dureri în burtă, din care motiv

probabil la 06.06.2016 a fost operată.

Fiindu-i înaintată învinuirea lui Pleșca I. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, acesta a declarat, „că nu se

recunoaște vinovat de fapta săvârșită. În seara de 05.06.2016 spre 06.06.2016, a avut

loc o ceartă între el și victimă, însă nu a lovit-o. Leziunile depistate la Colesnic O. au

apărut în urma căderii de pe scară la 05.06.2016”.

Totodată, la 03 august 2016, învinuitului Pleșca I., în prezența

apărătorului său, i-au fost prezentate materialele cauzei penale, iar după ce

aceștia au luat cunoștință cu ele, careva cereri sau demersuri nu au declarat

(f.d.72).

Mai mult ca atât, Colegiul penal constată că conform procesului-verbal

de audiere a expertului Stratan M. din 16.02.2017, s-a explicat că

circumstanțele faptei le-a descris din ordonanța ofițerului de urmărire penală,

astfel cum a fost formulată întrebarea, în așa mod a dat răspuns. Dacă era

formulată întrebarea referitor la data căderii nu la 03 iunie, dar la 05 iunie

2016, atunci urma să fie și alte întrebări pentru stabilirea posibilității

9

producerii vătămărilor în urma căderii libere de pe scară, fiind necesar de luat

în considerație locul concret, procesul de cercetare la fața locului, suprafața și

alte circumstanțe. La data de 03.06.2016 nu putea să aibă loc incidentul,

deoarece era o hemoragie acută cu 1,5 litri de sânge în partea abdominală și ea

putea să decedeze. În fișa medicală este menționat că este sânge împreună cu

cheag, dar nu sânge modificat, ceia ce înseamnă că nu este de mult timp. Nu

se exclude faptul că victima putea să facă anumite mișcări când se deplasa,

splina nu s-a rupt că s-a deplasat singură, dar de la lovitură. Dacă victima se afla

până seara, la pierderea a 1,5 litri de sânge este riscul de deces, putea să

decedeze până seara, însă ea a fost tânără și rezistența organismului a scăpat-

o.

Declarațiile expertului, fiind confirmate inclusiv prin cele ale martorului

Rusnac V., medic chirurg, care a efectuat intervenția victimei, relatând că la

data de 06.06.2016, la ora 1200, a fost chemat în secția de internare a SR Anenii

Noi, unde a văzut-o pe pacienta Colesnic O., care se văicăra de dureri în

abdomen, pe partea stângă avea dureri mari. Din spusele pacientei la data de

05 spre 06, a fost lovită cu pumnii de către soț în regiunea abdomenului pe

stânga și pe o perioadă scurtă de timp a pierdut cunoștința. Având dureri

mari s-a adresat la spital, fiindu-i pusă diagnoza traumatism abdominal cu

hemoragie internă. La ora 1415, a fost luată pentru intervenție, în cadrul căruia

i s-a depistat ruptura splinei și sânge cu cheaguri, fiindu-i înlăturată splina. La

data de 13.06.2016 a fost externată din spital. În cazul în care nu era efectuată

intervenția, viața victimei era în pericol, deoarece avea hemoragie și anemie

acută. Dacă întârzia în timp putea să decedeze. La partea vătămată s-a

depistat ruptura splinei, iar dacă cădea pe ceva dur atunci rămânea semn,

excoriații, însă nu a fost nimic, pielea a fost curată, nu au fost echimoze.

În cadrul ședinței instanței de fond și apel, inculpatul sau avocatul

acestuia nu au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale repetate, în

cazul în care nu erau de acord cu concluziile expertizelor efectuate în speță.

Prin urmare, Pleșca I. și apărătorul său nu au fost lipsiți de dreptul de a

adresa un astfel de demers, or potrivit procesului-verbal al ședințelor de

judecată în instanța de fond și apel, careva demers în acest sens, atât

inculpatul, cât și avocatul său nu a înaintat.

Faptul că, inculpatul nu este de acord cu concluziile expertului Stratan

M., aceasta nu poate servi temei de reîncadrare a acțiunilor lui Pleșca I.

Totodată, în recurs se invocă ca temei de anulare a hotărârii judecătorești

10

pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală - faptelor săvârșite li s-a dat o

încadrare juridică greșită, însă Colegiul penal conchide că temeiul dat nu

persistă în cauză, deoarece instanțele judecătorești nu au făcut o altă încadrare

juridică a faptelor comise de către Pleșca I. decât cea în baza căruia acesta a fost

pus sub învinuire.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută,

iar temei pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc.

La fel, recurentul a menționat că ținând cont de probele administrate,

acțiunile sale urmau a fi încadrate în baza art. 2011 alin.(1) în redacția legii la

data comiterii infracțiunii. Însă, potrivit modificărilor efectuate în Codul penal

prin Legea nr. 196 din 28.07.2016, intrată în vigoare la 16.09.2016, conform

noilor reglementări dispoziția art. 2011 alin.(1) Cod penal a fost modificată,

fiind excluse calificativele - manifestată verbal, care a provocat suferință fizică,

psihică și prejudiciu moral. Astfel, prin legea nominalizată, pentru maltratarea

sau alte acțiuni violente, comise de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a integrității corporale,

a fost introdusă răspundere contravențională, în temeiul art. 781 Cod

contravențional. Prin urmare, legea penală nouă este mai favorabilă pentru

Pleșca I., deoarece îi ameliorează situația, considerând că în speță în cazul în

care fapta persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța

urmează să înceteze procesul penal, iar potrivit art. 101 alin.(6) CP, în cazul în

care fapta nu mai constituie infracțiune în conformitate cu prevederile legii

noi, sancțiunea contravențională nu se mai aplică.

În acest sens, Colegiul penal menționează că potrivit rechizitoriului

Pleșca I. a fost învinuit și condamnat de instanțele judecătorești în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, pentru comiterea

violenței în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal,

comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a

cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății victimei.

În contextul modificărilor operate la art. 2011 alin. (1) Cod penal prin

Legea nr. 196 din 28.07.2016, Colegiul penal constată că prin acțiunile

inculpatului nu au fost cauzate vătămări de gradul prevăzut de norma

incriminatorie - vătămare ușoară. Totodată, prin Legea menționată, a fost

introdusă și răspunderea contravențională, în temeiul art. 781 Cod

contravențional, pentru maltratare sau alte acțiuni violente, comise de un

11

membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat

vătămare neînsemnată a integrității corporale.

Astfel, instanța de recurs reține că în speță, inculpatul Pleșca I. prin

acțiunile sale nu a cauzat vătămare ușoară sau neînsemnată integrității

corporale a victimei, or potrivit învinuirii înaintate acesta a provocat lui

Colesnic O. vătămare corporală gravă, fapt confirmat prin rapoartele de

expertiză medico-legale.

Reținând cele nominalizate, argumentele recurentului precum că

acțiunile sale urmează a fi încadrate în norma art. 781 CC cu încetarea

procesului penal, urmează a fi respinse, ca declarative, astfel, temeiul pentru

recurs invocat prin prisma pct.13) alin.(1) art. 427 CPP, Colegiul îl apreciază ca

nefondat.

Cât privește afirmația inculpatului referitor la faptul că instanțele

judecătorești urmau să aprecieze corespunzător declarațiile părții vătămate

Colesnic O. care sunt contradictorii, cu privire la apariția leziunilor corporale

grave constatate prin raportul de expertiză medico-legală, precum și că în

privința victimei este o sentință de condamnare pentru prezentarea cu bună

știință a declarațiilor mincinoase, instanța de recurs menționează că necătând

la faptul că victima la diferite etape a procesului penal a dat depoziții diferite,

aceasta nu duce la casarea hotărârii judecătorești, deoarece la adoptarea

hotărârilor de condamnare, instanțele de judecată nu s-au axat doar pe

declarațiile părții vătămate, ci pe cumulul de probe pertinente și concludente

administrate în cauza penală, astfel probele acumulate dovedesc cu

certitudine vina inculpatului Pleșca I. în comiterea infracțiunii imputate.

Colegiul penal constată că probele administrate în cauză dovedesc în

mod cert, că inculpatul Pleșca I. este vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 201 1 alin.(3) lit.a) Cod penal. Așadar, atât instanța de fond,

cât și cea de apel au soluționat cazul examinând toate probele în ansamblu,

unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. Totodată, Colegiul

statuează că la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți, nefiind

legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de

condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este prezentă nici

o discordanță între cele reținute de instanțele de fond și apel și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

12

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Pleșca Ion,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai

2017, în cauza penală în privința lui Pleșca Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 decembrie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

13