1ra-1772/17 — art. 264/1 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Central din 12 iulie 2017, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, s-a încetat procesul penal în cauza privind învinuirea lui Florea Andrei în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal în temeiul art. 2 din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut, că Florea Andrei la data de 18.06.2016, aproximativ ora 06.52, neavând permis de conducere pentru mijloace de transport, fiind în stare de ebrietate, conștientizând caracterul social - periculos al acțiunilor de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate și consecințele care pot surveni, conducând motocicletă de model „Viper-Virtuality-125” fără număr de înmatriculare, și în timpul deplasării la volanul motocicletei nominalizate în apropierea blocului locativ nr. 26 amplasat pe str. Chiev, mun.Bălți, a fost stopat de către colaboratorul poliției din cadrul Regimentului de Patrulare „Nord” a Inspectoratului Național de Poliție, iar în urma verificării, suspectîndu-1 pe Florea Andrei de întrebuințarea băuturilor alcoolice, deoarece acesta avea simptome vizibile de ebrietate, ultimului i s-a propus de a fi testat în mod alcoscopic precum și de a trece 1 examenul medical cu prelevarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii acesteia, de la ce Florea Andrei categoric s-a refuzat.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a considerat că aceasta este neîntemeiată și pasibilă casării în latura neîncasării cheltuielilor de judecată în mărime de 3022 lei, deoarece acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce au fost trecute în contul statului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, s- a respins ca nefundat apelul declarat cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În argumentarea soluției, instanța de apel a indicat că instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv. La părerea Colegiului, probele administrate pe cauză corespund cerințelor stipulate de art. 101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, utile, pentru a putea fi puse la baza sentinței de condamnare, ele fiind în coroborare și demonstrând deplin vinovăția inculpatului în sensul învinuirii aduse. Cu referire la solicitarea procurorului privind neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei psihiatrico-legale staționare, Colegiul a apreciat că instanța de fond la examinarea cauzei corect a trecut cheltuielile judiciare suportate pe cauză în contul statului, or potrivit art.143 alin. (1) pct.2), 3) Cod de procedură penală, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, stării psihice a bănuitului, învinuitului, etc.- în cazurile când apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate. Dispoziția alin. (2) a aceleiași norme stipulează că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Astfel, Colegiul a considerat neîntemeiat argumentul invocat de procuror în apelul declarat, or efectuarea expertizei psihiatrico-legale dispuse de organul de urmărire penală pe cauza respectivă a fost necesară pentru determinarea stării de responsabilitate a inculpatului, astfel că cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea acesteia nu urmează a fi încasate de la inculpat.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către procuror, care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță pe motiv că soluția instanței de refuz în încasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul reține că procurorul indică ca temei de drept întru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală ce prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Însă, acest temei nu și-a găsit confirmare în urma cercetării materialelor cauzei, cu atât mai mult că recurentul invocă de fapt dezacordul cu soluția instanțelor de fond prin care cheltuielile de judecată în mărime de 3022 lei, pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, au fost trecute în contul statului. Instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice inculpatului, iar art. 143 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea stării psihice și fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului – în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra de sine stătător drepturile și interesele legitime în procesul penal. Tot aici, Colegiul penal consideră necesar de a se referi și la prevederile alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat, de aceea, instanțele de fond corect au ajuns la concluzia de a trece cheltuielile de judecată în sumă de 3022 lei în contul statului. În urma celor analizate, nu s-a constatat prezența erorii de drept invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentului nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, prin urmare soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiate. 3

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Florea Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 26 decembrie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 4