1ra-450/2017 — art.264 alin.1 Cod penal

1ra-450/2017 — art.264 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-450/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

23 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul

Iațîc Andrei, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Florești din 08

aprilie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02

noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Iațîc Andrei Xxx,

născut la xxxx, originar și domiciliat în

xxxxxxxxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 264 alin.(1) Cod penal la 200 unități convenționale,

fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Andrei la 25 noiembrie 2013, având permis de conducere valabil pentru

categoria de vehicul condus, conducând autoturismul de model „Rover 414”,

cu numărul de înmatriculare xxxx, pe traseul central din s. Căprești, r-nul

Florești, deplasându-se cu o viteză nestabilită de către organul de urmărire

penală, observându-l pe pietonul Cazacu S. care traversa drumul și efectua

trecerea pe traiectorie perpendiculară în raport cu marginea carosabilului și

neținând cont de situația rutieră și dexteritatea în conducere care i-ar permite

să prevadă situațiile periculoase precum și de distanța dintre autoturismul

1

condus și pieton, nu s-a isprăvit cu conducerea autoturismului și fără a frâna,

l-a tamponat pe pietonul Cazacu S., cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 117 „D” din 10.12.2013, vătămări corporale medie,

cu dereglarea sănătății de lungă durată.

solicitat, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, pe

motiv că acțiunile sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.

A menționat că potrivit practicii judiciare, cauzele principale ale

producerii accidentelor rutiere este nu numai încălcarea de către conducătorul

mijlocului de transport a regulilor de securitate a circulației și de exploatare a

mijlocului de transport, dar și nerespectarea de către pietoni a regulilor de

circulație rutieră care, în consecință provoacă accidentele rutiere.

Astfel, din declarațiile părții vătămate, rezultă că anume nerespectarea

de către Cazacu S. a regulilor de circulație rutieră, a avut ca consecință

provocarea accidentului rutier. Partea vătămată, fiind audiat în cadrul

ședinței de judecată a declarat că în acea zi se afla în stare de ebrietate, a văzut

mașina inițial la 100 metri, iar când a pășit pe partea carosabilă a crezut că va

reuși să treacă, totodată, la întrebările părții apărării a explicat, că nu a dorit să

se ridice 5-10 metri pentru a traversa carosabilul pe la trecerea de pietoni. Prin

urmare, sunt nefondate declarațiile părții vătămate precum că la automobil

erau aprinse doar gabaritele, deoarece la materialele cauzei este anexat

procesul-verbal de revizie tehnică a unității de transport, potrivit căruia la

rubrica privind sistemul de iluminare este indicat că iluminarea corespunde

cerințelor tehnice. La fel, instanța de fond nu s-a pronunțat în sentință la toate

declarațiile părții vătămate.

Referitor la declarațiile martorului Serșun A., constată că acesta a relatat

existența faptului accidentului rutier, însă el personal nu a văzut producerea

accidentului rutier, astfel declarațiile lui nu confirmă vinovăția inculpatului.

Precum și declarațiile martorului nominalizat afirmă poziția lui că traseul nu

era iluminat de felinare stradale, iar anotimpul era unul nefavorabil.

Cât privește declarațiile lui Munteanu I. a declarat că depozițiile acestui

martor ocular descriu amănunțit toate măsurile întreprinde de conducătorul

mijlocului de transport întru evitarea producerii accidentului rutier.

Nu este de acord cu concluzia instanței de fond care a indicat că în raza

de 100-150 metri de la locul producerii accidentului rutier nu se afla nici o

2

trecere de pietoni, pe motiv că partea acuzării nu a prezentat nici un act sau

probă că în s. Căprești, r-nul Florești în imediata împrejurime a locului

producerii accidentului rutier nu se afla o trecere de pietoni. Faptul că în

apropierea locului producerii accidentului rutier se afla trecere de pietoni se

confirmă prin declarațiile martorului Munteanu I., precum și prin declarațiile

părții vătămate Cazacu S.

2016, a fost admis apelul inculpatului Iațîc A. din alte motive decât cele

invocate, casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului pentru prima instanță, potrivit căreia procesul penal în privința lui

Iațîc A. a fost încetat în baza art. 264 alin.(1) Cod penal, în temeiul art. 391

alin.(1) pct.6) CPP și art. 107 alin.(1) Cod penal, în baza art. 2 al Legii nr. 210

din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din

punct de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de

vinovăție a lui Iațîc A. în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța a statuat, că în cauză a intervenit circumstanțe care

condiționează încetarea procesului penal.

Astfel, în acest sens a menționat că la data de 09 septembrie 2016 au

intrat în vigoare prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, iar potrivit alin. (1) Legea nominalizată, se aplică condiționat

inclusiv persoanelor inculpate care manifestă căință activă în cadrul

procesului penal.

Art. 2 alin. (1) al Legii sus menționate prevede că „procesul penal

încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare referitor la

infracțiunea săvârșită până la adoptarea prezentei legi pentru care Codul

penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S.

Moldovenești din 24 martie 1961 prevede în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen

de 7 ani. Iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, în privința persoanei care

refuză încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) din prezentul articol,

instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî aplicarea

3

prezentului articol dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată și inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art. 10.

Reieșind din materialele cauzei și având în vedere faptul că vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) CP a fost

pe deplin confirmată în cadrul cercetării judecătorești, iar inculpatul Iațîc A. a

comis infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (1) CP la data de 25.11.2013,

adică până la adoptarea Legii sus-menționate și pedeapsa maximă sub formă

de închisoare prevăzută de sancțiunea articolului incriminat este de până la 7

ani, calificându-se ca una ușoară, instanța a considerat că în cauză sunt

întrunite condițiile prevăzute la art.2 alin.(3) al Legii nr.210 din 29.07.2016 și în

privința lui Iațîc A. pot fi aplicate dispozițiile legale, iar procesul penal

urmează a fi încetat în legătură cu intervenirea amnistiei.

Totodată, instanța a conchis că necătând la faptul că inculpatul nu

recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii imputate, acesta întrunește

prevederile Legii privind amnistia, menționând că Iațîc A. a reparat integral

prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care a fost condamnat, partea

vătămată a confirmat în instanța de fond că inculpatul i-a reparat prejudiciul

material cauzat și nu are pretenții față de el.

ordinar inculpatul Iațîc A., care, invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct.6), 8)

Cod de procedură penală solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului a invocat aceleași motive care anterior le-a

menționat în cererea de apel.

Suplimentar a declarat că el ca conducător a întreprins toate măsurile

posibile pentru a evita accidentul rutier.

Nu este de acord cu faptul că instanța de apel la baza soluției sale a pus

raportul de expertiză judiciară auto-tehnică nr. 875 din 27.07.2016, deoarece la

efectuarea expertizei date au fost înaintate din partea sa două întrebări către

expert, însă, ca rezultat al efectuării expertizei i s-a dat răspuns numai la o

singură întrebare, deoarece materialele și datele ce i-au fost puse la dispoziție

nu sunt suficiente pentru prezentarea concluziilor.

Consideră că instanța nu era în drept de a pune ca probă în confirmarea

vinovăției sale răspunsul dat numai la o întrebare, mai mult că întrebarea la

4

care nu i s-a dat răspuns este una destul de importantă.

Asupra acestor argumente instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un

mod.

La fel, a indicat că latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 264

Cod penal este caracterizată prin intenție sau imprudență față de fapta

prejudiciabilă și numai prin imprudență față de urmărire prejudiciabile.

În aceste situații, când vinovăția conducătorului mijlocului de transport

lipsește, răspunderea pentru producerea accidentului rutier trebuie s-o poarte

acei participanți la trafic care se fac vinovați de producerea acestuia.

Conducătorul care nu a încălcat nici o regulă de securitate a circulației

sau de exploatare a mijlocului de transport, nu i se poate imputa

nepreîntîmpinarea consecințelor situației de accident.

Astfel, în acțiunile sale nu sunt întrunite elementele infracțiunii

incriminate, iar argumentele procurorului indicate în rechizitoriu urmau a fi

apreciate critic de către instanțele judecătorești.

El ca șofer a întreprins toate măsurile necesare pentru a evita

producerea accidentului rutier.

Atât în instanța de fond, cât și cea de apel a fost demonstrată

nevinovăția sa în infracțiunea imputată, iar potrivit art. 8 CPP, învinuirea nu

poate fi bazată pe presupuneri, iar orice îndoială în veridicitatea și

obiectivitatea învinuirii se tratează în favoarea celui învinuit.

Totodată, a menționat că potrivit materialelor cauzei, acuzatorul nu a

prezentat nici o probă pertinentă, concludentă și utilă care ar demonstra

vinovăția sa, pentru ca ulterior a da temei instanțelor de judecată să pronunțe

o hotărâre de condamnare sau după caz de încetare în temeiul Legii nr. 210

din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, necătând la faptul că Iațîc A.

nu a solicitat aplicarea amnistiei.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de inculpat, solicitând inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul nu este de acord

cu modalitatea de apreciere a probelor, însă afirmațiile recurentului nu se

încadrează în temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) CPP. Cu referire la

afirmațiile inculpatului că fapta incriminată nu întrunește elementele

5

infracțiunii, instanța a conchis, că, judecând cauza, instanța de apel, just a

constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, corect încadrând

acțiunile făptuitorului.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de

titularul acestuia.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursurile instanța este în drept să le admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, când eroarea admisă nu poate fi corectată de

instanța de recurs la această etapă a procedurilor. Prin urmare, instanța de

recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze

total, atunci când se constată admiterea unei erori de drept, care a avut drept

consecință adoptarea unei soluții eronate.

După cum rezultă din conținutul recursului, soluția instanței de apel

este criticată prin prisma aplicării de către instanța de apel a Legii nr. 210

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, cu dispunerea încetării procesului penal

în privința lui Iațîc Andrei, necătând la faptul că inculpatul nu a recunoscut

vinovăția în comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de recurs consideră argumentele recurentului întemeiate

concluzionând următoarele.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că amnistia este actul

de clemență al puterii legiuitoare, prin care aceasta, din considerente de ordin

politic sau social, înlătură răspunderea penală și consecințele condamnării

pentru infracțiunile săvârșite până la apariția sa.

La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

6

Potrivit art. 2 din Legea nr. 210, în cazul în care persoana, în privința

căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade

sub incidența art. 10, este pasibilă de a i se aplica actul amnistiei, dacă

infracțiunea a fost comisă până la data de 29 iulie 2016, pentru care Codul

penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S.

Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un

termen de 7 ani.

În speță, Iațîc Andrei a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin.(1)

Cod penal, sancțiunea căruia prevede pedeapsa cu amendă în mărime de

până la 300 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau

fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

până la 2 ani.

Respectiv, la prima vedere circumstanțele de fapt ale cauzei, se

încadrează în prescripțiile generale ale Legii nr. 210 privind amnistia.

Însă, procedura de aplicare a amnistiei față de inculpat, reglementată de

art. 2 din Legea nr. 210, stipulează expres că procesul penal încetează la faza

de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.

Totodată, în acest punct de analiză se evidențiază că, înainte de a aplica

actul amnistiei, instanța urmează să determine, dacă inculpatul a manifestat

căința activă față de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210

stipulează expres că căința activă a persoanei se determină, în conformitate cu

criteriile stabilite de art. 57 Cod penal.

Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de

răspundere penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în

care sunt întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale

cauzate sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Astfel, reieșind din textul legii menționate, se conchide că, pentru

aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient să fie întrunite cel puțin

unul dintre criteriile enumerate supra.

În speța data, Colegiul penal lărgit constată că nu a fost cauzat vreun

prejudiciu, iar în asemenea circumstanțe prevederile art. 2 din Legea nr. 210,

pot fi aplicate numai dacă inculpatul a manifestat căință activă prin

7

autodenunțare sau prin contribuire activă la descoperirea infracțiunii (care

include: judecarea cauzei penale în procedura prescrisă de art. 3641 sau art. 509 Cod

de procedură penală sau în cazul recunoașterii integrale a vinovăției).

Mai mult, încetarea procesului penal conform alin.(1) are loc cu

acordul scris al persoanei învinuite sau inculpate.

Reieșind din cele menționate în raport cu materialele cauzei, Colegiul

penal reține, că inculpatul Iațco A. pe tot parcursul procesului penal a

menținut o poziție constantă de nerecunoaștere a vinovăției.

Însă, necătând la cele indicate, potrivit procesului-verbal al ședinței

instanței de apel, la întrebarea instanței inculpatul a răspuns, „cu nu doresc să

fie aplicată legea cu privire la amnistie, eu nu sunt vinovat” (f.d.35,vol.II).

Așadar, instanța de apel a conchis că, deși Iațîc A. nu recunoaște

vinovăția în comiterea infracțiunii, interpretând greșit prevederile alin. (3) din

art. 2 al Legii nr. 210, nu a solicitat aplicarea amnistiei, însă a considerat că

inculpatul întrunește prevederile Legii privind amnistia, fiind posibilă

aplicarea față de inculpat a prevederilor actului de amnistiere, or dânsul nu a

manifestat căința activă pentru a cădea sub incidența Legii menționate.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit nu poate reține constatările instanței

de apel, considerând că instanța a făcut o interpretare greșită a prevederilor

Legii nr.210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de

Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură

penală și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că totalitatea circumstanțelor

menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării totale a deciziei

instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura

de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate de inculpat în apel, și cele invocate în prezenta decizie, ținând cont

de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

8

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Iațîc Andrei, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 noiembrie 2016, în

cauza penală în privința lui Iațîc Andrei Xxxx și dispune rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 22

iunie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Petru Moraru

9