1ra-1641/2017 — art. 155 CP

1ra-1641/2017 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1641/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 august

2017, în cauza penală în privința lui

Negru Petru

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 16.12.2016-20.02.2017;

instanța de apel: 16.03.2017-02.08.2017;

instanța de recurs: 04.10.2017-20.12.2017,

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă:

2017, adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Negru P., a fost condamnat în baza art. 155 Cod penal, la 1 an și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90

Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, XXXXX a fost admisă,

fiind dispusă încasarea din contul inculpatului a sumei de 1 000 lei, cu titlu de

prejudiciu material și sumei de 3 000 de lei, cu titlu de prejudiciul moral.

Demersul acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la inculpat a

cheltuielilor de judecată în sumă de 994 lei, a fost respins.

în jurul orei 1400, Negru P. fiind în stare de ebrietate, aflându-se la domiciliul

concubinei sale, XXXXX situat în XXXXX, unde locuiesc în comun, în urma

relațiilor ostile, subit apărute ca urmare a unei cerți inițiate de către inculpat pe

fundalul de consum a băuturilor alcoolice, a numit-o cu cuvinte necenzurate pe

XXXXX, apoi a deteriorat un borcan cu volumul de 3 litri și cu o bucată de sticlă

1

din acest borcan a amenințat-o pe XXXXX cu moartea și cu cauzarea vătămărilor

corporale grave, amenințare care a fost percepută de ultima ca reală, din care

motiv XXXXX. a fost nevoită să fugă din domiciliu la vecini și să solicite ajutorul

poliției.

Tot el, la 25.06.2016, în jurul orei 1500, fiind în stare de ebrietate, aflându-

se la domiciliul concubinei sale XXXXX situat în XXXXX, unde locuiesc în

comun, în urma relațiilor ostile subit apărute ca urmare a unei cerți inițiate de

către Negru P. pe fundalul consumului de băuturi alcoolice, a numit-o pe ultima

cu cuvinte necenzurate și a amenințat-o cu omorul și cu cauzarea vătămării

corporale grave, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnul și palmele peste față și

corp, cauzându-i XXXXXdureri fizice, iar când ultima a încercat să fugă de el, a

luat din gospodărie un topor cu care a aruncat în XXXXX, care a perceput

amenințările lui Negru P. ca unele reale, fiind nevoită să fugă de la domiciliu și

să solicite ajutorul poliției.

Tot el, în noaptea spre 06.09.2016, fiind în stare de ebrietate, aflându-se la

domiciliul concubinei sale XXXXX, situat în XXXXX, unde locuiesc în comun, în

urma relațiilor ostile subit apărute între el și XXXXX ca urmare a unei cerți

inițiate de Negru P. pe fundal de consum de alcool a numit-o pe ultima cu

cuvinte necenzurate apoi luând din casă o șurubelniță, a amenințat-o cu aceasta

pe XXXXX cu omorul și cu cauzarea vătămărilor corporale grave, care

percepând amenințarea ca una reală, a fost nevoită să fugă de la domiciliu și să

solicite ajutorul poliției, iar la 06.09.2016, în jurul orei 0730, când XXXXX s-a

întors la domiciliul său, Negru P., continuându-și acțiunile sale infracționale,

iarăși a amenințat-o pe aceasta cu omorul și vătămări corporale grave, din care

motiv, ultima din nou a fost nevoită să părăsească domiciliul său și să solicite

ajutorul poliției.

XXXXX, care au solicitat:

procurorul, casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului prevăzut pentru prima instanță prin care Negru P. să fie

condamnat în baza art. 155 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, procurorul a solicitat încasarea de la inculpat a cheltuielilor

judiciare în sumă de 994 lei, conform actului de expertiză nr. 457/2016.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia, fără a contesta

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și dovedirea vinovăției acestuia, a

invocat că sentința în partea stabilirii pedepsei este ilegală, fiind una prea

blândă, or, aprecierea ca circumstanță atenuantă a recunoașterii vinovăției, care

de fapt atrage incidența procedurii simplificate, nu poate fi valorificată ca o

circumstanță atenuantă în sensul prevăzută la art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal,

deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență

2

juridică, în rezultatul aplicării incorecte de către instanță a prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală.

Apelantul a mai invocat că, instanța de judecată la stabilirea pedepsei nu

a ținut cont de circumstanțele cauzei: gravitatea și rezonanța socială a infracțiunii

imputate inculpatului, caracterul acțiunilor infracționale, exprimate prin faptul că a

comis mai multe acțiuni infracționale legate de amenințarea părții vătămate cu omorul

și cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății, existând pericolul realizării

acestor amenințări, folosirea intenționată la comiterea infracțiunii a unor obiecte, fapt ce

a creat un pericol real pentru viața și sănătatea părții vătămate, deteriorarea bunurilor

materiale care a dus cauzarea prejudiciului material ce nu a fost recuperat de către

inculpat, personalitatea acestuia.

Totodată, instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul se

caracterizează negativ la locul de trai, anterior a fost judecat, însă după

condamnare, acesta nu a făcut careva concluzii pentru sine, continuându-și

acțiunile sale infracționale, inclusiv de violentă față de concubina sa.

Adițional, apelantul a menționat că, instanța greșit a interpretat

prevederile art. 227, 229 Cod de procedură penală, în ce privește încasarea de la

inculpat a cheltuielilor de judecată, în sumă de 994 lei.

partea vătămată XXXXX, a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii

pedepsei inculpatului și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

prevăzut pentru prima instanță, prin care acesta să fie condamnat în baza art.

155 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia referindu-se la

prevederile art. 61, 75 alin. (1) Cod penal, a menționat că, prima instanță, la

emiterea sentinței nu a luat în considerație gravitatea și rezonanța socială a

infracțiunii comise de către inculpat.

Totodată, apelantul a menționat că, instanța nu a ținut cont de faptul că

inculpatul se caracterizează negativ la locul de trai, anterior a fost judecat, însă

nu a făcut careva concluzii pentru sine, continuându-și acțiunile sale

infracționale, inclusiv de violență față de concubina sa.

Instanța nu a ținut cont de comportamentul inculpatului după comiterea

infracțiunii imputate în cadrul cercetărilor judecătorești.

Astfel, prin decizia Judecătoriei Drochia (sediul Glodeni), din 23.01.2017,

inculpatul a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art.

781 Cod contravențional, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de 40 ore

muncă neremunerată în folosul comunității.

Totodată, la 16.02.2017, partea vătămată a depus la IP Glodeni o cerere,

prin care a solicitat tragerea lui Negru P. la răspundere pentru faptul că, la

16.02.2017 în jurul orei 1200, fiind în stare de ebrietate, în urma unui conflict, i-a

aplicat 2 lovituri cu pumnul peste spate, cauzându-i dureri fizice.

3

2017, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței

fără modificări.

cauzei, instanța de apel a conchis că, la individualizarea pedepsei, instanța de

fond a ținut cont și de prevederile art. 61, 75 și 78 Cod penal și anume că

inculpatul se învinuiește de comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, de

personalitatea acestuia, care la locul de trai se caracterizează negativ, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, nu este angajat în câmpul muncii, nu

se află la prima abatere, anterior fiind judecat inclusiv prin sentința Judecătoriei

Glodeni din 08.04.2013, în temeiul art. 2011 Cod penal, ceea ce nu a dus la

corijarea făptuitorului.

Prin urmare, instanța de fond, a numit pedeapsa inculpatului în

corespundere cu normele legale, pedeapsă care va duce la atingerea scopului

pedepsei penale, totodată fiind respectate criteriile de individualizare a

pedepsei și corect a ajuns la concluzia că inculpatul se poate îndrepta fără

executarea reală a pedepsei închisorii, motivând pe deplin în sentință

concluziile sale în vederea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal prin prisma

normelor legale internaționale care invită statele să încurajeze procurorii și

judecătorii de a folosi cât mai mult posibil alternativele de detenție, în scopul de

a rezolva problema creșterii numărului deținuților în închisori.

Totodată, instanța de apel a reiterat și faptul că închisoarea este una

dintre cele mai grave pedepse și se aplică doar în cazurile, când corectarea și

reeducarea condamnatului nu este posibilă fără izolarea lui de societate.

Astfel, prin prisma aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 90

Cod penal, pe linia de argumente expuse, instanța de apel a considerat că,

scopul pedepsei se va obține fără izolarea inculpatului de societate și, astfel,

poate fi dispusă condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, stabilindu-i un termen de probă.

Reieșind din cele menționate supra, instanța de apel a considerat ca fiind

irelevante solicitările apelanților cu privire la încălcarea normelor legale cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, fiind dovedită

oportunitatea, legalitatea și corectitudinea aplicării pedepsei închisorii prin

prisma prevederilor art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia, fapt ce se confirmă atât prin materialele cauzei cât și prin motivarea

sentinței de către instanța de fond.

Deși instanța de fond eronat a reținut în sarcina inculpatului

circumstanța atenuantă recunoașterea vinei, or, în cazul examinării cauzei în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, aceasta nu poate fi

reținută ca circumstanță atenuantă, deoarece ar însemna că aceleiași situații de

drept să i se acorde o dublă valență juridică și respectiv, în cazul stingerii

4

antecedentelor penale, o astfel de circumstanță atenuantă nu mai poate fi

reținută, totuși instanța de apel a considerat pedeapsa stabilită ca fiind una

corectă, nefiind posibilă admiterea solicitării procurorului și părții vătămate de

înăsprire a acesteia.

În acest sens, instanța de apel a atras atenția asupra faptului că, practica

judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate

duce la consecințe contrare scopului urmărit, mai mult ca atât, legea penală nu

urmărește scopul de a cauza, suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului,

acesta fiind unul din principiile aplicării Codului penal.

În susținerea poziției date, instanța de apel a arătat că, în ședința

instanței de apel, partea vătămată a indicat că nu are careva pretenții față de

inculpat și nu dorește să-i fie aplicată pedeapsa închisorii.

Cu referire la cererea privind aplicarea amnistiei, instanța de apel a

conchis că aceasta nu poate fi admisă, or, Legea privind amnistia a fost adoptată

la 29.07.2016, iar ultima acțiune a fost comisă de inculpat la 06.09.2016, astfel, la

speță nefiind aplicabile prevederile art. 2 a Legii menționate.

În cât privește solicitarea procurorului de încasare în contul statului de la

inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 994 lei, pentru efectuarea expertizei

psihiatrico-legale a părții vătămate, instanța de apel a respins cerința respectivă,

or, aceasta este obligația acuzării în calitate de autoritate a statului de a acumula

probele necesare, ce demonstrează vinovăția și identifică persoana vinovată în

comiterea unei infracțiuni.

care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu excluderea

prevederilor art. 90 Cod penal, cu încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare în sumă totală de 994 lei.

În motivarea recursului declrat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând că, decizia instanței de apel privind menținerea

soluției instanței de fond în latura aplicării art. 90 Cod penal, în privința

inculpatului, este vădit ilegală, iar pedeapsa stabilită ultimului este

neproporțională circumstanțelor stabilite pe cauză, extrem de blândă, care nu va

atinge scopul pedepsei penale de restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

5

De asemenea, recurentul menționează că, instanțele de fond la

argumentarea hotărârilor adoptate au ignorat prevederile art. 75 Cod penal și

nu au luat în considerare circumstanțele agravante prezente în cauză.

Faptul că în ședința instanței de apel inițial partea vătămată a susținut

apelul declarat, iar ulterior a declarat că nu are careva pretenții materiale și la

iertat pe inculpat urma să pună în gardă instanțele de judecată și să le convingă

suplimentar de starea acesteia, care are la întreținere un copil minor și care

potrivit actului nr. 457a-2016 de expertiză psihiatrico-legală, are stare

permanentă de frică pentru viața și sănătate, suferințe care necesită timp

îndelungat de tratare.

Potrivit declarațiilor părții vătămate ea este bolnavă din cauza

comportamentului violent a inculpatului, are la întreținere un copil minor și

inculpatul nu o ajută cu nimic la creșterea și educarea acestuia. Un astfel de

comportament al inculpatului pune în pericol viața și sănătatea părții vătămate

și a copilului minor.

Prin urmare, circumstanțele menționate au fost ignorate de către

instanțele inferioare, fiind ilegal aplicate față de inculpat prevederile art. 90 Cod

penal.

Totodată, recurentul menționează că, instanțele de fond greșit au

interpretat prevederile normei legale în ce privește încasarea de la inculpat a

cheltuielilor de judecată, în sumă de 994 lei, instanța de apel dispunând

respingerea apelului procurorului și în această latură, or, inculpatul urmează a

fi obligat să achite cheltuieli judiciare în cauză, el fiind persoana în rezultatul

acțiunilor infracționale ale căruia a fost comisă infracțiunea și ca urmare fiind

necesară pornirea urmăririi penale și necesitatea întreprinderii de către organul

de urmărire penale a măsurilor procesuale în vederea dovedirii vinovăției lui.

6.1. Pe cauză nu au fost depuse referințe.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă temei pentru recurs

pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

6

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârii contestate.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii,

fiind legală și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că, autorul recursului nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de fond și nici încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va pronunța referitor la

aceste aspecte, însă critică hotărârea contestată în partea executării pedepsei,

solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal și în partea neîncasării de la

inculpat a cheltuielilor de judecată.

Colegiul penal consideră, că temeiul invocat de către recurent și

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază

soluția adoptată. Din textul deciziei recurate se constată, că instanța de apel, a

cercetat toate probele prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat

corectitudinea condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii imputate.

Mai mult, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată,

că la stabilirea pedepsei instanțele ierarhic inferioare au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel

motivându-și soluția în sensul art. 415 Cod de procedură penală, just menținând

sentința atacată.

Prin urmare, Colegiul penal va respinge ca fiind neîntemeiate

argumentele recurentului cu referire la faptul că, instanțele de fond incorect au

aplicat în privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, considerând că

pedeapsa aplicată nu este proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite.

Astfel, Colegiul penal consideră, că în mod just instanța de apel a

menținut sentința primei instanțe, concluzionând că la soluționarea chestiunii

cu privire la pedeapsa inculpatului, instanța echitabil a stabilit categoria și

măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei și

anume gradul prejudiciabil al faptei comise, persoana celui vinovat,

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, corect menționând că scopul

pedepsei poate fi atins fără punerea în executare a pedepsei.

Așadar, Colegiul penal reține că, lui Negru P. în baza art. 155 Cod penal,

i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de la 1 an și 6 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

7

executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3

ani.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, în vigoare la momentul judecării

cauzei, prevedea că, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

obligatoriu în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și termenul de probă, iar aceste prevederi potrivit dispoziției

alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în cazul persoanelor care au săvârșit

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul

recidivei.

Revenind la prezenta speță, Colegiul menționează că, sancțiunea art. 155

Cod penal, în baza cărui a fost condamnat Negru P., la data comiterii

infracțiunii prevedea pedeapsa cu amendă în mărime de la 200 la 240 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, iar potrivit prevederilor art. 16 Cod

penal, aceasta face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, în speță

nefiind prezentă starea de recidivă.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale

de individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu

privire la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea

pedepsei aplicate vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de

individualizare a pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe

lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de

executare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței

că scopul poate fi atins și fără punerea în executare acesteia.

Astfel, faptul că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, a

recunoscut vina (cauza fiind examinată în procedură simplificată), s-a căit sincer

de cele comise, au permis instanței de judecată, să-i aplice lui Negru P. o

pedeapsă echitabilă, care corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal,

hotărâre, pe care Colegiul penal o apreciază ca fiind corectă și legală.

Prin urmare, ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere

atât principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art.

61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională

8

executarea pedepsei reale cu închisoare de către inculpat, iar instanța de apel

just a conchis de a menține aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i

suspendată condiționat executarea pedepsei pe termen de probă, deoarece

careva interdicții la aplicarea acestei norme nu se atestă.

La acest capitol, Colegiul penal consideră necesar de a remarca și acel

fapt că, modificarea pedepselor și regimului de executare ar constitui o reacție

disproporționată în aplicarea legii penale sau o încurajarea a comportamentului

infracțional de acest gen.

În continuare, revenind la conținutul recursului declarat, Colegiul penal

nu se va expune asupra alegațiilor recurentului cu referite la faptul că, prin

decizia Judecătoriei Drochia (sediul Glodeni), din 23.01.2017, inculpatul a fost

tras la răspundere contravențională, în baza art. 781 Cod contravențional, iar la

16.02.2017, anterior pronunțării sentinței în cauză, parte vătămată, a depus

plângere la IP Glodeni, împotriva acțiunilor violentele din partea lui Negru P.,

or, aceste afirmații au ca obiect de discuție alte circumstanțe decât cele existente

în prezenta cauză, iar, potrivit art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă

declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în

proces.

Cât privește alegațiile recurentului cu referire la faptul că, instanțele de

judecată greșit au interpretat prevederile normei legale în ce privește

neîncasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată în sumă de 994 lei, Colegiul

penal atestă că, art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că expertiza

se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când

prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală).

Alineatul (2) a normei citate, stipulează că, plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

De asemenea, potrivit art. 227 alin. (1) și (3) și 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Totodată,

cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat sau sunt trecute în contul

statului.

Prin urmare, Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a menținut

sentința și în această parte, or, plățile necesare întru efectuarea acesteia urmează

a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Concomitent, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului

acuzatorului de stat și argumentele expuse în recurs au fost anterior invocate în

apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat și, apreciind toate probele în

9

ansamblu, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor și a căror reiterare nu

mai este necesară (jurisprudența CtEDO, cauza Rebait și alții c. Franței, din

25.02.1995, nr. 26564/1995).

Prin urmare, instanța de recurs conchide că concluziile la care a ajuns

instanța de apel privitor la menținerea sentinței de condamnare a inculpatului

Negru P. cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt obiective și

întemeiate, nefiind identificată prezența vreunei erori judiciare invocate de

recurent, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei contestate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 02 august 2017, în cauza penală în privința lui

Negru Petru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

10