1ra-1269/2017 — art.287 alin.2 lit.b Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin.2 lit.b Cod penal
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,10 CPP
1ra-1269/2017 — art.287 alin.2 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul 1ra-1269/17
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
14 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Ghenadie Nicolaev,
judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru
Moraru,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul
Murzac Angela în numele inculpaților Grubleac Victor, Grubleac Serghei și
Grubleac Alexandru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui
Grubleac Victor XXXXX,
născut la 29 aprilie 1969, originar și domiciliat în
r-nul xxxxx, com.xxxxx,
Grubleac Serghei XXXXX,
născut la 18 noiembrie 1995, originar și domiciliat în
r-nul xxxxx, com.xxxxx,
Grubleac Alexandru XXXXX,
născut la 21 martie 1997, originar și domiciliat în r-
nul xxxxx, com.xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 04 decembrie 2015 - până la 12 mai 2016
(instanța de fond);
de la 28 iulie 2016 - până la 04 octombrie 2016
(instanța de apel);
de la 10 iulie 2017 – până la 14 noiembrie 2017
(instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 12 mai 2016, procesul penal
în privința lui Grubleac Victor, Grubleac Serghei și Grubleac Alexandru
învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit.b) Cod
penal, a fost încetat, pe motiv că fapta acestora constituie o contravenție
administrativă, prevăzută de art.354 Cod contravențional, cu încetarea
procedurii contravenționale, în legătură cu expirarea termenului de
prescripție.
1
Acțiunea civilă înaintată de Xxxx și Xxxx a fost lăsată fără soluționare.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Grubleac
Victor, Grubleac Sergiu și Grubleac Alexandru la 23 august 2015, aproximativ
orele 18 30, aflându-se în s. Xxxx, r-nul Xxxx, în stradă, în preajma magazinului
alimentar din localitate, de comun acord, din intenții huliganice, încălcând
grosolan ordinea publică, în prezența mai multor persoane, intenționat au
aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele, peste diferite părți ale
corpului lui Xxxx și Xxxx, cauzându-i ultimului potrivit raportului de
expertiză medico-legală nr.263-D din 07.09.2015, vătămari corporale
neînsemnate.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat, casarea
sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, de condamnare a lui Grubleac V., Grubleac S. și
Grubleac Al. în baza art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal la amendă în mărime de
câte 500 unități convenționale, fiecăruia.
În argumentarea apelului procurorul a indicat că, atât la etapa urmăririi
penale, cât și cercetării judecătorești inculpații vina nu și-au recunoscut,
declarând că în ziua incidentului au avut un conflict cu familia Malai, în
stradă, unde se aflau mai multe persoane și au aplicat lovituri reciproce, însă
nu s-au adresat la poliție, deoarece nu au dorit. Prin urmare, instanța greșit a
recalificat acțiunile inculpaților în baza art. 354 Cod contravențional,
motivând că în acțiunile lui Grubleac V., Grubleac S. și Grubleac Al. sunt
prezente elementele de acostare jignitoare a persoanei fizice, alte acțiuni
similare ce încalcă normele morale, tulburarea ordinii publice și liniștea
persoanei fizice, precum și să constate că acțiunile inculpaților nu au avut loc
cu scopul de a atenta la ordinea publică în sensul infracțiunii de huliganism,
fiindcă s-a stabilit existența relațiilor ostile dintre inculpați și părțile vătămate
a unui conflict anterior.
Instanța nu a luat în considerare faptul că conflictul a luat amploare în
momentul când la fața locului a venit inculpatul Grubleac V., deoarece până
la acel moment între părți au avut loc niște discuții calme.
Inculpații au comis acțiunile huliganice de comun acord, fiindcă în
momentul când Grubleac V. îl agresa fizic pe Xxxx, fiul acestuia Malai D. a
dorit să intervină pentru a-l scoate pe tatăl său din mâinele inculpatului
Grubleac V., însă a fost oprit de către Serghei Grubleac, care, i-a aplicat o
2
lovitură cu piciorul în regiunea umărului, ulterior fiind lovit și de Alexandru.
Astfel, atât Grubleac Serghei, cât și Alexandru îl susțineau pe tatăl său
Grubleac V., doreau și acceptau acțiunile violente ale acestuia, respingând
orice încercare de a interveni a altor persoane în conflict.
La fel, acuzarea nu este de acord cu argumentul instanței precum că
persoanele din jur nu au fost deranjate de conflictul apărut, fapt confirmat
prin declarațiile martorului minor Afanasii A., care a declarat că după ce la
fața locului a venit Grubleac V. discuțiile au devenit mai aprinse, s-a speriat,
intuind că se va începe careva bătai și împreună cu prietena sa au intrat în
magazin unde s-au aflat în jur de 10-15 min.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04
octombrie 2016, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința
contestată și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care.
- Grubleac Victor, Grubleac Serghei și Grubleac Alexandru au fost
condamnați în baza art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 2 ani închisoare, fiecare,
iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost
suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani, fiecăruia.
S-a dispus încasarea de la inculpații Grubleac V., Grubleac S. și
Grubleac A. a prejudiciului moral în beneficiul lui Xxxx în sumă de câte xxxx
lei, de la fiecare și în beneficiul lui Xxxx în sumă de câte xxxx lei, de la fiecare.
S-a admis în principiu pretențiile lui Xxxx și Xxxx privind încasarea
prejudiciului material din contul inculpaților, urmând ca asupra cuantumului
prejudiciului să se expună instanța în ordinea procedurii civile.
Instanța de apel a constatat fapta incriminată lui Grubleac V.,
Grubleac S. și Grubleac A. prin rechizitoriu, și a reținut probele ce confirmă
vinovăția acestora în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit.b)
Cod penal, și anume: - declarațiile părților vătămate Xxxx, Xxxx, a martorilor
Toma J., Anastasii A., Pisiuc M., Anastasii M., precum și probele materiale
procesul-verbal de consemnare a celor constatate din 03.09.2015, informația
telefonică din 01.09.2015, procesul-verbal de cercetare la fața locului din
24.08.2015, raportul de expertiză medico-legală nr. 263-D din 07.09.2016
(f.d.48, vol.II).
Totodată, instanța a conchis că instanța de fond greșit a recalificat
acțiunile inculpaților în baza art. 354 Cod contravențional, menționând că
3
răspunderea contravențională pentru huliganism nu prea grav survine doar
în cazul, acostării jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni
similare ce încalcă normele materiale, tulbură ordinea publică și liniștea
persoanei fizice. Potrivit dicționarului explicativ al limbii române “acostare
jignitoare” este de a opri pe drum și a adresa cuvinte supărătoare, jignitoare.
În speță, s-a dovedit faptul că Grubleac V., Grubleac S. și Grubleac A.,
prin acțiunile sale au comis infracțiunea de huliganism prevăzută de art. 287
alin.(2) lit.b) Cod penal.
Referitor la latura civilă, instanța a conchis de a încasa din contul
inculpaților în beneficiul lui Xxxx prejudiciul moral în mărime de câte xxxx de
la fiecare, iar în beneficiul lui Xxxx câte xxxx, de la fiecare, în partea
prejudiciului material, acțiunea civilă a fost admisă, urmând ca asupra
cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii
civile.
Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul
Murzac Angela în numele inculpaților Grubleac V., Grubleac S. și Grubleac
A., care invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6), 8) și 12) CPP
solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond,
argumentând că instanța de apel, contrar probelor administrate a reținut că
inculpații au săvârșit fapta imputată din intenții huliganice.
Astfel, recurentul a desfășurat în recurs noțiunea de „ordine publică”,
„încălcarea grosolană a ordinii publice”, „exprimarea unei vădite lipse de
respect față de societate”, menționând că în speță nu sunt prezente elementele
nominalizate, deoarece acțiunile inculpaților au fost îndreptate împotriva
unor persoane fizice concrete și nicidecum împotriva ordinii publice sau
regulilor de conviețuire socială. Prin urmare, Grubleac V., Grubleac S. și
Grubleac A. nu au stricat vitrinele sau geamurile magazinului, nu au distrus
sau incendiat autovehiculele din stradă, nu au lovit alte persoane decât pe
Malai I. și Malai D. cu care au fost în relații ostile și s-au încăierat.
Consideră că în acțiunile inculpaților nu sunt prezente elementele
infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit.b) CP.
La fel a indicat că inculpații au aplicat lovituri în diferite regiuni ale
corpului părților vătămate, fapt care s-a soldat cu cauzarea leziunilor
corporale neînsemnate, astfel, părțile implicate în conflict se aflau anterior în
relații ostile, dar nicidecum nu au prevăzut și urmărit încălcarea grosolană a
4
ordinii publice.
Reținând cele nominalizate, faptele săvârșite de inculpați urmează a fi
calificate drept contravenție prevăzută de art. 78 alin.(2) CC – vătămarea
intenționată ușoară a integrității corporale, în concurs cu art.354 CC –
huliganismul nu prea grav.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra
recursului declarat de către avocat în numele inculpaților, considerându-l
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, invocând că autorul a invocat că fapta
incriminată inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii incriminate,
însă, instanța de apel judecând cauza just a constatat circumstanțele de drept
și de fapt ale cauzei, corect încadrând acțiunile făptuitorilor în baza art. 287
alin.(2) lit.b) Cod penal. Astfel, recurentul nu este de acord cu modalitatea de
apreciere a probelor, iar motivele date nu se conțin în temeiurile prevăzute la
art. 427 alin.(1) CPP.
Judecând recursul ordinar declarat în raport cu motivele invocate,
Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de această instanță în cazurile când instanța nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de
fapt, care a afectat soluția instanței.
Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de
apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate
în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar
și oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe
asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Conform art. 417 alin.(1) pct.7) și 8) CPP, decizia instanței de apel
trebuie să cuprindă fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Colegiul penal menționează că, hotărârile pronunțate de instanțele
ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în
5
corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței
superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită
de avut în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea
insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de
casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de
procedură.
Astfel, instanța de recurs conchide că în cauza dată instanța de apel nu a
îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că
nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,
fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.
Verificând legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor cauzei,
instanța de recurs consideră că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal este pe deplin stabilită,
calificarea acțiunilor lui Grubleac Victor, Grubleac Sergiu și Grubleac
Alexandru în baza normei penale menționate este corectă, însă nu a fost
acordat deplină eficință motivării de individualizare a pedepsei.
Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel i-a stabilit pedeapsa
inculpaților fără a ține cont în deplină măsură de prevederile art. 75 alin.(1),
(2) Cod penal.
La acest capitol instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art.75
alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei
infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială
a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a
prezentului cod.
Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele
(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de
judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în
parte.
Totodată, legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă
de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a
pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
6
La individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de
individualizare a pedepsei instanța de judecată trebuie să respecte toate
cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei
pedepse echitabile, legale și individualizate. Neglijarea unora din aceste
criterii, la stabilirea pedepsei, constituie temei pentru casarea hotărârii de
către instanța ierarhic superioară în procedura prevăzută de legea procesual
penală pentru căile de atac.
Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele de pedepse
stabilite de sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste
pedepse sunt: minimum și maximum prevăzut de fiecare infracțiune în textul
incriminator.
Categoriile pedepselor sunt expuse în Codul penal într-o anumită
consecutivitate: de la cea mai blândă – amendă, până la cea mai aspră –
detențiune pe viață.
În speță, norma penală în baza căreia au fost condamnați Grubleac V.,
Grubleac S. și Grubleac Al. (art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal), prevede pedepse
alternative: amendă sau închisoare.
Prin decizia instanței de apel, inculpații Grubleac V., Grubleac S. și
Grubleac Al. au fost condamnați la pedeapsa închisorii. Însă, în conformitate
cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 alin.
(2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute
pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă
mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului
pedepsei. Astfel, când sancțiunea prevede pedepse alternative, concluzia
instanței cu privire la aplicarea unei pedepse mai aspre urmează a fi motivată.
Cele menționate sunt reflectate în dispoziția art. 394 alin.(2) pct.1) Cod
de procedură penală, care obligă instanța de judecată să motiveze stabilirea
pedepsei cu închisoare, dacă sancțiunea legii penale prevede și alte categorii de
pedeapsă.
Colegiul remarcă, că potrivit art. 53 alin.(1) Cod de procedură penală,
procurorul la examinarea cauzei penale în instanța de judecată, exercită mai
multe atribuții, iar potrivit pct. 8) al aceluiași articol, își expune în timpul
dezbaterilor judiciare opinia asupra faptei infracționale săvârșite de inculpat,
încadrării ei în baza legii penale și pedepsei care urmează a fi aplicată.
7
Raportând aceste stipulări, instanța de recurs reține că atât din textul
apelului, cât și din procesul-verbal al ședinței instanței de apel, rezultă că
procurorul a solicitat ca în privința inculpaților să fie aplicată o pedeapsă sub
formă de amendă, câte 500 unități convenționale, fiecăruia (f.d.199-202, vol.I,
f.d.27,vol.II), fapt care a fost nereținut de instanță la individualizarea
pedepsei.
Astfel, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de
judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii
săvârșite și cu periculozitatea infractorului.
Totodată, Colegiul conchide că în argumentarea pedepsei stabilite
inculpaților instanța de apel a ținut cont, și anume: de circumstanțele cauzei, de
gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16 Cod penal face parte din
categoria celor mai puțin grave, persoana acestora care se caracterizează suficient și
pentru prima dată sunt atrași la răspundere penală, precum și lipsa circumstanțelor
atenuante și agravante.
Necătând la circumstanțele menționate, instanța de apel a ignorat
prevederile legale privind principiile de individualizare a pedepsei,
nemotivat și neîntemeiat a aplicat lui Grubleac V., Grubleac S. și Grubleac Al.
pedeapsa cea mai aspră, din numărul celor alternative, stabilindu-le astfel o
pedeapsă inechitabilă.
Totodată, instanța de apel nu a motivat suficient soluția adoptată în
latura civilă în partea încasării cuantumului prejudiciului moral, reieșind din
gradul de vinovăție al făptuitorilor, stabilirea unui echilibru în deplină
proporționalitate cu faptele comise de inculpați și suferințele cauzate părții
vătămate, pronunțându-se pur formal și superficial, limitându-se la fraze de
ordin general.
În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de
Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de
procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.
Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că totalitatea circumstanțelor
menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării totale a deciziei
instanței de apel cu remiterea la rejudecare în instanța de apel în alt complet
de judecată în cadrul căreia urmează a fi apreciate de către instanța de apel în
8
cumul cu toate probele la justa lor valoare pentru stabilirea adevărului și
adoptării unei soluții juste și corecte.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile
menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de
casare a soluției adoptate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apeluri și să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să
corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de avocatul Murzac Angela în numele
inculpaților Grubleac V., Grubleac S., Grubleac A., casează total decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, în cauza
penală în privința lui Grubleac Victor, Grubleac Serghei și Grubleac
Alexandru și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt
complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 14
decembrie 2017.
Președinte Ghenadie Nicolaev
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Nadejda Toma
Petru Moraru
9