1ra-1634/2017 — art. 187 al. 2 lit. b, e, f, 188 al. 2 lit. d, e, f, 171 al. 2 lit. f, 172 al. 2 lit. g CP

Prin sentința Judecătoriei Bender din 28 iulie 2016, Russ Evgheni a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), 188 alin. (2) lit. d), e), f), 171 alin. (2) lit. f), 172 alin. (2) lit. g) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa penală cu aplicarea art. 82 Cod penal, după cum urmează: - în baza art. 171 alin. (2) lit. f) Cod penal - 8 ani închisoare; - în baza art. 172 alin. (2) lit. g) Cod penal - 8 ani închisoare; - în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal - 5 ani închisoare; - în baza art. 188 alin. (2) lit. d), e), f)Cod penal - 8 ani închisoare. Conform art. 84 alin. (1), art. 82 alin. (2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, stabilindu-i prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin sentință, lui Russ Evgheni pedeapsa definitivă cu închisoarea pe un termen de 12 ani și 1 lună, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, a fost adăugată în întregime, în termenul pedepsei definitive stabilite lui Russ Evgheni de 12 ani și 1 lună închisoare, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 27.11.2009 de 1 zi închisoare. A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de XXX cu privire la repararea prejudiciului material și încasată de la inculpatul Russ Evgheni în beneficiul lui XXX contravaloarea prejudiciului material cauzat în sumă de 20 210 lei 24 bani și suma de 1 000 dolari SUA sau echivalentul în lei conform cursului oficial de schimb stabilit de Banca Națională a Moldovei la momentul executării hotărârii.

Pentru a se pronunța în cauza dată, instanța de fond a constatat că, inculpatul Russ Evgheni, la 31.12.2008, în jurul orei 05°°, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Fetisov Veaceslav, aflându-se pe bd. Moscovei, mun. Chișinău, în apropierea restaurantului „Plovdiv”, având intenția săvârșirii sustragerii deschise a bunurilor lui Uvarov Alexei în scop de profit, s-au apropiat de ultimul și, doborându-l la pământ, i-au aplicat lovituri cu picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-i vătămări corporale fără a pricinui prejudiciu sănătății, după care i-au sustras un telefon mobil 1 de model „XXX și cu bunul sustras au părăsit locul comiterii infracțiunii, prin aceasta cauzându-i părții vătămate o daună în proporții considerabile în valoare de 700 lei. Tot el, la 28.03.2014, aproximativ ora 1000, acționând cu intenție, în scopul însușirii averii proprietarului, atacând-o pe XXX, născută la 03.02.1984, a pătruns în locuința acesteia, situată pe str. XXX, nr. XX, ap. XX, or. XXX, unde, aplicându-i lovituri cu pumnii în regiunea capului și a corpului, i-a legat picioarele, mâinile și gura cu lipici și, folosind o șurubelniță în calitate de armă, amenințând-o cu moartea, a sustras de pe cardul ei bancar, suma de 24 467,60 ruble a regiunii transnistrene (echivalentul a 20 210,24 lei), suma de 680 dolari SUA (echivalentul a 9 140,90 lei), iar din locuința acesteia a sustras suma de 5 000 hrivne ucrainești (echivalentul a 6 009 lei) și 500 lei RM, cauzându-i prin aceasta cet. XXX o pagubă materială în sumă totală de 35 860,14 lei, care pentru ea este considerabilă. Tot în același timp și în același loc, având intenția de a-și satisface pofta sexuală, prin constrângere fizică și amenințare cu omor, cu deosebită cruzime, în prezența fiului minor al cet. XXX, XXX, Russ Evgheni a întreținut un raport sexual cu ea, satisfăcându-și pofta sexuală în formă naturală și perversă.

Nefiind de acord cu sentința menționată inculpatul Russ Evgheni, a atacat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei penale la o nouă rejudecare. În argumentarea apelului declarat, inculpatul a invocat următoarele: - sentința de condamnare este neîntemeiată; - la materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea vinovăției sale, învinuirea bazându-se pe declarațiile părților vătămate oferite în cadrul urmăririi penale, care diferă de cele oferite în cadrul ședinței de judecată, care în coroborare cu celelalte materiale acumulate ilegal, demonstrează că dosarul a fost fabricat și nu au fost corect încadrate juridic faptele; - martorul Pascalov Alexandr în cadrul ședinței de judecată a declarat că în privința acestuia s-a influențat psihic și fizic; - cu privire la numărul de telefon care aparține inculpatului, partea vătămată a declarat că nu cunoaște acest număr de telefon și nu s-a folosit de el niciodată; - nu și-au găsit confirmare pătrunderea în domiciliu, suma mijloacelor bănești, vătămările corporale și amenințările, lipsește arma, pe scotch sunt două amprente digitale care nu aparțin inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, a fost respins apelul inculpatului Russ Evgheni, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Bender din 28 iulie 2016, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate fără modificări. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Ne uitând la faptul că inculpatul nu-și recunoaște vina, vinovăția inculpatului Russ Evgheni în comiterea infracțiunilor imputate se confirmă prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părților vătămate Uvarov Alexei și XXX; declarațiile martorilor Sadovnic Sergiu , Fetisov Veaceslav, Capsa Andrei, Pascalov Alexandr, precum și: procesele-verbale de sesizare despre săvârșirea sau 2 pregătirea pentru săvârșirea infracțiunilor din data de 15.04.2014, (f.d. 4, 21 vol. I); procesul-verbal de cercetare la fata locului din 29.04.2014 (f.d. 38-41, vol. I); procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie din 29.04.2014 conform căruia partea vătămată XXX l-a recunoscut pe inculpat la poziția nr. 3, după trăsăturile și particularitățile feței acestuia (f.d. 42, vol.I); extrasele de pe contul bancar al părții vătămate XXX din 18.04.2014 (f.d. 45-46, vol.I); procesul- verbal de ridicare din 29.04.2014, conform căruia de la domiciliul părții vătămate XXX au fost ridicate două fragmente de scotch (f.d. 49, vol.I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 29.04.2014, realizat cu participarea părții vătămate XXX, la locul de domiciliu a acesteia (f.d. 51-53, vol. I); procesul- verbal de examinare a obiectului din 29.04.2014, conform căruia au fost examinate fragmentele de scotch (f.d. 54-55, vol. I); raportul de expertiză medico-legală din 09.06.2014, întocmit în baza actelor medicale prezentate în privința părții vătămate XXX (f.d. 73- 75, vol. I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 16.06.2014, conform căruia martorul Pascalov Alexandr l-a recunoscut pe inculpat la poziția nr. 4, după trăsăturile și particularitățile feței acestuia (f.d. 83, vol. I); actul nr. 5 de expertiză psihiatrico-legală (narcologico-legală) efectuată în condiții de ambulatoriu din 16.09.2014, conform căruia inculpatul Russ Evgheni suferă de narcomanie prin consum de substanțe stupefiante - amfetamine, opiacee, marijuana, la moment aflându-se în remisie stabilă mai mult de 3 ani, nefiind necesar tratamentul antidrog, însă fiind necesară supravegherea medicală la medicul de familie, la medicul narcolog, implicarea în programele de recuperare psihosocială, programele informaționale, educaționale și, după caz, în programele de tratament (f.d. 160-162, vol. I); raportul de examinare medico-legală din 02.01.2009, potrivit căruia, în urma examinării părții vătămate Uvarov Alexei s-au constatat leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății (f.d. 5, vol. II); raportul de expertiză medico-legală nr. 711/D din 02.02.2009 (f.d 23, vol. II); ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 13.05.2009, conform cărora de la martorul Sadovnic Sergiu a fost ridicat telefonul mobil de model XXX, care a fost procurat de către acesta le la inculpat și cea de-a doua persoană care îl însoțea (f.d. 6-7, vol. II); procesul-verbal de examinare a obiectului din 25.05.2009, conform căruia a fost examinat telefonul mobil de model XXX ridicat de la martorul Sadovnic Sergiu și recunoscut în calitate de corp delict, constatându-se că acesta este de culoare gri, un pic uzat și fără deteriorări esențiale (f.d. 7-18, vol. II); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicate la cauza penală din 25.05.2009, conform căreia telefonul mobil de model XXX ridicat de la martorul Sadovnic Sergiu fost recunoscut în calitate de corp delict și a fost anexat la cauza penală (f.d. 19, vol. II); procesul-verbal de examinare a obiectului din 30.07.2009, conform căruia a fost examinat lista descifrărilor convorbirilor telefonice (f.d. 42, vol. II); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicate la cauza penală din 30.07.2009 (f.d. 43, vol.II); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 30.10.2009, conform căruia partea vătămată Uvarov Alexei l-a recunoscut pe Russ Evgheni ca fiind una din cele două persoane care l-au atacat, l-au lovit și i-au sustras telefonul mobil, la poziția nr. 2, după trăsăturile și particularitățile feței acestuia (f.d. 71, vol.II). Instanța de apel a considerat că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Russ Evgheni în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187 3 alin. (2) lit. b), e), f) Codul penal, conform semnelor calificative: sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile’, de art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Codul penal - atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșit prin pătrundere în locuință, cu un obiect folosit în calitate de armă și cu cauzarea de daune în proporții considerabile; de art. 171 alin. (2) lit. f) Codul penal. Raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică, cu deosebită cruzime; de art. 172 alin. (2) lit. g) Codul penal - satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, săvârșită cu deosebită cruzime Verificând argumentele invocate în apelul depus, Colegiul Penal, ajunge la concluzia că, acestea sunt nefondate fiind combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului. Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate conchide că, solicitarea apelantului privind achitarea inculpatului în lipsa unor probe este neîntemeiată, deoarece prima instanță corect a constatat dovedită pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate, or, la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Russ Evgheni în săvârșirea infracțiunilor incriminate. Instanța de fond corect a apreciat critic declarațiile inculpatului, considerând a fi neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin întregul sistem de probe cercetate în instanța de fond, care combat în întregime versiunea inculpatului, și anume declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați. Argumentele apelantului cu privire la aprecierea probelor administrate în mod eronat și faptul că au fost respinse argumentele apărării în lipsa unui probatoriu, nu pot fi reținute ca întemeiate de către instanța de apel și nu prezintă temei de casare a sentinței atacate, or aceste argumente nu-și găsesc confirmare în materialele cauzei penale, precum și, în conținutul sentinței care conține totalitatea declarațiilor martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești, precum și motivarea aprecierii acestora, instanța de fond apreciind aceste probe după intima convingere și în conformitate cu prevederile art. 101 Cod penal. Instanța de apel a apreciat critic argumentele din apelul inculpatului precum că, instanța de fond la examinarea cauzei date s-a bazat doar pe declarațiile martorilor și n-a luat în considerație faptul că depozițiile părților vătămate urmează a fi puse la îndoială din motivul, că declarațiile părților vătămate sunt contradictorii, în cadrul ședinței de judecată fiind oferite alte declarații decât cele de la urmărirea penală. Or, declarațiile părților vătămate și a martorilor oferite în instanța de fond sunt consecvente, corespund cu declarațiile date în cadrul urmăririi penale, coroborează între ele și cu celelalte probe materiale prezentate și verificate în cadrul cercetării judecătorești. Părțile vătămate au fost prevenite de răspunderea penală pentru darea declarațiilor intenționat false, și prin urmare, nu există temei de a aprecia critic aceste declarații oferite sub jurământ și care corespund adevărului. Instanța de apel a reiterat că nu există careva temei de a respinge sau a aprecia critic declarațiile părților vătămate Uvarov Alexei și XXXX, or, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate probe care ar infirma cele relatate de către părțile vătămate. 4 Argumentul invocat de către inculpat cu referire la faptul că nu a comis infracțiunea de jaf și era la o distanță de aproximativ 30 m de la declanșarea conflictului între Uvarov Alexei și Fetisov Veaceslav, este combătută prin declarațiile părții vătămate Uvarov Alexei care a declarat că a fost atacată de către două persoane, iar după ce a căzut jos, concomitent a căzut și telefonul mobil care a fost luat de către aceștia și a văzut cum cele două persoane au fugit în direcția necunoscută. Iar conform declarațiilor martorului Sadovnic Sergiu, acesta a declarat cum două persoane necunoscute s-au apropiat și i-au propus două telefoane mobile la mâna a doua, cumpărând telefonul de model XXX la preț de 400 lei. În acest context se reține concluzia primei instanțe care corect a constatat că, infracțiunea de jaf a fost comisă de inculpat, împreună cu Fetisov Veaceslav, acesta din urmă fiind deja condamnat pentru această infracțiune. Acțiunea infracțională s-a realizat prin sustragerea deschisă de la Uvarov Alexei a telefonului mobil, acțiune precedată de aplicarea unor lovituri asupra victimei pentru a facilita acțiunea de sustragere, cauzându-i, prin aceasta, părții vătămate un prejudiciu care pentru ea este considerabil. Circumstanțele comiterii infracțiunii de două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea victimei, precum și mărimea prejudiciului cauzat i-au conferit infracțiunii formă agravantă. Instanța de apel a apreciar critic argumentele apelantului precum că la materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea vinovăției sale în comiterea infracțiunii de tâlhărie și viol, prima instanță bazându-se doar pe declarațiile părții vătămate XXX care nu se confirmă prin alte probe. Or, declarațiile părții vătămate XXX coroborează cu celelalte probe, sunt confirmate prin declarațiile martorilor Capșa Andrei și Pascalov Alexandr, iar cauzarea leziunilor corporale se confirmă prin raportul de expertiză medico-legală din 09.06.2014. În același sens se rețin ca întemeiate concluziile primei instanțe potrivit căreia, în ședința de judecată s-a constatat cu certitudine exercitarea în privința părții vătămate XXX a acțiunii de viol, dar și a acțiunilor violente cu caracter sexual materializate în satisfacerea poftei sexuale în formă perversă prin pătrundere anală, fapte confirmate de concluziile expertizei medico-legale. Infracțiunile au fost săvârșite prin modalitatea de constrângere fizică a persoanei, întrucât s-a stabilit că partea vătămată a fost imobilizată și legată cu scotch, ceea ce a împiedicat-o să se împotrivească și să se opună acțiunilor inculpatului, singura cale de a-1 determina să înceteze faptele infracționale fiind inspirarea milei și compasiunii prin faptul că aceasta plângea și îl ruga să se oprească. Or, cruzimea deosebită de care a dat dovadă inculpatul la comiterea acestor infracțiuni, manifestată prin agresivitatea acțiunilor care au dus la cauzarea unor leziuni ale organelor genitale și anale ale victimei, conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală a acesteia (comiterea actului sexual natural și pervers în formă grosolană (agresivă)), precum și prin faptul comiterii acțiunilor sexuale în apartamentul în care era prezent copilul minor comun în vârstă de 4 ani, conferă faptelor un caracter agravant. Vinovăția inculpatului Russ Evgheni în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), 188 alin. (2) lit. d), e), f), 171 alin. (2) lit. f) și 172 alin. (2) lit. g) Cod penal a fost dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la cauza penală care demonstrează vinovăția inculpatului în afara oricărui dubiu rezonabil. Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii 5 săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Russ Evgheni, se atribuie la categoria infracțiunilor grave. La stabilirea și individualizarea pedepsei penale instanța de fond a stabilit lipsa circumstanțelor agravante și atenuante. Ținând cont de personalitatea inculpatului, de graviditatea infracțiunilor comise, în stare de recidivă periculoasă, de circumstanțele cauzei, instanța de fond a concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar în condițiile izolării lui de societate cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare. Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat pedeapsa în baza art. art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoarea, care este una echitabilă și proporțională infracțiunilor comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunilor, care se califica ca infracțiuni grave, săvârșite cu intenție directă, două dintre care cu scop de cupiditate, de circumstanțele cauzei, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, de personalitatea inculpatului, anterior judecat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită. Ținând cont că, inculpatul Russ Evgheni anterior a fost judecat, pentru o infracțiune gravă, antecedente penale nestinse, a comis din intenție o infracțiune gravă, nu a conștientizat gravitatea faptelor comise, nu regretă cele săvârșite, nu a reparat prejudiciul material cauzat părților vătămate, nu se află pe calea corijării și reintegrării în societate a comis noi infracțiuni în stare de recidivă periculoasă, prezintă un pericol social sporit, precum și, toate circumstanțele cauzei și caracteristicile inculpatului expuse de către prima instanță în conținutul sentinței, instanța de apel a reținut că, realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, precum și, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, este posibilă numindu-i o pedeapsă penală în limitele prevăzute de norma legală, care este privativă de libertate. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel, instanța de apel a considerat că soluția adoptată de către prima instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Russ Evgheni, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de 12 ani închisoare ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său și siguranța vieții, sănătății și patrimoniului altei persoane. Instanța de apel verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în conformitate cu prevederile de procedură penală, nu a depistat careva încălcări de procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului. 6

Nefiind de acord cu hotărîrile menționate, inculpatul Russ Evgheni, fără a face trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, specificând că nu a săvârșit infracțiunile incriminate lui. Totodată, se invocă că instanțele de fond nu au inclus în pedeapsa definitivă a perioadei de aflare în arest din data de 01.04.2014 pînă la 21 martie 2016. 5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de inculpatul Russ Evgheni, solicitînd respingerea acestuia, deoarece sentința primei instanțe și decizia instanței de apel sunt corecte și corespund legii.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Potrivit textului recursului declarat de către inculpatul Russ Evgheni, se semnalează ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele inferioare, considerînd că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că faptele incriminate în actul de învinuire au fost comise de acesta. La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanțele ierarhic inferioare, de competența cărora este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul penal consideră că, instanța de apel legal și întemeiat a pronunțat decizia, constatând corect stabilirea circumstanțelor de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect 7 concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunilor imputate, motivându-și soluția în acest sens (pct. 4.1. din prezenta decizie). Mai mult, Colegiul penal reiterează că, criticile formulate de recurent enunțate la pct. 5. din prezenta decizie, au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărârilor recurate. Necătând la faptul că, inculpatul nu și-a recunoscut vina, instanța de apel a constatat că, vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin probele acumulate la dosar. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii incriminate nu poate servi ca temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina acestuia în comiterea infracțiunii imputate, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmându-se scopul evitării răspunderii penale. Cu referire la argumentele recurentului, precum că, instanțele de fond nu au inclus în pedeapsa definitivă a perioadei de aflare în arest din data de 01.04.2014 pînă la 21 martie 2016, Colegiul penal menționează că instanța de fond just a relatat prin încheierea sa din 21 martie 2016 (f.d. 33, vol. IV), precum că, ,, inculpatul s-a aflat în arest preventiv o perioadă de aproape doi ani de zile, iar temei legal de menținere a inculpatului în stare de arest preventiv nu exista, întrucât prevederile alin. (3), (8) și (9) ale art. 186 Cod de procedură penală au fost declarate neconstituționale. Totodată, în ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine că inculpatul în prezent execută pedeapsa închisorii pe un termen de 2 ani și 4 luni stabilită prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 27.11.2009, fiind, în același timp, și inculpat în cauza penală nr. 1-9/2016 care se află în procedură de examinare la Judecătoria Bender privind învinuirea lui de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), art. 188 alin. (2) lit. d), e) și f), art. 171 alin. (2) lit. f), art. 172 alin. (2) lit. g) Cod penal. Prin urmare, măsura arestării preventive aplicate inculpatului urmează a fi revocată, însă fără eliberarea acestuia din sala de judecată, întrucât menținerea stării de arest a inculpatului este justificată de necesitatea executării pedepsei închisorii pe un termen de 2 ani și 4 luni stabilită prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 27.11.2009”. Astfel, perioada de aflare în arest a fost justificată de necesitatea executării pedepsei închisorii. Este de menționat că, motivele principale expuse în recurs ordinar au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel, le-a examinat apreciind toate probele din dosar în ansamblu și conform art. 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra motivelor invocate în apel. O nouă reapreciere a probelor nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de drept. Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel în mod public și într- un termen rezonabil a cauzei sale, a respectat principiile fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la apărare, egalitatea, și într-un termen care să nu determine lipsa de interes a cererii a examinat cauza, pronunțând în mod public o hotărâre legală și întemeiată. 8 Mai mult, Colegiul penal menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de apel. Astfel, Colegiul constată că, erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit, acțiunilor săvârșite de către Russ Evgheni, li s-au dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, ținându-se seama de pericolul social al faptei comise, persoana vinovată, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărârea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit. Prin urmare, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate de către inculpatul Russ Evgheni în recursul ordinar declarat și decide asupra inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, declarat de inculpatul Russ Evgheni XXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 13 decembrie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 9