1ra-1274/2017 — art.287 alin.3 CP

1ra-1274/2017 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1274/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Craiu Serghei în numele inculpatului Lazu Igor, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 martie 2017 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, în cauza

penală în privința lui

Lazu Igor Xxxxx,

născut la xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx,

str. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2017, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Lazu Igor a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

la data de 14 ianuarie 2017, aproximativ la orele 0010, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se în scara blocului locativ nr. xxx din str. xxx, mun. xxx,

manifestând o deosebită obrăznicie, urmărind scopul încălcării ordinii publice

și aplicării violenței în privința lui Chitoroagă V., dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în

mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului stabilit, neavând careva temeiuri de aplicare a violenței

1

fizice, a numit-o pe Chitoroagă V. cu diferite cuvinte necenzurate, apucând-o

de păr i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu mâinile și pumnii în regiunea

capului și peste corp, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară

nr.200 din 17.01.2017, vătămare corporală ușoară.

În vederea aplanării conflictului s-a implicat Chistol I., care a ajutat-o pe

Chitoroagă V. să intre în apartamentul acesteia. Ulterior, când Chistol I. a ieșit

din apartamentul lui Chitoroagă V., Lazu Igor în continuarea acțiunilor sale

huliganice, l-a numit pe Chistol I. cu diferite cuvinte necenzurate, aplicându-i

o lovitură cu pumnul în regiunea feței, iar când Chistol I. i-a opus rezistență

inculpatului, Lazu Ig. i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea

umărului stâng, provocându-i conform raportului de expertiză judiciară

nr.209/D din 02.02.2017, vătămare corporală ușoară.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, cu stabilirea unei pedeapse mai blânde,

potrivit art. 90 Cod penal.

În argumentarea apelului a indicat că instanța de fond a ținut cont de

faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția, a solicitat examinarea cauzei în

baza probelor administrate la urmărire penală, s-a căit sincer de cele comise,

este căsătorit și are la întreținere 3 copii minori, însă, a ignorat faptul că Lazu

Ig. este unicul întreținător al familiei și nu s-a expus asupra argumentelor

apărării în sensul eliberării inculpatului prin prisma art. 90 CP.

Pe perioada aflării în stare de arest, inculpatul a conștientizat caracterul

acțiunilor sale, totodată, prin plasarea acestuia în penitenciarului nr.13, se

încalcă drepturile inculpatului prevăzute de CEDO, cu privire la condițiile de

detenție, astfel, considerând că în cazul respectiv este oportun de a fi aplicate

prevederile art. 385 alin. (4) CPP al RM.

2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocat.

corectă probelor și circumstanțelor din dosar, a apreciat probele cauzei din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia

de vinovăție a inculpatului Lazu Ig. în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța a respins solicitarea avocatului privind stabilirea unei

pedepse mai blânde, în temeiul art. 90 Cod penal, concluzionând că necătând

2

la faptul că părțile vătămate nu au înaintat careva pretenții materiale și morale

față de inculpat, aceasta nu constituie temei de aplicare a unei pedepse mai

blânde față de Lazu Ig., or, ultimul nu a conștientizat acțiunile sale comise,

având în vedere că acesta nu este la prima abatere, fiind condamnat de 5 ori

pentru diferite categorii de infracțiuni, astfel, nu a făcut concluziile necesare și

a comis o nouă infracțiune, ceea ce denotă că inculpatul prezintă un pericol

social pe viitor.

La fel, a conchis că nu poate fi reținut nici argumentul indicat de avocat

precum că prin plasarea inculpatului în penitenciarul nr.13, se încalcă

drepturile acestuia prevăzute de CEDO, cu privire la condițiile de detenție,

considerând că în acest caz ar fi oportun de a fi aplicate prevederile art. 385

alin.(4) CPP, sau, rigorile menționate, sunt aplicate în cazul când în cursul

urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au stabilit încălcări ale drepturilor

inculpatului, fapt care nu s-a constatat în cadrul examinării cauzei penale în

privința lui Lazu Ig.

Mai mult că, în situația în care inculpatul se consideră lezat de dreptul

cu privire la condițiile de detenție, acesta este în drept să înainteze o cerere de

chemare în judecată împotriva statului privind recuperarea prejudiciului

cauzat în urma pretinsei încălcări în temeiul art. 3 CEDO.

Craiu S. în numele lui Lazu Ig., care invocând art. 420-422, 427, 430 CPP,

solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Lazu

Ig. să-i fie redusă pedeapsa stabilită de la 3 la 2 ani închisoare, cu aplicarea art.

90 CP.

Consideră că argumentele instanței privind posibilitatea corectării

inculpatului doar prin izolarea lui de societate sunt de ordin general, abstract

și în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece au fost nominalizate mai

multe circumstanțe ale cauzei care ar permite aplicarea art.90 CP, cum sunt:

- fapta comisă de inculpat nu prezintă un pericol social sporit, lipsa

prejudiciului material sau moral, recunoașterea vinovăției de către inculpat și

căința sinceră, Lazu Ig. este căsătorit și are la întreținere trei copii minori, fiind

unicul întreținător al familiei. Pe perioada aflării inculpatului sub arest acesta

a conștientizat caracterul acțiunilor comise.

Astfel, consideră că plasarea inculpatului în Penitenciarul nr.13 din

14.01.2017 până în prezent este contrară art. 3 CEDO, din care motiv instanța

3

urmează să aprecieze prin prisma art. 385 alin.(4) CPP.

Prin urmare, pedeapsa ce urmează să fie aplicată inculpatului, în

temeiul art. 90 CP va fi una proporțională cu fapta incriminată, având în

vedere circumstanțele de fapt ale cauzei.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, indicând că instanța de apel menținând sentința

instanței de fond potrivit căruia Lazu I. a fost condamnat în baza art. 287

alin.(3) CP, cu aplicarea art. 3641 alin.(8) CPP la 3 ani închisoare, și-a

argumentat soluția în partea stabilirii pedepsei, aceasta fiind echitabilă în

raport cu faptele comise, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind

vădit neîntemeiat.

în raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând recursul declarat Colegiul penal constată, că avocatul Craiu

S. în numele inculpatului, cu toate că în recursul declarat nu face trimitere la

vre-un temei de drept, făcând referire la art.420-422, 427, 430 Cod de

procedură penală, acesta își exprimă dezacordul cu pedeapsa stabilită lui

Lazu Ig., astfel se întrevede temeiul pentru recurs pct. 10) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de către

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, criticând hotărârile adoptate doar în partea stabilirii pedepsei,

pe care o consideră prea aspră în coraport cu circumstanțele cauzei, solicitând

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă, că persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

4

vinovată. Totodată, pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a Codului Penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7 Cod

penal, în coroborare cu criteriile generale de individualizare a acesteia,

reflectate la art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii și pedepsei penale, prevăzute la art. 61 Cod penal.

În același rând, Colegiul reține că, categoria și termenul de pedeapsă ce

urmează a fi stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și

agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora,

prescrise în art. 78 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul

potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de

pedeapsă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 287 alin. (3) Cod penal în

baza căruia a fost condamnat Lazu Igor, prevede pedeapsa închisorii de la 3 la

7 ani. Reieșind din cele menționate și ținând cont de faptul că cauza a fost

examinată în procedură simplificată, noile limite de pedeapsă cu care urma să

opereze instanța sunt de la 2 ani până la 4 ani și 8 luni închisoare.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare în baza art.

287 alin. (3) Cod penal, se încadrează în limitele normei penale date, care a

fost redusă cu 1/3, soluția dată fiind menținută de instanța de apel.

De rând cu cele menționate, Colegiul constată că, pedeapsa stabilită și

individualizată de către instanțele inferioare, corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2)

Cod penal, iar stabilirea pedepsei cu închisoarea și dispunerea suspendării

executării acesteia luând în considerație gravitatea infracțiunii comise și

5

urmările acesteia nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale și nu ar

contracara săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și

altor persoane.

Totodată, instanța de recurs atestă că, circumstanțele la care a făcut

referire recurentul în cererea de recurs, (că fapta inculpatului nu prezintă un

pericol social sporit, lipsa prejudiciului moral și material, recunoașterea

vinovăției, căința sinceră, persoana inculpatului care este căsătorit și are la

întreținere trei copii minori) au fost reținute de către instanțele judecătorești,

fapt care a permis stabilirea pedepsei inculpatului în limita prevăzută de

sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat. Instanțele de

judecată au constatat circumstanțe atenuante și au redus pedeapsa, după caz

până la minim și au motivat punerea în executare a pedepsei stabilite.

La fel, Colegiul relevă, că nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă

„recunoașterea vinovăției”, deoarece, după cum s-a specificat anterior inclusiv și

în decizia instanței de apel, prezenta cauză a fost examinată în procedură

simplificată, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, iar o

condiție obligatorie pentru examinarea cauzei în procedură simplificată, și

beneficierea inculpatului de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, este ca acesta să recunoască

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, fapt consemnat și în doctrina de

specialitate, care stipulează că recunoașterea vinovăției care atrage incidența

procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă

judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) CP, deoarece ar însemna că

aceleiași situații de drept i se acorde o dublă valență juridică.

Mai mult ca atât, faptul că părțile vătămate nu au înaintat careva

pretenții materiale și morale în privința lui Lazu Ig., aceasta nu constituie un

temei de aplicare a unei pedepse mai blânde față de inculpat, or, ultimul nu a

conștientizat acțiunile comise, având în vedere că inculpatul nu este la prima

abatere, anterior fiind condamnat de cinci ori, pentru comiterea diferitor

categorii de infracțiuni, inclusiv cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, însă n-a făcut concluziile necesare, nu s-a corectat, săvârșind din

nou cu intenție o nouă infracțiune.

Referitor la argumentul avocatului că prin plasarea lui Lazu Igor în

Penitenciarul nr.13, se încalcă drepturile inculpatului prevăzute de CEDO, cu

privire la condițiile de detenție, astfel considerând că în acest caz ar fi oportun

6

de a fi aplicate normele art. 385 alin.(4) CPP, instanța de apel corect a

menționat că dispozițiile articolului nominalizat se aplică în cazul când, în

cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări ale

drepturilor inculpatului, însă, în speță nu au fost constatate asemenea

încălcări.

Totodată, în situația în care Lazu Ig. se consideră lezat de dreptul cu

privire la condițiile de detenție, acesta este în drept să înainteze o cerere de

chemare în judecată cu privire la repararea prejudiciului cauzat în urma

pretinsei încălcări în temeiul art. 3 CEDO.

Astfel, Colegiul statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de

executare a acesteia aplicată lui Lazu I. de către instanța de fond, fiind

menținută de instanța de apel, a fost stabilită și individualizată corect, în așa

fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

în viitor săvârșirea unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde,

poate încuraja săvârșirea altor infracțiuni.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectele invocate,

dispunând inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedurăpenală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Craiu Serghei

în numele inculpatului Lazu Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, în cauza penală în privința lui Lazu

Igor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7