1ra-1246/2017 — Art. 172 alin. 3 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Călărași din 07 octombrie 2016, Cazac Mihail a fost condamnat în baza art. 175 Cod penal, la 4 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Cazac Mihail la 04 mai 2012, aproximativ la orele 2355 fiind în stare de ebrietate, aflându-se la domiciliul cet. XXXXXX din s. XXXXX, r-nul XXXXX, a săvârșit acțiuni perverse față de minora XXXXX (a.n.XXXXX) despre care cunoștea cu certitudine că nu a atins vârsta de 16 ani.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art. 400-405 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat și avocatul Croitoru M. în numele inculpatului care au solicitat: - procurorul, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare în baza art. 172 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 16 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, argumentând că instanța de fond greșit a reîncadrat acțiunile inculpatului, fără a ține cont de probele prezentate de acuzare, 1 care cu certitudine confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu; - avocatul Croitoru M. în numele inculpatului, casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, argumentând că instanța de fond și-a bazat sentința doar pe declarațiile contradictorii ale părții vătămate minore în lipsa unor probe pertinente și concludente. .

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017 apelul declarat de avocatul Croitoru M. în numele inculpatului a fost respins ca nefondat. Apelul declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia Cazac Mihail, a fost condamnat în baza art. 172 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel în decizia adoptată a constatat fapta și circumstanțele comiterii de către Cazac M. a acțiunilor violente cu caracter sexual invocate în rechizitoriu și a conchis că, instanța de fond neîntemeiat a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în prevederile art. 175 Cod penal, deoarece vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. a) Cod penal a fost dovedită pe deplin. Concomitent, Colegiul a reținut că argumentele apărării, precum că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce probele prezentate de acuzare dovedesc cu certitudine săvârșirea de Cazac M. a infracțiunii imputate. La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă instanța de apel a luat în considerație prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, și ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Nefiind de acord cu hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de fond, cu recurs ordinar le-a contestat avocatul Croitoru M. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate. În argumentarea recursului declarat recurentul a invocat, că probele prezentate de acuzare nu confirmă învinuirea înaintată, deoarece acestea sunt contradictorii fiind bazate doar pe declarațiile vagi ale părții vătămate minore. Mai mult, consideră că instanțele de fond au dat o apreciere unilaterală 2 declarațiilor reprezentantului legal al părții vătămate și martorilor Stratan C. și Dimitriu P., care în viziunea apărării întru totul confirmă nevinovăția lui Cazac M.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, menționând că recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind depus peste termen.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Totodată, în conformitate cu prevederile art.231 alin. (3), 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei, iar la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 23.02.2017, inculpatul și avocatul acestuia au fost prezenți la ședință. Tot în aceiași zi a fost pronunțat dispozitivul deciziei, fiind adus la cunoștința participanților la proces despre data pronunțării deciziei motivate - 23 martie 2017, ora 1400.. Astfel, avocatul Croitoru M. care apăra interesele inculpatului a fost înștiințat despre data pronunțării deciziei motivate, fapt confirmat prin recipisa semnată de apărător (f.d.108, vol. II). Decizia motivată a fost pronunțată la 23 martie 2017. Inculpatul care se afla la libertate și avocatul acestuia la ședință nu s-au prezentat, iar copia de pe decizia motivată a fost expediată prin intermediul serviciului poștal în adresa dânșilor fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f.d.139, vol. II). Astfel, termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de 25 aprilie 2017. Reieșind din cele menționate, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel, care se contestă a fost pronunțată integral la 23 martie 2017, iar recursul ordinar declarat de avocatul Croitoru M. în numele inculpatului a fost expediat în adresa Curții Supreme de Justiție prin intermediul oficiului poștal la data de 04 mai 2017 și înregistrat la 10 mai 2017 (f.d.152-162, vol. II), adică după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut la art.422 Cod de procedură penală. 3 Așa dar, Colegiul penal ține să menționeze că art. 230 alin.(2) Cod de procedură penală expres stipulează că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilit prin lege. El nu poate fi prelungit sau scurtat de către instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ, iar nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. Rezumând cele expuse mai sus, instanța de recurs concluzionează asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Croitoru M. în numele inculpatului, pe motiv că a fost declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Croitoru Mihail în numele inculpatului Cazac Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Cazac Mihail, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2017. Președinte Ghenadie Nicolaev Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 4