1ra-1601/2017 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP

1ra-1601/2017 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1601/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Rezina din 29

decembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

februarie 2017, declarat de avocatul Lefter Dumitru, în numele inculpatului

Moșneaga Stanislav XXX, născut la

XX XXX XXX, locuitor al XXXXX, str. XXXXX XX,

cetățean al R. Moldova, condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Rezina din 24.06.2014, în

baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 100 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.11.2014 – 29.12.2015,

instanța de apel: 16.01.2017 – 28.02.2017,

instanța de recurs: 12.09.2017 – 01.11.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Stanislav a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 7 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, de la reținere.

anterior condamnat la 24.06.2014 pentru acțiuni de violență în familie, nu și-a

făcut concluzii necesare, nu a stat pe calea reeducării și în scurt timp a comis o

infracțiune similară în următoarele împrejurări.

1

Astfel, la 29 septembrie 2014, orele 16:00, inculpatul Moșneaga Stanislav,

aflându-se în apartamentul propriu, nr. XX. str. XXXXX X, or. XXXX, fiind în

stare de ebrietate alcoolică avansată, în urma unui conflict apărut, a lovit-o pe

concubina Colesnic Daria, a.n. XXX, cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului, apoi cu un cuțit de bucătărie i-a aplicat o lovitură în regiunea

hemitoracelui stâng, ca rezultat provocându-i, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 384 din 22.10.2014, plagă penetrantă a hemitoracelui stâng, care

posibil a fost pricinuită în rezultatul acțiunii cu un corp ascuțitor-tăitor-înțepător,

posibil cu cuțitul, în termenii și circumstanțele indicate, ce se califică ca vătămare

gravă, periculoasă pentru viață, cauzându-i astfel victimei dureri fizice și suferință

psihică.

Instanța a reținut că inculpatul, fiind legal citat, nu s-a prezentat în ședințele

de judecată, a fost anunțat în căutare și în privința lui, prin încheierea din

23.12.2014, a fost aplicată măsura de reprimare - „arest preventiv”, cu eliberarea

mandatului de arest pe un termen de 30 de zile din momentul reținerii.

Totodată, vina inculpatului este integral dovedită prin probele administrate.

Astfel, martorul Nani Vitalii, a declarat că la 29.09.2014 era la serviciu ca

medic în secția de chirurgie. Pacienta Colesnic D. a fost transportată în mod urgent

cu salvarea la spitalul raional Rezina și apoi de urgență în sala de operație, cu o

plagă a hemitoracelui stâng. Ea a declarat că a fost lovită de către propriul soț cu

cuțitul.

Martorul Gobjila Angela, în cadrul urmăriri penale a relatat că pe

28.09.2014, împreună cu concubinul Meșcov V. au venit în ospeție la Colesnic D.,

au întrebuințat băuturi spirtoase. În apartament se mai aflau inculpatul și Bobîlev

Denis. Stând de vorbă, la un moment, inculpatul și-a ieșit din fire și a lovit-o pe

Colesnic D. cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, inclusiv cu

piciorul în spate. Ultima vroia să fugă însă el o lovea și mai tare. Ea a încercat să-i

despartă, însă inculpatul o îmbrâncea și pe ea. Inculpatul avea în mână un cuțit, cu

care a lovit-o în regiunea spatelui pe Colesnic D.

Potrivit procesului-verbal din 29.09.2014, de la fața locului a fost ridicat un

cuțit de bucătărie, cu mâner confecționat din masă plastică, de culoare neagră.

Conform procesului-verbal din 21.10.2014, cu tabele foto, s-a examinat

cuțitul de bucătărie, cu mâner din masă plastică combinat cu fier, cu lungimea

totală de 22 cm, lungimea lamei de 12 cm, lungimea minerului de 10 cm, lățimea

lamei de 1,5 cm., pe lamă fiind o pată brună roșietică, asemănătoare cu sânge, cu

lungimea de 5 cm și lățimea de 0,8 cm.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 348D din 22.10.2014, la

Colesnic Daria, a.n. XXX, s-a constatat plagă penetrantă a hemitoracelui stâng,

care posibil au fost pricinuite în rezultatul acțiuni cu un corp ascuțitor-tăitor-

înțepător, posibil cu cuțitul, care se califică ca vătămare gravă, periculoasă pentru

viață.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod

penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă

2

de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care a cauzat vătămarea

gravă a integrității corporale și a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o

infracțiune deosebit de gravă, fiind în stare de ebrietate alcoolică, anterior a mai

săvârșit o infracțiune similară, este caracterizat negativ, concluzionând că

reeducarea și corectarea lui este posibilă doar prin izolare de societate.

cauzei.

Apelantul a invocat că sentința este bazată pe presupuneri.

În procesul efectuării urmăririi penale a fost asistat de către doi apărători,

care, fiind din oficiu, nu i-au asigurat asistență juridică cuvenită.

A recunoscut inițial și ulterior că numai a bătut-o pe concubina Colesnic D.,

iar potrivit procesului-verbal din 02.10.2014, ea a declarat că nu i-a aplicat leziuni

cu un oarecare cuțit.

Condamnarea este bazată doar pe declarațiilor medicului Nani V., care nu a

fost martor ocular a celor întâmplate.

A fost condamnat cu încălcarea prevederilor art. 108, 109, 110, 111 CPP,

fără prezența părților (inculpatului, martorilor și părții vătămate).

La urmărirea penală a recunoscut tot ce a comis față de concubina sa

Colesnic D., s-au certat, doar de câteva ori a lovit-o și nu a întreprins alte acțiuni,

astfel nu este proporțională pedeapsa aplicată pentru faptele săvârșite.

februarie 2017, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt,

dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate.

Vinovăția inculpatului este confirmată prin administrate și apreciate prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente,

concludente, utile, veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

declarațiile martorilor Nani Vitalii și Gobjila Angela;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.09.2014, efectuată în

apartamentul lui Moșneaga S., situat în or. XXXXX, str. XXXXX X, ap. XX,

conform căruia s-a depistat și ridicat un cuțit de bucătărie, cu mâner confecționat

din masă plastică, de culoare neagră;

procesul-verbal de examinare a obiectului din 21.10.2014, cu tabele foto,

conform căruia s-a examinat un cuțit de bucătărie, cu mâner din masă plastică

combinat cu fier, cu lungimea totală de 22 cm, lungimea lamei de 12 cm, lungimea

minerului de 10 cm, lățimea lamei de 1,5 cm., pe lamă fiind o pată brună roșietică,

asemănătoare cu sângele cu lungimea de 5 cm și lățimea de 0,8 cm;

raportul de expertiză medico-legală nr. 348D din 22.10.2014, conform

căruia la cet. Colesnic D., a.n. XXX, s-a constatat plagă penetrantă a hemitoracelui

stâng, care posibil au fost pricinuite în rezultatul acțiuni cu un corp ascuțitor-tăitor-

înțepător, posibil cu cuțitul, în termenul și circumstanțele indicate în ordonanță,

fiind determinate nemijlocit de leziuni și se califică ca vătămare gravă, ca

periculoasă pentru viață.

3

Argumentele inculpatului sunt nefondate, fiind combătute de probele

administrate.

Declarațiile inculpatului precum că el n nu a înjunghiat partea vătămată, ci

doar a lovit-o cu mâna de câteva ori, nu corespund adevărului, sunt mincinoase și

sunt date în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise,

deoarece ele se combat de probele administrate și apreciate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care demonstrează integral vina lui

în comiterea infracțiunii imputate.

Potrivit declaraților martorului Nani V., pacienta Colesnic D. a comunicat

medicului că a fost lovită cu cuțitul de către propriul soț, iar conform declarațiilor

martorului ocular Gobjila A., inculpatul și-a ieșit din fire și a lovit-o pe Colesnic D.

cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, și a văzut cum inculpatul cu

cuțitul în mână a lovit-o în spate pe Colesnic D.

Declarațiile martorilor Nani V. și Gobjila A. sunt consecvente, corespund cu

declarațiile date în cadrul urmăririi penale și coroborează cu celelalte probe

prezentate. Acești martori au fost preveniți de răspunderea penală pentru darea

declarațiilor intenționat false, și prin urmare, nu există temei de a aprecia critic

declarațiile lor oferite sub jurământ și care corespund adevărului.

Argumentele inculpatului că, a fost condamnat cu încălcarea prevederilor

art. 108, 109, 110, 111 Cod de procedură penală, fără prezența părților (inculpat,

martori și partea vătămată), care au dat declarații doar la urmărirea penală fără să

depună jurământ în instanță, nu pot fi reținute ca întemeiate. Or, inculpatul nu a

fost audiat de către instanța de fond, deoarece se eschiva de la judecarea cauzei,

fiind plecat peste hotarele țării, motiv din care a fost anunțat în căutare în baza

încheierii din 23.12.2014. Potrivit rapoartelor din 28.11.2015, Gobjila A. este

decedată, Bordian E. nu este prezentă la locul de trai, locul aflării ei nu se

cunoaște, Colesnic D. este plecată peste hotare. Prin urmare, instanța de fond a fost

în imposibilitate de a audia pe viu martorii menționați și partea vătămată.

În instanța de apel, avocatul Lefter D. a invocat că partea vătămată Colesnic

D. nu a fost audiată în instanța de fond sub jurământ, totodată menționând că la

urmărirea penală partea vătămată a declarat că concubinul său Moșneaga S. nu a

bătut-o și nu i-a aplicat careva lovituri cu cuțitul în spate, ci ea singură s-a lovit de

ușă unde este un fier ascuțit, cauzându-și o rană la spate, după care a solicitat ajutor

medical.

În acest sens, prima instanță a fost în imposibilitate de a audia partea

vătămată Colesnic D., deoarece era plecată peste hotare, iar declarațiile ei nu au

fost puse la baza sentinței de condamnare. Mai mult, nu pot fi reținute ca veridice

declarațiile părții vătămate Colesnic D. oferite la urmărirea penală, or, fiind

victima violenței în familie în repetate rânduri și continuând să conviețuiască cu

concubinul său Moșneaga S., locuind și muncind în Federația Rusă, unde educă

copilul lor comun XXXXX, partea vătămată a dorit să eschiveze pe inculpat

de răspunderea penală pentru fapta comisă. Aceasta se confirmă și prin declarațiile

martorului Nani V., medic în secția chirurgie în cadrul spitalului din r-nul Rezina,

care a declarat că după operație Colesnic D. a comunicat că a fost lovită de către

4

propriul soț cu cuțitul, iar după ce inculpatul a vizitat-o la spital, ea nega cele

declarate din start.

Totodată, declarațiile părții vătămate, că ea singură s-ar fi lovit de ușă unde

este un fier ascuțit, cauzându-și o rană la spate, vin în contradicție cu

circumstanțele constatate în cadrul procesului-verbal de cercetare la fața locului

din 29.09.2014, potrivit căruia nu au fost depistate careva pete de culoarea cafenie

pe vreo ușă din apartament, ci doar pe cuțitul de bucătărie.

Este neîntemeiată și solicitarea inculpatului privind casarea sentinței și

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond, or, pe caz nu au fost întrunite

condițiile stipulate la art. 415 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(3) lit. a) Cod penal a fost dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la cauza

penală.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond corect a stabilit lipsa circumstanțelor

atenuante, iar ca circumstanță agravantă a reținut săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

Ținând cont că inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, în stare

de ebrietate provocată de alcool, este caracterizat negativ, a plecat peste hotarele

Republicii Moldova, cu scopul de eschivare de la răspundere penală pentru

infracțiunea comisă, instanța just a concluzionat că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin izolare de societate.

Deși inculpatul a negat că s-ar fi eschivat de la judecarea cauzei penale și nu

cunoștea că era citat la ședințele de judecată, și că a fost anunțat în căutare, totuși,

potrivit recipisei din 28.10.2014, lui i-a fost înmânată copia actului de învinuire în

baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, și astfel cunoștea că dosarul penal urma să-

i fie trimis spre examinare în Judecătoria Rezina. Inculpatul intenționat a părăsit

hotarele țării, pentru a se eschiva de la prezentarea în instanța de judecată și pentru

a se sustrage de la răspunderea penală pentru fapta comisă.

Ținând cont că, inculpatul anterior a fost judecat, pentru o infracțiune

similară, împotriva aceleași victime, a comis din intenție o infracțiune deosebit de

gravă, în stare de ebrietate alcoolică, nu a conștientizat gravitatea faptelor comise,

nu regretă cele săvârșite, nu se află pe calea corijării, prezintă un pericol social

sporit, precum și, toate circumstanțele cauzei și caracteristicile inculpatului expuse

de către prima instanță în conținutul sentinței, realizarea scopului pedepsei penale

de restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, precum și,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane,

este posibilă prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Astfel, pedeapsa stabilită de prima instanță își va atinge scopul de corectare

și reeducare a inculpatului, or aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare cu

executare ar duce la conștientizarea de către ultimul a celor comise, cu tragerea

unor concluzii corecte, la formarea unei atitudini de respect față de legea penală,

precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea.

5

acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanțele de judecată greșit au apreciat probele

administrate.

În instanța de fond nu a fost audiată partea vătămată, numai pe medicul Nani

V.

Declarațiile martorului Gobjila A. nu pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare, deoarece ultima a explicat că la momentul conflictului deja se afla în

stare de ebrietate, declarațiile acestui martor n-au fost nici confirmate, nici

infirmate prin depozițiile părții vătămate, care pe tot mersul urmăririi penale nu a

declarat că ar fi fost tăiată de inculpat.

Lipsesc coincidențe între pata (presupusă de sânge) pe cuțitul ridicat și grupa

de sânge a părții vătămate, or, era necesar de efectuat o expertiză de stabilire a

provenienței și coincidenței cu sângele uman și anume cu cel al Dariei Colesnic,

fapt ignorat de către instanțele de judecată, deși s-a solicitat în apel.

Este o încălcare gravă, judecarea cauzei în lipsa părții vătămate, care a

indicat că inculpatul nu i-a aplicat nici o lovitură de cuțit.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că în recursul ordinar declarat, în pofida

prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest sens

(pct. 5. din decizie, f.d. 181).

Rezultă, că acest recurs ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

6

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului,

și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor Nani

V. și Gobjila A., ultima fiind ocularul crimei și indicând cert că inculpatul a lovit

victima și cu cuțitul, procesul-verbal din 29.09.2014 de cercetare și ridicare de la

fața locului a cuțitului de bucătărie, cu mâner confecționat din masă plastică, de

culoare neagră, procesul-verbal din 21.10.2014, cu tabele foto, privind examinarea

cuțitului de bucătărie, cu mâner din masă plastică combinat cu fier, cu lungimea

totală de 22 cm, lungimea lamei de 12 cm, lungimea minerului de 10 cm, lățimea

lamei de 1,5 cm, pe lamă având o pată brună roșietică, asemănătoare cu sângele cu

lungimea de 5 cm și lățimea de 0,8 cm, raportul de expertiză medico-legală nr.

348D din 22.10.2014, conform cărui la Colesnic D. s-a constatat plagă penetrantă a

hemitoracelui stâng, care posibil au fost pricinuite în rezultatul acțiuni cu un corp

ascuțitor-tăitor-înțepător, posibil cu cuțitul, în termenul și circumstanțele indicate

în ordonanță, fiind determinate nemijlocit de leziuni și se califică ca vătămare

gravă, ca periculoasă pentru viață, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, instanțele indicând clar motivele pentru care

au respins probele și versiunile apărării, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, probele

administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului

a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (1) Cod penal (pct. 2. - 5. din

decizie).

Este de remarcat, că potrivit procesului-verbal al ședințelor de judecată,

apărarea a acceptat judecarea cauzei în lipsa părții vătămate Colesnic D. și nu a

înaintat demersuri privind efectuarea unor expertize judiciare.

Astfel, argumentele recurentului că s-a solicitat efectuarea unei expertiză de

stabilire a provenienței petei de pe lama cuțitului ridicat, fiind o încălcare gravă,

judecarea cauzei în lipsa părții vătămate, sunt absolut neîntemeiate (pct. 5. din

decizie).

7

La stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO,

pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel

pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

8

acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă că instanțele de fond și de apel nu au comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lefter Dumitru,

împotriva sentinței Judecătoriei Rezina din 29 decembrie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2017, în privința

inculpatului Moșneaga Stanislav XXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 noiembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9