1ra-1559/2018 — art. 174 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1559/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2018,

în cauza penală privindu-l pe

Moșneaga Stepan Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-nul

Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

încetat procesul penal în privința lui Moșneaga Stepan Xxxxx, învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal, din motivul nulității ordonanței

Procurorului General din 12 octombrie 2016, de reluare a urmăririi penale și nulității

tuturor acțiunilor de urmărire penală efectuate ulterior emiterii ordonanței.

învinuirea pentru faptul, că la începutul lunii ianuarie 2014, aflându-se în stare de

ebrietate la domiciliul concubinei sale, Stepanov M., în r-nul Xxxxx s. Xxxxx, profitând

de faptul că erau certați și dormeau în odăi separate, știind cu certitudine că fiica

vitregă, Xxxxx, cu care conlocuiește este minoră și nu a împlinit vârsta de 16 ani, cu

scopul satisfacerii poftei sexuale, a ademenit-o în patul lui și a întreținut cu ultima un

raport sexual benevol.

Tot el, acționând cu același scop de satisfacere a poftei sexuale, în continuarea

acțiunilor infracționale, pe parcursul anului 2014 – până atingerea vârstei de 16 ani a

1

fiicei vitrege, Xxxxx, cât și după, a întreținut sistematic și benevol cu ultima raporturi

sexuale în formă obișnuită, cât și perverse, la domiciliul din r-nul Xxxxx s. Xxxxx și

din r-nul Xxxxx s. Xxxxx, fiind conștient de faptul că, aceasta nu are împlinită vârsta

de 16 ani.

Potrivit învinuirii, acțiunile lui Moșneaga S., au fost încadrate în baza de art.

174 alin. (1) Cod penal – raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16

ani, adică, raportul sexual altul decât violul, actele de penetrare vaginală, anală sau bucală și

altele, comise asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de

16 ani.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Moșneaga S. să fie recunoscut culpabil de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă 7 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele acumulate în

cadrul efectuării urmăririi penale și examinate în cadrul cercetării judecătorești;

- Procurorul General, prin adoptarea ordonanței din 12 octombrie 2016 a dispus

anularea ordonanței de clasare a procesului penal din 19 august 2016 și reluarea

urmăririi penale în legătură cu apariția de circumstanțe și fapte noi, sau recent

descoperite, precum și existența unui viciu fundamental;

- reluarea urmăririi penale în cazul dat nu are drept scop persecutarea

inculpatului, scopul fiind protejarea drepturilor părții vătămate, iar acțiunile

Procurorului General au fost orientate spre atingerea scopului procesului penal

enunțat la art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală;

- instanța de judecată nu a luat în considerație persoana inculpatului care a

săvârșit mai multe infracțiuni din intenție, iar la momentul comiterii infracțiunii

imputate acesta avea antecedente penale nestinse.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței, fără modificări.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia

privind încetarea procesului penal în privința inculpatului, împrejurări ce au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate, fiind corect apreciate cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a stabilit, că potrivit materialelor dosarului, prezenta

cauză a fost pornită la data de 14 iulie 2016, conform indicilor infracțiunii prevăzute

de art. 174 alin. (1) Cod penal. Astfel, prin ordonanța procurorului Strășeni, Camerzan

E. din data de 19 august 2016, a fost clasat procesul penal în prezenta cauză din motiv

că lipsește faptul infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal. În continuare,

prin ordonanța Procurorului General interimar Harujen E. din 12 octombrie 2016, a

2

fost anulată ordonanța din 19 august 2016, de clasare a procesului penal în cauză cu

reluarea urmăririi penale.

Instanța de apel a reținut, că potrivit art. 22 alin. (2) Cod de procedură penală,

scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale împiedică punerea

repetată sub învinuire a aceleiași persoane pentru aceiași faptă, cu excepția cazurilor

când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente au afectat hotărârea respectivă.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reiterat, că prin Hotărârea Curții

Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală – reluarea urmăririi penale, a fost declarat neconstituțional. Prin

urmare prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, au fost abrogate prin

Legea nr. 197 din 28 iulie 2016, în vigoare din 09 septembrie 2016. În continuare,

conform art. 287 alin. (2) Cod de procedură penală, reluarea urmăririi penale se

dispune de către judecătorul de instrucție în temeiul demersului procurorului.

Așadar, Procurorul General interimar și alți procurori, în limita competenței care le

revin și în conformitate cu prevederile legale, aveau dreptul doar de a interveni cu un

demers către judecătorul de instrucție, solicitând reluarea urmăririi penale.

În acestă ordine de idei, instanța de apel a indicat, că potrivit materialelor

cauzei un astfel de demers nu a fost înaintat, lipsind careva încheieri ale judecătorului

de instrucție prin care au fost soluționate chestiunile cu privire la instituțiile

reglementate de art. 287 și 313 Cod de procedură penală, prin urmare au fost respinse

argumentele procurorului invocate în cererea de apel precum că ordonanța de reluare

a urmăririi penale a constituit excepția ce vizează rațiunea legiuitorului prin

introducerea alin. (4) al art. 287 Cod de procedură penală, a excepțiilor care permit

reluarea urmăririi penale și anume apariția faptelor noi sau recent descoperite ori un

viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărârea respectivă,

deoarece prevederile legale indică cert că, reluarea urmăririi penale poate fi dispusă

de către judecătorul de instrucție.

În concluzie, instanța de apel a indicat, că ordonanța Procurorului General

interimar, Harujen E. din 12 octombrie 2016, prin care a fost anulată ordonanța din 19

august 2016, de clasare a procesului penal în cauză cu reluarea urmăririi penale, a fost

emisă cu încălcarea competenței, care atrage după sine declararea nulității acesteia și

nulitatea tuturor acțiunilor de urmărire penală efectuate ulterior emiterii ordonanței

Procurorului General din 12 octombrie 2016, prin urmare procesul penal în privința

lui Moșneaga S., învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod

penal, întemeiat a fost încetat.

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei penale la rejudecare, în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat argumente similare cu cele invocate în cererea

de apel de către procurorul, Stănilă M.

3

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Autorul își întemeiază recursul în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și apel în cazurile când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal consideră că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și

în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. Astfel, Colegiul

consideră, că instanța de apel corect a concluzionat asupra încetării procesului penal

în privința lui Moșneaga S., a cercetat toate probele prezentate de părți, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

probelor administrate în cauză și care în ansamblul lor au dus spre o hotărâre de

încetare a procesului penal în cazul dat judecării.

Totodată, instanța de recurs a stabilit, că prin Hotărârea Curții Constituționale

privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală –

reluarea urmăririi penale, a fost declarat neconstituțional. Astfel, prevederile art. 287

alin. (1) Cod de procedură penală, au fost abrogate prin Legea nr. 197 din 28 iulie

2016, în vigoare din 09 septembrie 2016. În continuare, conform art. 287 alin. (2) Cod

de procedură penală, reluarea urmăririi penale se dispune de către judecătorul de

instrucție în temeiul demersului procurorului. Așadar, Procurorul General interimar

și alți procurori, în limita competenței care le revin și în conformitate cu prevederile

legale, aveau dreptul doar de a interveni cu un demers către judecătorul de instrucție,

solicitând reluarea urmăririi penale.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel just a constatat, că reluarea

urmăririi penale putea fi dispusă doar de judecătorul de instrucție, la materialele

cauzei lipsind o astfel de încheiere prin care au fost soluționate chestiunile cu privire

la instituțiile reglementate de art. 287 și 313 Cod de procedură penală, prin urmare

4

corect au fost respinse argumentele procurorului invocate în cererea de apel ulterior

și în recursul ordinar, precum că ordonanța de reluare a urmăririi penale a constituit

excepția ce vizează rațiunea legiuitorului prin introducerea alin. (4) al art. 287 Cod

de procedură penală, a excepțiilor care permit reluarea urmăririi penale și anume

apariția faptelor noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul

urmăririi precedente a afectat hotărârea respectivă, deoarece prevederile legale

indică cert că reluarea urmăririi penale poate fi dispusă de către judecătorul de

instrucție.

Colegiul penal consideră relevant în cazul dat să specifice, că partea acuzării

invocă prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, ”… dacă apar fapte noi

sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente de natură să

afecteze hotărârea pronunțată …”, totodată indic[, că partea vătămată minoră era

influențată permanent de inculpat și nu era posibilă efectuarea acțiunilor de urmărire

penală întru descoperirea faptei infracționale, însă în opinia instanței de recurs aceste

argumente urmau a fi puse la baza unui demers adresat judecătorului de instrucție în

conformitate cu prevederile art. 287 alin. (2) Cod de procedură penală, și nu reluată

urmărirea penală în baza ordonanței procurorului ierarhic superior așa cum s-a

purces în cazul dat judecării.

Mai mult ca atât, alegațiile recurentului, că la caz nu pot fi aplicate prevederile

art. 251 Cod penal sunt neîntemeiate, acesta invocând, că ”părțile la procesul penal au

dispus de dreptul de a ataca acțiunile și hotărârile organului de urmărire penală în modul

prevăzut de art. 313 Cod de procedură penală, însă nici inculpatul, nici apărătorul acestuia nu

au atacat cu plângere actele procesuale emise pe parcursul urmăririi penale, prezumându-se ca

fiind legale”. Așadar, instanța de recurs a stabilit ca fiind corecte concluziile instanțelor

de fond, privind încălcarea prevederilor legale referitoare la competența după

materie, care sunt obligatorii și în conformitate cu art. 251 alin. (2) Cod de procedură

penală, atrage nulitatea actelor procedurale.

Instanța de recurs, menționează, că potrivit doctrinei penale, competența

materială – stabilește care dintre organele judiciare de grade diferite pot instrumenta

cauzele penale, la caz judecătorul de instrucție sau organul de urmărire penală, în

persoana Procurorului General.

Totodată, Colegiul notează, că potrivit alin. (3) art. 251 Cod de procedură penală,

nulitatea prevăzută în alin. (2) nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice

etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de instanță, inclusiv din

oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului și

justa soluționare a cauzei.

În condițiile supra enunțate, soluția adoptată de prima instanță și menținută de

instanța de apel, cu referire la încetarea procesului penal în privință lui Moșneaga S.,

în concordanță cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal o

consideră corectă, deoarece în cazul în care pe parcursul judecării cauzei, se constată

5

că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, instanța de judecată

este obligată să înceteze procesul penal.

În baza celor expuse, instanța de recurs, conchide că temeiurile indicate de

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor judecătorești și

potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 08 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Moșneaga Stepan

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 29 august 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

6